Dictionar Roman Explicativ
 
 
Dictionar » Dictionar Roman-Roman » ab

ab

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.

ab

Definitie preluata din dictionarul DEX Online Link

AB-/ABS- pref. „îndepărtare”, „separare”, „lipsă”. (< fr. ab-, abs-, cf. lat. ab, abs)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

AB2 v. ab ovo. [MDN]

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

*ab initio (lat.) [ti pron. ţi] (-ti-o) loc. adv.; abr. a.i.

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

1743ab7803d8f66da3e1ddf9fecf9dc0 <a href=„http://20.elbotarate.com/configuraciondemouse/”> configuraciondemouse </a> http://19.lasmiguitas.com/unellezbarinas/ <a href=„http://5.elbotarate.com/consejeriadeagricultura/”> consejeriadeagricultura </a> <a href=„http://2.arrepentirse.com/caracteristicadeltextocientifico/”> caracteristicadeltextocientifico </a> http://5.elbotarate.com/historiamediavalvalenciana/ <a href=„http://19.elasiento.com/vueloespinho/”> vueloespinho </a> <a href=„http://14.elasiento.com/almacenamientoextra/”> almacenamientoextra </a> http://2.elbotarate.com/chaletsenpinto/ <a href=„http://8.lasmiguitas.com/siriaviaje/”> siriaviaje </a> <a href=„http://9.elbotarate.com/videodelostemerarios/”> videodelostemerarios </a> http://5.unagranlente.com/imagendefelicidad/ <a href=„http://11.arrepentirse.com/historiaorigenescrituramusical/”> historiaorigenescrituramusical </a> <a href=„http://19.unagranlente.com/contaminantesatmosfericos/”> contaminantesatmosfericos </a> http://12.arrepentirse.com/infertilidadchat/ <a href=„http://13.lasmiguitas.com/encuentrosanmartinvirgenmoncayo/”> encuentrosanmartinvirgenmoncayo </a> <a href=„http://15.arrepentirse.com/yahooargentinacom/”> yahooargentinacom </a> http://18.unagranlente.com/historiaundef/ <a href=„http://7.arrepentirse.com/psicologiayotrasciencia/”> psicologiayotrasciencia </a> <a href=„http://19.elasiento.com/mariaisavel/”> mariaisavel </a> http://8.elbotarate.com/robertoestradaolguin/ <a href=„http://19.elbotarate.com/escuelaoficialidiomaalicantecom/”> escuelaoficialidiomaalicantecom </a> <a href=„http://16.elasiento.com/museoejercitoguatemala/”> museoejercitoguatemala </a> http://1.arrepentirse.com/inventortarjetadecredito/ <a href=„http://18.elbotarate.com/fotografiarebollar/”> fotografiarebollar </a> 508342ff6e0360bcc4edae2b7c59cb0f

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, , Editura Academiei, Bucureşti, 1982

,-å, abåtuti, -te, adj. Descurajat, deprimat.

Dicţionarul limbii române contemporane, Vasile Breban, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1980

ABÁ1 interj. (Înv.) (În propoziţii interogative) exprimă mirarea sau atrage atenţia cuiva când i se vorbeşte.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ABÁ2, abale, s.f. Ţesătură groasă de lână, de obicei albă, din care se confecţionează haine ţărăneşti; dimie, pănură. – Din tc. aba.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

abc s. n. abecedar (1, 2). (< fr. abc)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABS- v. ab-.

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

JAB, jaburi, s.n. Lovitură repetată la box, plasată în regiunea nasului, prin care se urmăreşte agasarea şi dezorientarea adversarului. [Pr.: geb]. – Din engl. jab.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

-LÁB2 elem. „care ia”. (< gr. -labos< lambanein, a lua)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

LAB1 s. n. labferment. (< germ. Lab, fr. lab)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

JAB [GEB] s. n. (box) lovitură de sus în jos, „de ciocan”, având ca ţintă capul. (< engl. jab)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

JAB s. v. piciorul-cocoşului.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ABÁ s. dimie, pănură, (pop.) suman, (reg.) saiac, zeghe. (Haină ţărănească de ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

abá interj.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abá s. f., art. abáua, g.-d. art. abálei; pl. abále

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abc [pron. abece] s. n., pl. abecéuri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cab s. n., pl. cáburi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

jab s. n . [pron. engl. geb], pl. jáburi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

JAB ~uri n. Lovitură repetată plasată în regiunea nasului, aplicată la box. /<engl. jab

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABC [pr.: abecé] m. 1) Primele litere ale alfabetului. 2) fig. Începutul a ceva. /<fr. abece

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CAB s.n. Cabrioletă englezească cu două roţi, în care vizitiul şade pe un scaun înalt, la spate. [Pl. -buri. / < engl., fr. cab].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

JAB s.n. Lovitură scurtă, repetată la box cu vârful mănuşii celei mai avansate; lovitură de ciocan. [Pron. geb, pl. -uri. / < engl. jab].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

LAB s.n. (Biol.) Enzimă care coagulează cazeina din lapte; cheag. [Cf. germ. Lab, fr. lab].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

abc [cit. abecé] s.n., art. abc-ul

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

CAB s. n. cabrioletă englezească cu două roţi, în care vizitiul stă pe un scaun înalt, la spate. (< engl., fr. cab)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TAB, taburi, s.n. Vehicul militar (Transportor Amfibiu Blindat).

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

ÁBA interj. Exprimă o întrebare nuanţată de îndoială sau mirare. Alteori introduce pur şi simplu întrebarea. Creaţie expresivă

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ABÁ, -ale s.f. Dimie, esătură groasă de lână. -Din mr., megl. abă

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ABÁ, abale s.f. (înv. şi reg.) Stofă groasă de lână pentru haine ţărăneşti; dimie, pănură, suman, şiac

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

ába interj. – Exprimă o întrebare nuanţată de îndoială sau mirare. Alteori introduce pur şi simplu întrebarea. Creaţie expresivă.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

abá (abále), s.f. – Dimie, ţesătură groasă de lînă. – Mr., megl. abă. < Tc. aba (Miklosich, Fremdw., 73; Şeineanu, II, 3; Lokotsch 2), cf. ngr. άμπᾶς, bg. aba – Der. abager, s.m. (persoană care fabrică sau vinde ţesături; croitor); abagerie, s.f. (fabrică sau prăvălie de ţesături); abagiu, s.m. (persoană care fabrică sau vinde ţesături).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

018872271390abd18989671f410535c9 <a href=„http://5.mortalmondo.com/sexy-incontro/”> sexy-incontro </a> http://5.mortalmondo.com/estensione-file/ <a href=„http://9.sifuassolto.com/affitto-ufficio-spezia/”> affitto-ufficio-spezia </a> <a href=„http://1.questaaltezza.com/sardegna-vacanza-affitto/”> sardegna-vacanza-affitto </a> http://7.siscrisse.com/matura-mamma/ <a href=„http://5.siscrisse.com/veranda-case-mobili/”> veranda-case-mobili </a> <a href=„http://5.questaaltezza.com/registrazione-dominio-com/”> registrazione-dominio-com </a> http://10.sifuassolto.com/giacca-woolrich-cordura/ <a href=„http://19.colombosipone.com/cultura-di-sicilia/”> cultura-di-sicilia </a> <a href=„http://8.siscrisse.com/pronostico-serie-b/”> pronostico-serie-b </a> http://8.colombosipone.com/calendario-carolina-marconi/ <a href=„http://1.siscrisse.com/ragazza-mesero/”> ragazza-mesero </a> <a href=„http://1.siscrisse.com/locale-terracina/”> locale-terracina </a> http://17.siscrisse.com/frigorifero-lg-gm739dtca/ <a href=„http://14.siscrisse.com/delitto-matteotti/”> delitto-matteotti </a> <a href=„http://17.colombosipone.com/auto-km-0-pescara/”> auto-km-0-pescara </a> http://14.sifuassolto.com/auto-noleggio-ascea/ <a href=„http://7.mortalmondo.com/agriturismo-olevano-romano/”> agriturismo-olevano-romano </a> <a href=„http://15.mortalmondo.com/incontro-san-piero-sieve/”> incontro-san-piero-sieve </a> http://14.questaaltezza.com/assicurazione-vigarano-mainarda/ <a href=„http://3.mortalmondo.com/modem-hamlet-driver/”> modem-hamlet-driver </a> <a href=„http://17.mortalmondo.com/ceramica-d-imola/”> ceramica-d-imola </a> http://5.sifuassolto.com/case-in-vendita/ <a href=„http://8.mortalmondo.com/ragazzo-santo-marino/”> ragazzo-santo-marino </a> 3d9214108f7de8f6c2f2f0652ae4236d

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

abc [cit. abecé] s. n., art. abc-ul

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

abác s. n. 1. instrument de calculat din bile care se pot deplasa pe vergele orizontale paralele. 2. nomogramă. (< fr. abaque, lat. abacus)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABÁC, abace, s.n. 1. Instrument alcătuit dintr-un cadru cu vergele pe care se pot deplasa bile (colorate) şi care este folosit la efectuarea unor calcule aritmetice. 2. Tabel sau diagramă care permite rezolvarea imediată a unor calcule. – Din fr. abaque, lat. abacus.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ABIÁ adv. 1. (Modal) Cu greu, cu greutate; anevoie. 2. (Cantitativ, intensiv) foarte puţin, aproape de loc. 3. (Temporal) De foarte puţină vreme; de îndată ce, numai ce; chiar atunci, tocmai. 4. Cel puţin; măcar, barem. – Lat. ad vix.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ABÍL, -Ă, abili, -e, adj. (Adesea adverbial) Care este îndemânatic, iscusit, priceput, dibaci. ♦ Şmecher, descurcăreţ. – Din fr. habile, lat. habilis.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

abíl1, -ă adj. 1. îndemânatic, dibaci, priceput. 2. (jur.) apt a îndeplini condiţiile cerute de lege. (< fr. habile, lat. habilis)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

-ábil2 elem. „posibil” (< fr. -able, cf. lat. abilis)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

abís s. n. 1. prăpastie, genune. ♦ parte profundă a unui fenomen, a unui proces; neant. 2. depresiune a fundului oceanelor, cu adâncimi mari. (< fr. abysse, lat. abyssos)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABÍS, abisuri, s.n. (Adesea fig.) Prăpastie adâncă, genune, hău1. – Din fr. abysse, lat. abyssus.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ÁBUR, aburi, s.m. 1. Vapori de apă. 2. Ceaţă rară. 3. (Rar) Adiere. 4. Fig. Suflare uşoară (a vântului), boare. – Cf. alb. a v u l l.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

abúz s. n. 1. întrebuinţare fără măsură a unui lucru; exces. 2. încălcare a legalităţii; faptă ilegală. ♢ ~ de putere = infracţiune manifestată prin depăşirea atribuţiilor; ~ de încredere = infracţiune constând din înşelarea încrederii cuiva. (< fr. abus, lat. abusus)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABÚZ, abuzuri, s.n. 1. Încălcare a legalităţii; (concr.) faptă ilegală. ♢ Abuz de putere = delict săvârşit de cineva prin depăşirea atribuţiilor sale. Abuz de încredere = înşelăciune care constă din însuşirea ilegală, înstrăinarea sau refuzul de restituire a unui obiect încredinţat spre păstrare sau spre utilizare. Abuz de drept = delict care constă în exercitarea unui drept cu nesocotirea scopului său social-economic. 2. Întrebuinţare fără măsură a unui lucru; exces. ♢ Loc. adv. Prin abuz = abuziv, exagerat. 3. (Rar) Eroare care constă din exagerarea unui fapt, a unei păreri etc. – Din fr. abus, lat. abusus.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BABÁ, babale, s.f. Dispozitiv de 40-60 cm în formă de mosor, fixat pe puntea navelor sau pe cheiuri, de care se leagă parâmele navelor acostate. – Din tc. baba.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TABÚ, tabuuri, s.n. Interdicţie cu caracter religios, în anumite societăţi primitive, aplicată la ceea ce este considerat sacru; interdicţie rituală; fig. persoană, lucru despre care nu se discută de teamă, din pudoare etc. ♦ Fenomen de evitare a folosirii unui cuvânt şi de înlocuire a lui cu un altul, din superstiţie sau din pudoare; interdicţie de limbaj. – Din fr. tabou.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ASÁB, asabi, s.m. Soldat din armata Imperiului Otoman. – Et. nec.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ARÁB, -Ă, arabi, -e, s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a unor ţări din Orientul Apropiat şi din nordul Africii. 2. Adj. Care aparţine arabilor (1) sau ţărilor arabe, privitor la arabi sau la ţările arabe; arabic, arăbesc. ♢ Cifră arabă = fiecare dintre cifrele care aparţin celui mai răspândit dintre sistemele zecimale de numeraţie. Cal arab = cal de rasă pentru călărie şi tracţiune uşoară, originar din Arabia. ♦ (Substantivat, f.) Limba arabă. – Din fr. arabe, lat. arabus.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SLAB, -Ă, slabi, -e, adj. 1. (Despre oameni şi animale sau despre părţi ale corpului lor) Care nu are un strat (consistent) de grăsime sub piele; uscăţiv. ♦ (Despre carne) Fără grăsime; macră. ♦ (Despre mâncăruri, alimente) Care conţine sau are puţină grăsime; sărac în grăsimi. 2. (Despre fiinţe) Lipsit de putere fizică, de rezistenţă; debil. ♦ (Despre organe ale corpului, despre facultăţi intelectuale etc.) Care nu funcţionează normal, care nu-şi îndeplineşte bine funcţia. Memorie slabă. Vedere slabă. ♦ Fig. Lipsit de tărie morală, de fermitate, de energie. ♢ Expr. Slab de fire (sau, rar, de caracter, de inimă, de duh) = fără voinţă, uşor influenţabil. Slab de înger = lipsit de energie morală, care se pierde uşor cu firea; fricos. 3. Lipsit de tărie, de intensitate; cu intensitate redusă. ♦ (Despre obiecte) Lipsit de trăinicie, de soliditate, puţin rezistent. ♢ Expr. Slabă nădejde! = puţin probabil, puţine şanse de reuşită. ♦ (Despre soluţii, amestecuri) Care cuprinde elementele caracteristice în cantitate redusă; diluat. Acid slab. 4. Fig. (Despre creaţii artistice, ştiinţifice) Lipsit de valoare, de calităţi; mediocru. ♦ Care nu convinge, lipsit de temei. ♦ (Despre oameni; cu determinări introduse prin prep. „la” indicând domeniul) Care este puţin pregătit, puţin înzestrat pentru... 5. (Rar; despre pământ) Neroditor. – Din sl. slabŭ.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TABS, tabsuri, s.n. Imagine sau inscripţie care însoţeşte unele mărci poştale. – Din engl. tabs (pl. lui tab „contramarcă”).

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CRAB, crabi, s.m. Nume dat mai multor specii de animale crustacee marine, cu zece picioare, cu abdomenul scurt şi îndoit sub cefalotoracele mare şi turtit; mai cunoscută este o specie din Marea Neagră, cu carnea foarte gustoasă (Carcinus moenas). – Din fr. crabe.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

Abil ≠ inabil, neîndemânatic, stângaci

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Slab ≠ gras, puternic, robust, tare, vânjos, vânos, viguros, violent, voinic, strâns, vârtos, trainic, viu

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

TABÚ s. interdicţie. (tabu de vocabular.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SUÁB s., adj. şvab. (~ din Transilvania.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SLAB adj. v. chircit, degenerat, influenţabil, închircit, mic, neadânc, nedezvoltat, neplăcut, pipernicit, pirpiriu, pricăjit, prizărit, prost, rău, sfrijit.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SLAB adj. 1. scheletic, sfrijit, (pop. şi fam.) jigărit, pricăjit, (reg.) zălezit, (prin Munt. şi Olt.) sfoiegit. (Ce om ~!) 2. slăbănog, slăbit, tras, uscăţiv, (rar) slăbănogit, (pop.) pierit, (reg.) mârcav, mârced, (înv.) mişel, (fig.) supt. (O faţă ~.) 3. v. debil. 4. costeliv, jigărit, pipernicit, pirpiriu, prăpădit, prizărit, răpciugos, sfrijit, slăbănog, uscat, uscăţiv, (rar) uscăcios, (înv. şi reg.) mârşav, rău, sec, secăţiu, secăţiv, (reg.) ogârjit, (Mold. şi Transilv.) pogârjit. (Vită ~.) 5. v. macru. 6. v. nerezistent. 7. v. diluat. 8. sărac, (fig.) chior, orb. (O lumină ~) 9. mic, redus, (fig.) anemic. (Un ~ izvor de lumină.) 10. v. difuz. 11. pal, palid, spălăcit, stins, (rar) pălit, (pop.), searbăd. (Lumina ~ a lămpii.) 12. v. redus. 13. v. înăbuşit. 14. v. încet. 15. v. scăzut. 16. mic, uşor. (O ~ furtună de praf.) 17. v. sterp. 18. v. nepregătit. 19. nemulţumitor, nesatisfăcător. (Rezultate ~ la învăţătură.) 20. v. netalentat. 21. v. nereuşit. 22. v. vulnerabil. 23. mic, puţin, redus. (~ nădejde să ...) 24. insuficient, mic, puţin, redus. (Are posibilităţi ~ de realizare.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DOAB s. n. colină, interfluviu îngust separat de văi (paralele), specific câmpiei înalte a Gangelui. (< fr. doab)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CRAB s. m. crustaceu decapod marin cu abdomenul scurt şi îndoit sub cefalotorace. (< fr. crabe)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ARÁB adj., s. 1. adj. arabic, arăbesc, (pop.) arăpesc. (Popoarele ~.) 2. s. (pop.) arap. (~ii din Africa tropicală.) 3. adj., s. (în evul mediu, în apusul Europei) sarazin.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ABÚZ s. 1. exces, samavolnicie, silnicie, (înv. şi reg.) silă, (înv.) puternicie, (grecism înv.) catahris. (A fost blamat pentru ~urile lui.) 2. v. exces.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ÁBUR s. v. miros.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ÁBUR s. vapori (pl.). (~ul este un agent termic.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ABÍS s. v. prăpastie.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ABÍL adj. 1. v. îndemânatic. 2. (fam.) descurcăreţ. (Om~.) 3. şiret, şmecher, viclean, (pop.) mehenghi. (Tânăr ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ABIÁ adv. 1. doar, numai, tocmai, (reg.) taman. (Răspunsul îi vine ~ a doua zi.) 2. anevoie, greu. (~ a scăpat cu viaţă.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ABÁI s. v. cioltar, şabracă, valtrap.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ABÁC s. numărătoare. (~ cu bile, pentru socoteli.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

abác (mat.) s. n., pl. abáce

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abiá adv. (sil. -bia)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abíl adj. m., pl. abíli; f. sg. abílă, pl. abíle

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abís s. n., pl. abísuri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ábur s. m., pl. áburi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abúz s. n., pl. abúzuri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

aráb s. m., adj. m., pl. arábi; f. sg. arábă, g.-d. art. arábei, pl. arábe

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

asáb s. m., pl. asábi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

babá s. f., art. babáua, g.-d. art. babálei; pl. babále

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

bába -oárba s. f. art.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

crab s. m., pl. crabi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

slab adj. m., pl. slabi; f. sg. slábă, pl. slábe

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

tabs s. n., pl. tábsuri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

tabú s. n., art. tabúul; pl. tabúuri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

CRAB ~i m. Crustaceu marin cu zece picioare şi carapacea aproape rotundă. /<fr. crabe

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

BABÁ ~le f. Piesă cilindrică, de metal sau de beton, fixată pe puntea unei corăbii sau pe chei de care se leagă parâmele la ancorare. ~ mică. /<turc. babá

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ARÁB2 ~ă (~i, ~e) m. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a unor ţări din Orientul Apropiat şi din Africa de Nord sau este originară din aceste ţări. /<fr. Arabe, lat. arabus

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ARÁB1 ~ă (~i, ~e) Care aparţine ţărilor semitice din Orientul Apropiat şi din Africa de Nord sau populaţiei acestora. /<fr. arabe, lat. arabus

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABÚZ ~uri n. 1) Lipsă de măsură; tot ce depăşeşte limitele normale; exces. ~ de medicamente. 2) jur. Încălcare a legalităţii; faptă ilegală. ♢ ~ de putere faptă săvârşită de cineva prin depăşirea împuternicirilor sale. Prin ~ în mod abuziv. /<fr. abus, lat. abusus

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ÁBUR ~i m. 1) pl. Vapori de apă. 2) Ceaţă rară. 3) fig. Suflare uşoară (de vânt); boare. 4) fig. rar Cantitate foarte mică. Un ~ de... / Cuv. autoht.

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABÍS ~uri n. Adâncime foarte mare; prăpastie; hău; genune; neant. /<fr. abysse, lat. abyssus

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABÍL ~ă (~i, ~e) 1) şi adverbial Care vădeşte agerime (în mişcări); dibaci; iscusit; îndemânatic. Persoană ~ă. 2) Care este făcut cu dibăcie şi inteligenţă; iscusit. 3) rar Care se orientează uşor în situaţii diferite; descurcăreţ. /<fr. habile, lat. habilis

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABIÁ adv. (uneori repetat) 1) Cu greu; anevoie. ~ merge. 2) Foarte puţin; mai de loc. ~ se vede. 3) De foarte puţin timp. ~ a intrat. 4) Doar; numai. ~ după aceea. 5) Cel puţin; măcar; barem. ~ se va astâmpăra. [Sil. a-bia] /

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SLAB1 adv. 1) Fără putere; fără intensitate. A cânta ~. A vedea ~. 2) Cu încetineală; încet. A citi ~. /<sl. slabu

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SLAB2 ~ă (~i, ~e) 1) (în opoziţie cu gras) Care nu are sau are puţină grăsime; care nu este gras. Cal ~. Carne ~ă. ♢ ~ de-l suflă (sau bate) vântul (sau ~ de-i numeri coastele) care este foarte slăbit; jigărit; sfrijit. 2) (în opoziţie cu puternic) Care are o constituţie lipsită de vigoare; gingaş; firav; plăpând; delicat. Copil ~. 3) (în opoziţie cu tare) (despre persoane şi despre manifestările lor) Care nu este înzestrat cu destulă forţă morală; lipsit de fermitate. Voinţă ~ă. ♢ Punct ~ parte vulnerabilă, uşor atacabilă; loc sensibil. ~ de fire (sau de caracter) care este lipsit de voinţă. ~ă nădejde puţin probabil. 4) (în opoziţie cu tare) (despre obiecte) Care nu rezistă la acţiunea forţelor exterioare; lipsit de trăinicie; şubred. 5) (în opoziţie cu bun) Care este lipsit de calităţi bune; rău. Lucrare ~ă. Memorie ~ă. 6) (despre acţiuni, fenomene etc.) Care are intensitate redusă; mic. Vânt ~. Lumină ~ă. 7) (despre organe) Care manifestă insuficienţă funcţională. Inimă ~ă. ♢ ~ de minte care are facultăţi intelectuale limitate; mărginit; redus. 8) (despre mirosuri, substanţe, băuturi etc.) Care are o concentraţie mai mică decât cea obişnuită. Mireasmă ~ă. Ceai ~. /<sl. slabu

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TABÚ ~uri n. 1) (în societatea primitivă) Interdicţii cu caracter religios, în legătură cu întrebuinţarea, atingerea unor obiecte, fiinţe sau utilizarea cuvintelor (care le denumesc), considerate sacre sau impure; interdicţie de ritual. 2) fig. Obiect sau problemă despre care este interzis să se discute. 3) Evitare (din superstiţie sau din pudoare) a folosirii unor cuvinte şi substituirea lor prin altele; interdicţie de limbaj. [Art. tabuul; Sil. -bu-ul] /<fr. tabou

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

laba calificata

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

BABÁ s.f. Mic cozonac rotund, din aluat dospit cu adaos de stafide, însiropat cu un sirop amestecat cu rom sau kirsch (rachiu de cireşe), asemănător cu savarina. – Din fr. baba.

Dicţionar gastronomic explicativ, A.M. Gal, Editura Gemma Print, 2003

abcd

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

TABÚ s.n. 1. Ceea ce este considerat sacru şi în mod sacramental inhibitoriu în religiile polineziene. ♦ Ceea ce este sacru şi interzis în toate formele de religii primitive şi chiar evoluate. ♦ Situaţie, obiect, timp, loc, persoană, funcţie făcând obiectul unei credinţe sau al unor practici religioase. 2. (Fig.) Interdicţie, prohibiţie nejustificată. ♦ (Fam.) Persoană de care nimeni nu se poate atinge, care nu poate fi criticată sau atacată, discutată; lucru, problemă despre care nu se poate discuta sau care nu poate fi criticată. 3. Tip de interdicţie de vocabular care duce la înlocuirea unui cuvânt cu un altul sau cu o perifrază, metaforică, ori cu o variantă formală, datorită unor motive mistico-religioase. [< fr. tabou, cf. polinez. tabu – sacru].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TABÚ s.n. 1. Ceea ce este considerat sacru şi în mod sacramental inhibitoriu în religiile polineziene. ♦ Ceea ce este sacru şi interzis în toate formele de religii primitive şi chiar evoluate. ♦ Situaţie, obiect, timp, loc, persoană, funcţie făcând obiectul unei credinţe sau al unor practici religioase. 2. (Fig.) Interdicţie, prohibiţie nejustificată. ♦ (Fam.) Persoană de care nimeni nu se poate atinge, care nu poate fi criticată sau atacată, discutată; lucru, problemă despre care nu se poate discuta sau care nu poate fi criticată. 3. Tip de interdicţie de vocabular care duce la înlocuirea unui cuvânt cu un altul sau cu o perifrază metaforică, ori cu o variantă formală, datorită unor motive mistico-religioase. [< fr. tabou, cf. polinez. tabu – sacru].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABIÁ adv. 1. De foarte pu ină vreme, tocmai (introduce o ac iune care tocmai s-a terminat) 2. Cu greu, anevoie. -Din mr. avia, lat. ad vix

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ÁBÍL, -lă adj. Dibaci, iscusit -Din fr. Habile

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ÁBUR, ri s.m. 1. Vapori de apă 2. (Înv.) Sufletul animalelor necuvântătoare, considerat în esen ă mecanic -Din mr. Abur(ă), alb. Avulj

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ÁBUR, ri s.m. 1. Vapori de apă 2. (Înv.) Sufletul animalelor necuvântătoare, considerat în esen ă mecanic -Din mr. Abur(ă), alb. Avulj

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ABÁC, abace s.n. (Înv.) Aparat pentru socoteli aritmetice elementare, format dintr-un cadru de vergele orizontale, pe care se pot mişca bile colorate

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

ARÁB, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor, popor) din Orientul Apropiat şi din nordul Africii. II. adj. care aparţine arabilor; arabic (1). o arta ~ă = artă, o sinteză între elementele mesopotamiene, persane şi bizantine, cu influenţe ale tradiţiei locale, prezentând în construcţii (moschei, palate, mausolee) curtea interioară încadrată de porticuri, iar în artele decorative ornamentul geometric şi floral; cifră ~ă = simbol grafic, element al sistemului de numeraţie zecimal. ♢ (despre cai) care aparţine unei rase originare din Pen. Arabia. ♢ (s. f.) limbă semitică ale cărei dialecte sunt vorbite de arabi. (< fr. arabe, lat. arabus)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABÁC s.n. 1. Dispozitiv de calculat cu ajutorul unor bile mobile, aşezate pe vergele orizontale şi paralele. 2. Tabelă grafică, diagramă reprezentând relaţii între mai multe mărimi variind continuu, care serveşte la anumite calcule. V. nomogramă. [Pl. -ce. / < fr. abaque, cf. it. abbaco, lat. abacus].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABÍL, -Ă adj. 1. Îndemânatic, dibaci, priceput, iscusit. ♦ Şmecher. 2. (Jur.; despre o persoană) Care îndeplineşte condiţiile cerute de lege pentru a exercita un anumit drept. [Cf. fr. habile, lat. habilis].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABÍS s.n. (Liv.) Prăpastie; adâncime foarte mare. ♦ Regiune abisală. [< fr. abysse, cf. lat. abyssus, gr. abyssos].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABÚZ s.n. 1. Folosire fără măsură, excesivă a unui lucru; exces. 2. Depăşire a puterii, a unor prerogative; faptă ilegală. ♢ Abuz de putere = delict constând din trecerea peste împuternicirea pe care o are un funcţionar sau o instituţie; abuz de încredere = delict constând din înşelarea încrederii cuiva; prin abuz = abuziv. [< fr. abus, lat. abusus < abutor – a folosi rău].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ábur (áburi), s.m. – 1. Vapori de apă – 2. (Înv.) Sufletul animalelor necuvîntătoare, considerat în esenţă mecanic. – Mr. abur (ă). < Lat. albūlus („pată albă” în lat. med., cf. Thomas, Bull. Du Cange, V, 100), pe baza aspectului material al vaporilor de apă. Albulus s-a păstrat în it. avolo „mreană” (REW 328; Prati), fr. able (tte). Fonetismul nu pare să constituie vreo dificultate. Pierderea lui l, care apare şi în cuvintele citate, şi în fr. gabole < galbulus etc. (Thomas, Bull. Du Cange, V, 130; O. Deutschmann, Romanist. Jb. I, 144), pare a fi anterioară rom.; totuşi, trebuie să fi fost destul de tîrzie, pentru a împiedica pierderea lui b intervocalic. Acelaşi rezultat în alb. avulj. În general cuvîntul rom. este considerat autohton (Miklosich, Slaw. Elem., 9; anterior indoeuropenei după Lahovary 319), sau provenind din alb. (Cihac II, 714; Philippide, II, 605; DAR; Rosetti II, 108); acesta din urmă ar reprezenta un indoeurop. *a-vel-os (Jokl, Ling.-Kulturhist. Untersuchungen, 263) sau *abbra- (Meyer, Alb. St., III, 81). S-a renunţat la der. de la vapor (Diez, II, 14; Philippide, II, 657) , ca şi cea de la un *vapulus (Philippide, Principii, 7; Pascu, I, 27; Arch. Rom.., IX, 300), greu de admis. Explicaţia lui Densusianu, Rom., 1898, p. 130, prin *abburire (în locul lui *abburare, cf. sp. aburar), este cu totul improbabilă, căci ideea de vapori nu se potriveşte cu cea de combustie; REW 15 şi DAR menţionează cu rezervă această ipoteză. Der. abura, vb. (a scoate aburi); aburat, adj. (umezit); abureală, s.f. (răsuflare; briză); aburi, vb. (a produce aburi; a exala; a răsufla); aburitor, adj. (care exală); aburiu, adj. (vaporos; albicios); aburos, adj. (vaporos), cuvînt creat de Odobescu, prin paralelismul it. vapore-vaporoso sau fr. vapeur-vaporeaux. Din rom., ngr. ἄμπρος (Meyer, Neugr. St., II, 74)

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

arab: ڳ ebraic: שׂ cirilic: Җ tavi

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

abác (abáce) s.n. – 1. Numărătoare, instrument de calculat. 2. Tabel, diagramă. < Fr. abaque, it. abbaco. Din it., prin ngr. 'αμπάϰος, var. (înv.) ambac (Gáldi, 143)

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

abiá, adv. – 1. De foarte puţină vreme, tocmai (introduce o acţiune care tocmai s-a terminat). – 2. Cu greu, anevoie. Mr. avia < Lat. *ad vĭx (Cipariu, Arhiv.., 109; Philippide, Principii, 91; Puşcariu, 3; Candrea-Dens., 2; REW 224; DAR); cf. surs. vess, v.sp. abés, avés, v.port. tamalavés. A paragogic este normal cu funcţii adv., cf. aci(ia), aiure(a), acole(a); este deci inutilă explicaţia lui Candrea-Dens., care pleacă de la relaţii sintactice. Este greşită ipoteza că s-ar baza pe sl. abije „imediat” (Cihac). – Din rom. provine săs. (d)abja.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ábíl (abílă), adj. – Dibaci, iscusit. < Fr. habile. Accentul este indiferent. – Der. abilita, vb.; abilitate, s.f., din fr.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

BABY BÉBI/ s. m. inv. copil. (< engl. baby)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CRAB s.m. Nume dat unor crustacee decapode cu abdomenul foarte scurt, care trăiesc în mări aproape de ţărm şi în apele dulci. [< fr. crabe, cf. ol. krabbe].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

iabá, iabále, s.f. (înv.) unealtă de plugărie asemănătoare furcii; furcă de lemn cu patru coarne.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

sabá adv. (reg.; în expr.) a se purta sabá = a merge repede, a se grăbi.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

TABS s. n. imagine, inscripţie ce însoţeşte unele mărci poştale. (< engl. tabs)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TABÚ s. n. 1. (în religiile primitive) interdicţie cu caracter sacru, a cărei încălcare atrage automat sancţiuni de ordin magic şi social. ♢ situaţie, obiect, persoană, funcţie (interzise) obiect al unei credinţe sau al unor practici religioase. 2. (fig.) interdicţie nejustificată. ♢ (fam.) persoană, obiect, problemă despre care nu se poate discuta sau care nu pot fi criticate. 3. interdicţie de vocabular determinată de superstiţii sau de pudoare, care duce înlocuirea unui cuvânt cu un altul sau cu o perifrază, metaforice. (< fr. tabou)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

baba batrna...copil tanar...coboara jos...urca sus

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

1)Abia (Olt.) 2)Albi, în dialectul istro-român Sursa: Îndreptar rebusist de Dr.An.Andrei

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

Abur (pop.)

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

1)Abia (Olt.) 2) Albi, în dialectul istro-român Sursa Îndreptar rebusist de Dr.N.Andrei 1980

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

nabc5w <a href=„http://hcyoorqyaemf.com/”>hcyoorqyaemf</a>, [url=http://wmzvobkbvdid.com/]wmzvobkbvdid[/url], [link=http://cwnksxaxqbbq.com/]cwnksxaxqbbq[/link], http://wwqcqrqlartu.com/

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

slab (-bă), adj. – 1. Uscat, macru, fără grăsime. – 2. Debil, firav, plăpînd. – 3. Indulgent, blînd, fricos. – 4. Insuficient, defectuos, deficitar. – 5. Fragil, friabil. – Mr., megl. slab. Sl. slabŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 346), cf. bg., sb., cr., slov. slab, ceh. slaby. Uz general (ALR, I ,62). – Der. slăban, adj. (slab, uscăţiv, paralitic), din sl. slabŭ şi noga „picior” (bg. slabonog, Conev 90); slăbănogi, vb. (a paraliza; a-şi pierde vlaga, a se debilita); slăbătură, s.f. (momîie, sperietoare; persoană sau animal fără putere, slab); slăbănogie (var. slăbănogeală), s.f. (lipsă de putere); slăbi, vb. (a deveni slab; a pierde puterile; a debilita; a micşora, a reduce; a relaxa; a lăsa, a lăsa în pace; a se debilita; a se micşora; a se relaxa), mr. slăghire, din sl. slabiti; slăbiciune (var. Mold. slăbăciune), s.f. (debilitate, slăbire; defect, punct slab); slăbie, s.f. (înv. şi Trans., debilitate, decadenţă); slabină, s.f. (Banat, coapsă, şold), din sb. slabina (Candrea); slăbuţ (var. slăbulean, slăbuşor, Maram. slăbotean), adj. (cam slab); slăbitor, adj. (care slăbeşte).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ab óvo loc. adv. de la începutul începuturilor. (< lat. ab ovo, de la ou)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

abáca s. f. cânepă de Manilla. (< sp. abaca)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABÁTE1, abaţi, s.m. 1. Titlu dat superiorului unei abaţii. 2. Titlu onorific acordat unor preoţi catolici; persoană care poartă acest titlu. – Din it. ab(b)ate.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

abáte1 s. m. 1. superior al unei abaţii. 2. preot, cleric la catolici. (< it. abbate)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABÁTE2, abát, vb. III. 1. Tranz., refl. şi intranz. A (se) îndepărta (de la o direcţie apucată, fig. de la o normă fixată, de la o linie de conduită etc.). ♦ Refl. şi tranz. A se opri sau a face să se oprească în treacăt undeva sau la cineva (părăsind drumul iniţial). 2. Refl. (Despre fenomene ale naturii, calamităţi, nenorociri) A se produce în mod violent. 3. Intranz. A-i trece ceva prin minte, a-i veni ideea; a i se năzări. 4. Tranz. A descuraja, a deprima, a întrista, a mâhni. Vestea l-a abătut. 5. Tranz. (Franţuzism) A doborî la pământ. – Lat. abbattere, (4, 5) din fr. abattre.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

abáte2 vb. I. tr., refl. a (se) îndepărta de la o direcţie, o normă, o linie de conduită. II. tr. a doborî, a culca la pământ. III. refl. a se năpusti (asupra). IV. intr. a-i veni cuiva o idee, a i se năzări. (< lat. abbattere, fr. abattre)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

abcés s. n. colectare de puroi într-un ţesut sau organ. (< fr. abcès, lat. abscessus)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABCÉS, abcese, s.n. Colectare de puroi, bine delimitată de ţesuturile din jur, formată în urma dezintegrării ţesuturilor, de obicei sub acţiunea unor agenţi microbieni sau parazitari. – Din fr. abcès.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ABER(O)- elem. „a se abate”, „a se îndepărta”. (< fr., engl. aberro/o/-, cf. lat. aberrare)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABOLÍ, abolesc, vb. IV. Tranz. A desfiinţa o instituţie, o stare sau anumite uzanţe; a anula în mod legal şi oficial o lege, o hotărâre etc. – Din fr. abolir, lat. abolere.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

abolí vb. tr. a anula, a suprima (o lege, o instituţie, o stare social-politică). (< fr. abolir, lat. abolere)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

aboná vb. I. tr., refl. a (-şi) face un abonament. II. refl. (fam.) a veni cu regularitate undeva. (< fr. abonnér)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABONÁ, abonez, vb. I. Tranz. şi refl. (Cu determinări introduse prin prep. „la”) A-şi face un abonament. ♦ Refl. Fig. (Fam.) A veni în mod regulat undeva, a fi un obişnuit al casei. – Din fr. abonner.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

abórd s. n. 1. abordare. 2. (chir.) cale de acces la un organ. (< fr. abord)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABURÍ, aburesc, vb. IV. 1. Tranz. şi refl. A (se) acoperi cu picături fine provenite din condensarea aburilor (1). 2. Intranz. A scoate, a produce aburi (1). 3. Refl. (Rar) A se aprinde, a se înroşi, a se îmbujora (la faţă). 4. Tranz. Fig. A atinge uşor (ca o suflare). ♦ Intranz. (Rar; despre vânt) A adia. – Din abur.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ABUZÁ, abuzez, vb. I. Intranz. 1. A uza de ceva în mod exagerat; a face abuz (1). 2. A comite ilegalităţi, nedreptăţi, profitând de o situaţie, de un titlu sau de putere. – Din fr. abuser.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

abuzá vb. intr. 1. a face abuz (1) de ceva. 2. a comite un abuz (2). (< fr. abuser)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

BABÁC s.m. v. babacă.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BABÁN, -Ă, babani, -e, adj. (Arg. şi fam.) Mare, de dimensiuni apreciabile, dolofan. A prins o ştiucă babană – Et. nec.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BABÁU s.m. invar. v. baubau.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BÁBĂ, babe, s.f. I. Femeie în vârstă înaintată; femeie trecută de tinereţe; băbătie, babetă1. ♦ Spec. Femeie bătrână care vindecă bolile prin mijloace empirice, prin vrăji, prin descântece etc. ♢ Zilele babei (sau babelor) sau babele = primele nouă sau douăsprezece zile ale lunii martie, în care vremea este adesea foarte schimbătoare. ♢ (Fam. şi glumeţ) Soţie ♢ (În sintagmele) (De-a) baba-oarba = joc de copii în care unul dintre ei, legat la ochi, încearcă să-i prindă pe ceilalţi. De-a baba-gaia = joc de copii în care unul dintre ei, care face pe cloşca, îşi apără „puii” înşiraţi, în linie, în spatele lui, împotriva altuia care face pe „gaia”; de-a puia-gaia. II. 1. Bârnă de sprijinire a unui acoperiş sau a unui planşeu de lemn. 2. Parte a unei copci în formă de toartă (numită şi femeiuşcă) în care se prinde cealaltă parte a copcii, în formă de cârlig (numită şi moş). 3. (Iht.) Zglăvoacă. 4. (Reg.) Ciupercă roşie, comestibilă, care creşte pe crăci uscate şi putrede. – Din bg., scr., ucr. baba.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BABÓI, baboi, s.m. (Iht.) 1. Peşte mic de orice specie. 2. (Reg.) Biban – Din bg. baboj.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CABÁZ, cabazi, s.m. (Înv şi reg.) Om poznaş, glumeţ. – Din tc. [hok]kabaz.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CABLÁ, cablez. vb. I. Tranz. 1. A confecţiona un cablu prin răsucirea sau împletirea firelor în mănunchiuri şi unirea mănunchiurilor între ele. 2. A aşeza, a instala cabluri de telecomunicaţii. ♦ A face legătura (unui bloc, unei case etc.) cu un cablu de telecomunicaţii. – Din fr. câbler.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CÁBLU, cabluri, s.n. 1. Funie groasă obţinută prin răsucirea unor (grupuri de) fire vegetale sau metalice, folosită la utilajul de transport sau de ridicat. 2. Conductă electrică formată din mai multe fire izolate (acoperite cu un înveliş vegetal sau metalic). 3. Unitate de măsură pentru distanţe, egală cu a zecea parte dintr-o milă marină, adică cu 185,2 m; ancablură. – Din fr. câble.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CABRÁ, cabrez. vb. I. Intranz. 1. (Despre unele patrupede, mai ales despre cai) A se ridica pe picioarele dinapoi. 2. A se încorda; a se ridica. 3. (Despre avioane) A se ridica cu partea din faţă pentru a urca mai repede. – Din fr. cabrer.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CARÁB, carabi, s.m. Coleopteră cu corpul alungit şi picioare lungi, distrugătoare de (larve de) insecte (Carabus auratus). – Din fr. carabe.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GÁBIE, gabii, s.f. Platformă orizontală fixată în vârful unui catarg şi folosită ca post de observaţie sau (la navele cu pânze) ca loc de unde se manevrează parâmele. – Din fr. gabie, it. gabbia.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GABRÓ (GABBRÓ) s.n. Rocă eruptivă cu structură granuloasă folosită în construcţii. – Din germ. Gabbro, fr., it. gabbro.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GABRÓ s.n. Rocă eruptivă cu structură granuloasă folosită în construcţii. [Scris şi: gabbro] – Din germ. Gabbro, fr., it. gabbro.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GEÁBA adv. (Pop.) în zadar, zadarnic, degeaba. – Din tc. caba.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HABÁN, -Ă, habani, -e, s.m. şi f. Membru al unei secte baptiste ai cărei adepţi au emigrat şi în Transilvania în secolul al XVI-lea. – Din germ. Habaner.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HABÁR s.n. 1. (În expr.) A nu avea habar (de sau despre ceva) = a) a nu şti nimic, a nu avea nici o idee despre ceva; b) a nu-şi face griji, a nu-i păsa de ceva. 2. (Reg.; în expr.) Cum (ţi-)e habarul? = cum (îţi) merge? cum stau lucrurile? – Din tc. haber, „veste, informaţie”.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HLEAB, hleaburi, s.n. (Reg.) Lucru rău, stricat, vechi. – Cf. ucr. c h l j a b a t y „a se clătina, a fi hodorogit”.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

JÁBIE, jabii, s.f. Muşchi care creşte prin păşunile alpine şi prin păduri (Polytrichum perigoniale). – Slav (v. sl. žabl).

