Dictionar Roman Explicativ
 
 
Dictionar » Dictionar Roman-Roman » abătut

abătut

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.

abătut

Definitie preluata din dictionarul DEX Online Link

ABĂTÚT, -Ă, abătuţi, -te, adj. Care este descurajat; trist, deprimat. – Din fr. abattu (modificat după abate2).

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

Abătut ≠ bucuros, vesel, voios

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ABĂTÚT adj. v. supărat.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

abătút adj. m., pl. abătúţi; f. sg. abătútă, pl. abătúte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ABĂTÚ//T ~tă (~ţi, ~te) Care este întristat; descurajat; mâhnit. /<fr. abattu

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABĂTUT adj. (Mold.) Înclinat. Tu ştii firea noastră şi neputinţa cea slabă a noastră că iaste abătută spre păcat. BUCOAVNĂ 1775, 62v. Etimologie: abate. Vezi şi abatere.

Dicţionarul limbii române literare vechi (1640-1780) - Termeni regionali, Mariana Costinescu, Magdalena Georgescu, Florentina Zgraon, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987

NEABĂTÚT, -Ă, neabătuţi, -te, adj. 1. Care nu se abate din drumul pe care a apucat. 2. Care nu se abate de la un principiu, de la o normă; dârz, consecvent, ferm, intransigent. [Pr.: ne-a-] – Ne- + abătut.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

NEABĂTÚT adj. 1. v. hotărât. 2. v. ferm.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

neabătút adj. m. (sil. ne-a-), pl. neabătúţi; f. sg. neabătútă, pl. neabătúte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

NEABĂTÚ//T ~tă (~ţi, ~te) (negativ de la abătut) Care nu se abate de la linia de conduită; credincios concepţiilor sale; consecvent. [Sil. ne-a-] /ne- + abătut

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.
DIC-DEX