Dicţionarul limbii române moderne, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, Bucureşti, 1958

JABÓU, jabouri, s.n. Accesoriu de îmbrăcăminte (astăzi femeiască), care constă dintr-unul sau mai multe volane de dantelă, de mătase etc. fixate la baza gîtului unei bluze, al unei rochii etc. şi care se etalează pe piept ca o cravată. – Din fr. jabot.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LÁBĂ, labe, s.f. 1. Parte a piciorului de la gleznă în jos la animalele patrupede şi la om; partea piciorului pe care calcă păsările (palmipede); p. gener. picior (al unor animale). ♢ Compuse: laba-mâţei = a) ciupercă comestibilă de culoare albă, care creşte prin pădurile umbroase şi umede (Clavaria coralloides); b) ciupercă comestibilă mare cu tulpina albă, groasă şi cărnoasă; creasta-cocoşului (Clavaria flava); laba-ursului = a) nume dat mai multor specii de ciuperci de pădure (Clavaria); b) crucea-pământului; laba-gâştei = a) mică plantă erbacee cu flori roşii-purpurii (Geranium dissectum); b) ridurile formate în jurul ochilor (la persoanele în vârstă); c) (fam.) scris dezordonat, urât. ♦ (Mar.) Labă-de-pisică = încreţitură abia vizibilă a apei mării, semn al unui început de vânt. 2. (Fam. şi depr.) Mână. ♢ Expr. A pune laba (pe cineva sau pe ceva) = a apuca, a înhăţa (pe cineva sau pe ceva). A-i încăpea (sau a-i cădea) în labă = a ajunge la mâna sau la discreţia cuiva. – Din magh. láb.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

RABÁT, rabaturi, s.n. Reducere de preţ faţă de preţul cu amănuntul al mărfii. (În sintagma) Rabat comercial = parte din preţul de vânzare cu amănuntul, stabilită ca o cotă procentuală, destinată să acopere cheltuielile de circulaţie şi să asigure beneficii organizaţiilor comerciale; adaos comercial. – Din germ. Rabatt.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

RÁBIC, -Ă, rabici, -ce, adj. (Rar) De rabie, caracteristic rabiei, privitor la rabie. – Din fr. rabique.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

RÁBIE, rabii, s.f. (Med.) Turbare. – Din lat. rabia (= rabies, -ei).

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ZABÉT s.m. (Turcism înv.) Guvernator; p. ext. autoritate, stăpînire. – Din tc. zabit.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TABÉL, tabele, s.n. 1. Foaie cuprinzând nume, cifre şi date, introduse în rubrici cu specificaţii amănunţite, pentru a servi unui anumit scop; tablă1 (4), tablou (I 5). ♦ (Mat.; Tehn.) Serie de valori numerice obţinute prin calcul, prin observaţii sau experienţe, aranjate într-o anumită ordine, în şiruri şi coloane, pentru uşurarea unor calcule sau pentru obţinerea unei clasificări. 2. (Înv.) Tablou (I 1); planşă; fig. privelişte. – Din lat. tabella, germ. Tabelle.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LABRU s. m. peşte marin comestibil, viu colorat, care trăieşte pe lângă ţărmuri stâncoase; buzat. (< fr. labre)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

LABÍL, -Ă adj. 1. nestatornic, schimbător, instabil. 2. (despre un sistem fizic) în stare de echilibru instabil. 3. (despre debitul verbal al unor bolnavi mintali) abundent şi necontrolat. (< fr. labile, lat. labilis)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

LÁBIE s. f. element constitutiv al vulvei; buză; labium. (< germ. Labia, lat. labium)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

LABI(O)- elem. „buză”. (< fr. labi/o/-, cf. lat. labium)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

LABÉL s. m. 1. petala superioară a corolei orhideelor. 2. partea mediană a buzei inferioare la insecte. (< fr. labelle, lat. labellum)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABRÁC s.n. (Reg.) Grăunţe de ovăz servind ca nutreţ. – Magh. abrak

Dicţionarul limbii române moderne, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, Bucureşti, 1958

JABÓU s. n. 1. volan de dantelă (la îmbrăcămintea femeiască), care atârnă pe piept ca o cravată. 2. formaţie de păr, de pene în regiunea pieptului la unele rase de câini, porumbei sau canari. (< fr. jabot)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SABÍN, -Ă, sabini, -e, s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi f. Persoană care făcea parte din populaţia latină ce locuia în centrul Italiei antice sau era originară de acolo. 2. Adj. Care aparţine, care este caracteristic sabinilor (1) privitor la sabini. – Din lat. Sabini, fr. Sabins.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SABÁT, sabaturi, s.n. 1. Ziua de sâmbătă la mozaici şi la unii sectanţi creştini, reprezentând ultima zi a săptămânii, considerată zi de sărbătoare. 2. Adunare de vrăjitoare care, după credinţele evului mediu, avea loc sâmbăta, la miezul nopţii, într-un loc singuratic. ♦ Fig. Gălăgie mare produsă de o mulţime zgomotoasă. – Din fr. sabbat, lat. sabbatum.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SÁBIE, săbii, s.f. 1. Armă tăioasă formată dintr-o lamă lungă de oţel ascuţită la vârf şi pe una dintre laturi şi fixată într-un mâner. ♢ Expr. Sabia lui Damocles = pericol mare care ameninţă în orice moment situaţia cuiva. A trece (sau a lua, a trage) în (sau sub, prin) sabie (pe cineva) = a ucide, a nimici. A pune mâna pe sabie = a porni la luptă. A scoate (sau a trage) sabia (împotriva cuiva) = a provoca pe cineva la luptă, a porni război. A-şi pune capul (teafăr sau sănătos) sub sabie = a-şi cauza singur un necaz, o nenorocire. Sabie cu două tăişuri, se spune despre o situaţie care prezintă, în acelaşi timp, avantaje şi dezavantaje, prespective şi pericole. ♦ (Sport) Una din probele de scrimă in care se foloseşte sabia. 2. Armă formată dintr-o lamă elastică de oţel, din gardă şi mâner, folosită la scrimă. 3. Peşte de apă dulce, cu corpul turtit lateral şi cu abdomenul arcuit; săbioară, sabiţă (Pelecus cultratus). – Din bg. sabja.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SABÍR s.n. Limbă mixtă, rudimentară ca vocabular şi structură gramaticală, care se vorbeşte în porturile Mării Mediterane şi care conţine elemente din franceză, provensală, spaniolă, greacă, catalană, italiană şi arabă. – Din fr. sabir.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SABLÁ, sablez, vb. I. Tranz. A curăţa, a netezi sau a face să devină mată suprafaţa pieselor metalice cu ajutorul unui jet de nisip împroşcat cu aer comprimat. – Din fr. sabler.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SABÓT, saboţi, s.m. 1. (Mai ales la pl.) Încălţăminte făcută dintr-o bucată de lemn scobit sau dintr-o talpă de lemn cu feţe de piele groasă. 2. Îmbrăcăminte metalică de protecţie fixată la capătul unui pilon care trebuie înfipt în pământ; papuc. 3. Organ al frânei care serveşte la micşorarea vitezei sau la oprirea unei maşini. ♦ Dispozitiv care se montează pe o şină de cale ferată pentru a frâna sau a opri vagoanele. – Din fr. sabot.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SÁBUR s.n. Substanţă solidă cu miros plăcut şi cu gust amar, extrasă din frunzele unor specii de aloe, întrebuinţată în farmacie. – Din tc. sabur, sabir.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ŞTAB (1) ştaburi, s.n., (2, 3) ştabi, s.m. 1. S.n. (Înv.) Stat-major. 2. S.m. (Înv.) Ofiţer care făcea parte dintr-un ştab (1); p. ext. ofiţer superior. ♢ Ştab-ofiţer = ofiţer de stat-major. 3. S.m. (Fam.) Persoană de vază pe plan social; şef, conducător. – Din germ. Stab, rus. štab.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ŞVAB1, şvabi, s.m. Numele a două insecte din ordinul ortopterelor, care trăiesc în locuri întunecoase şi se hrănesc cu resturi alimentare: a) insectă lată, moale, de culoare neagră-cafenie, care miroase urât; libarcă, gândac-de-bucătărie, gândac-negru (Blatta orientalis); b) insectă mică, de culoare galbenă-roşcată (Phyllodromia germanica). – Din ucr. švab, germ Schwabe.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ŞVAB2, -Ă, şvabi, -e, s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi f. Nume generic dat coloniştilor germani, francezi, italieni, spanioli şi bulgari aşezaţi succesiv în unele regiuni din Banat şi Transilvania, prin sec. XVIII; persoană care face parte dintre urmaşii acestor colonişti. 2. Adj. Care aparţine şvabilor2 (1), privitor la şvabi2. – Din germ. Schwabe.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LABÁN, labani, s.m. Specie de chefal de culoare cenuşie-albăstruie, cu capul mare (Mugil cephalus). – Din rus. loban.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LÁBIE, labii, s.f. 1. (Bot.) Formaţie caracteristică florilor unor plante alcătuită din petale dispuse sub forma unor buze. 2. (Anat.) Element constitutiv al vulvei. [Pr. -bi-e] – Din lat. labium.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LABÍL, Ă, labili, -e, adj. (Livr.) Nestatornic, schimbător, instabil. ♦ (Despre un sistem fizic) Care se află în stare de echilibru instabil. – Din fr. labile, lat. labilis.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LÁBIU s.n. v. labium.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LÁBRU, labri, s.m. Peşte marin comestibil care trăieşte pe lângă ţărmuri stâncoase (Labrus). – Din fr. labre.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

NABÁB, nababi, s.m. 1. Titlu purtat de ofiţerii superiori ai sultanului sau de guvernatorii musulmani din Iran, Pakistan, India; persoană care avea acest titlu. 2. Epitet pentru o persoană foarte bogată. – Din fr. nabab.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ZABÍT s.m. (Var.) Zabet.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

RÁBIN, rabini, s.m. Conducător religios al unei comunităţi mozaice. [Acc. şi: rabín] – Din pol. rabin, germ. Rabbiner. Cf. fr. r a b b i.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TABÁC1, tabacuri, s.n. Tutun măcinat, care se aspiră pe nas. ♦ (Reg.) Tutun de fumat. ♦ (Bot.) Tutun (1). – Din germ. Tabak, rus., ucr. tabak.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TABÁC2, tabaci, s.m. Tăbăcar. – Din tc. tabāk.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TABÁN1 s.n. (Înv.) Oţel de calitate superioară, întrebuinţat la fabricarea săbiilor. – Din tc. taban.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TABÁN2, tabanuri, s.n. 1. Căptuşeală a tălpii la încălţăminte; branţ. 2. (Reg.) Scândură subţire şi lungă, întrebuinţată la scheletul acoperişului. 3. Talpă a plugului; plaz. – Din tc. taban.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TABÁR, tabare, s.n. Haină largă care se purta în evul mediu, deasupra armurii. – Din fr. tabar.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TÁBES s.n. Boală cronică a sistemului nervos, de origine sifilitică, care se manifestă prin lipsa de coordonare a mişcărilor (în timpul mersului), dureri viscerale vii, tulburări de sensibilitate etc. – Din fr. tabès, lat. tabes.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TÁBIE, tăbii, s.f. (Înv.) 1. Ridicătură de pământ construită în jurul unui loc întărit, spre a-l apăra. 2. Tabără (1); redută. [Pl. şi: tabii] – Din tc. tabya.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TABLÁ, tablale, s.f. Tavă sau măsuţă pe care îşi poartă marfa plăcintarii, rahagiii etc. ♦ (Reg.) Tavă de servit. – Din tc. tabla.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TABÚN, tabunuri, s.n. Sistem de creştere a cailor în libertate (pe păşune, în stepă); herghelie de cai aproape sălbatici, din stepă. ♦ Cireadă de vite; turmă de oi. ♦ (Reg.) Păşune, izlaz. – Din ucr. tabun.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

REBÁB, rebaburi, s.n. Instrument muzical cu două coarde, asemănător viorii, folosit de algerieni, tunisieni şi marocani. – Din fr. rébab.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HABÁN, -Ă s. m. f. membru al unei secte baptiste din Hanovra şi Renania, din sec. XVII. (< germ. Haban)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

A (se) abate ≠ a (se) îndrepta

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

A aboli ≠ a instaura, a valida

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Labil ≠ ilabil, nevariabil, nelabil, neschimbător, stabil, statornic, leneş

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

GÁBLU s. n. fronton triunghiular ascuţit care încununează un portal (în arhitectura gotică). (< fr. gable)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

GÁBIE s. f. platformă cu balustradă la capătul de sus al catargului unei nave pentru a permite observarea orizontului. (< it. gabbia, fr. gabie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TABÚN s. v. cireadă, imaş, izlaz, păşune, turmă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

TÁBLE s. pl. (astăzi rar) trictrac. (Joacă ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

TABLÁ s. v. tavă, tipsie.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

TÁBIE s. v. bastion, campament, castru, lagăr, redută, tabără.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

TÁBES s. (MED.) (rar) ataxie locomotrice.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

TABÉL s. v. cadru, peisaj, planşă, privelişte, scenă, tablou, vedere.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

TABÉL s. 1. (rar) tabelă, (înv.) tablă, tablou. (A completat un ~.) 2. listă, (înv.) izvod. (Un ~ al locatarilor.) 3. tablă. (~ înmulţirii.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

TÁBĂ s. v. chip, efigie.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

TABÁN s. v. branţ, călcâi, leaţ, plaz, prispă, şipcă, talpă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

TABÁC s. v. argăsitor, tăbăcar, tutun, tutun turcesc.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ŞVAB s., adj. 1. s., adj. suab. (Populaţia ~.) 2. adj. v. şvăbesc. (Dialectul ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ŞVAB s. (ENTOM.) 1. v. gândac-de-bucătărie. 2. (Phyl-lodromia germanica) corhan, libarcă, rus, (reg.) colţan, prus, tarhan.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ŞTAB s. v. conducător, stat-major, şef.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ŞTAB s. (fam.) mahăr. (E mare ~ la noi.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SCRAB s. v. sor-cu-frate.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SÁBUR s. v. aloe.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SABÓT s. 1. v. papuc. 2. v. şiu.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SABÓT s. v. bocanc, gheată.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SÁBIE s. v. armată, cocârlă, iris, oaste, oştire, putere, regulator, schimbătoare, stânjen, stânjenel, trupe.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SÁBIE s. I. spadă, (înv. şi reg.) spată, (înv.) spangă. (Scoate ~ din teacă.) II. (IHT.; Pelecus cultratus) v. sabiţă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SABÁT s. (la mozaici) sâmbătă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

RABÍN s. (BIS.) (înv.) haham, sacerdot.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

RÁBIE s. v. turbare.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

RABÁT s. 1. reducere, scăzământ. (A face un ~ la preţul unei mărfi.) 2. rabat comercial v. adaos comercial. (~ prevăzut de lege pentru o marfă.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

OLEÁB s. v. acaret, dependinţă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

LÁBĂ s. v. membru inferior, mână, picior.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

LABÍL adj. v. capricios, fluşturatic, fluturatic, inconsecvent, inconstant, instabil, neconsecvent, neconstant, neserios, nestabil, nestatornic, schimbăcios, schimbător.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

LÁBĂ s. 1. (ANAT.) (reg.) brâncă. (~ la animale.) 2. (BOT.) laba-ursului (Clavaria aurea) = (reg.) bureţi-degetar (pl.), creasta-cocoşului.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

LABÁN s. v. chefal.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

LABÁN s. v. chefal.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

JÁBĂ interj. v. marş.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

HÁBĂ s. v. clacă, şezătoare.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

GEÁBA adv. v. degeaba, gratis, gratuit, inutil, zadarnic.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CÁBLU s. fir. (~ electric.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CABÁZ s. v. bufon, iluzionist, măscărici, paiaţă, prestidigitator, scamator.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

BEÁBE s. v. cremene, silex.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

BABÓI s. v. biban.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

BABÓI s. 1. v. biban. 2. (IHT.) babuşcă, fâţă, (Olt.) juvete. (Peştele mărunt de apă dulce se numeşte ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

BÁBĂ s. v. babiţă, bunică, butonieră, cheotoare, mamă, mamă mare, mătuşă, moaşă, nevastă, pelican, piedin, soţie, tanti, urechea-babei, urechiuşă, vierme-alb, zglăvoacă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

BÁBĂ s. 1. bătrână, (reg.) băbătie, (fam.) babetă. 2. v. vrăjitoare

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ABURÍ vb. a asuda. (Pereţii se ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ABONÁ vb. (înv.) a (se) prenumăra. (S-a ~ la un ziar.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ABOLÍ vb. (JUR.) a desfiinţa, a suprima, (pop.) a şterge. (Sclavia a fost ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ABCÉS s. (MED.) (pop.) buboi, coptură, (reg.) furnicel, (înv.) apostimă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ABÁTE vb. v. apuca, căşuna, năzări, veni.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ABÁTE vb. 1. v. devia. 2. a se depărta, a devia, a divaga, a se îndepărta, (înv.) a (se) scăpăta. (S-a ~ de la subiect.) 3. a da, a se opri, a trece. (Se ~ în drum şi pe la el.) 4. a distrage, a sustrage. (Gândurile îl ~ de la lucru.) 5. v. contraveni.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ZABÉT s. v. cârmuitor, conducător, guver-nator.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

TÁBLE s.f. v. tablă2. [DEX '98]

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

abáte s. m., pl. abáţi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abáte vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. abát, 1 pl. abátem; conj. prez. 3 sg. şi pl. abátă; part. abătút

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abcés s. n., pl. abcése

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abolí vb. (sil. a-bo-li), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. abolésc, imperf. 3 sg. aboleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. aboleáscă

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

aboná vb., ind. prez. 1 sg. abonéz, 3 sg. şi pl. aboneáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abórd s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

aburí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. aburésc, imperf. 3 sg. abureá; conj. prez. 3 sg. şi pl. abureáscă

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abuzá vb., ind. prez. 1 sg. abuzéz; 2 sg. abuzézi, 3 sg. şi pl. abuzeáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

babác/babácă s. m., art. babácul/babáca, g.-d. art. babácului/babachíi/babácăi; pl. babáci

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

babán adj. m., pl. babáni; adj. f., s. f. sg. babánă, pl. babáne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

bábă s. f., g.-d. art. bábei; pl. bábe

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

babít s. n., pl. babíte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

babói (zool.) s. m., pl. babói, art. babóii

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cabáz s. m., pl. cabázi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cablá vb. (sil. -bla), ind. prez. 1 sg. cabléz, 3 sg. şi pl. cableáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cáblu s. n. (sil. -blu), art. cáblul; pl. cábluri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cabrá vb. (sil. -bra), ind. prez. 1 sg. cabréz, 3 sg. şi pl. cabreáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

caráb s. m., pl. carábi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

gábie s. f. (sil. -bi-e), art. gábia (sil. -bi-a), g.-d. art. gábiei; pl. gábii, art. gábiile (sil. -bi-i-)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

gáblu s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

gabró/gabróu s. n. (sil. -bro/-brou), art. gabróul; pl. gabróuri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

geába adv.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

habár s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

hleab s. n., pl. hleáburi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

jábă s. f.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

jábie s. f., art. jábia, pl. jábii

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

jabóu s. n., art. jabóul; pl. jabóuri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

labán s. m., pl. labáni

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

lábă s. f., g.-d. art. lábei; pl. lábe

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

labíl adj. m., pl. labíli; f. sg. labílă, pl. labíle

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

lábru s. m.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

nabáb s. m., pl. nabábi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

rabát s. n., pl. rabáturi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

rábic adj. m., pl. rábici; f. sg. rábică, pl. rábice

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

rábie s. f. (sil. -bi-e), art. rábia (sil. -bi-a), g.-d. rábii, art. rábiei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

rábin s. m., pl. rábini

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

rebáb s. n., pl. rebáburi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sabát s. n., pl. sabáturi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sábie s. f. (sil. -bi-e), art. sábia (sil. -bi-a), g.-d. art. sábiei; pl. săbii, art. săbiile (sil. -bi-i-)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sabín s. m., adj. m., pl. sabíni; f. sg. sabínă, g.-d. art. sabínei, pl. sabíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sabír s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sablá vb. (sil. -bla), ind. prez. 1 sg. sabléz, 3 sg. şi pl. sableáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sáble adj. invar.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sabót s. m., pl. sabóţi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sábur s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

soráb s. m., adj. m., pl. sorábi; f. sg. sorábă, pl. sorábe

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ştab (ofiţer superior, şef) s. m., pl. ştabi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ştab (stat-major) s. n., pl. ştáburi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

şvab (insectă) s. m., pl. şvabi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

şvab (persoană) s. m., adj. m., pl. şvabi; f. sg. şvábă, g.-d. art. şvábei, pl. şvábe

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

tabác (tăbăcar) s. m., pl. tabáci

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

tabác (tutun) s. n., pl. tabácuri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

tabán (oţel) s. n., pl. tabánuri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

tabán (branţ, scândură, talpa plugului) s. n., pl. tabáne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

tabár s. n., pl. tabáre

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

tabél s. n., pl. tabéle

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

tábes s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

tábie s. f. (sil. -bi-e), art. tabia (sil. -bi-a), g.-d. art. tábiei; pl. tăbii/tábii, art. tăbiile/tábiile (sil. -bi-i-)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

tablá s. f. (sil. -bla), art. tabláua, g.-d. art. tablálei; pl. tablále

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

tabún s. n., pl. tabúnuri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

zabét s. m.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

NABÁB ~i m. 1) (în India şi în alte ţări orientale din evul mediu; folosit şi ca titlu pe lângă numele respectiv) Conducător al unei provincii sau înalt demnitar. 2) fig. Om foarte bogat. /<fr. nabab

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

LABÍL ~ă (~i, ~e) livr. Care se schimbă mereu; lipsit de stabilitate; instabil; nestabil; schimbător; variabil. /<fr. labile, lat. labilis

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

LÁB//Ă ~e f. 1) Parte a piciorului de la gleznă în jos. 2) Parte inferioară a piciorului pe care calcă păsările. ♢ ~a- (sau talpa-) gâştei a) ridurile din jurul ochilor; b) scris neîngrijit; c) mică plantă erbacee cu flori roşii-purpurii. 3) Picior al unor animale (câine, lup, urs, pisică etc.). 4) fam. depr. Fiecare dintre cele două membre superioare ale corpului omenesc; mână. ♢ A pune ~a pe cineva (sau pe ceva) a prinde, a apuca, a înhăţa pe cineva (sau ceva). 5): ~a-ursului denumire a mai multor specii de ciuperci comestibile de pădure. [G.-D. labei] /<ung. lab

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

LABÁN m. Peşte marin de talie mare cu spatele de culoare cenuşie-albăstruie. /<rus. loban

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

JABÓU ~ri n. Acesoriu de îmbrăcăminte (mai ales femeiască) constând dintr-un volan de dantelă, muselină etc. care este fixat la baza gulerului unei bluze, cămăşi, rochii etc. şi atârnă în jos ca o cravată. /<fr. jabot

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

JÁBI//E ~i f. Muşchi care cresc prin păşunile alpine şi prin păduri. /<sl. žall

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

JÁBĂ f. Boală a oilor care provoacă somnolenţa şi învineţeşte carnea. /Orig. nec.

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

HLEAB ~uri n. pop. 1) Obiect învechit şi deteriorat; vechitură. 2) fig. peior. Om (sau animal) slăbănog şi sleit de puteri (din cauza vârstei înaintate sau a unei boli); rablă. /cf. ucr. chljabaty

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

HÁBĂ f. pop. : O ~ (de vreme) un anumit timp. De la o ~ (de vreme) de la un anumit timp încoace. /Orig. nec.

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

HABÁR n. : A nu avea ~ a nu şti absolut nimic; a nu avea idee. ~ de grijă a nu-i păsa; a nu-şi face griji. /<turc. haber, habar

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

GABRÓ n. Rocă eruptivă de culoare neagră-verzuie, având diferite întrebuinţări în construcţii. [Var. gabrou] /<germ. Gabbro, fr., it. gabbro

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

GÁBI//E ~i f. Platformă orizontală circulară, fixată în partea de sus a unui catarg, servind drept post de observaţie sau drept loc de manevrare a pânzelor. /<it. gabbia, fr. gabie

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CARÁB ~i m. Insectă coleopteră, cu corpul alungit, cu picioare lungi şi de culoare aurie sau roşie bronzată, care se hrăneşte cu viermi, larve şi melci. /<fr. carabe, lat. carabus

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A CABR//Á ~éz intranz. 1) (în special despre cai) A se ridica pe picioarele de dinapoi. 2) (despre avioane) A se înălţa brusc cu partea anterioară. /<fr. cabrer

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CÁBLU ~ri n. 1) Frânghie groasă din fire vegetale sau metalice răsucite, folosită la tracţiune sau la ridicat greutăţi. ~ de acostare. ~ de remorcare. 2) Conductor electric format din fire metalice izolate. 3) Unitate de măsură a lungimii (egală cu o zecime de milă marină) folosită în navigaţie. /<fr. câble

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A CABL//Á ~éz tranz. 1) (locuinţe, instituţii etc.) A prevedea cu cabluri (de telecomunicaţii); a face legătura cu un cablu de telecomunicaţii. 2) (fire metalice) A asambla prin răsucire sau împletire într-un singur cablu; a transforma în cablu, răsucind sau împletind. /< fr. câbler

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

BABÓI ~ m. 1) Peşte dulcicol, de talie mică, având corpul de culoare cenuşie-cafenie, cu cap mare şi turtit. 2) Orice peşte dulcicol mărunt. [Sil. ba-boi] /<bulg. baboj

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

BÁB//Ă ~e f. 1) Femeie de o vârstă înaintată; femeie bătrână. ♢ Zilele ~ei (sau ~ele) primele două săptămâni din luna martie, care se caracterizează prin timp schimbător. (De-a) ~a-oarba joc de copii în care unul dintre ei, legat la ochi, trebuie să-i prindă pe ceilalţi jucători. (De-a) ~a-gaia joc de copii în care unul dintre ei o face pe cloşca care îşi apără puii, iar altul pe gaia, care vrea să-i fure. 2) înv. Femeie bătrână care pretinde că ar putea vindeca bolile cu ajutorul mijloacelor empirice (descântece, vrăji, buruieni). /<sl. baba

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A ABUZ//Á ~éz intranz. 1) A face abuz; a folosi cu exces. 2) A comite un abuz. /<fr. abuser

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A ABUR//Í ~ésc 1. tranz. A face să se aburească. 2. intranz. 1) A scoate aburi. Câmpia ~eşte. 2) rar (despre vânt) A sufla lin; a adia. /Din abur

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A SE ABUR//Í mă ~ésc intranz. 1) A se acoperi cu aburi; a asuda. 2) fig. (despre faţă, obraji) A se înroşi uşor; a se îmbujora; a se rumeni. /Din abur

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A SE ABON//Á mă ~éz intranz. A-şi face un abonament. ~ la o revistă. /<fr. abonner

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A ABON//Á ~éz tranz. A face să se aboneze. /<fr. abonner

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A ABOL//Í ~ésc tranz. 1) (legi, ordine, dispoziţii oficiale etc.) A declara nul printr-un ordin; a abroga; a anula; a contramanda; a revoca. 2) (instituţii) A face să înceteze existenţa (printr-un ordin); a desfiinţa; a lichida; a suprima. /<fr. abolir, lat. abolere

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABCÉS ~e n. Inflamaţie locală a pielii sau buboi; furuncul. /<fr. abcés, lat. abscessus

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A ABÁTE abát 1. tranz. 1) A îndepărta de la o direcţie iniţială sau de la o anumită normă morală. 2) (persoane) A face să se abată. 2. intranz. (despre intenţii, gânduri etc.) A-i trece prin minte; a-i veni pe neaşteptate. /<fr. abattre, lat. abbattere

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A SE ABÁTE mă abát intranz. 1) A-şi schimba direcţia iniţială. ~ din drum. 2) (despre persoane) A se opri (pentru o vizită scurtă), renunţând la traseul iniţial; a trece. 3) (despre fenomene ale naturii) A veni pe neaşteptate (şi cu putere). /<fr. abattre, lat. abbattere

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABÁ//TE ~ţi m. 1) Stareţ al unei abaţii. 2) Preot catolic. /<it. abbate

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

RABÁT ~uri n. Reducere din preţul unei mărfi la vânzarea cu ridicata. ♢ ~ comercial diferenţa dintre preţul cu ridicata şi preţul de desfacere cu amănuntul. /<germ. Rabatt

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

RÁBI//C ~că (~ci, ~ce) rar Care ţine de rabie; propriu rabiei. /<fr. rabique

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

RÁBI//E ~i f. Boală acută provocată de o infecţie virotică, frecventă la animale (câini, lupi, pisici etc.), transmisibilă şi omului, care se manifestă prin accese nervoase puternice, urmate de paralizie şi apoi de moarte; turbare. [G.-D. rabiei; Sil. -bi-e] /<lat. rabia

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

RÁBIN ~i m. Şef religios al comunităţilor de evrei. /<pol. rabin, germ. Rabbiner

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SABÁT ~uri n. 1) (la mozaici şi la unele secte creştine) Zi de sărbătoare, stabilită sâmbăta şi destinată odihnei şi ceremoniilor cultului. 2) (în evul mediu) Adunare a vrăjitoarelor, care, conform superstiţiilor populare, se ţinea sâmbăta la miezul nopţii. 3) fig. Agitaţie frenetică; zgomot produs de o mulţime gălăgioasă. /<lat. sabbatum, fr. sabbat

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SÁBI//E săbii f. 1) Armă albă constând dintr-o lamă lungă de oţel, ascuţită la vârf şi pe una dintre laturi, şi dintr-o gardă şi un mâner. ♢ ~a lui Damocle pericol ce ameninţă în permanenţă pe cineva. A pune sub ~ (sau a trece sub ascuţişul ~ei) a omorî; a ucide. A pune mâna pe ~ a începe lupta. A-şi pune capul (sănătos, teafăr) sub ~ a-şi cauza singur o nenorocire, un necaz. 2) Armă sportivă cu lamă lungă şi flexibilă, folosită la scrimă. 3) v. SABIŢĂ II. [G.-D. sabiei; sil. -bi-e] /<sl. sablja

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A SABL//Á ~éz tranz. (obiecte sau piese metalice) A supune unei operaţii de curăţare sau netezire cu ajutorul unui jet de nisip. /< fr. sabler

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SABÓ//T ~ţi m. 1) mai ales la pl. Obiect de încălţăminte confecţionat dintr-o bucată de lemn scobit sau dintr-o talpă de lemn cu faţă de piele groasă. 2) Înveliş metalic fixat pe vârful ascuţit al unui pilon (de lemn sau de beton) pentru a-l proteja şi pentru a pătrunde mai uşor în pământ. 3) Piesă care serveşte ca organ principal la o frână cu fricţiune. ~ de frână. 4) Dispozitiv montat pe o şină de cale ferată pentru frânarea vagoanelor. /<fr. sabot

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SABÚR n. Substanţă solidă cu miros plăcut şi gust amar, extrasă din frunzele unor specii de aloe, întrebuinţată în medicină. /<turc. sabur

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ŞTAB1 ~uri n. Organ de conducere a forţelor armate; stat-major. /<germ. Stab, rus. štab

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ŞTAB2 ~i m. fam. Persoană care face parte din conducerea unei instituţii, organizaţii etc.; conducător; şef. /<germ. Stab, rus. štab

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

Şvab1 ~i m. 1) Gândac nocturn de culoare brună-roşcată, care se hrăneşte cu produse alimentare; gândac-de-bucătărie; libarcă. 2) Gândac nocturn de talie mare, de culoare neagră-cafenie; gândac-negru; gândac-de-casă. /<ucr. švab, germ. Schwabe

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

Şvab2 ~i m. Persoană care face parte din coloniştii germani, francezi, italieni şi spanioli aşezaţi în secolul al XVIII-lea în unele regiuni din Banat şi din Transilvania. /<germ. Schwabe

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TABÁC1 ~uri n. Preparat din frunze uscate de tutun, măcinate fin, care se aspiră pe nas; tutun prizat. /<ngr. tampákos, germ. Tabak

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TABÁ//C2 ~ci m. rar Muncitor specializat în tăbăcirea pieilor; argăsitor; dubălar; tăbăcar. /<turc. tabak

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TABÁN1 n. înv. Oţel de calitate superioară întrebuinţat la fabricarea armelor albe (săbii, paloşe); oţel de Damasc. /<turc. taban

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TABÁN2 ~e n. 1) Căptuşeală a tălpii la încălţăminte; branţ. 2) Scândură lungă şi subţire, având diferite întrebuinţări. 3) Suport la plug care înlesneşte alunecarea acestuia pe brazdă; talpa plugului. /<turc. taban

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TABÉL ~e n. 1) Foaie cuprinzând desenul unui ansamblu de rubrici completate cu cifre, date, simboluri, informaţii, prezentate într-o anumită ordine; tablă. 2) Listă de termeni, simboluri sau valori numerice, sistematizate într-un anumit mod (pentru a uşura folosirea lor). 3) Material didactic constând dintr-o coală de hârtie pe care este desenată o ilu-straţie a temei de studiu. /<lat. tabella, germ. Tabelle

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TÁBES n. med. Maladie cronică tardivă, de natură sifilitică, caracterizată prin pierderea progresivă a coordonării mişcărilor; ataxie locomotorie. /<fr. tabés, lat. tabes

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TABLÁ ~le f. rar Tavă mare, rotundă, adesea ornamentată, pe care îşi pun marfa plăcintarii. [Art. tablaua; G.-D. tablei; Sil. ta-bla] /<turc. tabla

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TABÚN ~uri n. 1) Sistem de creştere a cailor în condiţii de libertate (pe păşuni, în stepă). 2) Herghelie de cai aproape sălbatici (din stepă). 3) rar Mulţime de animale. 4) rar Loc necultivat pe care pasc vitele; toloacă; suhat; izlaz; păşune; imaş. /<lat. tabun

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TARÁB/Ă ~e f. 1) Masă improvizată în pieţe sau pe străzi, pe care negustorii ambulanţi îşi expun marfa. ♢ De ~ de prost gust; vulgar; trivial. 2) Tejghea la care stă negustorul într-o cârciumă. /<turc. daraba, sb., bulg. taraba

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

RABÍN, rabíni, s.m. ~ (< ebr. rabbēnu)

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

BABÍT s.n. (Tehn.) Aliaj rezistent la fricţiune, cu temperatură de topire joasă. [< fr., engl. babbit].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CARÁB s. m. coleopter alergător cu capul alungit, de culoare aurie şi cu picioare lungi, care se hrăneşte cu viermi, larve. (< fr. carabe, lat. carabus, gr. karabos, crab)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABÁTE1, abáţi, s.m. ~ (din aram. abba (= tată), prin interm. gr. άββας şi lat. abbas, -atis) [DRAE]

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

BABÍC, babicuri, s.n. Cârnat din carne crudă, amestec egal de carne de vacă şi de oaie, uscat şi presat în formă de batoane plate. [Sursa: Dicţionar gastronomic explicativ, Ed. Gemma Print, 2003]

Dicţionar gastronomic explicativ, A.M. Gal, Editura Gemma Print, 2003

SÁBIE s.f. (Iht.) În general, peşte marin din fam. xiphiidae (peşti-sabie), caracterizat prin maxilarul superior mai mult sau mai puţin alungit. Peştii-sabie propriu-zişi (istiophoridae) populează Oceanul Pacific şi pe cel Indian, precum şi pe cel Atlantic, pe ţărmurile de est ale SUA, caracteristic fiind maxilarul superior alungit, curbat, mai scurt ca la peştele-spadă, prevăzut cu dinţi, cel inferior ceva mai lung, corpul fusiform, cu o înotătoare dorsală lungă, înaltă (subspeciile Tetrapturus, Makaira; engl. spear-fish, spike-fish, marlin), în variate culori, de la argintiu (white marlin), la albăstrui (blue marlin) la negru (black marlin) sau cu dungi (striped marlin); unele istiophoridae au înotătoarea dorsală foarte înaltă, ca o pânză de corabie sau evantai, numiţi de aceea şi peşti-evantai (engl. sail-fish; Istiophorus gladius şi americanus).

Dicţionar gastronomic explicativ, A.M. Gal, Editura Gemma Print, 2003

CANAB- elem. „cânepă”. (< fr. cannab-, cf. lat. cannabis)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

KEBÁB s.n. În bucătăria turcească, carne de berbec sau de miel la frigare; prin ext. orice fel de carne (de vacă, de porc, de pui) la frigare; şiş-kebab = frigărui asortate din bucăţi de carne de batal sau de miel, ceapă, ardei şi roşii fripte la frigare; döner-kebab = straturi de carne de miel sau batal (în bucătăria internaţională şi de vacă sau de pui), marinate în prealabil, puse pe un proţap vertical rotitor, din care se taie, pe măsură ce se frig, fâşii subţiri, servite cu salată, învelite într-o lipie subţire sau într-o pită despicată. var. chebab, chebap; din. tc. kebabi.

Dicţionar gastronomic explicativ, A.M. Gal, Editura Gemma Print, 2003

GABRÓ s.n. Rocă eruptivă cu structură granuloasă, folosită uneori în construcţii. [Scris şi gabbro. / < germ. Gabbro, fr., it. gabbro].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

GÁBLU s.n. Fronton triunghiular ascuţit care încununează un portal (în special în arhitectura gotică). [< fr. gable].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

LÁBIE s.f. Labium. [Gen. -iei. / < germ. Labia].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

LABIO- Element prim de compunere savantă cu semnificaţia „(referitor la) buze”. [Pron. -bi-o-. / < fr. labio-, cf. lat. labium].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

LÁBIU s.n. v. labium.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CABRÁ vb. intr. 1. (despre cai) a se ridica pe picioarele de dinapoi. 2. a se încorda, a se ridica. 3. (despre avioane, autovehicule) a se ridica cu botul în sus. (< fr. cabrer)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CÁBLU s. n. 1. împletitură de fire, vegetale, sau metalice, pentru susţinere ori tracţiune. 2. conductă electrică dintr-un mănunchi de fire metalice învelite într-un strat izolant. (< fr. câble, engl. cable)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CABLÁ vb. tr. 1. a instala cabluri de telecomunicaţii; a conecta la o reţea electrică, telefonică, tv. 2. a răsuci un ansamblu de fire de sârmă pentru a forma un cablu. (< fr. câbler)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

Roaba cu care se cara prund sau pamant.

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

JABÓU s.n. Volan (sau volane), mai ales din dantelă, fixat de la baza gâtului pe îmbrăcăminte până pe piept.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

NABÁB s.m. Om deosebit de bogat.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

RABÁT s.n. Reducere a preţului mărfii.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

SABÁT s.n. Ziua de sâmbătă considerată zi de repaos şi de ceremonie religioasă a cultului mozaic. \ (În superstiţii) Adunare de vrăjitoare sâmbăta la miezul nopţii.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

TABÉL s.n. Foaie care conţine liste şi date (pe rubrici), necesar unui scop.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

-SILÁB Element secund de compunere savantă cu sensul de „silabă”. [Var. -silabic. / < lat. syllaba, gr. syllabe].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

STRAB- v. strabo-.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABÁTE vb. 1. A doborî la pământ, a dărâma, a da jos. 2. A devia, a îndepărta. 3. A schimba drumul. 4. (Refl.) A se opri. 5. A se grăbi, a face tot ce este cu putin ă. 6. A trece cuiva ceva prin minte, a i se năzări (cu pron. în dat.) . -Din mr. abat, istr. abotu

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ABÁTE, - i s.m. Titlu dat superiorului unei aba ii. 2. Titlu onorific acordat unor preo i catolici; persoană care poartă acest titlu. -Din it. abate

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ABLÁS, -si s.m. (Olt.) În sec. XVIII, localnic, contribuabil, cap de familie -Din germ. Ablassindulgen ă

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ABONÁ vb. 1. A-si face un abonament 2. (arg.) A profita, a se folosi în mod indiscret si periodic de o facilitate. -Din fr. Abonner

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ABONÁ vb. 1. A-si face un abonament 2. (arg.) A profita, a se folosi în mod indiscret si periodic de o facilitate. -Din fr. Abonner

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ABRÁS, -se adj. 1. (Despre cai) Cu capul cu pete albe 2. Nefericit, nepotrivit, nereusit 3. Violent, nărăvas -Din mr. Abraseu impertinent, tc. Abras, alb. Abraš, bg. Abrašstropit, pătat

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ABÁCA s.f. Cânepă de Manilla. [< fr., sp. abaca < cuv. filipinez].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABÁTE s.m. 1. Stareţ, superior al unei mănăstiri catolice de călugări. 2. Titlu onorific care se dă unor clerici catolici. [< it. abbate, cf. lat. abbas].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABÁTE vb. III. 1. tr., refl., intr. A (se) îndepărta de la o direcţie, normă, linie de conduită etc. 2. tr. A doborî. 3. refl. A se năpusti, a cădea. [Cf. fr. abatire, it. abbattere].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABCÉS s.n. Puroi strâns în interiorul unui ţesut sau într-un organ intern; (pop.) buboi. [< fr. abcĂ?s, cf. lat. abcessus].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABOLÍ vb. IV. tr. A suprima, a scoate din uz (o lege, o decizie etc.). [< fr. abolir, cf. lat. abolere].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABONÁ vb. I. tr., refl. A(-şi) face un abonament la o publicaţie etc. [< fr. abonner].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABUZÁ vb. I. intr. 1. A folosi ceva excesiv, fără măsură. 2. A comite nedreptăţi, incorectitudini profitând de o anumită situaţie. [< fr. abuser].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CÁBLU s.n. 1. Funie groasă, făcută dintr-un mănunchi de fire vegetale sau metalice răsucite împreună. 2. Conductă electrică, făcută dintr-un mănunchi de fire metalice învelite într-un strat izolant. 3. (Mar.) Ancablură. [Pl. -uri, -le. / < fr. câble, cf. engl. cable].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

abáte (abătút, abătút), vb. – 1. A doborî la pămînt, a dărîma, a da jos. – 2. A devia, a îndepărta. – 3. A schimba drumul. – 4. (Refl.) A se opri. – 5. A se grăbi, a face tot ce este cu putinţă. – 6. A trece cuiva ceva prin minte, a i se năzări (cu pron. în dat.). – Mr. abat, istr. abotu < Lat. abbattĕre (cuvînt probabil tîrziu, care apare doar în Legea Salică), sau mai curînd formaţie internă a rom., plecînd de la a bate (Puşcariu 2; REW 11). DAR explică sensul 1 ca galicism şi pe celelalte ca împrumut din sl. biti „a bate” şi „a ciocăni”. Ambele opinii par discutabile, căci biti nu este suficient pentru a explica toate sensurile rom. care, pe de altă parte, s-ar putea explica foarte bine plecîndu-se de la cuvintele romanice (cf. Gamillscheg, abat). – Der. abătător, adj. (muncitor); abatere, s.f. (deviere, anomalie); abătut, adj. (deviat, deprimat, melancolic). – Din rom. provine sb. abati „a devia”.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

abáte (abáţi), s.m. – 1. Titlu dat superiorului unei abaţii. – 2. Titlu onorific acordat unor preoţi catolici; persoană care poartă acest titlu. < It. abate. – Der. abaţial, adj. (referitor la o abaţie), din it. abbaziale; abaţie, s.f. (mănăstire condusă de un abate) , din it. abbazia; abatisă (călugăriţă care conduce o abaţie), din lat. abbatissa (sec. XIX).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ablás (-şi), s.m. – (Olt.) În sec. XVIII, localnic, contribuabil, cap de familie. < Germ. Ablass „indulgenţă”. Cuvînt introdus de ocupaţia austriacă în Oltenia (1718-1739).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

aboná (abonéz, abonát), vb. – 1. A-şi face un abonament. – 2. (Arg.) A profita, a se folosi în mod indiscret şi periodic de o facilitate. < Fr. abonner (sec. XVIII). – Der. abonament s.n.; abonat s.m.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

CABLÁ vb. I. tr. A instala cabluri de telecomunicaţii. ♦ A face legătura (unui bloc, unei case etc.) cu un cablu de telecomunicaţii. [< fr. câbler].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CABRÁ vb. I. tr. 1. (Despre cai) A se ridica în două picioare, stând pe picioarele dinapoi. 2. A se încorda; a se ridica. 3. (Despre avioane) A se ridica cu botul în sus; a urca. [< fr. cabrer, cf. prov. cabra – capră].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CARÁB s.m. Insectă coleopteră cu capul alungit, de culoare aurie sau roşie-bronzată şi cu picioare lungi, care se hrăneşte cu viermi, larve de insecte şi melci. [< fr. carabe, cf. lat. carabus – crab].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

gabró/gabróu s. n. rocă magmatică intruzivă cu structură holocristalină, din feldspaţi plagioclazi, piroxeni, amfiboli, olivinã şi biotit, folosit în construcţii şi în pavaje. (din fr., it. gabbro, germ. Gabbro)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

cabát, cabáturi, s.n. (reg. înv.) capot, manta.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

cabón, cabónuri, s.n. (înv.) cabániţă. (v.)

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

chiab, chiáburi, s.n. (reg.) castron.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

habar nam

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

hábă2 s.f. sg. (reg.) boală rea, bube rele; sifilis, lues, frenţe.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

heába adv. (reg.) în zadar, degeaba.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

habar nu am ce inseamna poate imi ziceti voi ca nu l-am vazut „tradus”

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

GÁBIE s.f. Platformă cu balustradă aşezată la capătul de sus al catargului unei nave pentru a permite observarea orizontului şi (la corăbiile cu pânze) manevrarea pânzelor. [Gen. -iei. / < it. gabbia, cf. fr. gabie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

labón, labóni, s.n. (reg.) chefal mare.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

lábos, láboşe, s.n. (reg.) vas de bucătărie; tigaie.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

bábă (bábe), s.f. – 1. Bătrînică, bunică. – 2. Vrăjitoare, ghicitoare. – 3. Peşte, zglăvoacă (Cotus gobio). – 4. Larvă de albină. – 5. Ştiulete de porumb fără boabe. – 6. (Bucov.) Ştergar cu care se acoperă borcanele cu fructe de pădure, legat ca o basma de femeie. – 7. (Mold.) Cozonac cu stafide. – 8. Bîrnă, par; în general bîrna de sprijin. – 9. Ac de făcut găici. – 10. Gaură, butonieră. – 11. La unele jocuri de copii, bile sau monede aruncate într-o groapă. – 12. (Arg.) Cafenea, cenaclu. Mr., megl. baba. Sl. baba (Miklosich, Slaw. Elem., 14; Cihac; Lokotsch 146; DAR), ca şi bg., sb., slov., cr., pol., rus. baba, alb. babë, ngr. βάβα, βάβω (G. Meyer, Neugr. St., II, 15), toate cu sensuri care oscilează între cel de „bătrînă” şi cel de „bunică”. Şi sensurile secundare coincid în general cu cele din limbile slave (pentru amănunt, cf. DAR). Sensurile 3-6 de bazează pe o presupusă asemănare a obiectului cu o bătrînă; sensurile 8-11 sînt asociaţii de idei irevenţioase între noţiunea de „femeie” şi cea de „a suporta” sau „a primi”. Sensul 7, care prin natură aparţine grupului 3-6, pare a deriva direct din pol., ca şi fr. baba. În sfîrşit, sensul 12 pare a se întemeia pe dubla echivalenţă „bătrînă” şi „soţie” (cf. băbătie), pe de o parte, şi „soţie” = „cămin” = „cafenea”, pe de alta. – Sensuri speciale: zilele Babei, primele nouă zile din martie, sfîrşitul iernii (trebuie să se înţeleagă zilele babei Dochia, personaj din mitologia populară care are corespondent în mitologia altor popoare; cf. bg. babini dni, ngr. οί μέρες τῆς γριᾶς, it. din Otranto i giorni della vecchia, prov. li jour de la vièio; materiale la Rohlfs, Quellen, 21-22); baba oarba „joc de copii”, cf. bg. slepa baba, iud. sp. papasiéga, care pare a fi rezultatul unei combinaţii între baba [oarba] cu [găina] oarbă. Der. babalău, băbălău, s.m. (babalîc); băbar, s.m. (om căsătorit; bătrînel); băbăret, s.n. (adunare de babe); băbărie, s.f. (descîntec; leac în medicina populară); băbătie, s.f. (babă; nevastă); băbesc, adj. (propriu babelor); băbeşte, adv. (ca babele); băbi, vb. (a îmbătrîni); băboi, s.m. (vrăjitoare bătrînă); baborniţă, s.f. (babă decrepită). Toate der. sînt normale. Din sl. babuška, formă dim., provine băbuşcă, s.f. (băbuţă; peşte de Dunăre, Leuciscus rutilus; pasăre bătrînă, care nu mai cîntă; butonieră), al cărei pl. este băbuşte, cu prima întrebuinţare, şi băbuşti în celelalte cazuri. – Cf. babcă, babiţă.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

babói (babói), s.m. – 1. Biban (Perca fluviatilis). – 2. Peşte mic, plevuşcă. Bg. baboi (DAR). – Puţin probabilă ipoteza lui Cihac, II, 477, care se gîndeşte la mag. báb „larvă”.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

nabór s.n. (reg.) recrutare prin tragere la sorţi.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

JABÓU s.n. Volan de dantelă (mai ales) la îmbrăcămintea femeiască, care atârnă pe piept ca o cravată. [< fr. jabot].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

LABÍL, -Ă adj. 1. (Liv.) Nestatornic, nestabil. 2. (Despre un sistem fizic) Care se află într-o stare de echilibru instabil. [Cf. it., fr. labile, lat. labilis].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

LÁBRU s.m. (Zool.) Peşte marin comestibil, cu corpul în culori vii, care trăieşte pe lângă ţărmuri stâncoase. [< fr. labre, cf. lat. labrum].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

rábă s.f. (reg.) câştig, afacere.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

sábat, sábate, s.n. (reg.) obicei, deprindere (a cuiva).

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

sabín, sabíne, s.n. (reg.) unealtă asemănătoare cu un târnăcop, folosită de lucrătorii forestieri.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

sabój, sabóji, s.m. (reg.) dispozitiv care serveşte la frânarea roţii unei căruţe.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

NABÁB s.m. 1. (Ist.) Titlu dat odinioară în India guvernatorilor de provincii, căpeteniilor militare; prinţ mahomedan din Orient. 2. Mare bogătaş. [< fr. nabab, cf. hind., ar. nawwâb].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

scabá s.f. (reg.) pasăre răpitoare de zi de talie mare, cu coada albă; codalb.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

HABÁR s.n. 1. (În expr.) A nu avea habar (de sau despre ceva) = a) a nu şti nimic, a nu avea nici o idee despre ceva; b) a nu-şi face griji, a nu-i păsa de ceva. 2. (Reg.; în expr.) Cum (ţi-)e habarul? = cum (îţi) merge? cum stau lucrurile? – Din tc. haber, „veste, informaţie“sau persana „bi khabar ” ignorant„.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

cabáz (cabázi), s.m. – Bufon, paiaţă. Tc. hokkabaz (Şeineanu, II, 69; Lokotsch 880). Înv. – Der. cabazlîc, s.n. (glumă) din tc. hokkabazlik (Roesler 593).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

cabúl s.m. – Acord, consimţămînt (numai în expresia a face cabul). – Mr. căbulă „acord”, cabul „iertat”. Tc. kabul (Roesler 593; Şeineanu, II, 69; Lokotsch 982; Gáldi 157), cf. ngr. ϰαμποῦλι, alb. kabul. – Der. cabulă, s.f. (superstiţie a jucătorilor, care consideră că anumite mişcări sau împrejurări îi fac să cîştige şi să piardă); cabulipsi, vb. (a consimţi).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

scráb, scrábi, s.m. (reg.) grâul prepeliţei (plantă).

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

,abdic, vb. A renunta la tron.

Dicţionarul limbii române contemporane, Vasile Breban, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1980

ABACÁ [< sp. abacá] s.f. Plantă textilă din grupa bananierilor, răspîndită în zonele tropicale, cu frunze mari, din peţiolul cărora se extrag fibre textile foarte rezistente, folosite la fabricarea frînghiilor şi a parîmelor de navigaţie (Musa textilifera); cînepă de Manila. Sursa: Dicţionar Enciclopedic, vol. I, A-C, 1993.

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

ABHÁZ, -Ă [< rus.] s.m. şi f., adj. 1. s.m. şi f., adj. (La m. pl.) Popor care s-a constituit ca naţiune pe teritoriul Abhaziei. ♦ Persoană care aparţine acestui popor sau este originară din Abhazia. 2. adj. Care aparţine Abhaziei sau care se referă la abhazi (1). ♦ (Substantivat, f.) Limbă vorbită de abhazi. Sursa: Dicţionar Enciclopedic, vol. I, A-C, 1993.

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

ştab s.n. (reg.) rindea cu care se rotunjesc muchiile la obiectele din lemn.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

RABÁT s.n. Reducere acordată cumpărătorului din preţul de vânzare al unei mărfi. ♦ (În economia socialistă) Rabat comercial = diferenţa dintre preţul cu ridicata al industriei şi preţul de desfacere cu amănuntul. [< germ. Rabatt, cf. fr. rabais].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

RÁBIN s.m. Şef religios al unei comunităţi mozaice, care interpretează dogmele religioase şi conduce serviciile rituale. [< pol. rabin, germ. Rabbiner < ebr. rabbi].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

RÁBIC, -Ă adj. De rabie, caracteristic rabiei. [Cf. fr. rabique].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

RÁBIE s.f. Turbare. [Gen. -iei. / < lat. rabies, cf. it. rabbia].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

tabín s.n. (înv.) ţesătură de mătase lucioasă; taftă, moar.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

taból, tabóli, s.m. (reg.) sac (mai scund), săculeţ, traistă.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

tabúl s.n. (înv.) tobă mare în fanfara turcească.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

REBÁB s.n. Instrument muzical cu două coarde asemănător viorii, folosit de algerieni, tunisieni şi marocani. [< fr. rebab].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SABÁT s.n. 1. Ultima zi a săptămânii în calendarul mozaic, consacrată odihnei şi ceremoniilor cultului; sâmbătă. 2. Adunare de vrăjitoare care, după credinţele din evul mediu, avea loc sâmbăta la miezul nopţii. ♦ (Fig.) Gălăgie produsă de o adunare zgomotoasă. [Cf. fr. sabbat, lat. sabbatum, gr. sabbaton < ebr. sabbath – repaus].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SABÍR s.n. Limbă de circulaţie în bazinul mediteranean, compusă pe baza unui lexic italo-spaniol şi cuvinte arabe. [< fr., it. sabir, cf. sp. saber – a şti].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SABLÁ vb. I. tr. A curăţa suprafaţa pieselor metalice prin proiectare de nisip cu ajutorul aerului comprimat. [< fr. sabler].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SABÓT s.m. 1. Papuc făcut dintr-o singură bucată de lemn. 2. Înveliş metalic care se fixează în vârful unui pilot de lemn, de beton etc. pentru ca acesta să poată pătrunde mai uşor în pământ. ♦ Piesă de metal, de lemn etc. folosită pentru frânarea prin frecare a roţilor, a aparatelor de ridicat etc. [< fr. sabot].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TABÁR s.n. (Ist.) Haină medievală care se purta pe deasupra armurii. [< fr. tabar].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TABÉL s.n. Foaie liniată şi împărţită în rubrici completate cu cifre, date etc. ♦ Listă care cuprinde cifre, nume etc. aranjate într-o anumită ordine; tablou. [Pl. -le, -luri. / < lat. tabella, germ. Tabelle].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TÁBES s.n. (Med.) Boală nervoasă cronică (de natură sifilitică) care atacă mai ales măduva spinării, cauzând pierderea progresivă a coordonării mişcării; ataxie locomotorie. [< fr. tabès, lat. tabes].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

abáca s.f. (< fr. abaca, sp. acacá; cuv. filipinez) 1. Bananier care are fructele necomestibile şi peţiolurile frunzelor lungi din care se obţin fibre textile; creşte în Filipine. 2. Fibră textilă obţinută din peţiolurile frunzelor acestui bananier; cânepă de Manila. (Notă: Definiţia provine din Dicţionarul enciclopedic ilustrat – DEI, Editura Cartier, 1999.)

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

abáte2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. abát, 1 pl. abátem, 2 pl. abáteţi, imperf. 3 sg. abăteá; conj. prez. 3 să abátă; imper. 2 sg. abáte, 2 pl. abáteţi; part. abătút

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

aboli, abolesc v.t. a lovi mortal; a ucide (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, Bucureşti, 2006)

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

abona, abonez v.r. (deţ.) a se înscrie la rând la fumatul unei ţigări (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, Bucureşti, 2006)

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

labă ; lăbar s.f. 1. (vulg) act sexual de tip masturbare; 2. persoana frustrata sexual care freaca organul genital propriu – labă + suf. -ar.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

abulé! interj. (ţig.) dă-mi! (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

abuli, abulesc v.t. (ţig.) a aduce (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

aburi, aburesc v.t. a minţi, a păcăli (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

aburi, aburesc v.t. a minţi, a păcăli (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

NABÁB s. m. 1. titlu dat în trecut în India guvernatorilor de provincii şi căpeteniilor militare. 2. om foarte bogat. (< fr. nabab)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

RABÁT s. n. reducere de preţ, scăzământ, bonificaţie ce se acordă de vânzător cumpărătorului. o ~ comercial = parte din venitul net creat în sfera producţiei materiale destinată acoperirii cheltuielilor de circulaţie a mărfurilor şi asigurării beneficiului întreprinderilor şi organizaţiilor comerciale. (< germ. Rabatt)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

RABDO- elem. „baghetă”. (< fr. rhabdo-, cf. gr. rhabdos)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

RÁBIC, -Ă adj. caracteristic rabiei. (< fr. rabique)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

RÁBIE s. f. turbare. (< lat. rabies)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

RÁBIN s. m. şef religios la unei comunităţi mozaice. (< pol., fr. rabbin)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

REBÁB s. n. rebec. (< fr. rebab)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SABÁT s. n. 1. sâmbătă, ultima zi a săptămânii la mozaici şi la unii sectanţi creştini, consacrată odihnei şi ceremoniilor cultului. ♢ primul tratat din Talmud, referitor la aceste ceremonii. 2. adunare de vrăjitoare care, după credinţele din evul mediu, avea loc sâmbăta la miezul nopţii; ♢ (fig.) hărmălaie, zarvă. (< fr. sabbat, lat. sabbatum)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SABÍR s. n. limbă de circulaţie la bazinul mediteranean, compusă pe baza unui lexic italo-spaniol având şi cuvinte arabe. (< fr. sabir)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SABLÁ vb. tr. a curăţa suprafeţele de beton sau metalice cu ajutorul unui jet de nisip sau din acelaşi material. (< fr. sabler)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SABLE SABL/ adj. inv., s. n. (de) culoare bej-deschis. (< fr. sable)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SABÓT s. m. 1. (pl.) încălţăminte din lemn (scobit). ♢ încălţăminte de protecţie cu talpă de lemn. 2. înveliş metalic în vârful unui pilot de lemn, de beton etc. pentru ca acesta să poată pătrunde mai uşor în pământ. 3. piesă de metal, de lemn etc. pentru frânarea prin frecare a roţilor. 4. organ al unei maşini agricole de recoltat, pentru rezemarea pe sol a aparatului de tăiere a plantelor. (< fr. sabot)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SILAB-, -SILÁB, -SILABÍE elem. „silabă”. (< fr. syllab-, -syllabe, -syllabie, cf. lat. syllaba, gr. syllabe)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SORÁB, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Germania, de pe cursul superior al râului Spree. ♢ (s. f.) limbă slavă occidentală vorbită de sorabi. (< fr. sorabe)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ŞTAB s. m. (fam.) persoană de vază pe plan social; şef, conducător. (< germ. Stab)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TABÁC I. s. n. tutun măcinat care se aspiră pe nas. II. adj. inv. de culoarea tutunului. (< germ. Tabak, fr. tabac, rus., ucr. tabak)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TABÁR s. n. (în evul mediu) tunică de zale, haină care se purta peste armură. (< fr. tabar)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TABÉL s. n. foaie împărţită în rubrici completate cu nume, cifre, date etc.; tablou (I, 5). (< lat. tabella, germ. Tabelle)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TÁBES s. n. boală nervoasă cronică (de natură sifilitică) ce se manifestă prin tulburări de sensibilitate, de mers şi prin dureri viscerale; ataxie locomotorie. (< fr. tabès, lat. tabes)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TABÚN s. n. substanţă toxică de luptă, cu acţiune neuroparalitică. (< germ. Tabun)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

tabla de materii

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

gábie (gábii), s.f. – Platformă orizontală în vîrful unui catarg. It. gabbia. – Der. gabier, s.m. (marinar de cart pe gabie).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

gábur (-ri), s.m. – 1. (Trans.) Tont, prost. – 2. (Trans.) Conte. Mag. Gábor „Gabriel”. Cf. gabor. După REW 3630, din săs. gabur „ţăran”.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

geába adv. – 1. Gratis. – 2. În zadar. – Mr. geaba. Tc. caba (Şeineanu, II, 184; Meyer 79; Lokotsch 625; Ronzevalle 69), cf. ngr. τζάμπα, alb. ğabá, bg. džaba. În prezent se foloseşte mai ales cu forma degeaba. Este dublet al lui heba, adv. (în zadar), în Trans., din mag. hiába.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

hábă (-be), s.f. – (Trans. de Nord-Vest) Priveghere. Origine necunoscută.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

habár adv. – 1. Veste, cunoştinţă, idee. – 2. Grijă, preocupare. – 3. Subiect. – Var. haber. Megl. aber „veste”, mr. hăbare. Tc. habar, haber (Röesler 605; Şeineanu, II, 192; Lokotsch 763, Ronzevalle 84), cf. ngr. χαμπάρι, alb. haber, bg., sb. haber, iud. sp. haber (Crews, Vox rom., XIV, 303).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

hleáb (hleáburi), s.n. – 1. (Mold.) Rest, fragment, ciob. – 2. Hîrb. Sl. chlĕbŭ „pîine” (Cihac, II, 193). Trebuie să fi însemnat la început „rest de pîine, bucată” şi de aici „rest”. DAR pleacă de la rus. chljabatĭ „a se rablagi”; Scriban crede că este vorba de o metateză a lui bleahbleau. – Der. hlibui, vb. (a deteriora; a strica); hliban, s.n. (Mold., pîine); înhleba, vb. (Mold., a purta pantofi prea mari).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

jábă (jábe), s.f. – Boală a oilor şi cîinilor, un fel de aftă. Bg. žaba „borască; boală, aftă” (DAR). Der. au fost trataţi din punct de vedere expresiv. – Der. jebos, adj. (bolnav, moleşit). Aceleiaşi surse sl. îi aparţin jabie, s.f. (muşchi, Polytrichum perigoniale), din sl. žablija „de broască”, datorită asemănării sale cu ouăle de broască; jalbă, s.f. (plantă, Pyrola secunda; boală, aftă), pe care DAR îl pune în legătură greşit cu jale „salvie”; jabrină (var. jebrină, mr. jaghină), s.f. (algă), din bg. žabina „ouă de broască”, cf. rut. žaburina „algă”; jabrac, s.m. (leneş, haimana); janghină, s.f. (mîrţoagă), cu pronunţarea regională bighi (semantismul, plecînd de la ideea de „boală, aftă” › „animal bolnav” › „animal inutil”); janghinos, adj. (om bolnav, sfrijit; îngîmfat); japşe (var. japcă, japină), s.f. (iaz, baltă), cf. bg. žabište „loc cu multe broaşte; baltă”; jap, s.m. (bătrîn ramolit); japiu, s.m. (zgîrcit, venetic, om de curînd îmbogăţit); japiu, s.n. (perniţă de cele două părţi ale şeii de călărit); japchin (var. japchină), s.n. (tumoare, furuncul, rană); jepchinos, adj. (jegos, rîios); japiţă, s.f. (parte a plugului; zăpăcit, aiurit), din bg. žapica „broască” şi „japiţă de plug” (Weigand, JB, XIX, 137); jughină, s.f. (jegos); javră (var. jabră, javlă), s.f. (căţel, potaie; om zăpăcit), pare var. de la jabă, cu infixul r, ca în jabrină (în fonetism este posibil să fi influenţat tc. yavru „căţel, pui”); jevri, vb. (a lătra; a trăncăni). Pentru javră, a cărei legătură cu jabă a fost indicată numai de Scriban, s-au propus alte soluţii: din sl. žebrati „a cerşi” (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Cihac, II, 156); de la jevri şi acesta din sl. živorati „a trăi”, cu semantismul lui jivină (Philippide, Principii, 297); creaţie spontană, care imită sunetele scoase de cîine, cf. poitev. jabrailler „a urla” (Şeineanu, Chien, 224); din rut. žavra „cîine jigărit” (Tiktin; DAR; Candrea). Totuşi, Candrea, Elemente, 405, credea că rut. provenea din rom. Aceleiaşi familii îi parţine: jarpăn (var. jerpan), s.m. (mîrţoagă), reducere de la jerpănos, adj. (jegos), cf. jepchinos; japcă (var. jepciu), s.f. (costum); jarcă, s.f. (piele uzată sau de calitate proastă; babă ramolită; animal bătrîn şi inutil), probabil în loc de *jarpcă (DAR), cf. sb. žavka „piele”; jarcalete, s.m. (haimana, vagabond); jarcalău, s.n. (zdreanţă); jerchinos, adj. (zdrenţăros); jerpeli, vb. (a roade, a uza, a deteriora), cu suf. expresiv -li, pe baza lui jerpan (după Cihac, II, 156 şi Bogrea, Dacor., IV, 825, din pol. szarpanina „acţiunea de a sfîşia”, care pare mai puţin probabilă). Toate aceste cuvinte indică un tratament expresiv, care i-a făcut pe autorii DAR să admită prezenţa unei rădăcini expresive jarp-, cf. jart.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

kabíl adj. m., s. m., pl. kabíli (-bili); adj. f., s. f. kabílă, pl. kabíle

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

lábă (lábe), s.f. – 1. Partea de jos a piciorului, picior de animal şi, prin extensie, de om. – 2. Picior. – 3. Mînă, gheară. – 4. Paletă, camă la bătătoare. – 5. (Arg.) Pantof. – 6. (Arg.) Masturbare. – 7. (Arg.) Carte de joc de 5 puncte: fratele labei, carte de joc de 4 puncte. Mag. láb „picior” (Cihac, II, 511; DAR; Gáldi, Dict., 93), din sl. lapa, cf. bg., rus., lapa, pol. łapa. – Der. lăbos, adj.; lăbuş, s.m. (nume propriu de cîine); labagiu, s.m. (Arg., onanist), cu suf. -giu; laboş, s.n. (Trans., cratiţă), din mag. lábas „cu labe” (DAR; Gáldi, Dict., 140); lăbănat, adj. (cu picioare lungi).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

labán (labáni), s.m. – Specie de chefal (Mugil Artedi). Rus. loban (DAR).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

rabát (rabáturi), s.n. – Reducere de preţ. Germ. Rabatt (Candrea).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

rabín (rabíni), s.m. – Haham. Ebr. rabbenu, prin filiera pol. rabin. – Der. rabinat, s.n.; rabinic, adj.; rabinism, s.n., din fr.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

sabát s.m. – 1. Sîmbăta la evrei. – 2. Adunare de vrăjitoare. – 3. Zarvă, gălăgie. – Var. sabaş, şabăţ. Fr. sabbat; var., direct din ebr. šabbāth, iud. germ. schabbes, de unde şi pol. szabas, rus. šabáš „odihnă, repaus” (Vasmer, III, 368), it. sciabà (Battisti, V, 3393).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

sábie (sắbii), s.f. – Armă tăioasă cu mîner. Mag. száblya de la szab „a tăia” (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Miklosich, Fremdw., 123; Cihac, II, 322; Meyer 370), cf. sl. (sb., slov., rus.) sablja, bg. sabijŭ, pol. szabla, alb. sabljë, germ. Säbel, it. sciabola, fr. sabre, sp. sable. – Der. săbia, vb. (a tăia cu sabia); însăbiat, adj. (ascuţit); săbii, vb. refl. (Olt., a subţia, a îngusta); săbier, s.m. (fabricant de spade); săbierie, s.f. (atelier şi magazin de spade); săbioară (var. săbicioară, săbiiţă, sabiţă), s.f. (peşte, Pelecus cultratus), ultima var. din sb. sablijca „sabie mică” (Tiktin); săbiuţă, s.f. (gladiolă, Gladiolus imbricatus).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

sabúr s.m. – Aloe. – Var. înv. sabri. Tc. (arab.) sabr (Şeineanu, II, 303; Lokotsch 1745), cf. cuman. sabur, per. sabor, ngr. σαμπούρι, rus. sabur şi REW 7478b.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

AbyBR9 <a href=„http://todpdbqlepge.com/”>todpdbqlepge</a>, [url=http://picxdsozwodo.com/]picxdsozwodo[/url], [link=http://vwowzzfsdahz.com/]vwowzzfsdahz[/link], http://rfslswciulvy.com/

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

ABÁCĂ, abace, s.f. (Arhit.) Placă subţire (pătrată) care constituie partea superioară a capitelului unei coloane şi face legătura cu arhitrava. – Din fr. abaque, lat. abacus.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

abácă s. f. partea superioară a capitelului unei coloane. (< fr. abaque, lat. abacus)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABAGÉR, abageri, s.m. (Reg.) Abagiu. – Din abagerie1.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ABAGÍU, abagii, s.m. Persoană care se ocupă cu fabricarea sau cu vânzarea abalei2; abager. – Din tc. abacı.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ABAJÚR, abajururi, s.n. Dispozitiv de metal, de sticlă, de hârtie etc., care se pune la o lampă pentru a feri ochii de lumină şi pentru a îndepărta razele într-o anumită direcţie. – Din fr. abat-jour.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

abajúr s. n. dispozitiv pentru a rabata lumina unei lămpi. (< fr. abat-jour)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABANÓS s.m. Lemnul unor specii de copaci exotici, mai ales din India, greu, tare, foarte durabil, de culoare neagră, folosit pentru fabricarea unor mobile de lux, a instrumentelor muzicale de suflat etc.; eben (Dyospyros). ♢ Păr de abanos = păr de culoare neagră lucioasă. – Din tc. abanoz.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

abatáj s. n. 1. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operaţia însăşi. 2. doborâre a arborilor în exploatările forestiere. 3. sacrificare a animalelor, la abator. 4. înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj (1). (< fr. abattage)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABATÁJ, abataje, s.n. 1. Operaţie de tăiere sau de extragere a unui minereu sau a unei roci dintr-un zăcământ; p. ext. loc unde se execută această operaţie. 2. Operaţie de doborâre a arborilor (În exploatările forestiere). 3. Tăiere, sacrificare a vitelor la abator. ♦ Ansamblu de operaţii făcute la abator de la introducerea animalelor în sala de tăiere până la tranşarea cărnii. 4. Operaţie de înclinare a unei nave mici în vederea reparării, curăţirii etc. – Din fr. abattage.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ABATÓR, abatoare, s.n. Ansamblu alcătuit din clădirile, instalaţiile, terenul etc. unde se taie vitele destinate consumului şi se prelucrează carnea proaspătă. – Din fr. abattoir.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

abatór s. n. 1. construcţie unde se sacrifică animalele destinate consumului populaţiei. 2. (fig.) masacru. (< fr. abattoir)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

abázic, -ă adj., s.m. f. (suferind) de abazie. (după germ. abatisch)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABAZÍE s.f. Imposibilitate de a merge, datorită unei tulburări a automatismului actului motor al mersului. – Din fr. abasie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

abazíe s. f. tulburare a sistemului nervos, care se manifestă prin neputinţa de a merge normal. (< fr. abasie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

abcéde vb. intr. a (se) transforma în abces. (< fr. abcéder, lat. abscedere, var. (după alte surse) abcedá)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

abdicá vb. intr. 1. a renunţa la tron, la un drept. 2. (fig.) a renunţa la ceva, a se resemna. 3. a renunţa la o activitate din cauza greutăţilor întâmpinate. (< fr. abdiquer, lat. abdicare)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABDICÁ, abdíc, vb. I. Intranz. A renunţa la tron. ♦ Fig. A renunţa la ceva, a ceda (în faţa greutăţilor). – Din fr. abdiquer, lat. abdicare.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

abdúce vb. tr. a duce (de undeva), a lua. (< lat. abducere)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABHORÁ, abhorez, vb. I. Tranz. (Rar) A avea ură, dezgust, aversiune faţă de cineva sau de ceva. – Din fr. abhorrer, lat. abhorrere.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

abhorá vb. tr. a avea oroare, aversiune; a urî, a detesta. (< fr. abhorrer, lat. abhorrere)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

abisál, -ă adj. 1. referitor la abis. ♢ regiune ~ă = zonă de mare adâncime a fundului mărilor şi oceanelor. 2. referitor la subconştient. (< fr. abyssal)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABISÁL, -Ă, abisali, -e, adj. 1. De abis. ♦ Care se află sau care trăieşte la mari adâncimi în mări sau în oceane. Regiune abisală. Animal abisal. 2. Care se referă la subconştient, al subconştientului. – Din fr. abyssal.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ABITÍR adv. (Fam. şi pop.; numai la comparativ) Mai mult, mai bine, mai tare (decât...). – Cf. tc. b e t e r „mai rău”.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

abjéct, -ă adj. care inspiră dezgust, repulsie, dispreţ; abominabil. (< fr. abject, lat. abiectus)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABJÉCT, -Ă, abjecţi, -te, adj. Care inspiră repulsie, dispreţ; josnic, netrebnic, mizerabil. – Din fr. abject, lat. abjectus.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

abjurá vb. tr. a renega public o credinţă, o doctrină, o opinie. (< fr. abjurer, lat. abiurare)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABJURÁ, abjúr, vb. I. Tranz. A renega public o credinţă religioasă, o doctrină, o părere etc. – Din fr. abjurer, lat. abjurare.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ÁBLAUT, ablauturi, s.n. (Lingv.) Apofonie. – Din germ. Ablaut.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

áblaut s. n. apofonie. (< germ. Ablaut)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ablegá vb. tr. a îndepărta. (< lat. ablegare)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

abnegá vb. tr. a tăgădui, a nega, a se lepăda de ceva sau de cineva. (< lat. abnegare)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABNEGÁ, abnég, vb. I. Tranz. A tăgădui, a nega, a se lepăda de cineva sau de ceva. – Din lat. abnegare.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ABNÓRM, -Ă, abnormi, -e, adj. (Rar) Anormal, neobişnuit. – Din germ. abnorm.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

abnórm, -ă adj. anormal, neobişnuit. (< germ. abnorm, lat. abnormis)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABÓLLA s.f. Manta militară la romani. – Cuv. lat.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

abólla s. f. manta militară la romani. (< lat. abola)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABONÁT, -Ă, abonaţi, -te, s.m. şi f., adj. (Persoană) care beneficiază de un abonament. ♦ Fig. (Fam.) (Persoană) care vine în mod regulat undeva. – V. abona.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

abonát, -ă adj., s.m. f. 1. beneficiar al unui abonament. 2. (fam.) (cel) care frecventează o familie, un local etc. (< abona)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

aborál, -ă adj. opus, îndepărtat faţă de gură. (< germ. aboral)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABORDÁ, abordez, vb. I. 1. Intranz. (Despre nave) A acosta la ţărm. ♦ A se alătura de o altă navă, bord la bord (pentru a o ataca). 2. Tranz. A începe studierea unei probleme, a trata o problemă, a începe o discuţie. ♦ (Franţuzism) A se apropia de cineva pentru a-i vorbi. – Din fr. aborder.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

abordá vb. I. intr. 1. (despre nave) a se ciocni. 2. a se opri lângă o navă bord la bord. 3. a acosta. II. tr. 1. (fig.) a se apropia de cineva spre a-i vorbi. 2. a începe studiul unei probleme; a deschide o discuţie. (< fr. aborder)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABRÁŞ, -Ă, abraşi, -e, adj. 1. (Reg.; despre cai) Nărăvaş; (despre oameni) rău, violent. 2. (Despre acţiunile omului) fără nici un rezultat; neizbutit, nereuşit. ♢ Expr. A ieşi abraş = a nu izbuti. [Var.: iabráş, -ă] – Din tc. abraş.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

abrazá vb. tr. a prelucra prin aşchiere, cu un abraziv. (< fr. abraser)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

abrogá vb. tr. a scoate din vigoare un act normativ. (< lat. abrogare, fr. abroger)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABROGÁ, abróg, vb. I. Tranz. A anula o lege, o dispoziţie oficială. – Din lat. abrogare, fr. abroger.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ABRÚPT, -Ă, abrupţi, -te, adj. 1. (Despre povârnişuri, prăpăstii etc.) Cu pantă repede, greu accesibil; accidentat, prăpăstios. 2. Fig. (Despre stil) Fără legătură, inegal. 3. (Despre un organ) Târâtor, repent. – Din fr. abrupt, lat. abruptus.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

abrúpt, -ă I. adj. 1. (despre un teren) foarte înclinat; accidentat, prăpăstios. 2. (despre stil) alcătuit din elemente contrastante; inegal. 3. (bot.; despre un organ) terminat brusc. II. s. n. formă de relief abruptă (I, 1). (< fr. abrupt, lat. abruptus)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABSÉNT, -Ă, absenţi, -te, adj. 1. Care nu e de faţă, care lipseşte. 2. Fig. Care nu este atent la ce se petrece în jurul lui; distrat. – Din fr. absent, lat. absens, -ntis.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

absént, -ă adj. 1. care lipseşte de undeva. 2. (fig.) distrat; preocupat. (< fr. absent, lat. absens)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

absínt s. n. 1. plantă amară şi aromatică, cu esenţă toxică; pelin. 2. băutură alcoolică, tare, verzuie, preparată din absint (1). (< fr. absinthe, lat. absinthium)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABSÍNT, absinturi, s.n. Băutură alcoolică tare, de culoare verde, cu gust amar, preparată cu uleiuri eterice de pelin, anason şi alte plante aromatice. – Din fr. absinthe.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

absúrd, -ă I. adj. care contrazice gândirea logică, legile naturii, bunul-simţ. II. s. n. 1. ceea ce este absurd; absurditate; nonsens. ♢ prin ~ = admiţând un raţionament fals. 2. (fil.) termen care desemnează ruptura totală dintre om şi mediul său sociocultural, sentimentul generat de trăirea acestei rupturi. (< fr. absurde, lat. absurdus)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABSÚRD, -Ă, absurzi, -de, adj., s.n. 1. Adj. Care contrazice gândirea logică, care nesocoteşte legile naturii şi ale societăţii, contrar bunului-simţ; ilogic. ♢ Loc. adv. Prin absurd = admiţând un raţionament fals, o situaţie aproape imposibilă. ♦ Reducere la absurd = metodă de demonstrare a unui adevăr, arătând că punctul de vedere contrar duce la absurd. 2. S.n. Ceea ce este absurd (1). – Din fr. absurde, lat. absurdus.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

abúlic, -ă adj., s.m. f. (suferind) de abulie. (< fr. aboulique)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABÚLIC, -Ă, abulici, -ce, adj., s.m. şi f. (Persoană) care suferă de abulie. – Din fr. aboulique.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

abulíe s. f. 1. boală psihică manifestată prin pierderea sau slăbirea voinţei. 2. (fig.) inerţie. (< fr. aboulie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABULÍE, abulii, s.f. Boală psihică caracterizată prin lipsa mai mult sau mai puţin pronunţată a voinţei; nehotărâre, inerţie. – Din fr. aboulie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ABUNDÁ, pers. 3 abúndă, vb. I. Intranz. 1. A fi, a se găsi din belşug, în mare cantitate; a prisosi. 2. A avea, a conţine; a folosi din belşug. – Din fr. abonder, lat. abundare.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

abundá vb. intr. a fi, a se găsi, a avea din belşug. (după fr. abonder, lat. abundare)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABURCÁ, abúrc, vb. I. Tranz. şi refl. (Reg.) A (se) urca, a (se) sui căţărându-se, a (se) căţăra; a (se) ridica de jos, de la pământ. – Et. nec. Cf. urca.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ABURÍT, -Ă, aburiţi, -te, adj. Acoperit cu aburi (1); care scoate, din care ies aburi. ♦ Fig. Aprins la faţă; înroşit; înfierbântat (de supărare). – V. aburi.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ABURÓS, -OÁSĂ, aburoşi, -oase, adj. (Rar) Acoperit cu aburi (1); din care ies aburi; ca aburii. – Abur + suf. -os.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ABUZÍV, -Ă, abuzivi, -e, adj. 1. Exagerat, excesiv. 2. (Despre acţiunile omului) Arbitrar, ilegal; (despre oameni) care abuzează de puterea sa. – Din fr. abusif, lat. abusivus.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

abuzív, -ă adj. 1. exagerat, excesiv. 2. care constituie un abuz; arbitrar; ilegal. (< fr. abusif, lat. abusivus)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

abzíce vb. tr. a nu admite, a refuza, a dezaproba. (după germ. absagen)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

AFÁBIL, -Ă, afabili, -e, adj. (Despre oameni şi manifestările lor) Binevoitor, cordial. – Din lat. affabilis, fr. affable.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

AMÁBIL, -Ă, amabili, -e, adj. Prietenos, binevoitor; politicos. – Din fr. aimable, lat. amabilis.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BABÁIE s.m. (Înv. şi reg). Babacă. – Din bab[acă] + suf. -aie.

Dicţionarul limbii române moderne, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, Bucureşti, 1958

BABÁUA s.f. invar. v. baubau.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BABÉTE, babeţi, s.m. (Iht.) Zglăvoacă (1) (Cottus gobio) - Et. nec.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BABÓRD, baborduri, s.n. Partea stângă a unei nave după direcţia înaintării. ♢ Marginea din stânga a fuzelajului unei nave aeriene (privind în direcţia de zbor). – Din fr. bâbord.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BABUÍN, babuini, s.m. Maimuţă cinocefală cu buze proeminente. – Din fr. babouin.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BAOBÁB, baobabi, s.m. Arbore de dimensiuni uriaşe din Africa tropicală, cu tulpina ajungând până la un diametru de 20 m şi cu fructe mari, lunguieţe (Adansonia digitata). [Var.: boabáb s.m.] – Din fr. baobab.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MOABÍT, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din regiunea Moab (Palestina). ♢ (s. f.) limbă semitică din ramura cananeeană. (< fr. moabit)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

BOABÁB s.m. v. baobab.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BOÁBĂ, boabe, s.f. 1. (Specie de) fruct cărnos (şi sferic) cu sâmburele sau sâmburii în mijloc; bacă. 2. Bob1 (1). ♢ Expr. A nu şti (sau a nu pricepe, a nu zice) (nici o) boabă = a nu şti (sau a nu pricepe, zice) nimic. – Cf. scr. b o b a.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CABLÁJ s.n. 1. Mod de răsucire sau de împletire a firelor pentru a forma un cablu. 2. Totalitatea cablurilor şi a firelor izolate care constituie conexiunile unei instalaţii sau ale unui aparat de telecomunicaţii. ♢ (Electron.) Cablaj imprimat = cablaj prefabricat în care conexiunile dintre piesele componente ale unui aparat electronic sunt realizate sub formă de benzi conductoare înguste, pe un suport izolant; circuit imprimat. – Din fr. cablage.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CABLÁT, -Ă, cablaţi, -te, adj. (Despre blocuri, case etc.) Care este conectat la o reţea electrică, telefonică etc. – V. cabla.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CABLÓR, cablori, s.m. Muncitor care cablează – Din fr. câbleur.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CABRÁJ, cabraje, s.n. 1. Cabrare. 2. Evoluţie pe care o execută un avion când îşi măreşte brusc panta de urcare. – Din fr. cabrage.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MIHRÁB s. n. firidă ornamentală în peretele unei moschei (indicând direcţia spre Meca). (< fr. mihrab)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

DĂRÁB, dăraburi, s.n. (Reg.) Bucată (1, 2). [Pl. şi: dărabe. – Var.: dărắb s.n., dărábă s.f.] – Din magh. darab.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

FABIÁN, -Ă, fabieni, -e, s.m. şi f. Adept al fabianismului. [Pr.: -bi-an] – Din engl. Fabian [Society].

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GABIÉR, gabieri, s.m. Marinar care face serviciul de veghe pe gabie şi care asigură, la navele cu pânze, manevrarea parâmelor, vergelelor etc. [Pr.: -bi-er] – Din fr. gabier. Cf. it. g a b b i e r e.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GABIÓN, gabioane, s.n. Coş de nuiele sau din sârmă umplut cu pământ, cu pietriş etc., care serveşte la apărarea malurilor de valuri, la construirea barajelor etc. [Pr.: -bi-on] – Din fr. gabion.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GÁBJĂ, gabje s.f. (Reg.) Mână, labă. ♦ Palmă. – Postverbal al lui găbji.

Dicţionarul limbii române moderne, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, Bucureşti, 1958

GLÁBRU, -Ă, glabri, -e, adj. (Bot.; despre plante sau organe vegetale) Care este lipsit de perişori pe suprafaţă. – Din fr. glabre.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GRÁBĂ s.f. Tendinţă, intenţie, dorinţă de a face ceva sau de a ajunge undeva cât mai repede; iuţeală, viteză (mare) cu care se face ceva; zor1, grăbire. ♢ Loc. adv. În grabă sau în graba mare = grabnic, repede. – Din grăbi (derivat regresiv).

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GRÁBEN, grabene, s.n. Porţiune scufundată a scoarţei terestre, de formă alungită şi mărginită de falii paralele. – Din germ. Graben, fr. graben.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HABÓCA s.f. (Reg.; în loc. adv.) Cu haboca = cu sila, cu forţa. – Et. nec.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HARABÁ, harabale, s.f. (Reg.) Căruţă mare folosită pentru transportul grânelor şi al altor poveri; p. ext. cantitatea care intră într-o astfel de căruţă. – Din tc. araba.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MARABÚ I. s. m. 1. ascet musulman medieval din nordul Africii; murabit. ♢ mică moschee în care slujea un asemenea ascet. 2. pasăre vorace din ordinul ciconiiformelor, mai mare decât barza, cu capul şi gâtul golaş, cu pene foarte frumoase, în Africa şi Asia ecuatorială. II. s. n. podoabă din pene ori alte fire ce imită fulgii, care se poartă la gât sau drept garnitură la rochii. (< fr. marabut, port. marabuto)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

INABÍL, -Ă, inabili, -e, adj. (Livr.) Neîndemânatic, stângaci; neabil. – Din fr. inhabile, lat. inhabilis.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

JABIRÚ, jabiruri, s.n. Pasăre din regiunile calde, asemănătoare cu barza. – Din fr. jabiru.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

JABRÁC, jabraci, s.m. (Reg.) Om de nimic, ticălos. – Din jabră + suf. -ac.

Dicţionarul limbii române moderne, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, Bucureşti, 1958

JÁBRĂ, jabre, s.f. v. javră.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

JGHEAB, jgheaburi, s.n. 1. Conductă sau canal deschis în partea superioară, făcut în piatră, într-un trunchi de copac etc., permiţând (prin înclinarea sa) scurgerea unui lichid sau a unui material pulverulent. ♦ Canal de scurgere pentru apă sau adăpătoare pentru vite. ♦ Streaşină. 2. Crestătură, scobitură, adâncitură. 3. Făgaş, râpă făcută la munte de şuvoiul ploilor; p. ext. vale. 4. Şănţuleţ, canal mic care serveşte la udatul semănăturilor (în grădinile de zarzavat); rigolă. 5. Scocul morii. – Din sl. žlebŭ.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

KABÍLI s.m. pl. Populaţie din regiunile muntoase ale Algeriei. [Sil. -bili] – Din fr. Kabyles.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

KABÚKI s.n. Gen de teatru tradiţional japonez în care dialogurile alternează cu părţi psalmodiate sau cântate şi balet. ♢ (Adjectival) Teatru kabuki . – Din engl., fr. kabuki.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MACABÉ s.n. Varietate de struguri albi cu bob mare şi rotund. ♢ (Adjectival) Struguri macabe. – Din fr. maccabéo.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MACABÉ s. n. varietate de struguri albi cu bobul rotund şi mare. (< fr. maccabéo)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ZABRÁC s.n. (Înv.) 1. Mustrare aspră; ocară. 2. Încercare grea; primejdie. – Et. nec. Cf. rus. z a b r a k.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ZÁBRĂ, zabre, s.f. Plantă erbacee cu tulpina pubescentă şi cu flori purpurii (Galeopsis pubescens). – Et. nec. Cf. zebră.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LABIÁT, -Ă, labiaţi, -te, adj. (Despre corole şi calicii) Care are forma unei pâlnii cu marginea tăiată în doi lobi principali, aşezaţi unul deasupra altuia ca nişte buze. ♦ (Despre plante) Care are corola şi caliciul de forma definită mai sus. ♦ (Substantivat, f.pl.) Familie de plante dicotiledonate cu frunze opuse şi cu flori în inflorescenţe compuse; (şi la sg.) plantă care face parte din această familie. [Pr.: -bi-at] – Din fr. labié.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MARABÚ s.m. I. 1. Pasăre exotică asemănătoare cu barza, cu pene albe strălucitoare (Leptoptilus crumeniferus); p.restr. pana sau penele acestei păsări, folosite ca podoabă; p.ext. podoabă formată din diferite pene (sau din fulgi) de pasăre (viu colorate), înşirate pe aţă. 2. Fir de mătase pentru bătătură, alcătuit din mai multe fire sucite la un loc, care, prin prelucrare, au căpătat aspect de fulgi. II. 1. Membru al unui ordin religios musulman medieval din nordul Africii, care ducea viaţă de ascet şi era venerat ca sfânt. 2. Moschee mică în care slujea un marabu (II 1). [Var.: marabút s.m.] – Din fr. marabout.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

VRÁBIE, vrăbii, s.f. Pasăre mică cu penele de culoare brună împestriţate cu negru, cu pântecele cenuşiu, cu ciocul scurt, conic şi cu coada trunchiată; vrăbete (Passer domesticus). ♢ Expr. A avea minte de vrabie, se spune despre o persoană lipsită de judecată. Vrabia-i tot pui (şi ea moare de bătrână), se spune despre o persoană care pare mai tânără decât este. – Din sl. vrabiĩ.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

RÁBLĂ, rable, s.f. (Fam. şi depr.) 1. Lucru vechi, uzat sau de calitate proastă; vechitură. 2. Animal bătrân şi slab; gloabă. 3. Om îmbătrânit şi sleit de puteri, ramolit. – Cf. bg. h r ă b l a „ceva care este spart, rupt, care are lipsuri etc.”

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

RABOTÁ, rabotez, vb. I. Tranz. A prelucra prin aşchiere suprafaţa unei piese de metal, cu ajutorul rabotezei. ♢ Maşină de rabotat = maşină-unealtă cu ajutorul căreia se efectuează operaţia de rabotare; raboteză. – Din fr. raboter.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LÁBRUM s. n. 1. structură anatomică în formă de buză. ♢ buza superioară la insecte, la mamifere. 2. expansiune externă a marginii cochiliei gasteropodelor. (< lat. labrum)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

LÁBIUM s. n. 1. baza inferioară a insectelor şi a unor miriapode. 2. labie. 3. conformaţie în formă de buză a corolei. (< lat. labium)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

LABIÁT, -Ă I. adj. (despre corolă, caliciu) prevăzut cu labii. II. s. f. pl. familie de plante dicotiledonate, gamopetale, erbacee sau semiarbuşti, cu corolele bilabiate. (< fr. labié/es/)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

LABIÁL, -Ă adj. referitor la buze. ♢ (despre sunete; şi s. f. ) care se articulează cu participarea buzelor. (< fr. labial)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ROÁBĂ, roabe, s.f. 1. Vehicul pentru transportul materialelor pe distanţe mici, alcătuit dintr-o ladă sau dintr-o platformă cu o roată şi cu două braţe, de care împinge omul; tărăboanţă. 2. Cantitate de material care se poate căra o dată cu roaba (1). – Et. nec.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ARÁBIC, -Ă, arabici, -ce, adj. 1. Arab. 2. (În sintagma) Gumă arabică = substanţă vâscoasă obţinută din lichidul secretat de unele specii de salcâm (sau pe cale sintetică) şi folosită ca material de lipit pentru hârtie. – Din fr. arabique.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ARÁBIL, -Ă, arabili, -e, adj. (Despre pământ) Bun pentru arat şi cultivat; arător. – Din fr. arable, lat. arabilis.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

JABIRÚ s. m. pasăre din regiunile calde, asemănătoare cu barza. (< fr. jabiru)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MUÁBIL, -Ă, muabili, -e, adj.(Livr.) Schimbător. [Pr.: mu-a-] – Din fr. muable.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PROHÁB, prohaburi, s.n. (Pop.) Şliţul, deschizătura din faţă a pantalonilor bărbăteşti. – Et. nec.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

IZABÉL adj. inv., s. n. (de) culoarea cafelei cu lapte, galben murdar. ♢ (despre animale) cu corpul acoperit uniform de păr galben; şarg. (< fr. isabelle)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SABLÁJ s.n. Sablare. – Din fr. sablage.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SABLÁT, -Ă, sablaţi, -te, adj. (Despre suprafaţa unor piese metalice) Curăţat, netezit prin sablare. – V. sabla.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SABÓRD, saborduri, s.n. Deschizătură în pereţii laterali ai unei nave, folosită mai ales pentru scurgerea apei acumulate pe puntea superioară şi pentru operaţiile de încărcare şi de descărcare. – Din fr. sabord.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SABOTÁ, sabotez, vb. I. Tranz. A împiedica (prin uneltiri) bunul mers al unei acţiuni; spec. a frâna intenţionat desfăşurarea normală a unui proces de producţie. – Din fr. saboter.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SABRÉR, sabreri, s.m. Scrimer specializat în probele de sabie. – Din fr. sabreur.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SCÁBIE s.f. Boală parazitară a pielii, la oameni şi la animale, produsă de un artropod, care se manifestă prin mâncărime, iritaţii, căderea părului etc.; râie. – Din lat. scabies.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OHÁBĂ, ohabe, s.f. (Înv.) 1. Moşie (ereditară) inalienabilă, scutită de impozite şi de prestaţii. 2. Denumire a imunităţii boiereşti şi mănăstireşti în evul mediu, în Ţara Românească. – Din sl. ohaba.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ŞABÁC s.n. v. şabacă.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

FABULÁ, fabulez, vb. I. Tranz. A imagina fapte, întâmplări etc. prezentându-le drept reale sau posibile; p. ext. a minţi. – Din fr. fabuler.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

FIÁBIL, -Ă, fiabili, -e, adj. (Despre componente, aparate, instalaţii, echipamente) Care prezintă siguranţă în funcţionare (în condiţii date şi într-un timp dat). [Pr.: fi-a-] – Din fr. fiable.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

VIÁBIL, -Ă, viabili, -e, adj. (Livr.) Care prezintă condiţiile, calităţile necesare pentru a dura, a se menţine, a se dezvolta. [Pr.: vi-a-] – Din fr. viable.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LABIÁL, -Ă, labiali, -e, adj. Care aparţine buzelor, privitor la buze. Muşchi labial. ♦ (Despre sunete) Care se articulează cu participarea buzelor. O şi u sunt vocale labiale, iar b, f, m, p şi v, consoane labiale. ♢ (Substantivat, f.) O este o labială. ♢ (Adverbial) B se articulează labial. [Pr.: -bi-al] – Din fr. labial.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LÁBIUM s.n. Buza inferioară a insectelor şi a unor miriapode. [Pr.: -bi-um. – Var. lábiu s.n.] – Din fr. labium.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LÁBRUM s.n. (Anat.) Structură anatomică în formă de buză. ♦ Buză superioară la insecte şi la mamifere. – Din lat. labrum.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ZABLÁU s.m. (Var.) Zăblău2.

Dicţionarul limbii române literare contemporane, Colectiv, Editura Academiei Republicii Populare Române, 1955-1957

ZABRÁC, zabrácuri, s.n. (din sl. zazrakŭ [din zazrjeti = a certa])

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

RABATÁ, rabatez, vb. I. Tranz. (Mat.) 1. A roti o figură plană în jurul unei drepte situate în planul figurii. 2. A lăsa în jos; a îndoi, a plia. [Var.: rabáte vb. III.] – Din fr. rabattre.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

RABÁTE vb. III. v. rabata.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

RABIÁT, -Ă, rabiaţi, -te, adj. (Rar) Furios, turbat. [Pr.: -bi-at] – Din germ. rabiat.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

RÁBIŢ s.n. Plasă de sârmă galvanizată, cu ochiuri mari, folosită pentru fixarea tencuielilor pe suprafaţa unor elemente de construcţie la care tencuiala aderă greu sau pentru executarea unor ornamente. – Et. nec.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MIHRÁB s.n. Altar într-o moschee, de forma unei nişe, bogat ornamentat şi orientat spre Mecca. – Din tc. mihrap.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

UZÁBIL, -Ă, uzábili, -e, adj. Care se foloseşte, care se poate folosi; care se poate uza. (cf. fr. usable) [def. TLF]

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, , Editura Academiei, Bucureşti, 1982

ZOÁBĂ s.f. v. zoavă.

Dicţionarul limbii române literare contemporane, Colectiv, Editura Academiei Republicii Populare Române, 1955-1957

NEABÍL, -Ă, neabili, -e, adj. Neîndemânatic, stângaci; inabil. [Pr.: ne-a-] – Ne- + abil (după fr. non-habile).

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TÁBLĂ1, table, s.f. 1. Placă metalică, de grosimi diferite, folosită la învelitul caselor, la fabricarea vaselor, a unor ambalaje şi a altor obiecte. 2. Placă de lemn, de piatră sau de metal pe care se scriu, se gravează sau se zugrăvesc anumite indicaţii, firme, date; tăblie (1). ♢ Tablă cerată = placă de lemn acoperită cu un strat de ceară, pe care se scria în antichitate cu stilul (prin zgâriere). ♦ (Bis.) Tablele legii sau tablele lui Moise = cele două lespezi de piatră pe care erau săpate cele zece porunci primite de Moise de la Dumnezeu pe muntele Sinai. 3. Placă de lemn dreptunghiulară, vopsită în negru, pe care se scrie cu cretă, mai ales la şcoală şi la universitate; tabelă (2). ♢ Expr. A scoate (sau a chema etc.) la tablă = a chema un elev la lecţie (în faţa tablei). 4. Tabel (1). ♢ Tabla lui Pitagora = tabla înmulţirii. Table trigonometrice = tabele care cuprind funcţii trigonometrice. 5. (Reg.) Bucată de pământ semănată. ♦ Strat de legume. – Din sl. tabla (cu sensuri după fr. table).

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TÁBLĂ2, table, s.f. (Mai ales la pl.) Joc de noroc între două persoane, cu două zaruri şi cu treizeci de puluri, care se mută de-a latul a douăzeci şi patru de săgeţi incrustate sau pictate pe fundul celor două compartimente ale unei cutii de lemn; partidă dintr-un astfel de joc. ♢ Expr. (Fam.) A face pe cineva o tablă = a juca cu cineva o partidă de table2. – Din ngr. távli.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

INABÍL, -Ă adj. stângaci, neîndemânatic. (< fr. inhabile, lat. inhabilis)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TABLÓU, tablouri, s.n. I. 1. Pictură, desen, gravură etc. executate pe o pânză, pe un carton etc.; p. ext. pictură, desen, gravură, fotografie etc. înrămate şi aşezate (în scop decorativ) pe pereţii unei încăperi. ♢ Tablou viu (sau vivant) = grup de persoane care stau nemişcate într-o anumită poziţie, pentru a înfăţişa sau a evoca o scenă simbolică. ♢ Expr. (Fam.; adverbial) A rămâne tablou = a rămâne surprins, înlemnit. 2. Privelişte de ansamblu din natură, care evocă o reprezentare picturală şi impresionează prin frumuseţe şi pitoresc. 3. Fig. Descriere sau evocare făcută prin cuvinte. 4. Diviziune a unei piese de teatru sau subdiviziune a unui act, care marchează schimbarea decorului, trecerea timpului etc. 5. Tabel (1). 6. Grafic compus dintr-o grupare de termeni, de simboluri, de numere (dispuse în şiruri şi coloane). II. 1. Placă de marmură, de metal, de lemn pe care sunt montate diferite aparate folosite la acţionarea unui sistem tehnic sau la controlul funcţionării lui; placa împreună cu aparatura respectivă. ♢ Tablou de bord = tablou pe care sunt fixate aparatele şi instrumentele necesare controlului şi manevrării unui vehicul. 2. Placă prevăzută cu cârlige de care se agaţă fisele muncitorilor dintr-o întreprindere, cheile camerelor dintr-un hotel sau dintr-un sanatoriu etc. – Din fr. tableau.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TABELÁ, tabelez, vb. I. Tranz. A realiza o tabelă. – Din tabelă.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TABIÉT, tabieturi, s.n. Deprindere, gust pe care cineva şi-l satisface cu regularitate, cu meticulozitate; obişnuinţă; p. ext. manie. ♢ Loc. adj. Cu tabieturi = cu deprinderi precise şi fixe. ♢ Expr. A-şi face tabietul = a-şi satisface un gust care a devenit obicei zilnic. A strica (cuiva) tabietul = a strica cuiva cheful, dispoziţia, pofta. ♦ Viaţă confortabilă, comoditate. Loc. adv. Cu tabiet = comod, confortabil. [Pr.: -bi-et] – Din tc. tabīat.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TRABÚC, trabucuri, s.n. Ţigară de foi. – Din germ. Trabuko.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DIABÉT, diabeturi, s.n. Nume dat mai multor boli metabolice şi endocrine caracterizate prin eliminare abundentă de urină, prin senzaţie continuă de sete, prin prezenţa glucozei în urină etc.; boală de zahăr. [Pr.: di-a-] – Din fr. diabète.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

STABÍL, -Ă, stabili, -e, adj. 1. Care este bine aşezat sau fixat, care nu se răstoarnă, care nu se clatină; trainic, solid. 2. Care nu se schimbă, care nu fluctuează; statornic; ferm. ♦ (Despre substanţe) Care nu se descompune de la sine; care nu poate fi descompus (decât cu greu) într-o reacţie. ♦ (Despre populaţii) Care locuieşte permanent în acelaşi loc. – Din lat. stabilis.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GRÁBEN s. n. compartiment al scoarţei terestre scufundat, mărginit de falii. (< germ. Graben, fr. graben)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CRABÓT, craboţi, s.m. (Tehn.) Fiecare dintre proeminenţele frontale ale unui manşon sau ale unui disc, prin intermediul cărora se poate realiza antrenarea în mişcarea de rotaţie a doi arbori. – Din fr. crabot.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GLÁBRU, -Ă adj. 1. (despre fructe, frunze) lipsit de peri; fără barbă şi mustăţi; nepăros. 2. imberb. (< fr. glabre)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

A abdica ≠ a înscăuna

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

A abroga ≠ a valida

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Abject ≠ onorabil, respectabil, stimabil, venerabil

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Abrupt ≠ domol, lin

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Absent ≠ atent, omniprezent, prezent

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Absurd ≠ logic, raţional, rezonabil

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Amabil ≠ bădărănos, brutal, grosolan, necuviincios

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Grabă ≠ încetineală, tărăgăneală, zăbavă

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Inabil ≠ abil, îndemânatic

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Muabil ≠ imuabil, nevariabil, nelabil, neschimbător, stabil, statornic

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Stabil ≠ fluctuant, instabil, mobil, neconstant, schimbător, variabil, nestabil

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Viabil ≠ neviabil

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

TREÁBA s. art. v. necesităţile, nevoile.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

TRABÚC s. havană, ţigară de foi.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

GABIÓN s. n. coş de nuiele sau din plasă de sârmă umplut cu pietriş ori bolovani de râu, la consolidarea unor talazuri, maluri ale cursurilor de apă, diguri etc. (< fr. gabion, it. gabbione)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

GABIÉR I. s. m. marinar care face serviciul pe gabie. II. s. n. velă trapezoidală sau pătrată, a doua, începând de la punte. (< it. gabbiere, fr. gabier)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TABLÓU s. v. ilustraţie, poză, tabel.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

TABLÓU s. 1. v. pictură. 2. (pop.) cadră. (E frumoasă ca un ~.) 3. v. privelişte. 4. (CHIM.) tabloul periodic al elementelor = sistemul periodic al elementelor. 5. (TEHN.) tablou de comandă = panou de comandă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

TÁBLĂ s. v. brazdă, carton, copertă, curte de casaţie, fund, glaf, învelitoare, lecţie, mucava, oblon, pervaz, placă, planşă, plantă, plită, răzor, scoarţă, solă, strat, tabel, talpă, tarla, tavă, tăblie, tăbliţă, temă, tipsie.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

TÁBLĂ s. 1. tinichea, (Transilv. şi Ban.) pleu. (Lighean de ~.) 2. (înv. şi reg.) tabelă. (~ de scris cu creta.) 3. tablă de materii = conţinut, cuprins, sumar, (înv.) registru, scară, sumă, (grecism înv.) pinax. (~ a unui tratat.) 4. tabel. (~ înmulţirii, scrisă pe unele caiete.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

TABIÉT s. v. chef, dispoziţie, dorinţă, gust, plac, plăcere, poftă, voie, voinţă, vrere.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

TABIÉT s. 1. (mai ales la pl.) apucătură, deprindere, obicei, obişnuinţă, (înv.) taifet. (Are ~urile lui zilnice.) 2. siestă, (înv. şi reg.) paidos. (A-şi face ~ul.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

TABANÁ s. v. argăsitorie, tăbăcărie.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

STABÍL adj. 1. v. fix. 2. fix, permanent, statornic. (O aşezare ~.) 3. fixat, sedentar, statornic, (înv.) aşezător, stătător. (Populaţii ~.) 4. statornic, (pop.) vătraş. (Ţigani ~.) 5. v. consecvent. 6. v. du-rabil.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

FLÁBEL s. n. (ant.) evantai mare din pene pe care îl purta un sclav. (< lat. flabellum)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SLÁBĂ s. v. lăuză.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SILABÍ vb. v. bucheri, silabisi.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

FIÁBIL, -Ă adj. care prezintă fiabilitate. (< fr. fiable)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

FABULÁ vb. tr. a imagina, a povesti fapte, întâmplări fantastice. (< fr. fabuler)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

FABIÁN, -Ă adj., s. m. f. (adept) al fabianismului. (< engl., fr. fabian)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SCÁBIE s. (MED.) râie, (reg.) rapăn.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SABLÁT s. v. sablare.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SABLÁJ s. v. sablare.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ROÁBĂ s. (pop.) tărăboanţă, (reg.) rotcol, (prin Transilv.) căroaie. (A căra ceva cu ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

RÁBURI s. pl. v. gătej, surcea, surcică, uscătură, vreasc.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

RÁBLĂ s. v. gloabă, mârţoagă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

RÁBLĂ s. v. vechitură.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

RABIÁT adj. v. furibund.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PROHÁB s. v. şliţ.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DIABET2(O)- elem. „diabet”. (< fr. diabét/o/-, cf. gr. diabetes, scurgere continuă)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

DIABÉT1 s. n. boală care prin neputinţa organismului de a utiliza zahărul din alimentaţie, determinând creşterea cantităţii acestuia în sânge (hiperglicemie) şi în urină (glicozurie). (< fr. diabète)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

DIABÁZ s. n. rocă magnetică efuzivă, verzuie sau cenuşie, în care mineralele componente sunt transformate. (< germ. Diabas, fr. diabase)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MARABÚ s. (BIS.) murabit.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

LÁBRUM s. (ANAT.) buză superioară. (~ la insecte.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

LÁBOŞ s. v. cratiţă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

LÁBIUM s. (ANAT.) buză inferioară. (~ la insecte.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

JGHEÁB s. v. canal, conductă, coşciug, sicriu.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

JGHEÁB s. 1. v. adăpătoare. 2. (pop.) ţurloi, ţurţur. (Apa de izvor curge pe un ~.) 3. v. rigolă. 4. v. streaşină. 5. v. scoc. 6. v. lin. (~ pentru mustuit strugurii.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

INABÍL adj. v. neajutorat, neîndemânatic, nepriceput, stângaci.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

HARABÁ s. (Mold.) şarabană. (~ cu doi cai.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

GRÁBĂ s. 1. iuţeală, rapiditate, repezeală, repeziciune, viteză, zor, (rar) grăbire, (înv. şi pop.) repejune. (A făcut ceva în mare ~.) 2. v. urgenţă. 3. precipitare, precipitaţie, pripă, pripeală, pripire, zor. (~ strică treaba.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

FABULÁ vb. v. inventa, născoci, plăsmui, scorni, ticlui.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CRABÓT s. m. (tehn.) coroană dinţată care serveşte la cuplarea a doi arbori. (< fr. crabot)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

DIABÉT s. (MED.) 1. (pop.) (boală de) zahăr. 2. diabet bronzat v. boala lui Addison.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DĂRÁB s. v. bucată, crâmpei, fracţiune, fragment, frântură, parte, porţiune, secţiune, tranşă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CABRÁJ s. v. cabrare.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CABLÁJ s. v. cablare.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

COLABÁ vb. tr., refl. (med.; despre un organ) a (se) turti. (< fr. collaber)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

BOÁBĂ s. v. bacă, cartof.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

BOÁBĂ s. 1. v. bob. 2. v. picătură.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

BABÉTE s. v. zglăvoacă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

BABÁŞ s. v. boştină.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

BABÁIE s. v. părinte, tată.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ARÁBIC adj. v. arab.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ARÁBIL adj. cultivabil, (rar) arător. (Pământ ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

AMÁBIL adj. 1. v. binevoitor. 2. v. serviabil. 3. v. curtenitor. 4. v. politicos.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

AFÁBIL adj. v. afectuos, amabil, binevoitor, cordial, prietenesc, prietenos.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ABUZÍV adj., adv. 1. adj. arbitrar, despotic, excesiv, samavolnic, samavolnicesc, silnic, (înv.) volnic. (Măsuri ~.) 2. adv. arbitrar, samavolniceşte. (Procedează ~.) 3. adj. exagerat, excesiv. (Un regim alimentar ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ABURÍT adj. (fig.) brumat. (Un pahar ~ cu apă rece.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ABURCÁ vb. v. căţăra, cocoţa, ridica, sui, urca.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ABSÚRD adj., s. 1. adj. aberant, ilogic, nelogic, neraţional, prostesc, stupid, (livr.) elucubrant, iraţional. (O situaţie ~.) 2. s. v. absurditate.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ABSÉNT adj. 1. lipsă. (A fost ~ la apel.) 2. v. distrat. 3. (fig.) pierdut. (O privire ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ABRÚPT adj. 1. drept, perpendicular, pieptiş, pieziş, prăpăstios, priporos, râpos, vertical, (rar) prăpăstuit, priporât, (pop.) oblu, (reg.) ponciş, prăvălat, prăvălatic, râpit, râpuros, ţărmuros, (prin Transilv.) priporiu, (prin Bucov.) pripos, (înv.) măluros, străminos. (Peretele ~ al muntelui.) 2. repede. (Un traseu ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ABROGÁ vb. (JUR.) a anula, a desfiinţa, a infirma, a invalida, a suprima, (pop.) a strica, (înv.) a surpa. (A ~ o lege.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ABONÁT s., adj. 1. s. (înv.) prenumerant, subscribent. 2. adj. (înv.) prenumărat.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ABORDÁ vb. 1. v. acosta. 2. a trata, (fig.) a ataca. (A ~ următoarea temă ...)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ÁBLAUT s. (FON.) apofonie. (~ul reprezintă alternanţa între vocalele din tema unui cuvânt.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ABJURÁ vb. a se lepăda, a renega. (A ~ de la o credinţă.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ABJÉCT adj., s. 1. adj., s. v. ticălos. 2. adj. v. ticălos. 3. adj. v. dezgustător.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ABITÍR adv. (pop. şi fam.) dihai. (Cânta mai ~ decât toţi.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ABDICÁ vb. (POL.) (înv.) a se prosti, (înv. fig.) a coborî. (A ~ de la tronul împărăţiei.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ABATÓR s. (înv. şi reg.) măcelărie, (reg.) belitoare, tăietorie, (înv.) scaun, zalhana. (Taie vitele la ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ABANÓS s. (livr.) eben.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ABATÁJ s. (prin Transilv.) ort. (~ul unei mine.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ABAJÚR s. (rar) pălărie, (prin Ban. şi Olt.) taier. (~ al unei lămpi.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ABÁCĂ s. v. nomogramă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

VIÁBIL adj. durabil, rezistent, trainic. (O operă ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

VRÁBIE s. (ORNIT.) 1. (Passer domesticus) (reg.) brabete, (Transilv., Ban. şi Bucov.) pasăre, (Olt. şi Ban.) vrăbete. 2. vrabie-de-trestie (Emberiza schoeniclus) = (reg.) presură-de-trestie, vrabie-de-stuf.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ZABRÁC s. v. admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, morală, mustrare, observaţie, reproş.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ZÁBRĂ s. (BOT.; Galeopsis speciosa) tapoşnic.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ZÁBRĂ s. v. tapoşnic.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

abácă (arhit.) s. f., g.-d. art. abácei; pl. abáce

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abagér s. m., pl. abagéri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abagíu s. m., art. abagíul; pl. abagíi, art. abagíii

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abajúr s. n., pl. abajúruri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abanós s. m., (arbori) pl. abanóşi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abatáj s. n., pl. abatáje

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abatór s. n., pl. abatoáre

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abázic adj. m., pl. abázici; f. sg. abázică, pl. abázice

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abazíe s. f., art. abazía, g.-d. abazíi, art. abazíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abcéde vb., ind. prez. 1 sg. şi pl. abcéd

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abdicá vb., ind. prez. 1 sg. abdíc, 3 sg. şi pl. abdícă

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abdúce vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. abdúc

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abhorá vb. ind. prez. 1 sg. abhór, 3 sg. şi pl. abhoreáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abisál adj. m., pl. abisáli; f. sg. abisálă, pl. abisále

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abitír adv.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abjéct adj. m., pl. abjécţi; f. sg. abjéctă, pl. abjécte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abjurá vb., ind. prez. 1 sg. abjúr, 3 sg. şi pl. abjúră

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

áblaut s. n. (sil. -laut), pl. áblauturi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ablegá vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. ableágă

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abnegá vb., ind. prez. 1 sg. abnég, 3 sg. şi pl. abneágă

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abnórm adj. m., pl. abnórmi; f. sg. abnórmă, pl. abnórme

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abólla s. f.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abonát s. m., adj. m., pl. abonáţi; f. sg. abonátă, pl. abonáte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

aborál adj. m., pl. aboráli; f. sg. aborálă, pl. aborále

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abordá vb., ind. prez. 1 sg. abordéz, 3 sg. şi pl. abordeáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abráş adj. m. (sil. -braş), pl. abráşi; f. sg. abráşă, pl. abráşe

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abrazá vb., ind. prez. 1 sg. abrazéz, 3 sg. şi pl. abrazeáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abrogá vb. (sil. a-bro-; mf. ab-), ind. prez. 1 sg. abróg, 3 sg. şi pl. abrógă, 2 sg. abrógi; conj. prez. 3 sg. şi pl. abróge

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abrúpt adj. m. (sil. mf. ab-), pl. abrúpţi; f. sg. abrúptă, pl. abrúpte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

absént adj. m., pl. absénţi; f. sg. abséntă, pl. absénte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

absínt s. n., pl. absínturi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

absúrd adj. m., pl. absúrzi; f. sg. absúrdă, pl. absúrde

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

absúrd s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abúlic adj. m., s. m., pl. abúlici; f. sg. abúlică, pl. abúlice

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abulíe s. f., art. abulía, g.-d. art. abulíei; pl. abulíi, art. abulíile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abundá vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. abúndă; ger. abundând

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

aburcá vb., ind. prez. 1 sg. abúrc, 3 sg. şi pl. abúrcă

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

aburós adj. m., pl. aburóşi; f. sg. aburoásă, pl. aburoáse

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abuzív adj. m., pl. abuzívi; f. sg. abuzívă, pl. abuzíve

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abzíce vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. abzíc

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

afábil adj. m., pl. afábili; f. sg. afábilă, pl. afábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

amábil adj. m., pl. amábili; f. sg. amábilă, pl. amábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

arábă (limba) s. f., g.-d. art. arábei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

arábic adj. m., pl. arábici; f. sg. arábică, pl. arábice

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

arábil adj. m., pl. arábili; f. sg. arábilă, pl. arábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

babáie s. m., art. babáia, g.-d. art. babáiei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

babbít s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

babéte s. m., pl. babéţi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

babísm s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

babórd s. n., pl. babórduri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

babuín s. m., pl. babuíni

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

baobáb s. m. (sil. ba-o-), pl. baobábi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

boábă s. f., g.-d. art. boábei; pl. boábe

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cabláj s. n. (sil. -blaj)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cablór s. m., pl. cablóri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cabotá vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. caboteáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cabráj s. n. (sil. -braj), pl. cabráje

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

colabá vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. colabeáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

crabót s. m., pl. crabóţi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

dăráb s. n., pl. dăráburi/dărábe

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

de-abiá loc. adv. (tempo rapid)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

de abiá loc. adv. (tempo lent)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

diabáz s. n. (sil. di-a-), (feluri) pl. diabáze

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

diabét s. n. (sil. di-a-), pl. diabéturi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

fabián s. m. (sil. -bi-an), pl. fabiéni (sil. -bi-eni)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

fabulá vb., ind. prez. 1 sg. fabuléz, 3 sg. şi pl. fabuleáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

fiábil adj. m., pl. (sil. fi-a-) fiábili; f. sg. fiábilă, pl. fiábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

flábel s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

gabiér s. m. (sil. -bi-er), pl. gabiéri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

gabión s. n. (sil. -bi-on), pl. gabioáne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

glábru adj. (sil. -bru), pl. glábri; f. sg. glábră, pl. glábre

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

grábă s. f., g.-d. art. grábei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

gráben s. n., pl. grábene

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

habóca s. f. art.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

harabá s. f., art. harabáua, g.-d. art. harabálei; pl. harabále

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

inabíl adj. m. (sil. mf. in-) abil

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

izabél adj. invar.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

jgheab s. n., pl. jgheáburi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

kabíli s. m. pl. (sil. -bili)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

labiál adj. m. (sil. -bi-a-), pl. labiáli; f. sg. labiálă, pl. labiále

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

labiát adj. m. (sil. -bi-at), pl. labiáţi; f. sg. labiátă, pl. labiáte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

lábium s. n. (sil. -bi-um)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

labríd s. n., pl. labríde

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

lábrum s. n. (sil. -brum)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

macabé s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

marabú s. m., art. marabúul

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

mihráb s. n. (sil. -hrab), pl. mihrábi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

muábil adj. m. (sil. mu-a-), pl. muábili; f. sg. muábilă, pl. muábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

nabísm s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

neabíl adj. m. (sil. ne-a-), pl. neabíli; f. sg. neabílă, pl. neabíle

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ohábă s. f., g.-d. art. ohábei; pl. ohábe

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

proháb s. n., pl. proháburi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

rabatá vb., ind. prez. 1 sg. rabatéz, 3 sg. şi pl. rabateáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

rabiát adj. m. (sil. -bi-at), pl. rabiáţi; f. sg. rabiátă, pl. rabiáte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

rábiţ s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ráblă s. f. (sil. -blă), g.-d. art. ráblei; pl. ráble

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

rabotá vb., ind. prez. 1 sg. rabotéz, 3 sg. şi pl. raboteáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

roábă (persoană, obiect) s. f., g.-d. art. roábei; pl. roábe

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sabláj s. n. (sil. -blaj), pl. sabláje

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sablát adj. m., pl. sabláţi; f. sg. sablátă, pl. sabláte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sabórd s. n., pl. sabórduri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sabotá vb., ind. prez. 1 sg. sabotéz, 3 sg. şi pl. saboteáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sabrér s. m. (sil. -brer), pl. sabréri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

scábie s. f. (sil. -bi-e), art. scábia (sil. -bi-a), g.-d. art. scábiei; pl. scábii

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

scábru adj. m., pl. scábri; f. sg. scábră, pl. scábre

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

stabíl adj. m., pl. stabíli; f. sg. stabílă, pl. stabíle

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

şabác s. n. /şabácă s. f., pl. şabáce

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

tabéla vb., ind. prez. 1 sg. tabeléz, 3 sg. şi pl. tabeleáză; conj. prez. 3 sg. şi pl. tabeléze

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

tabiét s. n. (sil. -bi-et), pl. tabiéturi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

táblă (placă, tabel, tavă) s. f. (sil. -blă), g.-d. art. táblei; pl. táble

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

táblă (joc) s. f., pl. táble (sil. -ble)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

tablóu s. n. (sil. -blou), art. tablóul; pl. tablóuri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

tabulá vb., ind. prez. 1 sg. tabuléz, 3 sg. şi pl. tabuleáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

trabúc s. n., pl. trabúcúri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

uzábil adj. m., pl. uzábili; f. sg. uzábilă, pl. uzábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

viábil adj. m. (sil. vi-a-), pl. viábili; f. sg. viábilă, pl. viábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

vrábie s. f. (sil. -bi-e), art. vrábia (sil. -bi-a), g.-d. art. vrábiei; pl. vrăbii, art. vrăbiile (sil. -bi-i-)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

zabrác s. n. (sil. -brac)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

zábră s. f., g.-d. art. zábrei; pl. zábre

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

MUÁBIL ~ă (~i, ~e) livr. Care poate fi schimbat. [Sil. -mu-a-] /<fr. muable

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

MARABÚ1 m. 1) Pasăre mare exotică cu penaj alb-cenuşiu, cu capul şi gâtul golaşe, asemănătoare cu barza. 2) Pană din coada acestei păsări, folosită ca podoaba. /<fr. marabout

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

MARABÚ2 m. Călugăr musulman care s-a retras într-un loc ferit de lume şi este socotit de credincioşi drept sfânt. /<fr. marabout

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

LABIÁ//T ~tă (~ţi, ~te) (despre corole şi calicii) Care are forma unei pâlnii cu margi-nea tăiată în doi lobi aşezaţi unul peste altul ca nişte buze. [Sil. -bi-at] /<fr. labié

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

LABIÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care ţine de buze; propriu buzelor. 3) şi substantival (despre sunete ale vorbirii) Care se articulează cu ajutorul buzelor. [Sil. -bi-al] /<fr. labial

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

JGHEAB ~uri n. 1) Conductă (din lemn, din tablă sau din alt material) deschisă pe toată întinderea părţii de sus, servind la scurgerea unui lichid sau a unui material pulverulent; uluc; scoc. 2) Vas făcut din scânduri ori scobit dintr-un trunchi de copac sau din piatră, folosit pentru adăpatul vitelor; adăpătoare; uluc. 3) Şănţuleţ făcut pe muchia unei piese de lemn pentru a o îmbina cu ieşitura altei piese; crestătură; scobitură. [Monosilabic] /<sl. žlebu

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

HARAB//Á ~le f. înv. 1) Căruţă mare cu loitre lungi şi înalte, destinată transportului de încărcături voluminoase (grâne cosite, fân, paie etc.). 2) Cantitate de încărcături cât încape într-o astfel de căruţă. /<turc. araba

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

GRÁB//Ă f. Tendinţă de a face ceva sau de a ajunge undeva cât mai repede; grăbire. ♢ În ~ repede; în pripă. În ~ mare foarte repede. ~a strică treaba cu graba mai mult pierzi. [G.-D. grabei] /Din a grăbi

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

GRÁBEN ~e n. Porţiune alungită şi afundată a scroarţei terestre, care formează denivelări de straturi delimitate de falii. /<germ. Graben, fr. graben

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

GLÁBR//U ~ă (~i, ~e) (despre plante şi despre părţile lor) Care este lipsit de perişori pe suprafaţă. /<fr. glabre

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

GABI//ÓN ~oáne n. Coş de nuiele sau de sârmă, umplut cu pietriş sau cu alt material rezistent la apă şi folosit pentru a întări malurile apelor sau diferite construcţii hidraulice. /<fr. gabion

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

GABIÉR ~i m. Marinar care face serviciul pe gabie. /<fr. gabier

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

FIÁBIL ~ă (~i, ~e) Care prezinta siguranţă în funcţionare. [Sil. fi-a-] /<fr. fiable

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A FABUL//Á ~éz tranz. A inventa scurte povestiri alegorice, folosind procedeul personificării. /<fr. fabuler

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

DIABÉT n. Boală provocată de mărirea cantităţii de zahăr în sânge şi în urină. [Sil. di-a-] /<fr. diabíte

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CABLÁJ n. 1) v. A CABLA. 2) Totalitate a cablurilor care realizează legăturile electrice într-un aparat sau într-o instalaţie de telecomunicaţii. /< fr. câblage

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

BOÁB//Ă ~e f. Fruct cărnos al unor plante, având în mijloc una sau mai multe seminţe. ♢ A nu şti (sau a nu pricepe) nici o ~ a nu şti (sau a nu pricepe) nimic. [Sil. boa-bă] /Din boabe

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

BAOBÁB ~i m. Arbore tropical de dimensiuni uriaşe, cu fructe lunguieţe, comestibile. [Sil. ba-o-] /<fr. baobab

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

BABUÍN ~i m. Maimuţă cinocefală, făcând parte din grupul catarinienilor. [Sil. -bu-in] /<fr. babouin

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

BABÓRD ~uri n. Partea din stânga a unei nave (maritimă sau aeriană) în raport cu direcţia mersului acesteia. /<fr. bâbord

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ARÁBIL ~ă (~i, ~e) (despre pământ) Care poate fi arat şi cultivat; bun pentru arat şi cultivat. /<fr. arable, alt. arabilis

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ARÁBĂ f. mai ales art. Limba arabilor. /<fr. arabe, lat. arabus

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

AMÁBIL ~ă (~i, ~e) Care manifestă bunăvoinţă şi serviabilitate; politicos. Om ~. /<lat. amabilis, fr. aimable

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

AFÁBIL ~ă (~i, ~e) (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădeşte politeţe şi bunăvoinţă cordială; tandru. Ton ~. /<lat. affabilis, fr. affable

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABUZÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care întrece măsura; excesiv. 2) Care este săvârşit prin abuz de putere; ilegal. /<lat. abusivus, fr. abusif

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A SE ABURCÁ mă abúrc intranz. A se urca cu greu; a se căţăra. ~ în copac. /Orig. nec.

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A ABURCÁ abúrc tranz. 1) A face să se aburce. 2) (greutăţi mari) A ridica, depunând eforturi mari. ~ sacul plin în spate. /Orig. nec.

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABULÍE f. Lipsă de voinţă manifestată în unele boli psihice; nehotărâre. [G.-D. abuliei] /<fr. aboulie

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A ABUNDÁ pers. 3 abúndă intranz. A fi din abundenţă; în cantităţi mari. 2) A avea din abundenţă; a conţine din belşug. /<lat. abundare, fr. abonder

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABSÚR//D2 ~dă (~zi, ~de) Care vine în contradicţie cu gândirea logică; alogic; aberant. /<lat. absurdus, fr. absurde

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABSÚRD1 n. Calitatea a ceea ce este lipsit de raţiune. ♢ Prin ~ prin admiterea unui raţionament fals. Reducerea la ~ metodă de demonstrare a unui adevăr prin dovedirea că oricare alt punct de vedere duce la consecinţe false. /<lat. absurdus, fr. absurde

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABSÍNT ~uri n. Băutură alcoolică preparată din pelin, anason şi alte plante aromatice. /<fr. absinthe

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABSÉN//T ~tă (~ţi, ~te) 1) Care lipseşte. 2) fig. Care este dus pe gânduri; distrat. Privire ~tă. /<fr. absent, lat. absens, ~ntis

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABRÚP//T ~tă (~ţi, ~te) 1) (despre maluri, povârnişuri) Care este în pantă foarte înclinată; aproape vertical. 2) fig. (despre stil) Care nu are legătură între idei. [Sil. ab-rupt] /<lat. abruptus, fr. abrupt

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A ABROGÁ abróg tranz. (legi, ordine, dispoziţii oficiale etc.) A declara nul printr-un ordin; a aboli; a anula; a contramanda; a revoca. [Sil. ab-ro-ga] /<lat. abrogare

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A ABORD//Á ~éz 1. intranz. 1) (despre nave) A se apropia de ţărm sau de chei (în vederea legării); a acosta. 2) (despre nave) A se ciocni accidental (de o altă navă, de un dig etc.). 2. tranz. 1) (nave) A anina pentru a trage la ţărm. 2) fig. (probleme, chestiuni etc.) A pune în discuţie. 3) fig. (persoane, de obicei necunoscute) A opri (în mod brutal) pentru a li se adresa; a acosta. /<fr. aborder

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABONÁ//T ~ţi m. Persoana care beneficiază de un abonament. /v. a abona

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A ABNEGÁ abnég intranz. A se consacra în întregime; a se dedica; a se devota. /Din abnegaţie

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A ABJURÁ abjúr tranz. (doctrine, concepţii, etc.) A renega în mod public. /<lat. abjurare, fr. abjurer

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABJÉC//T ~tă (~ţi, ~te) Care este vrednic de dispreţ; josnic; ticălos; mârşav; mizerabil; netrebnic. /<lat. abjectus, fr. abject

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABISÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care ţine de abis; caracteristic abisului. ♢ Zonă (sau regiune) cea mai adâncă zonă (sau regiune) din mări şi oceane. 2) Care ţine de subconştient; care se referă la subconştient. /<fr. abyssal

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A ABILIT/Á ~éz tranz. (persoane) A aprecia acordând un titlu, un grad, un drept. /<germ. habilitieren, lat. habilitare

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A ABDICÁ abdíc intranz. 1) (despre regi) A renunţa la tron. 2) fig. (despre persoane) A renunţa la ceva (din cauza greutăţilor apărute). ~ de la principii. /<lat. abdicare, fr. abdiquer

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABAZÍE f. Tulburare a sistemului nervos manifestată prin neputinţa de a merge normal. [Art. abazia; G.-D. abaziei] /<fr. abasie

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABAT//ÓR ~oáre n. Întreprindere unde se taie animalele destinate consumului. /<fr. abattoir

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABATÁJ ~e f. 1) Extragere a unui minereu sau a unei roci dintr-un zăcământ. Lucrări de ~. 2) Loc într-o mină unde se execută această operaţie. 3) Tăiere şi doborâre a copacilor în exploatările forestiere. 4) Sacrificare a animalelor la abator. 5) Aplecare a unei nave pe o parte pentru a fi reparată; carenaj. /<fr. abattage

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABANÓ//S ~şi m. 1) Arbore exotic cu lemnul dur de culoare neagră, din care se face mobilă de lux. 2) Lemn al acestui arbore. /<turc. abanoz

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABAJÚR ~uri n. Dispozitiv (decorativ) care se pune la o lampă, pentru a dirija razele în direcţia dorită. /<fr. abat-jour

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABÁ//CĂ ~ce f. arhit. Placă de piatră aşezată de partea superioară a capitelului unei coloane, care susţine arhitrava. /<fr. abaque

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PROHÁB ~uri n. pop. 1) Deschizătură la partea din faţă a pantalonilor. 2) Despicătură, în dreptul taliei, a fustei sau a rochiei. /<bulg. prohab

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

RÁBIŢ n. Reţea de sârmă folosită ca suport la fixarea tencuielii pe unele materiale (lemn, metal etc.). /<germ. Rabitz

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

RÁBL//Ă ~e f. 1) Lucru vechi şi deteriorat; hleab. 2) fig. Animal bătrân şi fără putere; gloabă. 3) fig. peior. Om bătrân şi sleit de puteri. [Sil. -blă] /<bulg. hrăbla

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A RABOT//Á ~éz tranz. (suprafeţe, piese din material dur etc.) A prelucra cu ajutorul unei raboteze. /<fr. raboter

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ROÁBĂ roábe f. 1) Vehicul pentru transportat materiale la distanţe mici, format dintr-o ladă sau o platformă, rezemată pe o roată, şi prevăzut cu două mânere. 2) Cantitate de materiale cât încape într-un astfel de vehicul. O roabă de nisip. /Orig. nec.

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SABÓRD ~uri n. Deschizătură în pereţii laterali ai unei nave (pentru scurgerea apei, aerisire, încărcarea şi descărcarea mărfurilor etc.). /<fr. sabord

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A SABOT//Á ~éz tranz. (acţiuni colective, situaţii, lucruri etc.) A împiedica printr-un act de sabotaj. ~ negocierile. /<fr. saboter

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SABRÉR ~i m. Sportiv care practică probele de sabie. /<fr. sabreur

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SCÁBIE f. Boală contagioasă a pielii, cauzată de o infecţie parazitară, frecventă la om şi la (unele) animale, care se manifestă prin apariţia pe corp a unor bubuliţe şi prin mâncărime puternică. [ G.-D. scabiei; Sil. -bi-e] /<lat. scabies

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

STABÍL ~ă (~i, ~e) 1) Care rămâne în aceeaşi stare; bine aşezat sau fixat; neclintit; imobil. 2) Care se menţine la acelaşi nivel; cu nivel constant; neschimbat; statornic. 3) Care locuieşte permanent în acelaşi loc; cu loc de trai neschimbat; sedentar. /<lat. stabilis, it. stabile

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A TABEL//Á ~éz tranz. A pune într-un tabel. /Din tabel

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TABIÉT ~uri n. înv. Plăcere pe care o persoană şi-o satisface regulat şi cu stricteţe. ♢ Om cu ~uri om cu deprinderi fixe, manifestate cu regularitate. Cu ~ cu tot confortul; comod; confortabil. [Sil. -bi-et] /<turc. tabiat

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TÁBLĂ1 táble f. 1) Foaie metalică subţire, folosită la acoperitul caselor şi la confecţionarea diferitelor obiecte; tinichea. 2) Placă cu inscripţii; tăblie. ♢ Tablă cerată placă de lemn, acoperită cu un strat de ceară pe care, în antichitate, se scria cu stilul. 3) Panou special, vopsit într-o culoare închisă, pe care se poate scrie cu creta. 4) Foaie cuprinzând desenul unui ansamblu de rubrici completate cu cifre, date, informaţii, simboluri, prezentate într-o anumită ordine; tabel. ♢ Tablă de materii foaie de la începutul sau de la sfârşitul unei cărţi sau a unei reviste, care cuprinde numerele compartimentelor cu indicarea paginilor corespunzătoare; cuprins; sumar. Tabla înmulţirii (sau Tabla lui Pitagora) tabel care conţine produsele înmulţirii între ele a primelor zece numere. 5) reg. Recipient cu fundul plat şi cu marginile uşor ridicate, pe care se aduc mâncarea şi tacâmurile la masă; tavă. 6) reg. Parcelă de pământ semănată. [G.-D. tablei; Sil. ta-blă] /<lat. tabula, ung. tábla, fr. table

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TÁBL//Ă2 -e f. mai ales la pl. 1) Joc de noroc între doi parteneri, cu două zaruri şi cu câte cincisprezece piese rotunde de lemn, care se mută în spaţiile marcate pe feţele interioare ale unei cutii speciale. 2) Partidă într-un astfel de joc. [Sil. ta-blă] /<ngr. távli, turc. tavla

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TABLÓU ~ri n. 1) Lucrare artistică (pictură, desen, gravură) înrămată şi atârnată pe perete în scop decorativ. ♢ A rămâne ~ a rămâne perplex, uluit; a înlemni. 2) fig. Privelişte care impresionează prin frumuseţe şi pitoresc. 3) fig. Descriere (orală sau în scris) a unei privelişti. 4) Parte dintr-un act al unei piese de teatru (care se desfăşoară într-un decor propriu). 5) tehn. Panou pe care sunt montate aparatele cu ajutorul cărora se pun în funcţiune diferite maşini sau se controlează funcţionarea lor. ~ de bord. [Sil. ta-blou] /<fr. tableau

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TÁBULA : ~ rasa se spune despre cineva care nu ştie absolut nimic. ♢ A face ~ a renunţa la anumite păreri pentru a adopta altele. /Cuv. lat.

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TRABÚC ~uri n. Ţigară de foi. /<it. trabuco, germ. Trabuko [zigarre]

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

VIÁBIL ~ă (~i, ~e) Care este în stare să trăiască sau să dureze timp îndelungat; apt de a avea o existenţă îndelungată. Un organism ~. [Sil. vi-a-] /<fr. viable

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

VRÁBI//E vrăbii f. Pasăre sedentară de talie mică, cu cioc scurt şi conic, având penaj de culoare brună-cafenie cu dungi negre pe spate şi cenuşii pe pântece. ♢ ~a mălai visează fiecare se gândeşte la ceea ce îi trebuie, la ceea ce-i place. Nu da ~a din mână pe cioara din par (sau din gard) mai bine mulţumeşte-te cu puţinul de care dispui, decât să râvneşti la promisiuni mai avantajoase, dar nesigure. [G.-D. vrabiei] /<sl. vrabij

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ÁBLAUT s.n. Termen folosit de germanişti pentru alternanţa vocalică; apofonie. [< germ. Ablaut].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABONÁT, -Ă adj., s.m. şi f. (Persoană) care beneficiază de ceva. ♦ (Fig.; fam.) (persoană) care frecventează regulat o familie, un local, o instituţie fără obligaţii. [< abona].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

AFÁBIL, -Ă adj. Cordial, binevoitor; primitor. [Cf. fr. affable, lat. affabilis].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

RÁBLĂ, ráble, s.f. ~ (etim. incertă; relaţionat cu sb. rabatno = în stare proastă şi rabljenje = purtare, folosire, dar lipseşte veriga de legătură; relaţie mai puţin probabilă cu săs. Rabel = ilice [lat. ilex]; tescovină, borhot)

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

BABUÍN s.m. Maimuţă mare, cu botul alungit, care trăieşte în Africa. [Pron. -bu-in. / < fr. babouin].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CABRÁJ s.n. 1. Cabrare. 2. Evoluţie a unui avion când îşi măreşte brusc panta de urcare sau a unui autovehicul când frânează brusc. [< fr. cabrage].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CANÁBE s.f.pl. Locuinţe civile grupate la marginea lagărelor militare romane. [< lat. canabae – colibe].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABATÁJ s.n. 1. Tăiere şi extragere a unui minereu sau a unei roci dintr-un zăcământ; (p. ext.) loc unde se face această operaţie. 2. Doborâre a arborilor. 3. Ucidere a vitelor la abator. 4. Înclinare pe o parte a unei nave spre a putea fi reparată; carenaj. [Pl. -je. / < fr. abattage].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

COLABÁ vb. I. tr., refl. (Med.; despre un organ) A (se) turti. [< fr. collaber].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

abatie s.f. (rar) manastire catolica cu proprietati si venituri condusa de un abate; staretie. [gen. -iei./ it. abbazia, cf. lat. abbatia]

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

DIABÁZ s.n. (Geol.) Rocă vulcanică, de culoare verzuie sau cenuşie, în care mineralele componente sunt de obicei transformate. [Pron. di-a-. / < germ. Diabas, fr. diabase].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CANÁBE s. f. pl. locuinţe civile la marginea castrelor romane. (< lat. canabae)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

FABIÁN s.m. Membru al unei organizaţii reformiste şi oportuniste din Anglia de la sfârşitul sec. XIX, care respingea lupta de clasă, propovăduind posibilitatea trecerii de la capitalism la socialism pe calea reformelor mărunte. [Pron. -bi-an, pl. -ieni. / < engl. Fabian Society, cf. Fabius Cunctator – general roman].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

FLÁBEL s.n. (Ant.) Evantai mare făcut din pene pe care îl purta un sclav. [< lat. flabellum].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

GABBRÓ s.n. v. gabro.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

GABIÉR s.m. Marinar care face serviciul în gabia unei nave. // s.n. Velă pătrată, a doua de jos, la o navă cu pânze. [Pron. -bi-er. / < it. gabbiere, cf. fr. gabier].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

GABIÓN s.n. 1. Coş umplut cu pietriş sau cu pământ, care serveşte la construirea barajelor, la îndiguiri etc. 2. Coş de nuiele umplut cu pământ, care apără pe soldaţi ca un parapet la asedierea cetăţilor etc. [Pron. -bi-on, pl. -oane. / cf. fr. gabion, it. gabbione].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

GLÁBRU, -Ă adj. (Biol.) Lipsit de peri la suprafaţă. ♦ (Liv.) Imberb. [Cf. fr. glabre, it. glabro < lat. glaber – chel].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

LABIÁT, -Ă adj. (Bot.; despre corolă, caliciu) Prevăzut cu o prelungire (labium). // s.f.pl. Familie de plante dicotiledonate, gamopetale cu corolele bilabiate; (la sg.) plantă din această familie. [< germ. Labiaten, cf. fr. labié].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

abúbă, abube, s.f. (pop.) bubă neagră (mai ales în gură).

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

IZABÉL adj. invar. Galben-deschis; alb murdar; de culoarea cafelei cu lapte. ♦ (Despre animale) Care are corpul acoperit uniform cu păr galben; şarg. [< fr. isabelle, cf. Isabela – arhiducesă a Austriei, al cărei soţ ar fi purtat trei ani aceeaşi cămaşă în timpul asediului Ostendei].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

LÁBIUM s.n. Buza inferioară a insectelor şi a unor miriapode; labie. ♦ Formaţie anatomică în formă de muchie. [Pron. bi-um, pl. -muri, var. labiu s.n. / < lat. labium – buză].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CABRÁJ s. n. 1. cabrare. 2. evoluţie a unui avion care îşi măreşte brusc panta de urcare. (< fr. cabrage)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CABOTÁ vb. intr. a face cabotaj. (< fr. caboter)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CABLÓR s. f. muncitor specializat în lucrări de cablare. (< fr. câbleur)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CABLÁJ s. n. totalitatea cablurilor unei instalaţii, a unui aparat de telecomunicaţii. (< fr. câblage)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MUÁBIL, -Ă adj. (Liv.) Variabil, schimbător; inconsecvent. [Pron. mu-a-. / < lat. muabilis, cf. fr. muable].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABURÉL s.n. (Reg.) Vânt uşor, vântuleţ, adiere.

Dicţionarul limbii române literare contemporane, Colectiv, Editura Academiei Republicii Populare Române, 1955-1957

FABULÁ vb. I A inventa fapte şi întâmplări.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ABAJÚR s.n. Parte a lămpii care acoperă becul pentru a feri ochii de lumina prea puternică sau pentru a îndrepta lumina într-o anumită direcţie. Abajurul poate fi din metal, sticlă, carton sau stofă.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

SABLÁT s.n. Sablare. ♢ Maşină de sablat = maşină cu care se face operaţia de sablare; sableză.[< sabla].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SABOTÁ vb. I. tr. 1. A împiedica, a submina, a frâna în ascuns realizarea unui lucru, a unei acţiuni; a împiedica intenţionat buna desfăşurare a unei activităţi, a procesului de producţie. 2. A ciopli, a cresta oblic traversele de cale ferată pentru fixarea şinelor. [< fr. saboter].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SABRÉR s.m. 1. Luptător cu sabia. 2. (Franţuzism) Militar brutal şi incult. [< fr. sabreur].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SCÁBRU, -Ă adj. (Bot.; despre unele organe) Acoperit cu peri scurţi şi rigizi. [< fr. scabre, cf. lat. scaber].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

STRABO- Element prim de compunere savantă cu semnificaţia „încrucişat”, „cruciş”, „saşiu”. [Var. strab-. / < fr., it. strabo-, cf. gr. strabos].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TABULÁ vb. I. tr. (Mat.) A pune în tabele; a face o tabulare. [< it. tabulare].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABAJÚR, -ruri s.n. Dispozitiv care fereste ochii de lumina unei lămpi -Din fr. abat-jour, it. abagiur

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ABANÓS s.m. Lemn din specii de copaci exotici, greu, foarte tare, de culoare neagră. -Din mr. abanoz, tc. abanos, bg. abanos, alb. abanos

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ABATÓR, -oare s.n. Clădire unde se taie vitele destinate consumului. Var. (înv.) abatoriu -Din fr. abattoir

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ABITÍR adv. Mai mult, mai bine, mai tare (decât ...) (numai împreună cu mai) -Din tc. Bettermai rău

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ABORDÁ vb. 1. (Despre nave) A acosta 2. A trata o problemă -Din fr. Aborder

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ABSÉNT, -tă adj. Care lipseste. -Din fr. Absent

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ABUNDÁ vb. A fi, a se găsi din belsug, a prisosi -Din lat. Abundare

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

JGHIAB, -buri s.n. 1. Canal, conductă deschise în partea superioară, ce permite scurgerea unui lichid. 2. Streasină 3. Canal de iriga ie 4. San de scurgere, rigolă 5. Albie, copaie 6. Crestătură, scobitură, adâncitură. 7. Trecătoare, chei, pas îngust între doi mun i 8. (Trans.) Sicriu Var. sghiab -Din. sl. Žlĕbŭ, bg., sb., cr. Žleb, ch. Žlab, pol. Žlob, rus. Žolob

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ABURCÁ 1. A urca, a sui 2. A urca, a ridica -Dintr-un der. vulg.al lat. Ŏrior, cf. urca

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

BAOBÁB s. m. arbore din regiunile tropicale de mărimi uriaşe. (< fr. baobab)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

GRÁBEN s. n. Compartiment al scoarţei terestre scufundat, mĂ?rginit de falii. -Din germ. Graben, fr. Graben

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABAGÉR, abageri s.m. (reg.) Abagiu

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

ABAGÍU, abagii s.m. (reg., înv.) 1. Persoană care se ocupă cu fabricarea sau cu vânyarea abalei; abager 2. Persoană care lucrează haine de aba

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

ABAGÍU, abagii s.m. (reg., înv.) 1. Persoană care se ocupă cu fabricarea sau cu vânzarea abalei; abager 2. Persoană care lucrează haine de aba

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

ABITÍR adv. (pop. şi fam.) 1. Mai mult, mai bine, mai tare, mai rău 2. Mult 3. Distins, remarcabil, strălucit

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

ABRÁŞ, -ă, abráşi, -e adj. (pop., despre cai) Nărăvaş; (despre oameni) Rău, violent

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

ABURCÁ, aburc vb. (reg.) A (se) urca, a (se) agăţa, a (se) sui, căţărându-se, a (se) căţăra

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

BABBÍT s. n. aliaj de staniu, stibiu şi cupru, rezistent la fricţiune. (<fr. babbit)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

BABÍSM s. n. curent desprins din islamismul şiit, cu caracter antifeudal şi anticolonial. ♢ doctrina acestui curent. (<fr. babisme)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

BABÓRD s. n. 1. partea din stânga a unei nave (privind dinspre pupă). 2. marginea stângă a fuzelajului unei aeronave. (<fr. bâbord)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

BABUÍN s. m. maimuţă mare, cinocefală, cu buze proeminente, din Africa. (<fr. babouin)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ARÁBIL, -Ă adj. (despre pământ) bun pentru cultură. (< fr. arable, lat. arabilis)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ARÁBIC, -Ă adj. 1. arab (II). 2. gumă ~ă = substanţă cleioasă din unele specii de salcâm exotic sau obţinută pe cale sintetică, pentru lipit, apretat etc. (< fr. arabique)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

AMÁBIL, -Ă adj. prietenos, binevoitor; politicos, sociabil. (< it. amabile, lat. amabilis)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABÁCĂ s.f. Partea superioară a capitelului unei coloane, care susţine arhitrava. [Pl. -ce. / < fr. abaque, cf. lat. abacus].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABAJÚR s.n. Acoperitoare de metal, de hârtie etc. care se pune la o lampă pentru a reflecta lumina într-o anumită direcţie. [Pl. -ruri. / < fr. abat-jour].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABATÓR s.n. Loc (cu instalaţii speciale) unde se taie vitele. [Pl. -toare. / < fr. abattoir].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABAZÍE s.f. (Med.) Tulburare a sistemului nervos, care se manifestă, mai ales în cazurile de isterie, prin neputinţa de a merge normal. [Gen. -iei. / < fr. abasie, cf. gr. a – fără, basis – mers].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABCEDÁ vb. I. intr. (Med.) A forma un abces. [Var. (după alte surse) abcéde. / < fr. abcéder].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABDICÁ vb. I. intr. A renunţa, voluntar sau constrâns, la tron. ♦ (Fig.) A renunţa la ceva, a se resemna; a se lăsa de... [< fr. abdiquer, cf. lat. abdicare].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABSÚRD, -Ă adj. Contrar gândirii logice, legilor naturii, bunului-simţ sau uzului comun. // s.n. Calitatea a ceea ce este absurd; lucru lipsit de sens; absurditate; nonsens. ♢ Prin absurd = admiţând un raţionament fals; reducere la absurd = metodă de demonstrare a unui adevăr prin dovedirea că singurul punct de vedere care se poate susţine este cel propus. [Cf. fr. absurde, lat. absurdus].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABHORÁ vb. I. tr. (Rar) A avea dezgust, aversiune, ură faţă de ceva sau faţă de cineva. [< fr. abhorrer, cf. lat. abhorrere].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABISÁL, -Ă adj. 1. De abis. ♢ Zonă abisală (şi s.n.) = regiune de fund a mărilor şi a oceanelor, cu adâncimi mai mari de 2000 de metri; animal abisal = animal adaptat vieţii în condiţiile speciale ale acestei zone. 2. Care se referă la subconştient, al subconştientului. [Cf. fr. abyssal].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABJECT, -Ă adj. Respingător; josnic; ticălos netrebnic. [< fr. abject, cf. lat. abiectus].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABJURÁ vb. I. tr. (Rar) A renega public o religie. ♦ A renunţa la o doctrină, la o părere etc. [< fr. abjurer, lat. abiurare].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABNEGÁ vb. I. tr. A tăgădui, a nega, a se lepăda de ceva sau de cineva. [< lat. abnegare].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABNÓRM, -Ă adj. (Rar) Anormal, neobişnuit. [Cf. germ. abnorm < lat. abnormis].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABÓLLA s.f. Manta militară la romani. [< lat. abolla].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABORÁL, -Ă adj. Opus, îndepărtat faţă de gură. [< germ. aboral, cf. lat. ab – de la, os – gură].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABORDÁ vb. I. 1. intr. (Despre nave) A trage la ţărm; a acosta o navă (cu scopul de a o captura prin luptă); a se ciocni cu o altă navă. ♦ A se opri lângă o navă bord la bord. 2. tr. (Fig.) A se apropia de cineva şi a-i vorbi. ♦ A începe studiul, tratarea unei probleme; a deschide o discuţie. [< fr. aborder, cf. it. abbordare].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABROGÁ vb. I. tr. A anula, a suprima, a aboli (o lege, un regulament etc.). [< lat. abrogare].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABRÚPT, -Ă adj. 1. (Despre povârnişuri) Cu pantă foarte înclinată; accidentat, prăpăstios. 2. (Despre stil) Fără legătură; aspru; inegal. 3. (Bot.; despre un organ) Repent, târâtor. // s.n. (Geol.) Orizont (3) [în DN] dur de gresii şi calcare, cu înclinare foarte mare, în regiunile cu climă aridă. [Cf. lat. abruptus, fr. abrupt].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABSÉNT, -Ă adj. 1. Care lipseşte, care nu este prezent. 2. (Fig.) Distrat; indiferent; preocupat. [< fr. absent, cf. lat. absens].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABSÍNT s.n. 1. (Bot.) Plantă amară şi aromatică, care conţine o esenţă tonică. 2. Băutură alcoolică tare, verzuie, preparată din această plantă sau din pelin, chimen şi alte plante aromatice. [< fr. absinthe, cf. lat. absinthium, gr. absinthion].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABÚLIC, -Ă adj., s.m. şi f. (Bolnav) care suferă de abulie. [< fr. aboulique].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABULÍE s.f. (Med.) Simptom psihic caracterizat prin lipsă de voinţă, inerţie, nehotărâre. [Gen. -iei. / < fr. aboulie, cf. gr. a – fără, boule – voinţă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABUNDÁ vb. I. intr. 1. A fi din belşug, a prisosi. 2. (Rar) A avea, a poseda din belşug. [Cf. lat. abundare, fr. abonder].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABUZÍV, -Ă adj. 1. Care întrece măsura; excesiv. 2. Arbitrar; ilegal. [Cf. fr. abusif, lat. abusivus].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABZÍCE vb. III. tr. (Rar) A nu admite, a refuza, a dezaproba. [< lat. abdicere].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

AFÁBIL, -Ă adj. binevoitor, cordial, prietenos. (< fr. affable, lat. affabilis)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

AMÁBIL, -Ă adj. Prietenos, binevoitor; politicos. [Cf. it. amabile, lat. amabilis – vrednic de iubit].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ARÁBIL, -Ă adj. (Despre pământ) Bun pentru cultură. [Cf. lat. arabilis, it. arabile].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BABÓRD s.n. 1. Partea din stânga a unei nave, privind către proră. 2. Marginea stângă a fuzelajului unei aeronave, privind spre partea ei dinainte. [Pl. -duri. / < fr. bâbord, it. babordo, cf. germ. Bachbord, ol. bakboard].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

VIÁBIL, -Ă adj. Capabil să trăiască, să dăinuiască, să vieţuiască. [Pron. vi-a-. / cf. fr. viable].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BAOBÁB s.m. Arbore din Africa tropicală, al cărui trunchi atinge mărimi uriaşe. [Pron. ba-o-, var. boabab s.m. / < fr. baobab < cuv. african].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BOABÁB s.m. v. baobab.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

abajúr (-ruri) s.n. – Dispozitiv care fereşte ochii de lumina unei lămpi. < Fr. abat-jour, cf. it. abagiur

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

abanós, s.m. – Lemn din specii de copaci exotici, greu, foarte tare, de culoare neagră. – Mr. abanoz. < Tc. abanos, din ngr. ἔβενος (Roesler 587); Şeineanu, II, 5; REW 2816; Lokotsch 3); cf. ngr. ἀμπανός, bg. abanos, alb. abanos

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

abatór (abatoáre), s.n. – Clădire unde se taie vitele destinate consumului. – Var. (înv.) abatoriu. < Fr. abattoir.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

abitír, adv. – Mai mult, mai bine, mai tare (decît...) (numai împreună cu mai). < Tc. better „mai rău” (Iogu, GS, V, 181). Este puţin probabilă relaţia sugerată de Şeineanu, II, 6 şi DAR cu tc. abeter, comparativ de la abe „clar”. După Lokotsch 5, din per. ᾱbdᾱr „clar”.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

abordá (-déz, -át) vb. 1. (Despre nave) A acosta. 2. A trata o problemă. < Fr. aborder. – Der. (din fr.) abordabil adj.; abordaj s.n.; inabordabil adj.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

abráş (abráşe), adj. – 1. (Despre cai) Cu capul cu pete albe. – 2. Nefericit, nepotrivit, nereuşit. – 3. Violent, nărăvaş. – Mr. abraşeu (impertinent). < Tc. (arab.) abraş (Şeineanu, II, 7; Lokotsch 9); cf. alb. abraš (Meyer 2), bg. abraš, „stropit, pătat”.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

absént (abséntă), adj. – Care lipseşte. < Fr. absent. – Der. (din fr.) a absenta, vb.; absenţă, s.f.; absenteism, s.n.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

CABLÁJ s.n. Modul de răsucire sau de împletire a firelor pentru a forma un cablu. ♦ Totalitatea cablurilor unei instalaţii sau ale unui aparat de telecomunicaţii. [< fr. câblage].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CABLÓR s.m. Muncitor care execută lucrări de cablare. [Cf. fr. câbleur].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

abundá (-d, -át), vb. – A fi, a se găsi din belşug, a prisosi. < Lat. abundare (sec. XIX). Puţin folosit, mai ales la pers. a 3-a, ceea ce explică oscilaţia între abund şi abundez. Der. abundent, adj.; abundenţă, s.f. Amîndouă formele sînt dezaprobate de unii gramaticieni conservatori, care pledează pentru abundant şi abundanţă. Totuşi primele forme s-au generalizat, datorită confuziei uşor de făcut între terminaţiile fr. -ant şi -ent: fr. abondant > abundent şi fr. contondant > contundent, ca şi fr. pénitent > penitent.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

aburcá (-c, át), vb. – 1. A urca, a sui. – 2. A urca, a ridica. Dintr-un der. vulg. al lat. ŏrior, cf. urca. S-ar putea pleca de la *aboricare; însă dificultatea conservării lui b intervocalic este mare, aproape de nerezolvat. Se poate datora unei reduplicări, rezultat al unui b protetic *bŏrĭcāre de la *ŏrĭcāre, (precum *burere, bustum de la urere), sau al unei compuneri cu ad. Cealaltă ipoteză, emisă de Puşcariu, ZRPh., XXXI, 616 şi acceptată de DAR şi REW 606, pleacă de la lat. *arboricare < arbor. Explicaţia nu convinge, nu numai datorită ciudăţeniei imaginii, ci şi pentru că nu se ţine seama de evidenta identitate a lui aburca cu urca şi, prin urmare, de necesitatea de a le găsi o origine comună.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

babáic, babáici, s.m. (reg.) tată

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

casabá, casabále, s.n. (înv.) târg turcesc, orăşel; câşlă.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

cáblă, cáble, s.f. (reg.) măsură pentru cereale şi poame, corespunzătoare unei găleţi; baniţă.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

cabónc, cabóncuri, s.n. (reg.) papuc vechi şi rupt.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

chitáb, chitáburi, s.n. (înv.) 1. scrisoare oficială, act autentic. 2. carte veche, bucoavnă, terfelog.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

clabán, clabáni, s.m. (reg.) om de nimic, pramatie, chelbereaţă.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

coábă s.f. (reg.) fructul măceşului sau al trandafirului; căcădare, măceaşă.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

CRABÓT s.n. (Tehn.) Fiecare dintre dinţii unui manşon sau al unui disc prin intermediul cărora se imprimă mişcarea de rotaţie a doi arbori. [< fr. crabot].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

crábă s.f. sg. (reg.) iarbă ce creşte în păduri şi iarna rămâne verde; scradă, screadă.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

DIABÉT s.n. Boală care se caracterizează prin mărirea cantităţii de zahăr în sânge şi în urină. [Pron. di-a-, pl. -turi, -te. / < fr. diabète, cf. lat., gr. diabetes].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

habáci s.m. (reg., înv.) un fel de haină de aba.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

FABULÁ vb. I. tr. A construi fabulaţii, a povesti întâmplări fantastice, imaginare. [< fr. fabuler].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

FIÁBIL, -Ă adj. (Despre un sistem tehnic, un aparat etc.) Care prezintă siguranţă în funcţionare. [Pron. fi-a-. / < fr. fiable].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

lábdă, lábde, s.f. (reg.) minge.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

GRÁBEN s.n. (Geol.) Compartiment al scoarţei terestre scufundat, mărginit de falii paralele. [< germ. Graben , cf. fr. graben].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

mabéin s.n. (înv.) camera de audienţe a sultanului; camera personală a domnului.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

babáş s.m. – Ceară nefolositoare, ceară veche; resturi de ceară în general. Probabil legat de mag. bábos (DAR; cf. Lokotsch 201).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

bábcă (-ắbci), s.f. – Nicovală de mînă folosită de secerători. – Var. batcă. Pol., rut., rus. babka, cf. babă (DAR). Var. se explică prin influenţa vb. a bate.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

náblă, náble, s.f. (înv.) instrument muzical cu coarde, asemănător cu harfa.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

INABÍL, -Ă adj. (Rar) Neîndemânatic. [Cf. fr. inhabile, lat. inhabilis].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

JABIRÚ s.n. (Zool.) Pasăre din regiunile calde, asemănătoare cu barza. [< fr. jabiru < cuv. guarani].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

!áblaut (a-blaut/ab-laut) s. n., áblauturi

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

!abrogá (a~) (a-bro-) vb., ind. prez. 3 abrógă

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

!abrúpt1 (a-brupt) adj. m., pl. abrúpţi; f. abrúptă, pl. abrúpte

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

*abrúpt2 (a-brupt) s. n., pl. abrúpturi

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

LABIÁL, -Ă adj. Referitor la buze, al buzelor. // adj., s.f. (Sunet) la a cărui articulare participă buzele. [Pron. -bi-al. / < fr. labial, cf. lat. labium – buză].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

LÁBRUM s.n. Structură anatomică în formă de buză. ♦ Buza superioară la insecte, la mamifere. [< lat. labrum].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MARABÚ s.m. I. Pasăre asemănătoare berzei, cu pene foarte frumoase, răspândită în Africa şi India; (p. restr.) penele acestei păsări, folosite ca podoabă; (p. ext.) podoabă formată din diferite pene de pasăre, viu colorate, înşirate pe aţă. II. Credincios musulman medieval din nordul Africii, care ducea o viaţă ascetică şi contemplativă. ♦ Mică moscheie în care slujea un asemenea credincios. [Var. marabut s.m. / < fr. marabout, it. marabù, cf. port. marabuto < ar. marbut].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SCÁBIE s.f. Râie. [< lat., fr. scabies].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MACABÉ s.n. Varietate de struguri albi cu bobul rotund şi mare. [< fr. maccabéo].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

proháb, proháburi, s.n. (reg.) 1. şliţul, deschizătura din faţă a pantalonilor bărbăteşti; despicătură în dreptul taliei, a rochiei sau a fustei. 2. haină, rufă ruptă; zdreanţă. 3. încreţitură de fustă. 4. fiecare din cele două clape care astupă pe dinăuntru deschizăturile dinainte ale cioarecilor (ca să nu se vadă cămaşa). 5. motiv ornamental în cojocărie format din mai multe motive de broderie. 6. tăietură mare de cuţit. 7. prăpăd.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

rábode s.f. pl. (reg.) crenguţe uscate, vreascuri.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

sabáia! interj. (reg.) cuvânt care exprimă îndemnul de a se năpusti, de a năvăli asupra cuiva.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

sábaş1, sabáşe, s.n. (reg.) bacşiş.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

sabáş2, sabáşe, s.n. (înv.) ziua de sâmbătă la mozaici; sabat.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

casabá (-ále), s.f. – Localitate, tîrg, loc. – Mr., megl. căsăbă. Tc. kasaba (Şeineanu, III, 32). Înv.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

,abcese, s.n. Acumulare de puroi.

Dicţionarul limbii române contemporane, Vasile Breban, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1980

RABÁTE vb. III. tr. 1. A roti o figură plană în jurul unei drepte astfel încât planul ei să fie paralel cu unul dintre planele de proiecţie. 2. A lăsa în jos; a îndoi; a plia. [< fr. rabattre].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

RABIÁT, -Ă adj. (Liv.) Turbat, furibund, furios. [Pron. -bi-at. / < germ. rabiat].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

RABOTÁ vb. I. tr. A netezi, a răzui suprafaţa unei piese (metalice), a unui dinte cu o raboteză. [< fr. raboter].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

táblă s.f. (înv.) grajd pentru caii boiereşti sau domneşti.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

zábăr, zábere, s.n. (reg.) 1. îngrăditură. 2. nevoie. 3. vreme rea. 4. vânt rece; crivăţ.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

zabrán, zabráne, s.n. (reg.) 1. pădurice rară. 2. insulă.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

SABLÁJ s.n. Sablare. [< fr. sablage].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

chitáb (-buri), s.n. – Document, înscris. Tc. kitab (Şeineanu, III, 39). Înv. (sec. XVIII).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

SABÓRD s.n. Deschizătură în pereţii laterali ai unei nave, care foloseşte la aerisire, la încărcarea şi la descărcarea mărfurilor etc. [< fr. sabord].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

STABÍL, -Ă adj. 1. Trainic, bine aşezat, solid. ♦ (Chim.; despre substanţe) Care nu se descompune de la sine. 2. Statornic. ♦ Durabil, permanent. 3. (Despre populaţii) Care locuieşte permanent în acelaşi loc. [Cf. lat. stabilis, it. stabile].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ŞÁBER s.n. (Metal.) Răzuitor. ♦ (Topogr.) Creion de răzuit. [< germ. Schaber].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TABLÓU s.n. I. 1. Pictură sau desen executat pe o pânză, pe un carton etc. (care se aşază de obicei pe un perete, pe un suport etc.). ♦ A rămâne tablou = a rămâne surprins, înlemnit. ♦ Tablou simfonic = lucrare simfonică alcătuită dintr-o singură parte, având un program cu conţinut plastic sau descriptiv. 2. (Fig.) Privelişte, scenă de mari proporţii care atrage luarea aminte, impresionează vederea. 3. Descriere a unei privelişti, a unui obiect sau a unei persoane etc., făcută oral sau în scris (mai ales într-o operă literară). 4. (Teatru) Subdiviziune a unui act, cuprinzând mai multe scene, care se desfăşoară în acelaşi decor. 5. Tabel, schemă. 6. Grafic cuprinzând o grupare de termeni, de simboluri, de numere, aranjate în şiruri şi coloane. ♦ Tabloul periodic al elementelor = tablou în care elementele chimice sunt dispuse în şiruri şi coloane, după greutatea lor atomică. II. (Tehn.) Panou sau placă subţire de metal sau de marmură cuprinzând mai multe instrumente de măsură, aparate de control etc., cu care este înzestrat un aparat, o maşină etc. [< fr. tableau].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TABELÁ vb. I. tr. A face o tabelă. [< tabelă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TRABÚC s.n. Ţigară de foi. [< germ. Trabuko, cf. sp. trabuco].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

abajur, abajururi s.n. fustă scurtă, minijupă (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2006)

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

abataj s.n. sg. stomac (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, Bucureşti, 2006)

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

abajur, abajururi s.n. fustă scurtă, minijupă (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2006)

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

abataj s.n. sg. stomac (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, Bucureşti, 2006)

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

UZÁBIL, -Ă adj. Care se uzează (uşor). [Cf. it. usabile].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

aboneu s. invar. (înv.) muc de ţigară, chiştoc (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

aburit, -ă aburiţi, -te adj. 1. aprins la faţă roşu (de băutură sau de supărare) 2. păcălit, fraierit (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

*bla-blá interj.

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

BLA-BLA s. invar. Vorbăraie fără rost, palavrageală

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

MUÁBIL, -Ă adj. variabil, schimbător; inconsecvent. (< fr. muable, lat. muabilis)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

NABÍSM s. n. teoria picturală a nabiştilor. (< fr. nabisme)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

RABATÁ vb. tr. 1. a roti o figură plană în jurul unei drepte astfel încât planul ei să fie paralel cu unul dintre planele de proiecţie. 2. a lăsa în jos; a îndoi; a plia. (< fr. rabattre)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

RABIÁT, -Ă adj. (rar) furios peste măsură, furibund, turbat. (< germ. rabiat)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

RABOTÁ vb. tr. a prelucra prin aşchiere suprafaţa unei piese (metalice), a unui dinte cu o raboteză. (< fr. raboter)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SABLÁJ s. n. 1. sablare. 2. îndepărtare a resturilor de ipsos, silicaţi etc. de pe o piesă dentară turnată cu ajutorul unui jet de nisip sub presiune. (< fr. sablage)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SABÓRD s. n. deschizătură (pătrată) în bordajul unei nave, pentru aerisirea, încărcarea şi descărcarea mărfurilor etc. (< fr. sabord)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SABOTÁ vb. tr. 1. a împiedica, a submina, a frâna intenţionat buna desfăşurare a unei activităţi, a procesului de producţie. 2. a ciopli, a cresta traversele de cale ferată pentru fixarea şinelor. (< fr. saboter)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SABRÉR s. m. 1. luptător cu sabia. ♢ scrimer specializat în probele de sabie. 2. militar brutal şi incult. (< fr. sabreur)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SCÁBIE s. f. boală contagioasă de piele, produsă de sarcopt, caracterizată prin apariţia unor mici vezicule care produc mâncărime; râie. (< lat. scabies)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SCÁBRU, -Ă adj. (bot.; despre organe) aspru la pipăit; acoperit cu peri scurţi şi rigizi. (< fr. scabre)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

STABÍL, -Ă adj. 1. trainic, bine aşezat, solid. ♢ (despre substanţe) care nu se descompune de la sine. 2. statornic. ♢ durabil, permanent. 3. (despre populaţii) care locuieşte permanent în acelaşi loc. (< lat. stabilis, it. stabile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

STRAB(O)- elem. „încrucişat, cruciş, saşiu”, „strabism”. (< fr. strab/o/-, cf. gr. strabos)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TABLÓU s. n. I. 1. pictură, desen, gravură pe pânză, pe carton etc., care se aşază de obicei pe perete într-o încăpere. o (fam.) a rămâne ~ = a rămâne surprins, înlemnit. 2. privelişte, scenă de mari proporţii care atrage luarea aminte, impresionează vederea. 3. (fig.) descriere a unei privelişti, a unui obiect, a unor fapte etc. (într-o operă literară). 4. (teatru) subdiviziune a unui act cuprinzând mai multe scene, în acelaşi decor. 5. tabel, listă. II. 1. (tehn.) panou, placă subţire de metal ori de marmură pe care sunt montate aparate de comandă sau control. o ~ de bord = tablou pe care sunt fixate aparatele şi instrumentele necesare controlului şi manevrării unui vehicul. 2. (inform.) ansamblu structurat de informaţii organizate secvenţional în memoria unui ordinator. (< fr. tableau)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TABULÁ vb. tr. (mat.) a pune în tabele; a face tabulare. (< fr. tabuler)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TRABÚC s. n. ţigară de foi. (< germ. Trabuko)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

VIÁBIL, -Ă adj. capabil să trăiască, să dureze. (< fr. viable)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

KABÚKI s. n. teatru tradiţional japonez, în care dialogul alternează cu părţi psalmodiate sau cântate şi cu intermedii de balet. (< engl., fr. kabuki)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

harabá (harabále), s.f. – Car, căruţă mare. Tc. araba (Şeineanu, II, 205; Lokotsch 790), cf. bg., sb. arabá, rus. arbá. – Der. harabagiu, s.m. (căruţaş), din tc. arabaci; harabagiesc, adj. (tipic pentru căruţaşi); harabagilîc, s.n. (înv., consum, impozit municipal pe căruţel care intră), din tc. arabacilik; harabagerie, s.f. (cărăuşie); hărăbaie, s.f. (casă mare, clădire mare), cf. Iordan, BL, IX, 56.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

jghiáb (-buri), s.n. – 1. Canal, conductă deschise în partea superioară, ce permit scurgerea unui lichid. – 2. Streaşină. – 3. Canal de irigaţie. – 4. Şanţ de scurgere, rigolă. – 5. Albie, copaie. – 6. Crestătură, scobitură, adîncitură. – 7. Trecătoare, chei, pas îngust între doi munţi. – 8. (Trans.) Sicriu. – Var. sghiab. Sl. žlĕbŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 51; Cihac, II, 157; Conev 82), cf. bg., sb., cr. žleb, ceh. žlab, pol. žlob, rus. žolob. Din acelaşi cuvînt sl. provine mag. zsilip, zselép, de unde jilip, s.n. (jgheab de moară; jgheab ce foloseşte pentru scoaterea, prin alunecare, a buştenilor tăiaţi la munte), dublet al cuvîntului anterior (Cihac, II, 510; Gáldi, Dict., 140; după Miklosich, Slaw. Elem., 22, direct din sl.). Der. jghebui, vb. (a face jgheab); înjgheba, vb. (a asambla; a alcătui, a face ceva; a aranja, a repara). Aceleiaşi familii pare a-i aparţine jilapiţă, s.f. (Banat, lapoviţă), cf. sb. žljebica „adîncitură a buzei de sus”.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

stabór s. n., pl. stabóruri

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

mabeín (-nuri), s.n. – Cabinetul unui prinţ. Tc. mabeyn (Şeineanu, II, 74; Tiktin). Sec. XVII, înv. – Der. mabeingiu, s.m. (înv., funcţionar într-un cabinet), din tc. mabeynci.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ohábă (ohábe), s.f. – Proprietate inalienabilă. Sl. ochaba. Termen juridic (sec. XV, înv.). – Der. ohabnic (var. ohavnic, (o)hamnic), adj. (în deplină posesie).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

proháb (proháburi), s.n. – 1. Fantă, deschizătură. – 2. Şliţ. Origine incertă. Este fără îndoială cuvînt sl. S-ar putea porni de la sb. vabiti „a (se) încreţi”, de unde un *provab „cusătură încreţită” ca strizati „a tăia” faţă de prostriz „fantă, deschizătură la îmbrăcăminte”.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

SÁBUŞ s.n. v. sabaş.

Dicţionarul limbii române moderne, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, Bucureşti, 1958

ráblă (ráble), s.f. – 1. Hîrb, obiect stricat. – 2. Gloabă, mîrţoagă. Origine incertă. Trebuie să fie pus în legătură cu sb. rabatno „în stare proastă”, rabljenje „uz”; dar lipseşte veriga apropiată. Legătură cu săs. Rabel „pleavă, praf” (Drăganu, Dacor., IV, 773) pare mai puţin probabilă. – Der. răblări, vb. (a se ponosi; a se uza); rablagiu, s.m. (hodorog), cu suf. -giu; rablagi, vb. (a se strica, a se deteriora), de la cuvîntul anterior (după Graur, BL, XIV, 110, prin contaminare cu damblagi).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

KdVBab <a href=„http://qvccerrytreb.com/”>qvccerrytreb</a>, [url=http://iooosnuumbde.com/]iooosnuumbde[/url], [link=http://vitwurgljvrc.com/]vitwurgljvrc[/link], http://rxwdkhustzyn.com/

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ZGHEÁB s.n. v. jgheab.

Dicţionarul limbii române moderne, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, Bucureşti, 1958

sabáş (-şe), s.n. – (Mold.) Bacşiş.. Tc. sabaş (Tiktin).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ABANDÓN, abandonuri, s.n. 1. Părăsire împotriva regulilor morale şi a obligaţiilor materiale a copiilor, familiei etc. 2. Părăsire a unui bun sau renunţare la un drept. 3. Renunţare la continuarea participării într-o probă sportivă. – Din fr. abandon.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

abandón s. n. părăsire, renunţare. ♢ ~ familial = părăsire a copiilor, a familiei. ♦ (sport) retragere dintr-o competiţie. (< fr. abandon)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABÁTERE, abateri, s.f. 1. Acţiunea de a (se) abate2 şi rezultatul ei. ♢ Expr. Abatere de la regulă = excepţie. ♦ Încălcare a unei dispoziţii cu caracter administrativ sau disciplinar. 2. Diferenţa dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi şi valoarea ei nominală. ♦ (Tehn.) Diferenţa dintre valoarea reală şi cea proiectată a unei piese. – V. abate2.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

abátere s. f. 1. acţiunea de a (se) abate. ♦ încălcare a unor dispoziţii. 2. diferenţa dintre valoarea nominală a unei mărimi şi valoarea ei măsurată. 3. (tehn.) diferenţa dintre dimensiunea maximă sau minimă realizată pentru o piesă şi dimensiunea ei proiectată. (< abate)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABAŢÍE, abaţii, s.f. Mânăstire catolică cu statut special (împreună cu averea, domeniile ei), condusă de un abate1 sau o abatesă (1) şi depinzând de un episcop sau direct de papă2. – Din it. ab(b)azia.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

abaţíe s. f. mănăstire catolică condusă de un abate sau de o abatesă (< it. abbazia)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

abaxiál, -ă adj. situat în afara unui ax central. (< fr., engl. abaxial)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABĂTÚT, -Ă, abătuţi, -te, adj. Care este descurajat; trist, deprimat. – Din fr. abattu (modificat după abate2).

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

abderít s. m. om simplu, mărginit şi caraghios. (< germ. Abderit)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABDOMÉN, abdomene, s.n. 1. Parte a corpului, între torace şi bazin, în care se găsesc stomacul, ficatul, pancreasul, splina, rinichii şi intestinele; pântece, burtă, foale. 2. (Biol.) Partea posterioară a corpului la artropode. – Din fr., lat. abdomen.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

abdomén s. n. 1. cavitate a corpului vertebratelor, între torace şi bazin. 2. ultimul segment al corpului la insecte. (< fr., lat. abdomen)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

aberánt, -ă adj. 1. care se abate de la o normă. 2. contrar logicii, bunului-simţ; (p. ext.) absurd. (< fr. aberrant, lat. aberrans)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABERÁNT, -Ă, aberanţi, -te, adj. Care se abate de la tipul normal sau corect, care constituie o aberaţie (1), absurd. – Din fr. aberrant, lat. aberrans, -ntis.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

abietín s. n. substanţă răşinoasă extrasă din lemnul de brad, sub formă de cristale incolore, solubile în apă şi alcool. (< fr. abiétin)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABILITÁ, abilitez, vb. I. Tranz. 1. A califica o persoană în urma unui examen pentru un post universitar; a atesta. 2. A împuternici. – Din germ. habilitieren.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

abilitá vb. tr. 1. a conferi dreptul de a practica o anumită profesiune, în urma unui examen sau concurs. 2. a conferi un anumit titlu, grad etc.; a face apt; a împuternici. (< germ. habilitieren, lat. habilitare)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABIOGÉN, -Ă, abiogeni, -e, adj. (Biol.; despre medii) Care este lipsit de viaţă; (despre procese) care are loc, se petrece fără participarea materiei vii. [Pr.: -bi-o] – Din fr. abiogène.

Supliment DEX, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, 1988

abiogén, -ă adj. în absenţa materiei vii. (din fr. abiogène)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABIÓTIC, -Ă, abiotici, -ce, adj. Lipsit de viaţă, incompatibil cu viaţa. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. abiotique.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

abiótic, -ă adj. lipsit de viaţă. (< fr. abiotique)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

abióză s. f. 1. stare a unui corp abiotic. 2. conservare a produselor alimentare prin distrugerea microorganismelor. (< fr. abiose)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABIÓZĂ s.f. 1. Stare lipsită de viaţă. 2. Procedeu de conservare a produselor alimentare de natură animală şi vegetală, bazat pe distrugerea totală a microorganismelor existente în produs prin termo-, foto- sau chimiosterilizare, iar recent şi prin iradieri ionizante. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. abiose.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ablactá vb. tr. a înlocui treptat laptele matern în hrănirea sugarului. (< germ. ablaktieren, lat. ablactare)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABLATÍV, ablative, s.n. Caz al declinării în unele limbi, care exprimă despărţirea de un loc, punctul de plecare, instrumentul, cauza sau alt complement circumstanţial. ♢ Ablativ absolut = construcţie sintactică specifică limbilor latină şi greacă, alcătuită dintr-un substantiv (sau un pronume) şi un participiu la cazul ablativ, având rol de propoziţie circumstanţială. – Din fr. ablatif, lat. ablatinus.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ablatív1 s. n. caz al declinării, specific anumitor limbi, care exprimă punctul de plecare, instrumentul, asocierea, cauza etc. ♢ ~ absolut = construcţie sintactică în latină sau greacă cu rol de propoziţie circumstanţială, dintr-un substantiv (sau pronume) şi un participiu în ablativ. (< lat. ablativus, fr. ablatif)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ablatív2, -ă adj. (despre materiale) care poate suferi ablaţiuni. (< lat. ablativus, fr. ablatif)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ablegát s. m. legat1 (2) al papei. (< fr. ablégat, lat. ablegatus, germ. Ablegat)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABOLÍRE, aboliri, s.f. Acţiunea de a aboli şi rezultatul ei; aboliţiune. – V. aboli.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ABONÁRE, abonări, s.f. Acţiunea de a (se) abona. – V. abona.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ABORDÁJ, abordaje, s.n. 1. Asalt, atac al unei nave (de către altă navă). 2. Ciocnire accidentală între nave ori între o navă şi un obstacol. – Din fr. abordage.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

abordáj s. n. 1. abordare (I, 1). 2. atacare a unei nave prin alăturare la bordul ei. (< fr. abordage, it. abbordaggio)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

abordór s. m. marinar specializat în abordaje. (< fr. abordeur)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABORTÍV, -Ă, abortivi, -e, adj., s.n. (Biol.) 1. Adj. Care se produce înainte de vreme, prematur; care nu a evoluat în întregime. Fetus abortiv. Boală abortivă. 2. Adj., s.n. (Substanţă sau mijloc) care provoacă avortul. – Din fr. abordif, lat. abordivas.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

abortív, -ă I. adj. produs înainte de vreme; prematur. II. adj., s. n. (produs) destinat a provoca avortul. (< fr. abortif, lat. abortivus)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

abrahíe s. f. lipsă congenitală a braţelor. (< fr. abrachie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

abráxas s. n. cuvânt mistic la gnostici, scris mai ales pe amulete. (< fr. abraxas)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

abrazív, -ă adj., s. n. (corp, material dur) capabil a roade prin frecare. (< fr. abrasif)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABRAZÍV, -Ă, abrazivi, -e, adj., s.n. (Corp, material dur) care are proprietatea de a roade prin frecare. – Din fr. abrasif.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

abrazór s. n. unealtă dintr-un material abraziv, folosită pentru aşchiere. (< engl. abrasor)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABRAZÓR, abrazoare, s.n. Unealtă alcătuită dintr-un material abraziv (natural sau artificial), folosită la prelucrarea prin aşchiere. – Cf. a b r a z i u n e.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ABREVIÁ, abreviez, vb. I. Tranz. A prescurta (în scris sau în vorbire), un cuvânt, un titlu etc.; a nota ceva printr-un simbol, printr-o siglă. [Pr.: -vi-a] – Din lat., it. abbreviare.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

abreviá vb. tr. a prescurta (un cuvânt, un titlu etc.). (< lat. abbreviare)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABROGÁT, -Ă, abrogaţi, -te, adj. (Despre acte, dispoziţii etc.) Anulat. – V. abroga.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

abscóns, -ă adj. greu de înţeles; obscur; abstrus. (< fr. abscons, lat. absconsus)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABSCÓNS, -Ă, absconşi, -se, adj. (Livr.) Greu de înţeles; ascuns, tainic; (voit) obscur. – Din fr. abscons, lat. absconsus.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ABSENTÁ, absentez, vb. I. Intranz. (Despre persoane) A lipsi dintr-un loc (unde ar fi trebuit să se găsească), a nu fi de faţă. – Din fr. (s')absenter, lat. absentare.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

absentá vb. I. intr. a lipsi, a fi absent. II. refl. a se îndepărta, a se separa de sine. (< fr. absenter, lat. absentare)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABSIDÁL, -Ă adj. v. absidial.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

absídă s. f. nişă în formă semicirculară situată în continuarea navei centrale a unei bazilici sau biserici. (< fr. abside, lat. absida)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABSÍDĂ, abside, s.f. Nişă semicirculară sau poligonală care închidea nava centrală a unei bazilici romane. ♦ Incăpere semicirculară destinată altarului în bazilicile creştine. – Din fr. abside, lat. absida.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

absolút, -ă I. adj. 1. care nu comportă nici o restricţie, necondiţionat. 2. total, complet, desăvârşit. ♢ adevăr ~ = adevăr care reprezintă cunoaşterea completă a realităţii; (fiz.) mişcare ~ă = deplasarea unui corp faţă de un sistem de referinţă fix; zero ~ = temperatura cea mai joasă posibilă (-273 ºC). 3. (mat.; despre mărimi) care nu depinde de sistemul la care este raportat. ♢ valoare ~ă = valoare aritmetică a unui număr algebric, făcând abstracţie de semnul său; verb ~ = verb tranzitiv cu complementul direct neexprimat. II. s. n. principiu veşnic, imuabil, infinit, la baza universului. ♦ ceea ce există în sine şi prin sine. III. adv. cu desăvârşire, exact. (< lat. absolutus, fr. absolu)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABSOLÚT, -Ă, absoluţi, -te, adj., adv. I. Adj. 1. Care este independent de orice condiţii si relaţii, care nu este supus nici unei restricţii, care nu are limite; necondiţionat, perfect, desăvârşit. ♢ Monarhie absolută = formă de guvernământ în care puterea legislativă, puterea executivă şi cea judecătorească se află în mâinile monarhului; monarhie în care suveranul are puteri nelimitate. ♦ (Substantivat, n.) Principiu veşnic, imuabil, infinit, care, după unele concepţii filozofice, ar sta la baza universului. ♢ (Filoz.) Spirit absolut, idee absolută sau eu absolut = factor de bază al universului, identificat cu divinitatea. 2. (Despre fenomene social-economice, în legătură cu noţiuni de creştere sau de scădere cantitativă) Considerat în raport cu sine însuşi şi nu în comparaţie cu alte fenomene asemănătoare; care se află pe treapta cea mai de sus. ♢ Adevăr absolut = adevăr care nu poate fi dezminţit. 3. (Mat.; despre mărimi) A cărui valoare nu depinde de condiţiile în care a fost măsurat sau de sistemul la care este raportat. Valoare absolută = valoarea aritmetică a rădăcinii pătratului unei mărimi. 4. (Lingv.; în sintagma) Verb absolut = verb tranzitiv care are complementul neexprimat, dar subînţeles. II. Adv. (Serveşte la formarea superlativului) Cu totul, cu desăvârşire; exact, întocmai, perfect. Argumentare absolut justă. ♢ (Întărind un pronume sau un adverb negativ) N-a venit absolut nimeni – Din lat. absolutus (cu sensurile fr. absolu).

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ABSOLVÍ (1) absolvesc, (2) absólv, vb. IV. Tranz. 1. A termina un an şcolar, un ciclu sau o formă de învăţământ. 2. A scuti pe cineva de pedeapsă; a ierta. – Din germ. absolvieren, lat. absolvere.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

absolví vb. tr. 1. a termina un ciclu, o formă de învăţământ. 2. (jur.) a elibera nepedepsit un acuzat când faptul imputabil nu este prevăzut de lege; a scuti de pedeapsă. (< germ. absolvieren, lat. absolvere)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

absorbí vb. I. tr. 1. a se îmbiba, a suge, a încorpora ceva. 2. a prelua cunoştinţe, idei, elemente specifice etc., asimilându-le în propria structură. 3. (fig.) a preocupa intens. II. refl. (fig.) a se cufunda în gânduri (< fr. absorber, lat. absorbere)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABSORBÍ, absórb, vb. IV. Tranz. 1. A suge, a înghiţi, a încorpora o substanţă etc. ♦ A reţine o parte din particulele sau din energia radiantă care cade pe un corp. 2. Fig. A preocupa în mod intens; a captiva. – Din fr. absorber (după sorbi).

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

abstrús, -ă adj. abscons. (< fr. abstrus, lat. abstrusus)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABSTRÚS, -Ă, abstruşi, -se, adj. (Rar) Neclar, confuz, încurcat. – Din fr. abstrus.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ABŢÍNE, abţín, vb. III. Refl. A se stăpâni, a se reţine, a se înfrâna (de la...). ♦ A nu se pronunţa, a nu-şi exprima părerea sau votul; a se ţine departe de o activitate. – Din fr. (s')abstenir (după ţine).

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

abţíne vb. refl. a se stăpâni, a se opri de la ceva; a se lipsi de folosirea unor lucruri; a nu se pronunţa, a nu-şi exprima punctul de vedere. (< fr. s'abstenir, lat. abstinere)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABURÍRE, aburiri, s.f. Acţiunea de a (se) aburi şi rezultatul ei. ♦ Expunere a unor materiale textile, lemnoase, etc. sau produse finite la acţiunea aburilor (1) în vederea ameliorării unor însuşiri, a uşurării prelucrării lor ulterioare etc. – V. aburi.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ÁLA-BÁLA subst. invar. 1. (În expr.) Ce mai ala-bala? = a) ce se mai petrece?; b) ce rost are atâta discuţie (inutilă) ? 2. (În formule recitative din jocurile copiilor) Ala-bala portocala. – Formaţie onomatopeică.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ALFABÉT, alfabete, s.n. Totalitatea literelor, aşezate într-o ordine convenţională, reprezentând sunetele de bază ale unei limbi. ♢ Alfabet fonetic = alfabet care asociază fiecărei litere un cuvânt de circulaţie a cărui iniţială o constituie litera respectivă, în scopul evitării erorilor la transmisiile telefonice şi radiotelefonice. ♢ Alfabetul Morse = alfabet folosit în telegrafie, în care literele sunt reprezentate prin linii şi puncte. – Din fr. alphabet, lat. alphabetum.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

AMÁBILE adv. (Indică modul de executare a unei bucăţi muzicale) În mod graţios, plăcut. – Cuv. it.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

AMIÁBIL, -Ă, amiabili, -e, adj. (Franţuzism) Înţelegător, prietenos; binevoitor. ♢ (Adverbial) Prieteneşte. ♦ (Jur.; despre litigii, conflicte etc.) Rezolvat prin negociere, pe cale diplomatică. [Pr.: -mi-a-] – Din fr. amiable.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

AVUÁBIL, -Ă, avuabili, -e, adj. (Livr.) Care poate fi mărturisit. [Pr.: -vu-a-] – Din fr. avouable.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BABÁCĂ, babaci, s.m. (Reg.) Tată. ♢ Expr. Trai, neneaco, cu banii babachii, se spune despre cineva care duce o viaţă fără griji cu banii tatălui său sau, p. ext., cu banii altuia. ♢ (Fam.; la pl.) Părinţi. [Var.: băbácă, babác s.m.] – Din ngr. babákas.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BABARÓS, babaroase, s.n. (Arg.) Zar. – Et. nec.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BABÉTĂ1, babete, s.f. (Fam.) Femeie bătrână, babă (I). – Babă + suf. -etă.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BABÉTĂ2 s.f. v. bavetă.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BABÍNĂ, babine, s.f. (Rar) Partea groasă (şi care atârnă) a buzelor unor animale. – Fr. babine.

Dicţionarul limbii române moderne, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, Bucureşti, 1958

BALABÁN, balabani, s.m. (Zool.) Şoim. – Comp. cuman balaban.

Dicţionarul limbii române moderne, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, Bucureşti, 1958

BARABÓI, baraboi, s.m. 1. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu flori albe, cu rădăcină comestibilă în formă de bulb; alunele. (Chaerophyllum bulbosum). 2. Dans ţărănesc asemănător cu hora; melodia după care se execută acest dans. – Din bg. baraboj, magh. barabolya.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MIRÁBIL, -Ă adj. extraordinar, minunat. (< lat. mirabilis, it. mirabile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

BUVÁBIL, -Ă, buvabili, -e, adj. (Franţuzism) Băubil. – Din fr. buvable.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CABÁLĂ, (2) cabale, s.f. 1. Interpretare ebraică ezoterică şi simbolică a Vechiului testament; doctrină bazată pe această interpretare. 2. Fig. Uneltire, intrigă. – Din fr. cabale, germ. Kabale.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CABALÍN, -Ă, cabalini, -e, s.f., adj. 1. S.f. Denumire ştiinţifică generică dată cailor. 2. Adj. Care aparţine cailor, privitor la cai; cavalin. Rasă cabalină. – Din lat. caballinus.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CABÁNĂ, cabane, s.f. casă (la munte) construită, de obicei, din lemn, care serveşte pentru adăpostirea turiştilor şi a vânătorilor. – Din fr. cabane.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CABANÓS, cabanoşi, s.m. Cârnăcior subţire, uscat, preparat din carne de vită şi de porc. [Acc. şi: cabános – Var.: gabanós s.n.] – Din pol. kabános.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CABARÉT, cabarete, s.n. Local de petrecere, cu băuturi, dans, program de varietăţi etc.; bar3 (2). – Din fr. cabaret.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CABÍNĂ, cabine, s.f. Încăpere mică, amenajată într-o clădire sau într-un vehicul, pe plajă etc., având diverse destinaţii. Cabină telefonică. Cabină de proiecţie. – Din fr. cabine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CABINÉT, cabinete, s.n. I. 1. Încăpere dintr-o locuinţă sau dintr-o instituţie, folosită pentru exercitarea unei profesiuni. ♦ Biroul unei persoane cu muncă de răspundere. Cabinetul ministruluiŞef (sau director) de cabinet = funcţionar însărcinat cu pregătirea lucrărilor unui conducător de mare instituţie. Lucrări de cabinet = lucrări auxiliare, de secretariat. (În unele ţări) Cabinet de instrucţie = birou pentru cercetarea şi trierea probelor de acuzare condus de un judecător de instrucţie. ♢ Încăpere în care sunt expuse obiecte de muzeu, de studiu etc. Cabinet de numismatică. 2. Secţie sau serviciu în întreprinderi, în instituţii de învăţământ etc., destinate unor studii şi consultaţii de specialitate. Cabinet tehnic. 3. (În unele ţări) Consiliu de miniştri; guvern. II. Mobilă de dimensiuni mici, cu sertare, destinată păstrării obiectelor de preţ. – Din fr. cabinet.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CABLÁRE, cablări, s.f. Acţiunea de a cabla şi rezultatul ei. – V. cabla.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CABLIÉR, cabliere, s.n. Navă care transportă şi instalează cablurile submarine. [Pr.: -li-er] – Din fr. câblier.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CABOTÁJ, cabotaje, s.n. Navigaţie comercială de-a lungul coastei; transport naval de mărfuri între porturi apropiate. – Din fr. cabotage.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CABOTÍN, -Ă, cabotini, -e, s.m. şi f. 1. (în trecut, în Franţa) Actor (sau actriţă) ambulant(ă). 2. Actor (sau actriţă) mediocru(ă) care urmăreşte obţinerea de efecte teatrale cu mijloace facile, de prost gust; p. ext. persoană care urmăreşte să obţină succese uşoare prin mijloace ieftine. – Din fr. cabotin.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CABRÁRE, cabrări, s.f. Acţiunea de a cabra şi rezultatul ei; ridicare a unui cal pe picioarele dinapoi; cabraj. – V. cabra.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CÁBULĂ, cabule, s.f. (Rar) Superstiţie de jucător (de cărţi). – Din tc. kabul.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CANÁBIS s.n. 1. (Livr.) Cânepă indiană (Cannabis indica). 2. Stupefiant extras din canabis (1). – Din fr., engl. cannabis.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CAPÁBIL, -Ă, capabili, -e, adj. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Care este în stare, care are posibilitatea de a săvârşi ceva; apt pentru ceva. ♦ înzestrat, valoros, destoinic. – Din fr. capable, lat. capabilis.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CARABÁN, carabani, s.m. (Entom.; reg.) Nasicorn. – Cf. alb. k a r a b i s h t e.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CARÁBĂ, carabe, s.f. 1. (Reg.) Fluier primitiv pe care şi-l fac copiii dintr-o ţeavă de soc, din cotorul frunzei de dovleac, din pană de gâscă etc. 2. Tubul cimpoiului asemănător cu fluierul, la care se execută melodia. 3. (Arg.) Palmă (2). – Din scr. karabe.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CASÁBIL, -Ă, casabili, -e, adj. 1. Casant. 2. (Despre o hotărâre judecătorească) Care poate fi casat (1). – Din fr. cassable.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CEABÁRE s.f. v. cebare.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CHIABÚR, -Ă, chiaburi, -e, s.m., adj. (Ţăran) înstărit, bogat. – Din tc. kibar.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DÁBILĂ, dabile, s.f. (Înv.) Impozit, dare, bir. – Et. nec.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DARABÁN s.m. v. dorobanţ.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DATÁBIL, -Ă, databili, -e, adj. Care poate fi datat. Un document databil. – Din fr. datable.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

FEZÁBIL, -Ă, fezabili, -e, adj. (Franţuzism) Care se poate face; realizabil, posibil. – Din fr. faisable.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GABÁRĂ, gabare, s.f. Navă sau ambarcaţie mare, servind, de obicei, la transbordarea pe punte a unor materiale de pe o navă care nu poate acosta în raza portului. – Din fr. gabare, it. gabarra.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GABARÍT, gabarite, s.n. Şablon în al cărui contur, format din linii drepte sau curbe, trebuie să se cuprindă dimensiunile unui profil; contur, format din linii drepte sau curbe, care limitează dimensiunile maxime ale profilului unui obiect, ale unei construcţii etc. ♦ Greutate care depăşeşte limita maximă admisă sau pe cea normală. – Din fr. gabarit.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GABÉLĂ s.f. Impozit care se percepea pe sare, în Franţa medievală. – Din fr. gabelle.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GABLÓNZ, gablonzuri, s.n. Cristal (1) special cu irizaţii, folosit la fabricarea unor obiecte de podoabă ieftine; p. ext. obiect de podoabă care are asemenea cristale. [Pr.: gablonţ] – Din n. pr. Gablonz.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GABONÉZ, -Ă, gabonezi, -e, s.m. şi f., adj. 1. (Persoană) născută şi crescută în Gabon. 2. (Locuitor) din Gabon. – Din fr. gabonais.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GLOÁBĂ, gloabe, s.f. 1. Cal slab, prăpădit (şi bătrân); mârţoagă. 2. Amendă care se aplica cuiva ca urmare a săvârşirii unor delicte sau crime. ♦ Taxă care se plătea în trecut în scopul interzicerii redeschiderii unui proces. – Din sl. globa.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GRÁBNIC, -Ă, grabnici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Care se grăbeşte, care arată grabă; care se întâmplă repede, pe neaşteptate; care nu poate aştepta, nu poate întârzia, care trebuie făcut fără întârziere. Mers grabnic. Moarte grabnică. Treabă grabnică. – Grabă + suf. -nic.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HABACÍU, habacii, s.m. (Reg.) Haină de aba. – Comp. ucr. haba „aba”.

Dicţionarul limbii române moderne, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, Bucureşti, 1958

HABADÍE, habadii, s.f. (Reg.) Grămadă de curpeni, de vreascuri. [Var.: hăbădíe s.f.] – Sb. habatija.

Dicţionarul limbii române moderne, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, Bucureşti, 1958

HABÁNĂ adj.f. (În sintagma) Ceramică habană = tip de ceramică fină, smălţuită, cu fond alb, ornamentată cu motive cinegetice, realizată de olarii din Transilvania în sec. al XVII-lea. – Et. nec.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HABITÁT, habitate, s.n. Suprafaţă locuită de o populaţie, de o specie de plante sau de animale; biotop. – Din fr. habitat.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HÁBITUS s.n. 1. Aspect fizic exterior al unui individ, capabil să prezinte indicaţii asupra stării de sănătate a individului respectiv. 2. Aspect exterior specific pe care îl capătă cristalele prin dezvoltarea diferită a feţelor. – Cuv. lat.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MEGABÍT s. m. (cib.) unitate de măsură a informaţiilor, de un milion de biţi. (< fr. mégabit)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MASTABÁ s. f. construcţie egipteană masivă, în formă de trunchi de piramidă, deasupra unui mormânt. (< fr. mastaba)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

IABRÁŞ, -Ă adj. v. abraş.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

IMUÁBIL, -Ă, imuabili, -e, adj. Care rămâne veşnic acelaşi, care nu se schimbă; permanent, constant, imutabil. [Pr.: -mu-a-] – Din fr. immuable.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

JUCÁBIL, -Ă, jucabili, -e, adj. (rar) Uşor de jucat (7); care se pretează reprezentării (3). – Juca + suf. -bil.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MACÁBRU, -Ă, macabri, -e, adj. 1. Care se referă la moarte sau la morţi, care aminteşte de moarte. 2. Care inspiră groază; înfiorător, sinistru. – Din fr. macabre.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MACÁBRU, -Ă adj. referitor la moarte, funebru, funerar; (p. ext.) care inspiră groază; lugubru. o dans ~ = temă alegorică în arta medievală reprezentând moartea printr-o horă, în care dansează morţi. (< fr. macabre)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

RABÁNĂ s.f. Ţesătură dungată, impermeabilă, obţinută din rafie, care se foloseşte, în Africa, la confecţionarea îmbrăcămintei, a perdelelor etc. – Din fr. rabane.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

RABATÓR, rabatoare, s.n. Organ al unor maşini agricole care are rolul de a susţine plantele în timpul tăierii şi de a le apleca pe platforma maşinii. – Din fr. rabattoir.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ŞABANÁ, şabanale, s.f. Haină lungă asemănătoare cu un anteriu, pe care o purtau aprozii, vornicii şi pajii la curţile domneşti. [Var.: şavaná s.f.] – Din tc. şebane.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ŞÁBĂR, şabăre, s.n. Răzuitor folosit pentru curăţirea de parafină a interiorului ţevilor de extracţie ale sondelor. ♦ Creion de răzuit. – Din germ Schaber.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

VALÁBIL, -Ă, valabili, -e, adj. Care este recunoscut, admis, acceptat ca fiind bun, adevărat, autentic. ♦ Spec. Care întruneşte condiţiile cerute de lege, de o autoritate; pe baza căruia se conferă cuiva un anumit drept. – Din fr. valable.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MARABÚT s.m. v. marabu.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

COABITÁ, coabitez, vb. I. Intranz. (Jur.) A locui, a trăi împreună (în aceeaşi casă) cu cineva; a convieţui. [Pr.: -co-a-] – Din fr. cohabiter, lat. cohabitare.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

FABULÓS, -OÁSĂ, fabuloşi, -oase, adj. 1. (Despre sume de bani, preţuri, averi), Care depăşeşte orice închipuire; enorm, extraordinar. 2. Care aparţine lumii fabulelor, a legendelor, a mitologiei; fantastic, minunat. 3. (Adesea substantivat, n.) Imaginar, ireal. – Din fr. fabuleux, lat. fabulosus.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LAVÁBIL, -Ă adj. (despre ţesături) care poate fi spălat. (< fr. lavable)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

LAVABÓU s. n. 1. lavoar. ♢ chiuvetă de perete. 2. spălător comun cu chiuvete (în căzărmi, internate etc.). (< fr. lavabo)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SCABRÓS, -OÁSĂ, scabroşi, -oase, adj. (Livr.) Necuviincios, indecent; neruşinat, murdar, scârbos. – Din fr. scabreux.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TABÉLĂ, tabele, s.f. 1. Ansamblu de termeni, numere şi simboluri aşezate în linii şi coloane, executat în cadrul unei tipărituri; p. ext. tabel (1). ♢ Tabelă de logaritmi = tabelă matematică în care sunt cuprinse valorile funcţiilor exponenţiale elementare. 2. (Reg.) Tablă1 (3). – Din lat. tabella, germ. Tabelle.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

FORÁBIL, -Ă, forabili, -e, adj. (Despre roci) Care poate fi forat (uşor); care poate fi dislocat prin foraj. – Din fr. forable.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

FRIÁBIL, -Ă, friabili, -e, adj. (Despre materiale) Care se fărâmiţează, se sparge uşor. [Pr.: fri-a-] – Din fr. friable, lat. friabilis.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LABRÍDE s. n. pl. familie de peşti marini: labrul. (< fr. labridés)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

LABÁRUM s. n. stindard purpuriu al împăraţilor romani din epoca lui Constantin cel Mare. (< lat. labarum)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PANARÁB, -Ă, panarabi, -e, adj. Care se referă la ansamblul ţărilor de limbă arabă şi la civilizaţia acestora. – Din fr. panarabe.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PARABÁL, parabaluri, s.n. Panou de pe un poligon (2) în care se opresc gloanţele. – Din fr. pare-balles.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PARÁBIL, -Ă, parabili, -e, adj. (Sport; despre lovituri, goluri etc.) Care poate fi evitat sau apărat. – Para4 + suf. -bil.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PASÁBIL, -Ă, pasabili, -e, adj. (Fam.) Care e acceptabil (dintr-un anumit punct de vedere). – Din it. passabile, fr. passable.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ANDABÁT, andabaţi, s.m. Gladiator a cărui cască nu avea deschizături pentru ochi, fiind astfel obligat să lupte orbeşte, spre hazul spectatorilor. – Din fr. andabate, lat. andabata.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

JETÁBIL, -Ă adj. care se aruncă după folosire. (< fr. jetable)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ARABÉSC, arabescuri, s.n. 1. Ornament specific decoraţiei arabe, care constă din combinaţii de linii şi de motive geometrice sau din combinări de motive reprezentând plante (stilizate). 2. Ornament muzical; p. ext. scurtă combinaţie muzicală cu caracter graţios şi avântat. 3. Una dintre figurile baletului clasic (inspirată din dansul oriental). – Din fr. arabesque.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ARABÍST, arabişti, s.m. Specialist în arabistică. – Din germ. Arabist.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ARABIZÁ, arabizez, vb. I. Tranz. A face (să devină) arab sau a da caracter (social-cultural) arab. – Din fr. arabiser.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SABÍNĂ, sabine, s.f. (Bot.) Varietate de ienupăr din Europa meridională, ale cărei frunze au proprietăţi medicinale (Juniperus sabina). – Din fr. sabine, lat. sabina.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

POLÁBĂ adj. (În sintagma) Limbă polabă (şi substantivat, f.) = limbă slavă din grupul limbilor slave de apus, care s-a vorbit până în sec. XVIII pe un teritoriu situat pe cursul inferior al Elbei. – Din fr. polabe.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PLIÁBIL, -Ă, pliabili, -e, adj. Care poate fi pliat, uşor de pliat. [Pr.: pli-a-] – Din fr. pliable.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SABÁTIC, -Ă, sabatici, -ce, adj. De sabat. ♢ An sabatic = an de studiu acordat universitarilor din anumite state, în care aceştia sunt scutiţi de obligaţiile didactice. – Din fr. sabbatique, engl. sabbatical.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

FÁBULĂ, fabule, s.f. Scurtă povestire alegorică, de obicei în versuri, în care autorul, folosind procedeul personificării animalelor, plantelor şi lucrurilor, satirizează anumite moravuri, deprinderi, mentalităţi sau greşeli cu scopul de a le îndrepta. ♦ Istorisire, prezentare a unei fapte imaginare ca reală; p. ext. minciună. – Din fr. fabulation, lat. fabulatio.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

NOTÁBIL, -Ă, notabili, -e, adj. Vrednic de a fi luat în seamă, de a fi reţinut; remarcabil, însemnat, important. ♢ (Substantivat, m.) Notabilitate. – Din fr. notable, lat. notabilis.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

POTÁBIL, -Ă, potabili, -e, adj. Care îndeplineşte toate calităţile necesare pentru a putea fi băut; bun de băut. Apă potabilă. – Din fr. potable, lat. potabilis.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PREABÚN, -Ă, preabuni, -e, adj. (Înv.) Foarte bun, deosebit de bun. ♦ (Substantivat, m. art.) Dumnezeu. – Prea + bun.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SABLÁNT, sablanţi, s.m. Jet de nisip folosit la sablare. – Sabla + suf. -ant.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SABLÁRE, sablări, s.f. Acţiunea de a sabla şi rezultatul ei; sablaj – V. sabla.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SABORDÁ, sabordez, vb. I. Tranz. A scufunda propria navă (pentru a nu o lăsa în mâinile duşmanului). ♦ A găuri corpul unei nave scufundate spre a-i putea scoate încărcătura. – Din fr. saborder.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SABOTÁJ, sabotaje, s.n. Acţiune având ca scop împiedicarea bunului mers al unei activităţi, în special frânarea desfăşurarii normale a unui proces de producţie. – Din fr. sabotage.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SABOTÓR, -OÁRE, sabotori, -oare, s.m. şi f. Persoană care sabotează. – Din fr. saboteur.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ŞABLÓN, şabloane, s.n. 1. Model în mărime naturală al unei piese, care serveşte la ghidarea unei unelte pentru prelucrarea prin aşchiere ori prin deformare, pentru limitarea unor porţiuni de suprafaţă pe care se aplică o vopsea etc. ♦ Instrument cu care se controlează sau se măsoară dimensiunile sau unghiurile unei piese în curs de fabricaţie. 2. Fig. Formulă stereotipă; repetare mecanică, lipsită de interes şi de originalitate a unui model oarecare; clişeu verbal. – Din germ. Schablone.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SCRÁBĂ s.f. v. scroambă.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OHÁBNIC, -Ă, ohabnici, -ce, adj. (Înv. şi pop.; despre proprietate) 1. Care nu poate fi înstrăinat; inalienabil, de veci; scutit de impozite şi de prestaţii. 2. (Despre proprietari) Care stăpâneşte o moşie ohabnică (1). (Despre robi, slugi etc.) Legat pe viaţă de ohabă (1). [Var.: ohávnic, -ă adj.] – Din sl. ohabĩnŭ.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

FABRICÁ, fábric, vb. I. Tranz. A produce o marfă în serie şi în cantităţi mari, prelucrând materia primă într-o fabrică, într-o uzină etc. ♦ P. gener. (Fam.) A face, a confecţiona, a realiza. ♦ Fig. A născoci, a plăsmui, a inventa. – Din fr. fabriquer, lat. fabricare.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TARÁBĂ, tarabe, s.f. 1. Masă improvizată pe care negustorii ambulanţi îşi expun şi îşi vând marfa la târguri, în pieţe sau pe străzi. ♢ Loc. adj. (Depr.) De tarabă = mahalagesc, trivial. 2. Tejghea (de cârciumă) la care stă negustorul. – Tc. tarab.

Dicţionarul limbii române moderne, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, Bucureşti, 1958

FIXÁBIL, -Ă, fixabili, -e, adj. Care se poate fixa. – Din fr. fixable.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CINÁBRU s.n. Sulfură naturală de mercur, de culoare roşie, folosită mai ales la prepararea vopselelor. – Din fr. cinabre.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SILÁBĂ, silabe, s.f. Segment fonetic alcătuit dintr-unul sau din mai multe foneme pronunţate printr-un singur efort respirator. ♢ Silabă închisă = silabă care se termină în consoană. ♢ Silabă deschisă = silabă care se termină într-o vocală. – Din fr. syllabe, lat. syllaba.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LÁBARUM s.n. Stindard imperial roman pe care Constantin cel Mare a pus crucea şi monograma lui Isus Cristos. – Cuv. lat.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LAVABÓU, lavabouri, s.n. Încăpere în cămine, internate etc., utilată cu chiuvete şi cu alte instalaţii sanitare, servind ca spălător comun. ♦ Lavoar; chiuvetă. – Din fr. lavabo.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LAVÁBIL, -Ă, lavabili, -e, adj. (Despre ţesături) Care se poate spăla fără a-şi pierde calităţile. – Din fr. lavable.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MUTÁBIL, -Ă, mutabili, -e, adj. Care poate fi mutat, deplasat; care poate fi schimbat, transformat. – Din fr. mutable, lat. mutabilis.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CITÁBIL, , citabili, -e, adj. Care poate fi citat, vrednic de menţionat. – Din fr. citable.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CORÁBIE, corăbii, s.f. Vas mare cu pânze, folosit (în trecut) pentru transport şi pentru acţiuni militare. ♢ Expr. (Ir.) A i se îneca (cuiva) corăbiile = a fi trist, supărat, fără chef. – Din sl. korablĩ.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

RABATÁT, -Ă, rabataţi, -te, adj. 1. Care a fost rotit în jurul unei drepte (pe care o conţine). 2. Pliat. – V. rabata.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

RABINÁT s.n. Calitatea de rabin, funcţia de rabin. ♦ Perioadă de timp cât funcţionează un rabin. – Din fr. rabbinat, germ. Rabbinat.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

RABÍNIC, -Ă, rabinici, -ce, adj. De rabin. – Din germ. rabinisch, fr. rabbinique.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

RABLAGÍ, rablagesc, vb. IV. Refl. (Fam.; despre obiecte) A se învechi, a se uza, a se deteriora (prin întrebuinţare îndelungată); (despre fiinţe) a-şi pierde puterile, vigoarea, sănătatea; a se ramoli. [Var.: răblăgí vb. IV] – Din rablagiu (derivat regresiv).

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

RABOTÁJ, rabotaje, s.n. Rabotare. – Din fr. rabotage.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

RABOTÁT s.n. Rabotare. – V. rabota.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

RABOTÓR, rabotori, s.m. Muncitor calificat care lucrează la raboteză. – Din fr. raboteur.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MIRÁBIL, -Ă, mirabili, -e, adj. (Livr.) Minunat; extraordinar. – Din lat. mirabilis, it. mirabile.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ZLOÁBĂ, zloábe, s.f. (Înv.) Răutate, faptă rea. (din sl. zloba)

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ELABORÁ, elaborez, vb. I. Tranz. 1. A realiza, a da o formă definitivă unei idei, unei doctrine, unui text de lege etc.; a alcătui1, a întocmi; p. ext. a redacta. 2. A efectua operaţiile necesare pentru extragerea de metale din minereuri sau pentru obţinerea unor aliaje în stare topită în vederea turnării lor. – Din fr. élaborer, lat. elaborare.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DURÁBIL, -Ă, durabili, -e, adj. Care durează (de) mult timp; trainic, rezistent; viabil. – Din fr. durable, lat. durabilis.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DOZÁBIL, -Ă, dozabili, -e, adj. Care se poate doza, a cărui alcătuire poate fi dozată. – Din fr. dosable.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

IMUÁBIL, -Ă adj. care nu se schimbă niciodată; constant, permanent, etern; imutabil. (< fr. immuable)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TABÁGIC, -Ă, tabagici, -ce, adj. Care aparţine tabagismului, privitor la tabagism; caracteristicile fumătorului inveterat. ♦ (Şi substantivat) Intoxicat cu nicotina din tutun. – Din fr. tabagique.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TABELÁR, -Ă, tabelari, -e, adj. În formă de tabel (1). ♢ Tipărire tabelară = sistem de tipărire (folosit înainte de descoperirea literelor mobile) cu ajutorul unor tăbliţe de lemn pe care era gravat textul. – Din fr. tabellaire.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TABÉTIC, -Ă, tabetici, -ce, adj. Care se referă la tabes, care aparţine tabesului. ♦ (Adesea substantivat) Care suferă de tabes. – Din fr. tabétique.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TABINÉT, tabinete, s.n. Numele unui joc de cărţi; partidă dintr-un astfel de joc. – După fr. table nette.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TABLETÁ, tabletez, vb. I. Tranz. A face tablete, drajeuri dintr-o substanţă. – Din tabletă.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TABLIÉR, tabliere, s.n. Totalitatea grinzilor care formează sistemul de rezistenţă al unui pod metalic şi care susţine calea de circulaţie a acestuia. [Pr.: -bli-er] – Din fr. tablier.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TABLOÍD, -Ă, tabloizi, -de, adj. (Despre publicaţii) Cu formatul de dimensiuni reduse faţă de cel obişnuit. – Din engl. tabloid, fr. tabloïde.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TABUÍSM s.n. Sistem de interdicţii magice şi mitologice bazat pe tabuuri. – Tabu + suf. -ism.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TABULÁR, -Ă, tabulari, -e, adj. 1. Care este înscris pe o listă, pe o tablă1 sau în coloanele unui registru. ♢ (Mat.) Diferenţă tabulară = adaosul pe care îl primeşte logaritmul unui număr de patru cifre, când acest număr creşte cu o unitate. 2. (Tehn.; despre un material) Care se prezintă sub formă de plăci. – Din fr. tabulaire.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TABURÉT, taburete, s.n. Scăunel rotund sau pătrat, fără spătar. ♦ Spec. Scăunel fără spătar, prevăzut cu un dispozitiv de înălţare şi de coborâre, pe care stă cineva când cântă la pian. ♦ Spec. Scăunel foarte scund, pe care îşi poate ţine picioarele o persoană care stă pe scaun. – Din fr. tabouret.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TALÁBĂ, talabe, s.f. Grapă sau boroană cu dinţii dispuşi înainte; tăvălug cu colţi de oţel, cu care se sfărâmă bulgării după grăpat. – Et. nec.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TREÁBĂ, treburi, s.f. 1. Activitate, ocupaţie, îndeletnicire. ♢ Expr. A avea treabă = a fi ocupat. A-şi căuta (sau a-şi vedea) de treabă = a) a lucra conştiincios, cu sârguinţă; b) a-şi vedea de lucrul său, a nu se amesteca în lucrul sau în problemele altora. A se afla în treabă = a-şi face de lucru fără a fi nevoie, pentru a-şi da importanţă. 2. Muncă, lucru. ♢ Expr. A se lua cu treaba = a uita de ceva muncind. A se pune pe treabă = a se apuca serios de lucru. E treabă = e mult de lucru. 3. Ispravă, faptă. ♢ Loc. adj. De treabă = bun, cinstit, cumsecade; de omenie; de ispravă. (Pop.) Cu treabă = cu rost, cu socoteală, cu rânduială, cu măsură. ♢ Expr. Mare treabă! = (de obicei ir.) mare, important lucru! 4. Chestiune, problemă; interes, afacere. ♢ Expr. A avea treabă cu cineva (sau undeva) = a avea anumite interese cu cineva (sau undeva). A nu fi de nici o treabă = a nu folosi la nimic, a fi inutil. Ce treabă am (sau ai etc.) cu...? = ce mă ( sau te etc.) interesează?, ce mă (sau te etc.) priveşte? Nu e treaba mea (sau ta, sa etc.)! = nu mă (sau te, îl etc.) priveşte! A-şi face treaba = a-şi face interesele sau munca cuvenită. 5. (Reg.) Nărav, obicei, deprindere. 6. (Reg.) Împrejurare, situaţie. ♢ Expr. A fi (sau a sta) treaba aşa (sau astfel) = a fi lucrurile aşa cum sunt, a se prezenta în felul cum se văd. Se vede treaba că... = se vede că..., se pare că..., probabil. [Pl. şi: trebi] – Din sl. trĕba.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TARÁBĂ, tarabe, s.f. 1. Un fel de masă pe care negustorii (ambulanţi) îşi expun şi îşi vând marfa la târguri, în pieţe sau pe străzi. ♢ Loc. adj. (Depr.) De tarabă = de calitate proastă, p. ext. mahalagesc, trivial. 2. Tejghea (de cârciumă) la care stă negustorul. – Din tc. tarab.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

REABONÁ, reabonez, vb. I. Refl. A se abona din nou. [Pr.: re-a-] – Re1- + abona. Cf. fr. r é a b o n n e r.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DELABRÁ, delabréz, vb. I. Tranz. (Franţuzism) A deteriora, a strica, a ruina. – Din fr. délabrer.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DEGEÁBA adv. l. În zadar, fără nici un folos, zadarnic. 2. Fără plată, pe gratis. – De4 + geaba.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DEZABIÉ, dezabieuri, s.n. (Franţuzism) îmbrăcăminte uşoară (elegantă), purtată de femei în casă. – Din fr. deshabillé.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DIÁBOLO s.n. Jucărie formată dintr-un fel de mosoraş subţiat la mijloc, care se aruncă în sus şi se prinde pe o sforicică întinsă între două beţisoare. – Din fr. diabolo.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SCABIÓS, -OÁSĂ, scabioşi, -oase, adj. 1. (Adesea substantivat) Bolnav de scabie; râios. 2. Care ţine de scabie, privitor la scabie. [Pr.: -bi-os] – Din fr. scabieux.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SCOÁBĂ, scoabe, s.f. 1. Piesă metalică formată dintr-o bară cu capetele îndoite în unghi drept şi ascuţite la vârf, folosită mai ales în construcţii provizorii, pentru a fixa între ele piese de lemn. ♦ (Pop. şi fam.) Epitet depreciativ pentru o persoană foarte slabă sau pentru o femeie slabă şi rea. 2. Numele unor piese metalice sau de lemn, asemănătoare ca formă sau ca funcţie cu scoaba (1), folosite în lucrări de dulgherie, de dogărie etc. 3. (Rar) Scobitură în zid; firidă. 4. Fiecare dintre discurile osoase de pe pielea unor peşti ca morunul, cega, nisetrul etc. – Din bg., scr. skoba.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SILÁBIC, -Ă, silabici, -ce, adj. Care ţine de silabe, privitor la silabe; alcătuit din silabe. ♢ Scriere silabică (sau cu caracter silabic) = scriere în care semnele nu reprezintă sunete, ci silabe. Versificaţie silabică = versificaţie bazată pe numărul silabelor, independent de locul accentelor. – Din fr. syllabique, lat. syllabicus.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

STRÁBIC, -Ă, strabici, -ce, adj., s.m. şi f. (Persoană) care suferă de strabism. – Din fr. strabique.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HÁBITUS s. n. 1. înfăţişare, aspect caracteristic al unui individ. 2. aspectul unui cristal, determinat de predominarea formei celei mai simple pe care o poate lua. 3. înfăţişare, aspect al unei plante. (< fr., lat. habitus)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

HABITUÁ vb. tr., refl. a (se) obişnui; a (se) familiariza. (< fr. habituer)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

HABITÁT s. n. 1. biotop. 2. ansamblu echilibrat şi unitar al condiţiilor de locuit, necesare omului civilizat, modern; (p. ext.) mediu în care trăieşte omul. (< fr. habitat)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

HABÁNĂ adj. ceramică ~ă = ceramică fină smălţuită, cu fond alb, ornamentată cu motive cinegetice. (< germ. haban)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

STABILÍ, stabilesc, vb. IV. 1. Tranz. A determina, a fixa; a hotărî, decide, a preciza. 2. Tranz. A aduce dovezi, a demonstra; p. ext. a descoperi. 3. Tranz. A înfăptui, a realiza; a întemeia, a înfiinţa, a institui. ♢ Expr. A stabili legătura (sau legături) cu cineva = a comunica cu cineva. 4. Tranz. şi refl. A (se) aşeza (definitiv) într-un loc; a (se) statornici, a (se) instala. – Din lat., it. stabilire.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SUDÁBIL, -Ă, sudabili, -e, adj. Care poate fi sudat. – Din fr. soudable.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CONABÍU, -ÍE, conabii, adj. Roşu-închis, de culoarea vişinei coapte; vişiniu. ♦ (Substantivat, n.) Culoare vişinie. – Din tc. kunebi.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CURÁBIL, -Ă, curabili, -e, adj. Care se poate vindeca. – Din fr. curable, lat. curabilis.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

A absenta ≠ a asista, a se afla

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Abătut ≠ bucuros, vesel, voios

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Abolire ≠ validare

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Abscons ≠ bombastic

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Absolut ≠ relativ

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Avuabil ≠ inavuabil, neavuabil

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Capabil ≠ inapt, incapabil, neapt, necapabil, nepriceput

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Casabil ≠ incasabil

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Curabil ≠ incurabil, necurabil, nevindecabil

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Durabil ≠ netrainic, pasager, nedurabil, precar

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Fabulos ≠ infim

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Grabnic ≠ încet

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Imuabil ≠ muabil, instabil, labil, schimbător, neconstant, nestabil, nestatornic, variabil

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Nelabil ≠ nestabil, nestatornic, variabil

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Parabil ≠ imparabil

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Valabil ≠ nevalabil

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

VALÁBIL adj. 1. bun. (Bani ~.) 2. v. autentic.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ŢOÁBĂ s. (ENTOM.; Simulium) (reg.) ţobâc. (~ este o specie de ţânţar.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

TREÁBĂ s. 1. v. lucru. 2. v. activitate. 3. v. afacere. 4. v. ispravă. 5. v. chestiune.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

TREÁBĂ s. v. deprindere, necesitate, nevoie, obicei, obişnuinţă, trebuinţă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

TRABÁNT s. v. halebardier.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

GABLÓNZ [-BLONŢ] s. n. obiect de podoabă din metale ieftine, fără valoare. (< Gablonz denumire germ. a localităţii Jablonec /Cehia/)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

GABÉLĂ s. f. impozit asupra sării, care se percepea în Franţa. (< fr. gabelle)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

GABARÍT s. n. 1. contur poligonal care limitează dimensiunile maxime admisibile ale unui profil. ♢ greutate care depăşeşte limita maximă admisă sau pe cea normală. o ~ de încărcare = instalaţie specială care marchează limitele permise pentru încărcătura vagoanelor de marfă deschise. 2. model după care se fasonează unele piese în construcţiile de nave sau de piese de artilerie. 3. (fam.) dimensiune, statură. (< fr. gabarit)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

GABÁRĂ s. f. 1. ambarcaţie mare de lemn cu vele, folosită în trecut, pentru transportul mărfurilor. 2. navă cu fundul plat, la transportul pietrei de construcţii. (< fr. gabare, it. gabarra)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TARÁBĂ s. masă, tejghea, (prin Transilv.) pudli, (Transilv. şi Ban.) pult, (Bucov.) şinc, (înv.) comptoar, sarghie. (Pune marfa pe ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

FRIÁBIL, -Ă adj. (despre materiale) sfărâmicios; casant. (< fr. friable, lat. friabilis)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TÁBULĂ s. v. tribunal.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

TABÉTIC adj., s. (MED.) (rar) ataxic.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

TABELÁR s. v. curier, mesager, ştafetă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

TABÉLĂ s. v. cadastru, carte funciară, carte funduară, tabel, tablă, tăbliţă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

TABÁNĂ s. v. smochină.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ŞÁBĂR s. v. răzuitor.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ŞABLÓN s. model, tipar. (~ de zugrăvit.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ŞABLÓN s. v. clişeu, loc comun.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

FORÁBIL, -Ă adj. (despre roci) care poate fi forat. (< fr. forable)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SABMÉRS adj. v. subacvatic, submarin.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

STRÁBIC adj. v. saşiu.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

STABILÍ vb. v. constitui, crea, ctitori, funda, institui, înfiinţa, întemeia, organiza.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

STABILÍ vb. 1. a se aşeza, a se fixa, a se instala, a se opri, a se statornici, (pop.) a se sălăşlui, (înv. şi reg.) a se sălăşui, (înv.) a se sădi, a se stăvi. (S-au ~ în acele câmpii mănoase.) 2. v. amplasa. 3. a (se) statornici, (fig.) a (se) întrona. (Între cele două state s-au ~ relaţii prieteneşti.) 4. v. calcula. 5. v. determina. 6. a defini, a determina, a preciza, (înv.) a mărgini, a răspica. (A ~ proprietăţile unui metal.) 7. v. fixa. 8. v. fundamenta. 9. v. descoperi. 10. v. constata. 11. v. institui. 12. v. consfinţi. 13. a face, a institui. (A ~ lege.) 14. v. constitui. 15. a fixa, a hotărî, a institui, a întocmi, a orândui, a rândui, a statornici, (înv.) a aşeza, a lega, a politici, a scoate, a scorni, a tocmi. (A ~ un impozit.) 16. a determina, a fixa, a hotărî, a preciza, a statornici, (înv.) a defige, a însemna, a statori. (A ~ un nou termen.) 17. a comanda, a decide, a dispune, a fixa, a hotărî, v. ordona. 18. v. alege. 19. a aranja, a orândui, a reglementa, (rar) a regula, (înv.) a regularisi. (Şi-a ~ situaţia neclară.) 20. v. decide. 21. v. instaura. 22. v. prevedea. 23. a obţine, a realiza. (A ~ un record atletic.) 24. v. confirma.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SNOÁBĂ s. v. boroboaţă, ispravă, năzbâtie, năzdrăvănie, pocinog, poznă, şotie, trăsnaie.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

FILÁBIL, -Ă adj. (despre materiale) care poate fi transformat în fire. (< it. filabile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SILABÁR s. v. abecedar.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SILÁBIC adj. (FON.) plenison. (Vocale ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

FEZÁBIL, -Ă adj. care se poate face; realizabil. (< fr. faisable)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SCRÁBĂ s. v. ciormoiag, condroniu.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SCOÁBĂ s. v. cioplitor, cuţitoaie, ghin, gripcă, măceaşă, răzuş, teslă, zgârci.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SCOÁBĂ s. 1. (pop.) pleviţă. (~ pentru îmbinarea unor elemente de lemn.) 2. (TEHN.) cercel, (reg.) ghermec. (~ la căruţă.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

FÁBULĂ s. f. 1. specie a genului epic, alegorică, (în versuri), în care sunt satirizate anumite moravuri şi deprinderi, prin procedeul personificării animalelor sau lucrurilor. ♢ scurtă naraţiune la care participă animale personificate. 2. subiectul, textura unei scrieri literare. ♢ povestire în care nu se poate deosebi realul de invenţie, de născocire. (< lat. fabula)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

FABLIAU BLI-Ó/ s. f. povestire populară din evul mediu, graţioasă, fantastică, de groază sau sentimentală; istorioară cu haz, în versuri, recitată de jongleri. (< fr. fabliau)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

FABRICÁ vb. tr. 1. a produce anumite obiecte prin prelucrarea unei materii prime într-o fabrică sau uzină. 2. (fam.) a face ceva la repezeală. ♢ (fig.) a născoci, a inventa. (< fr. fabriquer, lat. fabricare)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SCABRÓS adj. v. obscen.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SCABIÓS adj. (MED.) râios, (reg.) răpănos, râiat. (Om ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SABOTÁJ s. sabotare.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SABLÁRE s. (TEHN.) sablaj, sablat, suflare. (~ unei piese metalice.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SABÍNĂ s. v. cetină-de-negi.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

RABOTÁJ s. v. rabotare.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

RABOTÁT s. v. rabotare.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

RABLAGÍ vb. v. degrada, deteriora, învechi, ramoli, strica, uza.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ELABORÁ vb. tr. 1. a crea, a redacta o operă, un text etc. 2. a efectua operaţiile necesare pentru obţinerea unui metal, a unui aliaj. (< fr. élaborer, lat. elaborare)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PASÁBIL adj. v. acceptabil, accesibil, admisibil, bunicel, convenabil, moderat, mulţumitor, potrivit, rezonabil, satisfăcător, suportabil, tolerabil.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DURÁBIL, -Ă adj. care ţine mult timp; trainic, rezistent. (< fr. durable, lat. durabilis)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

DOZÁBIL, -Ă adj. care se poate doza. (< fr. dosable)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

NOTÁBIL adj., s. pl. 1. adj. relevabil. 2. adj. v. important. 3. s. pl. notabilităţi (pl.). (~ii oraşului.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DISILÁB s. m. cuvânt, picior de vers disilabic. (< fr. dissyllabe)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MURABÍT s. v. marabu.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DIABOLO s. n. 1. jucărie dintr-un mosoraş care se aruncă în sus şi se prinde pe o sforicică legată între două beţişoare. 2. proiectil la armele cu aer comprimat din alice de plumb excavate spre interior. (< fr. diabolo)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MIRÁBIL adj. v. colosal, enorm, excepţional, extraordinar, fabulos, fantastic, fenomenal, formidabil, gigantic, grozav, imens, infinit, neauzit, nebun, negrăit, neînchipuit, nemaiauzit, nemaicunoscut, nemaiîntâlnit, nemaipomenit, nemaivăzut, nesfârşit, nespus, teribil, uimitor, uluitor, unic, uriaş.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DEZABIÉ s. n. veşmânt lejer, elegant, purtat de femei în casă. (< fr. déshabillé)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MAMÁBIL adj. v. manevrabil.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DESABLÁ vb. tr. a îndepărta nisipul care a servit la formarea tiparului în care s-a turnat o piesă de metal. (< fr. dessabler)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACÁBRU adj. 1. v. lugubru. 2. v. îngrozitor.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

LAVABÓU s. v. chiuvetă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

LABOÁRE s. v. lucru, muncă, treabă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DELABRÁ vb. tr. a (se) deteriora, a (se) ruina, a (se) strica. (< fr. délabrer)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

DATÁBIL, -Ă adj. care poate fi datat. (< fr. datable)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

IMUÁBIL adj. v. constant, invariabil, ne-schimbător, permanent.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

IABRÁŞ adj. v. năbădăios, nărăvaş, nărăvit.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CURÁBIL, -Ă adj. care poate fi vindecat, îngrijit. (< fr. curable, lat. curabilis)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

HABITÁT s. v. biotop.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

GRÁBNIC adj., adv. 1. adj. v. iute. 2. adv. v. iute. 3. adv. v. imediat. 4. adv. v. curând. 5. adj., adv. v. prompt. 6. adj. v. urgent.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

GLOÁBĂ s. v. amendă, penalitate, penali-zare.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

GLOÁBĂ s. 1. v. mârţoagă. 2. (IST.) (reg.) ispaşă, tălpăşag. (~ era amenda plătită pentru paguba făcută de vitele intrate în semănături străine.) 3. (IST.) herâie, zavescă. (~ era taxa plătită pentru a împiedica redeschiderea unui proces.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

GABARÍT s. v. dimensiune, volum.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

GABARÍT s. capacitate, volum. (Maşină cu ~ redus.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

FRIÁBIL adj. v. sfărâmicios.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

FEZÁBIL adj. v. posibil, realizabil.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

FÁBULĂ s. v. acţiune, afabulaţie, fabulaţie, intrigă, subiect.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

FABULÓS adj. 1. v. fantastic. 2. v. extraordinar. 3. v. uriaş.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

FÁBULĂ s. (LIT.) (pop.) tâlc. (O ~ de Esop.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

FABRICÁ vb. 1. a face, a produce. (Uzina ~ 100 de automobile pe zi.) 2. v. confecţiona.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

FABRICÁ vb. v. inventa, născoci, plăsmui, scorni, ticlui.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ELABORÁ vb. 1. v. crea. 2. v. redacta. 3. v. inventa. 4. v. emite.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DURÁBIL adj. 1. rezistent, solid, trainic, (rar) dăinuitor, (pop.) purtăreţ, ţeapăn, vârtos, (înv.) nestrămutat, ţiitor. (Ghete ~; o construcţie ~.) 2. v. viabil. 3. stabil, statornic, trainic, (înv.) stătător. (O stare sufletească ~.) 4. persistent, rezistent, trainic, (livr.) peren. (Efecte ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CRABÁRE s. f. operaţie de fixare a dimensiunilor ţesăturilor de lână, prin scufundarea într-un bazin cu apă fiartă. (după germ. Kraben, engl. crabbing)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

DEGEÁBA adv. 1. inutil, zadarnic, (înv. şi pop.) geaba, surda, (Transilv.) heba, (înv.) îndarn. (~ te străduieşti.) 2. v. gratis.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DARABÁN s. v. dorobanţ.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DÁBILĂ s. v. belea, bir, bucluc, cadavru, corp, dandana, dare, gloabă, hoit, impozit, încurcătură, leş, mârţoagă, mortăciune, năpastă, neajuns, necaz, nemulţumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, osatură, pacoste, pocinog, rău, schelet, sistem osos, stârv, supărare, trup.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CURÁBIL adj. (MED.) benign, uşor, vindecabil. (Formă ~ a unei boli.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CORÁBIE s. (MAR.) (livr.) arcă, (rar) velier, (înv. şi reg.) naie, (înv.) chivot, vetrelă, (turcism înv.) ghimie.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CONABÍU adj. v. purpuriu, vişiniu.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

COABITÁ vb. (JUR.) a convieţui, a trăi, a vieţui. (Au ~ doi ani ca soţ şi soţie.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CINÁBRU s. v. vermillon.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CHIABÚR s. (Transilv.) gazdă, găzdac.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CHIABÚR adj. v. avut, bogat, înstărit, situat.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CASÁBIL adj. v. casant.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CARABÁN s. v. rădaşcă, răgace.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CARABÁN s. v. nasicorn.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CAPÁBIL adj. 1. v. competent. 2. v. avizat. 3. v. apt.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CABRÁRE s. cabraj. (~ a unui patruped.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CABINÉT s. v. consiliu de miniştri.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CABINÉT s. v. closet, toaletă, vece.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CABLÁRE s. cablaj.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CABARGÁ s. (BIOL.) mosc. (Miros de ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CABALÍN adj. (ZOOL.) cavalin. (Rasă ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CABÁLĂ s. v. complot, conjuraţie, conspiraţie, intrigă, maşinaţie, uneltire.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

BRABÉTE s. v. vrabie.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CODÁBIL, -Ă adj. care poate fi codat. (< coda2 + -bil)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

COABITÁ vt. intr. 1. a convieţui. 2. (despre specii diferite) a popula acelaşi habitat. (< fr. cohabiter, lat. cohabitare)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

BARABÚN s. v. basma, legătură, tulpan.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

BARABÓI s. v. cartof, cărbune, clopoţei.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

BARABÓI s. (BOT.; Chaerophyllum bulbosum) (reg.) alunele (pl.), guşnică, (prin Transilv.) maranioi.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

BARABÁN s. v. darabană, tobă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

BALABÁN s. v. chefal.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

BABÚŞI s. pl. v. papuc.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

BÁBURĂ s. v. flăcăraie, pară, pălălaie, pârjol, văpaie, vâlvătaie, vâlvoare.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

BABÉTĂ s. v. babă, bătrână.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

BABARÓS s. v. zar.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

BABÁNĂ s. (reg.) botoaşă, (prin Mold.) boancă, hârştioagă. (Oaia bătrână fără dinţi se numeşte ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

BABÁCĂ s. v. părinte, tată.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CITÁBIL, -Ă adj. vrednic de a fi citat. (< fr. citable)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CINÁBRU s. n. 1. sulfură naturală de mercur, roşie. 2. culoare roşie-închisă. (< fr. cinabre)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

AMIÁBIL adj. v. binevoitor.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ALFABÉT s. (pe vremea scrierii cu litere chirilice) azbuche, (înv. şi pop.) slovă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ABŢÍNE vb. a se domina, a se înfrâna, a se opri, a răbda, a se reţine, a se stăpâni.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ABSORBÍ vb. 1. a aspira, a încorpora, a înghiţi, a resorbi, a sorbi, a suge, a trage. (Pământul ~ apa de precipitaţii.) 2. a acapara, a domina, a preocupa, a stăpâni. ( Îl ~ rezolvarea unei probleme.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ABSOLVÍ vb. 1. a isprăvi, a sfârşi, a termina. (A ~ liceul.) 2. a cruţa, a ierta, a scuti, (înv.) a milui, a pardona, a slobozi. (A ~ de o pedeapsă.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ABSOLÚT adj., adv. 1. adj. adânc, complet, deplin, desăvârşit, perfect, profund, total. (Linişte ~; întuneric ~.) 2. adv. v. integral. 3. adj. suveran, total. (Un dispreţ ~.) 4. adj. necondiţionat, suprem, suveran. (Autoritate ~.) 5. adj., adv. imperios, neapărat, stringent. (Era ~ nevoie să ...) 6. adv. v. desigur. 7. adv. v. aidoma.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ABSENTÁ vb. a lipsi. (~ de la şcoală.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ABSCÓNS adj. v. confuz, echivoc, imprecis, indefinit, neclar, nedefinit, neprecis, obscur.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ABROGÁT adj. (JUR.) anulat, desfiinţat, invalidat, înlăturat, suprimat. (Convenţie ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ABREVIÁ vb. a prescurta, a scurta. (A ~ numele unei instituţii.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ABONÁRE s. (înv.) prenumărare, prenumeraţie. (~ cuiva la o publicaţie periodică.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ABOLÍRE s. (JUR.) desfiinţare, suprimare, (livr.) aboliţiune, (pop.) ştergere. (~ monarhiei.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ABOÁLĂ s. v. epilepsie.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ABLEGÁT s. v. deputat.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ABILITÁ vb. v. autoriza, delega, împuternici, învesti.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ABERÁNT adj. v. absurd.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ABDOMÉN s. (ANAT.) burtă, pântece, (înv. şi pop.) maţe (pl.), (pop.) inimă, (reg.) bandor, bârdan, burduh, dobă, foale, rânză, vintre, (prin Mold.) buft, (fam.) burduhan.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ABĂTÚT adj. v. supărat.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ABÁTERE s. 1. v. deviere. 2. culpabilitate, culpă, eroare, greşeală, păcat, vină, vinovăţie, (livr.) eres, (rar) prihană, (înv. şi reg.) teahnă, (reg.) greş, (Olt., Munt. şi Mold.) ponos, (înv.) cusur, săblaznă, scandal, smintă, sminteală, (fig.) rătăcire, (înv. fig.) rătăceală. (O ~ de mică importanţă.) 3. v. neregulă. 4. anomalie, deviere. (S-a produs o ~ inexplicabilă.) 5. v. excepţie.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ABANDÓN s. abandonare, părăsire. (~ul familiei.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ABÁLDĂ s. v. depozit, magazie.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ZABOVÍT adj. v. întârziat.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

abandón s. n., pl. abandónuri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abátere s. f., g.-d. art. abáterii; pl. abáteri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abaţíe s. f., art. abaţía, g.-d. art. abaţíei; pl. abaţíi, art. abaţíile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abaxiál adj. m., pl. abaxiáli; f. sg. abaxiálă, pl. abaxiále

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abătút adj. m., pl. abătúţi; f. sg. abătútă, pl. abătúte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abcedát adj. m., pl. abcedáţi; f. sg. abcedátă, pl. abcedáte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abderít s. m., pl. abderíţi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abdomén s. n., pl. abdoméne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abecedá vb., ind. prez. 3 sg. abecedeáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

aberánt adj. m., pl. aberánţi; f. sg. aberántă, pl. aberánte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abietín s. n. (sil. -bi-e-)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abilitá vb., ind. prez. 1 sg. abilitéz; 3 sg. şi pl. abiliteáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abiogén adj. m., pl. abiogéni; f. sg. abiogénă, pl. abiogéne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abiótic adj. → biotic

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abióză s. f. (sil. -bi-o-), g.-d. art. abiózei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ablactá vb., ind. prez. 1 sg. ablactéz, 3 sg. şi pl. ablacteáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ablatív s. n., pl. ablatíve

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ablegát s. m. (sil. mf. ab-), pl. ablegáţi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abolíre s. f. (sil. a-bo-li-re), g.-d. art. abolírii; pl. abolíri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abonáre s. f., g.-d. art. abonării; pl. abonări

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abordáj s. n., pl. abordáje

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abordór s. m., pl. abordóri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abortív adj. m., pl. abortívi; f. sg. abortívă, pl. abortíve

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abortív s. n., pl. abortíve

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abrahíe s. f., pl. abrahíi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abrazív adj. m. (sil. -bra-), pl. abrazívi; f. sg. abrazívă, pl. abrazíve

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abrazív s. n. (sil. -bra-), pl. abrazíve

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abrazór s. n. (sil. -bra-), pl. abrazoáre

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abreviá vb. (sil. -bre-vi-a), ind. prez. 1 sg. abreviéz, 3 sg. şi pl. abreviáză, 1 pl. abreviém (sil. -vi-em), 2 pl. abreviáţi; conj. prez. 3 sg. şi pl. abreviéze; ger. abreviínd (sil. -vi-ind)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abscóns adj. m., pl. abscónşi; f. sg. abscónsă, pl. abscónse

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

absentá vb., ind. prez. 1 sg. absentéz, 3 sg. şi pl. absenteáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

absídă (arhit.) s. f., g.-d. art. absídei; pl. absíde

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

absolút adj. m., pl. absolúţi; f. sg. absolútă, pl. absolúte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

absolút s. n., g.-d. art. absolútului; pl. absolúturi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

absolví (a termina un an şcolar) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. absolvésc, imperf. 3 sg. absolveá; conj. prez. 3 sg. şi pl. absolveáscă

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

absolví (a scuti de pedeapsă) vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. absólvă, imperf. 3 sg. absolveá; conj. prez. 3 sg. şi pl. absólve

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

absorbí vb. → sorbi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abstrús adj. m. (sil. mf. abs-), pl. abstrúşi; f. sg. abstrúsă, pl. abstrúse

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abţíne vb. → ţine

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

aburíre s. f., g.-d. art. aburírii; pl. aburíri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ála-bála s. f. invar.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

alfabét s. n., pl. alfabéte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

amábile (muz.) adv.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

amiábil adj. m. (sil. -mi-a-), pl. amiábili; f. sg. amiábilă, pl. amiábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

andabát s. m., pl. andabáţi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

arabésc (ornament) s. n., pl. arabéscuri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

arabísm s. n., pl. arabísme

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

arabíst s. m., pl. arabíşti

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

arabizá vb., ind. prez. 1 sg. arabizéz, 3 sg. şi pl. arabizeáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

avuábil adj. m. (sil. -vu-a-), pl. avuábili; f. sg. avuábilă, pl. avuábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

Babadám

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

babarós s. n., pl. babaroáse

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

babélic adj. m., pl. babélici; f. sg. babélică, pl. babélice

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

babétă s. f., pl. babéte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

babézia s. f., g.-d. art. babéziei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

babínă s. f., pl. babíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

balabán (şoim, peşte) s. m., pl. balabáni

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

barabói s. m., pl. barabói, art. barabóii

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

buvábil adj. m., pl. buvábili; f. sg. buvábilă, pl. buvábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cabálă s. f., g.-d. art. cabálei; (intrigi) pl. cabále

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cabalín adj. m., pl. cabalíni; f. sg. cabalínă, pl. cabalíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cabánă s. f., g.-d. art. cabánei; pl. cabáne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cabanós s. m., pl. cabanóşi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cabarét s. n., pl. cabaréte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cabínă s. f., g.-d. art. cabínei; pl. cabíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cabinét s. n., pl. cabinéte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cabláre s. f., g.-d. art. cablării; pl. cablări

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cabliér s. n. (sil. -bli-er), pl. cabliére

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cabotáj s. n., pl. cabotáje

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cabotín s. m., pl. cabotíni

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cabotór s. n., pl. cabotoáre

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cabráre s. f. (sil. -bra-), g.-d. art. cabrării; pl. cabrări

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cabriól s. n. (sil. -bri-ol)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cábulă (superstiţie) s. f., g.-d. art. cábulei; pl. cábule

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

canábis s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

capábil adj. m., pl. capábili; f. sg. capábilă, pl. capábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

carabán s. m., pl. carabáni

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

carábă s. f., g.-d. art. carábei; pl. carábe

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

casábil adj. m., pl. casábili; f. sg. casábilă, pl. casábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

chiabúr s. m., adj. m. (sil. chia-), pl. chiabúri; f. sg. chiabúră, g.-d. art. chiabúrei, pl. chiabúre

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cinábru s. n. (sil. -bru), art. cinábrul

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

citábil adj. m., pl. citábili; f. sg. citábilă, pl. citábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

coabitá vb. (sil. co-a-), ind. prez. 1 sg. coabitéz, 3 sg. şi pl. coabiteáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

codábil adj. m., pl. codábili; f. sg. codábilă, pl. codábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

conabíu adj. m., f. conabíe; pl. m. şi f. conabíi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

conabíu s. n., art. conabíul

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

corábie s. f. (sil. -bi-e), art. corábia (sil. -bi-a), g.-d. art. corăbiei/corábiei; pl. corăbii, art. corăbiile (sil. -bi-i-)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

crabáre s. f., g.-d. art. crabării

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

curábil adj. m., pl. curábili; f. sg. curábilă, pl. curábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

dábilă s. f., g.-d. art. dábilei; pl. dábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

datábil adj. m., pl. datábili; f. sg. datábilă, pl. datábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

degeába adv.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

delabrá vb. (sil. -bra), ind. prez. 1 sg. delabréz, 3 sg. şi pl. delabreáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

desablá vb., ind. prez. 3 sg. desableáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

dezabié s. n. (sil. -bi-e), pl. dezabiéuri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

diábolo s. n. (sil. dia-)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

disiláb s. m., pl. disilábi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

dozábil adj. m., pl. dozábili; f. sg. dozábilă, pl. dozábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

durábil adj. m., pl. durábili; f. sg. durábilă, pl. durábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

elaborá vb., ind. prez. 1 sg. elaboréz, 3 sg. şi pl. elaboreáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

fabricá vb. (sil. -bri-), ind. prez. 1 sg. fábric, 3 sg. şi pl. fábrică

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

fábulă s. f., g.-d. art. fábulei; pl. fábule

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

fabulós adj. m., pl. fabulóşi; f. sg. fabuloásă, pl. fabuloáse

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

fezábil adj. m., pl. fezábili; f. sg. fezábilă, pl. fezábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

filábil adj. m., pl. filábili; f. sg. filábilă, pl. filábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

fixábil adj. m., pl. fixábili; f. sg. fixábilă, pl. fixábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

forábil adj. m., pl. forábili; f. sg. forábilă, pl. forábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

friábil adj. m. (sil. fri-a-), pl. friábili; f. sg. friábilă, pl. friábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

gabáră s. f., g.-d. art. gabárei; pl. gabáre

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

gabarít s. n., pl. gabaríte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

gabélă s. f., g.-d. art. gabélei; pl. gabéle

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

gloábă s. f., g.-d. art. gloábei; pl. gloábe

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

grábnic adj. m., pl. grábnici; f. sg. grábnică, pl. grábnice

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

habánă adj. f.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

habitát s. n., pl. habitáte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

habituá vb., ind. prez. 1 sg. habituéz, 3 sg. şi pl. habitueáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

hábitus s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

imuábil adj. m. (sil. -mu-a-), pl. imuábili; f. sg. imuábilă, pl. imuábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

jetábil adj. m., pl. jetábili, f. sg. jetábilă, pl. jetábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

lábarum s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

lavábil adj. m., pl. lavábili; f. sg. lavábilă, pl. lavábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

lavabóu s. n., art. lavabóul; pl. lavabóuri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

luxábil adj. m., pl. luxábili; f. sg. luxábilă, pl. luxábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

macábro adv.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

macábru adj. m. (sil. -bru), pl. macábri; f. sg. macábră, pl. macábre

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

megabít s. m., pl. megabíţi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

mirábil adj. m., pl. mirábili; f. sg. mirábilă, pl. mirábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

murabít s. m., pl. murabíţi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

mutábil adj. m., pl. mutábili; f. sg. mutábilă, pl. mutábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

negábil adj. m., pl. negábili; f. sg. negábilă, pl. negábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

notábil adj. m., pl. notábili; f. sg. notábilă, pl. notábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ohábnic adj. m., pl. ohábnici; f. sg. ohábnică, pl. ohábnice

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

panaráb adj. m., pl. panarábi; f. sg. panarábă, pl. panarábe

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

parabál s. n., pl. parabáluri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

parábil adj. m., pl. parábili; f. sg. parábilă, pl. parábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

pasábil adj. m., pl. pasábili; f. sg. pasábilă, pl. pasábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

pecábil adj. m., pl. pecábili; f. sg. pecábilă; pl. pecábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

pliábil adj. m. (sil. pli-a-), pl. pliábili; f. sg. pliábilă, pl. pliábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

polábă adj. f., s. f.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

potábil adj. m., pl. potábili; f. sg. potábilă, pl. potábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

preabún adj. → bun

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

rabánă s. f., g.-d. art. rabánei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

rabatát adj. m., pl. rabatáţi; f. sg. rabatátă, pl. rabatáte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

rabatór s. n., pl. rabatoáre

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

rabinát s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

rabínic adj. m., pl. rabínici; f. sg. rabínică, pl. rabínice

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

rablagí vb. (sil. -bla-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. rablagésc, imperf. 3 sg. rablageá; conj. prez. 3 sg. şi pl. rablageáscă

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

rabotáj s. n., pl. rabotáje

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

rabotát s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

rabotór s. m., pl. rabotóri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

reaboná vb. (sil. re-a-), ind. prez. 1 sg. reabonéz, 3 sg. şi pl. reaboneáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sabátic adj. m. pl. sabátici, f. sg. sabátică, pl. sabátice

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sabínă s. f., pl. sabíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sablánt s. m. (sil. -blant), pl. sablánţi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sabláre s. f. (sil. -bla-), g.-d. art. sablării; pl. sablări

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sabordá vb., ind. prez. 1 sg. sabordéz, 3 sg. şi pl. sabordeáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sabotáj s. n., pl. sabotáje

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sabotór s. m., pl. sabotóri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

saburál adj. m., pl. saburáli; f. sg. saburálă, pl. saburále

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

scabiós adj. m. (sil. -bi-os), pl. scabióşi; f. sg. scabioásă, pl. scabioáse

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

scabrós adj. m. (sil. -bros), pl. scabróşi; f. sg. scabroásă, pl. scabroáse

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

scoábă s. f., g.-d. art. scoábei; pl. scoábe

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

silabár s. n., pl. silabáre

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

silábă s. f., g.-d. art. silábei; pl. silábe

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

silábic adj. m., pl. silábici; f. sg. silábică, pl. silábice

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

stabilí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. stabilésc, imperf. 3 sg. stabileá; conj. prez. 3 sg. şi pl. stabileáscă

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

strábic adj. m., s. m., pl. strábici; f. sg. strábică, pl. strábice

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sudábil adj. m., pl. sudábili; f. sg. sudábilă, pl. sudábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sumábil adj. m., pl. sumábili; f. sg. sumábilă, pl. sumábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

şabaná s. f., art. şabanáua, g.-d. art. şabanálei; pl. şabanále

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

şábăr s. n., pl. şábăre

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

şablón s. n. (sil. -blon), pl. şabloáne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

tabelár adj. m., pl. tabelári; f. sg. tabeláră, pl. tabeláre

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

tabélă s. f., g.-d. art. tabélei; pl. tabéle

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

tabétic adj. m., pl. tabétici; f. sg. tabétică, pl. tabétice

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

tabinét s. n., (partide) pl. tabinéte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

tabletá vb. (sil. -ble-), ind. prez. 1 sg. tabletéz, 3 sg. şi pl. tableteáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

tabliér s. n. (sil. -bli-er), pl. tabliére

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

tabloíd s.n., adj. m., pl.tabloízi; f. sg. tabloídă, pl. tabloíde

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

tabuísm s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

tabuizá vb., ind. prez. 1 sg. tabuizéz, 3 sg. şi pl. tabuizeáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

tabulár adj. m., pl. tabulári; f. sg. tabuláră, pl. tabuláre

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

tabulát s. n., pl. tabuláte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

taburét s. n., pl. taburéte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

talábă s. f., g.-d. art. talábei; pl. talábe

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

tarábă s. f., g.-d. art. tarábei; pl. tarábe

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

tenábil adj. m., pl. tenábili; f. sg. tenábilă, pl. tenábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

trabánt s. m., pl. trabánţi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

treábă s. f., g.-d. art. trébii; pl. tréburi/trebi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ţoábă s. f., g.-d. art. ţoábei; pl. ţoábe

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

valábil adj. m., pl. valábili; f. sg. valábilă, pl. valábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

NOTÁBIL ~ă (~i, ~e) 1) Care merită să fie luat în seamă; remarcabil; marcant; considerabil. Modificări ~e. 3) şi substantival Care poate fi notat sub raport valoric; remarcabil. /<fr. notable, lat. notabilis

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

MUTÁBIL ~ă (~i, ~e) 1) Care poate fi mutat; în stare să fie supus mutării. 2) Care poate fi transformat; în stare să fie supus transformării. /<fr. mutable, lat. mutabilis

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

MACÁBR//U ~ă (~i, ~e) 1) Care evocă moartea sau morţii; referitor la moarte sau la morţi. 2) rar Care provoacă groază; în stare să îngrozească; înfiorător; înfricoşător; îngrozitor; înspăimântător; sinistru. /<fr. macabre

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

LAVÁBIL ~ă (~i, ~e) livr. (despre ţesături) Care poate fi spălat, fără să-şi schimbe aspectul. /<fr. lavable

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

LAVABÓU ~ri n. 1) Spălător comun (în cămine şi internate) prevăzut cu mai multe chiuvete şi cu alte instalaţii sanitare. 2) Recipient conectat la o sursă de apă şi dotat cu un canal de evacuare, care serveşte la spălatul oamenilor; chiuvetă; lavoar. /<fr. lavabo

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

IMUÁBIL ~ă (~i, ~e) Care nu se schimbă niciodată; permanent; constant; neschimbător. [Sil. -mu-a-] /<fr. immuable

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

HLOÁB//Ă ~e f. Fiecare dintre cele două bare prinse de crucea unei trăsuri între care se înhamă calul; hulubă. /<ucr. holoblja

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

HÁBITUS n. 1) med. Aspect fizic exterior al unei persoane (în raport cu starea de sănătate sau de boală). 2) min. Aspect caracteristic al unui cristal (în dezvoltarea diferită a feţelor). 3) Înfăţişarea, aspectul unei plante. /Cuv. lat.

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

HABITÁT ~e n. 1) Teritoriu locuit (de oameni, de animale, de plante) împreună cu mediul de viaţă înconjurător. 2) Ansamblul condiţiilor de trai, de locuit (pentru oameni). /<fr. habitat

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

GRÁBNI//C ~că (~ci, ~ce) şi adverbial 1) (despre persoane şi despre manifestările lor) Care vădeşte grabă; cu grabă. 2) Care trebuie realizat cât mai degrabă; de neamânat; urgent. /grabă + suf. ~nic

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

GLOÁB//Ă ~e f. 1) Cal (bătrân) slab şi fără putere; mârţoagă. 2) înv. Amendă plătită de persoana care săvârşea un delict sau o crimă. /<sl. globa

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

GABARÍT ~e n. Contur constând din liniile care mărginesc dimensiunile maxime ale unui obiect (de obicei de proporţii). ♢ ~ de cale ferată contur alcătuit din doi stâlpi în poziţie verticală uniţi printr-o grindă, folosit pentru a marca limitele transversale admise pentru construcţia locomotivelor şi a vagoanelor. /<fr. gabarit

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

GABÁR//Ă ~e f. 1) Navă folosită la transportarea materialelor de construcţie. 2) (în trecut) Ambarcaţie mare cu care se transportau mărfuri. /<fr. gabare, it. gabarra

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

FRIÁBIL ~ă (~i, ~e) livr. (despre materiale) Care poate fi sfărâmat sau spart uşor; fărâmicios. [Sil. fri-a-] /<fr. friable, lat. friabilis

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

FORÁBIL ~ă (~i, ~e) (despre roci) Care poate fi forat. /<fr. forable

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

FILÁBIL ~ă (~i, ~e) Care poate fi filat; care poate căpăta formă de fir. /<it. filable

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

FEZÁBIL ~ă (~i, ~e) Care se poate face; care este realizabil, posibil. /<fr. faisable

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

FABUL//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) 1) (în special despre preţuri, sume de bani etc.) Care depăşeşte imaginaţia; extrem de mare; fantastic; extraordinar. Avere ~oasă. 2) Care ţine de fabule; propriu fabulelor. /<fr. fabuleux, lat. fabulosus

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

FÁBUL//Ă ~e f. 1) Creaţie literară alegorică, de obicei în versuri, în care sunt satirizate unele moravuri umane prin procedeul personificării. 2) Povestire în care elementele imaginare nu se disting de cele reale. 3) rar Subiectul unei opere literare. /<lat. fabula

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A FABRICÁ fábric tranz. 1) (mărfuri, produse) A produce în serie, prelucrând materia primă (la o fabrică, la o uzină). 2) fig. depr. A face în grabă şi necalitativ. ~ versuri. 3) fig. A crea în imaginaţie în mod arbitrar; a ticlui; a născoci; a inventa; a izvodi; a broda. /<fr. fabriquer, lat. fabricare

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A ELABOR//Á ~éz tranz. 1) (planuri, idei, texte, opere etc.) A face să ia fiinţă şi să capete formă definitivă; a alcătui; a întocmi. 2) (legi, decrete) A pune în vigoare în mod oficial; a emite. 3) (aliaje, oţel) A obţine ca urmare a efectuării unor operaţii speciale. /<fr. élaborer, lat. elaborare

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

DURÁBIL ~ă (~i, ~e) Care ţine sau se păstrează multă vreme; trainic. Construcţie ~ă. /<fr. durable, lat. durabilis

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

DEZABIÉ ~uri n. Îmbrăcăminte uşoară (elegantă), purtată de femei în casă. /<fr. déshabillé

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

DEGEÁBA adv. 1) În zadar; fără rost; zadarnic. 2) Fără plată; pe gratis. /de + geaba

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CURÁBIL ~ă (~i, ~e) Care poate fi vindecat. /<fr. curable, lat. curabilis

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

COR//ÁBIE ~ăbii f. (în trecut) Navă cu pânze folosită pentru transport şi pentru acţiuni militare. ♢ A i se îneca ~ăbiile a fi foarte întristat, amărât. [Art. corabia; G.-D. corabiei; Sil. -bi-e] /<sl. korabli

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A COABIT//Á ~éz intranz. A locui împreună; a convieţui; a conlocui. [Sil. co-a-] /<lat. cohabitare, fr. cohabiter

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CINÁBRU n. 1) chim. Sulfură naturală de mercur sau de antimoniu, de culoare roşie, întrebuinţată la prepararea vopselelor; vermillon. 2) Colorant roşu, întrebuinţat în pictură şi în medicină; chinovar. /<fr. cinabre

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CHIABÚR ~i m. înv. Ţăran bogat, care poseda pământ şi importante mijloace de producţie. /<turc. kibar

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CASÁBIL ~ă (~i, ~e) 1) v. CASANT. 2) jur. Care poate fi casat. /<fr. cassable

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CARABÁN ~i m. Gândac de talie mare, de culoare castanie, cu un corn întors spre spate; nasicorn. /cf. alb. karabishte

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CAPÁBIL ~ă (~i, ~e) 1) (urmat de determinări introduse prin prepoziţia de) Care este în stare a săvârşi ceva; apt. ~ de acţiune. 2) Care posedă calităţi deosebite; dotat cu calităţile necesare. /<fr. capable, lat. capabilis

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CANÁBIS m. Stupefiant extras din cânepa indiană. /<fr., engl. cannabis

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CABOTÍN ~ă (~i, ~e) m. şi f. 1) (în trecut, în Franţa) Actor ambulant. 2) Actor mediocru; comediant fără talent. 3) fig. Persoană care caută să obţină succes prin mijloace ieftine. /<fr. cabotin

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CABOTÁJ ~e n. nav. Navigaţie comercială de-a lungul coastei mărilor, între porturi apropiate. /<fr. cabotage

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CABLIÉR ~e n. Navă de transport folosită în lucrările de aşezare a cablurilor submarine. [Sil. -bli-er] /<fr. câblier

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CABINÉT ~e n. 1) Încăpere destinată pentru diverse lucrări de specialitate. ~ de proceduri. ~ de muzică. 2) Birou al unei persoane de răspundere. ~ul unui ministru. 3) Încăpere dintr-un muzeu sau dintr-o bibliotecă în care sunt păstrate diferite colecţii. ~ de filatelie. 4) (în unele ţări) Consiliu de miniştri; guvern. /<fr. cabinet

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CABÍN//Ă ~e f. Încăpere mică (într-o clădire, într-un vehicul, la bordul unui vas, pe plajă etc.) amenajată în concordanţă cu destinaţia. ~a şoferului. ~ telefonică. ♢ ~ spaţială parte a unei nave cosmice în care se află cosmonauţii în timpul zborului. [G.-D. cabinei] /< fr. cabine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CABARÉT ~e n. Local luxos de noapte cu program de varietăţi; bar. /< fr. cabaret

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CABANÓ//S ~şi m. Cârnăcior subţire uscat, preparat din carne de vită şi de porc. /<pol. kabános

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CABÁN//Ă ~e f. Casă (de lemn) construită la munte pentru adăpostirea turiştilor şi a vânătorilor. /<fr. cabane

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CABALÍN ~ă (~i, ~e) Care ţine de cai; propriu cailor. Rasă ~ă. /<lat. caballinus

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CABÁL//Ă ~e f. 1) (în evul mediu) Doctrină iudaică constând în interpretarea mistico-alegorică a Vechiului Testament. 2) fig. Acţiune reprobabilă uneltită pentru a stârni vrajbă sau a zădărnici ceva; intrigă; uneltire. /<fr. cabale, germ. Kabale

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

BARABÓI ~ m. Plantă erbacee cu tulpina înaltă şi cu rădăcina comestibilă în formă de bulb. [Art. baraboiul; Sil. -ra-boi] /<bulg. baraboj

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

BABÉT//Ă ~e f. pop. rar Femeie bătrână; babă. /babă + suf. ~etă

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

BABÁ//CĂ ~ci m. pop. 1) (folosit şi ca formulă de adresare a copilului către părintele său) Bărbat considerat în raport cu copiii săi; tată; taică. ♢ Trai neneacă cu banii ~căi se spune despre cineva care duce o viaţă fără de griji, trăind din banii tatei sau ai altcuiva. 2) la pl. fam. Tata şi mama. [Var. babac] /<ngr. babákas

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ARABÍ//ST ~stă (~şti, ~ste) m. şi f. Specialist în arabistică. /<germ. Arabist, it. arabista

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ARABÍSM ~e n. 1) Împrumut din limba arabă. 2) Influenţă exercitată de cultura arabă asupra altor popoare. /<fr. arabisme

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ARABÉSC ~uri n. 1) Ornamentaţie specifică artei arabe (constând dintr-un amestec de linii, frunze, forme geometrice etc.). 2) Linie sinuoasă, formată din curbe. 3) Figură de balet (inspirată din dansul oriental). /<fr. arabesque

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

AMIÁBIL ~ă (~i, ~e) 1) Care este prietenos, binevoitor. 2) jur. Care este rezolvat prin negociere, pe cale diplomatică. ♢ Pe cale ~ă prin discuţii, prin tratative. /<fr. amiable

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

AMÁBILE adv. muz. În mod graţios; plăcut. /Cuv. it.

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ALFABÉT ~e n. Totalitate a literelor folosite în scrierea unei limbi, aşezate într-o ordine anumită. ♢ ~ul Morse alfabet folosit în telegrafie, literele fiind reprezentate prin linii şi puncte. /<fr. alphabet, lat. alphabetum

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ÁLA-BÁLA f. invar. : Ce mai ~? ce atâta discuţie? /Onomat.

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A SE ABŢÍNE mă abţín intranz. 1) A renunţa voit (la ceva). ~ de la mâncăruri picante. 2) A nu-şi exprima părerea sau votul. /<fr. [s']abstenir

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A ABSORBÍ absórb tranz. 1) (despre corpuri poroase) A atrage în sine; a lăsa să pătrundă în sine; a îmbiba. 2) fig. A preocupa în întregime; a captiva. /<fr. absorber, lat. absorbere

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A ABSOLVÍ2 absólv tranz. 1) jur. (acuzaţi) A scuti de o pedeapsă; a ierta. 2) rel. A elibera de păcate; a ierta. /<germ. absolvieren, lat. absolvere

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A ABSOLV//Í1 ~ésc tranz. (instituţii de învăţământ) A termina cu bine. /<germ. absolvieren, lat. absolvere

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABSOLÚT3 adv. 1) Cu desăvârşire; cu totul. 2) Întru totul; exact. /<lat. absolutus

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABSOLÚ//T2 ~tă (~ţi, ~te) 1) Care nu este limitat de nici un fel de condiţii. Putere ~tă. 2) Care corespunde tuturor cerinţelor; lipsit de defecte; complet; ireproşabil; impecabil; perfect. Auz ~. 3) Care este covârşitor. Majoritate ~tă. 4) rar (despre corpuri, substanţe etc.) Care are o compoziţie omogenă; fără impurităţi; pur; curat. Alcool ~. /<lat. absolutus

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABSOLÚT1 n. filoz. Principiu de bază, identificat cu divinitatea, care este pus la baza universului; ceea ce există în sine şi prin sine. /<lat. absolutus

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABSÍD//Ă ~e f. Încăpere semicirculară în bisericile creştine, destinată altarului. /<fr. abside, lat. absida

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A ABSENT//Á ~éz intranz. A fi absent; a lipsi. ~ nemotivat. /<lat. absentare, fr. [s']absenter

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABSCÓN//S ~să (~şi, ~se) livr. Care este greu de înţeles; obscur. [Sil. ab-scons] /<fr. abscons, lat. absconsus

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A ABREVI//Á ~éz tranz. (cuvinte, expresii) A face mai scurt prin reducerea numărului de litere sau de silabe; a prescurta. [Sil. a-bre-vi-a] /<lat., it. abbreviare

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABRAZ//ÓR ~oáre n. Unealtă făcută dintr-un material abraziv, care serveşte la prelucrarea materialelor prin aşchiere. /Din abraziune

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABRAZÍV ~ă (~i, ~e) şi substantival (despre corpuri dure, materiale) Care are proprietatea de a roade prin frecare. Piatră ~ă. /<fr. abrasif

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABRAHÍE f. med. Anomalie congenitală constând în lipsa braţelor. /<fr. abrachie

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABORTÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care este produs înainte de vreme; prematur. 2) Care provoacă avortul. Medicament ~. /<fr. abortif, lat. abortivus

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABORDÁJ ~e n. 1) Ciocnire accidentală între două nave sau a unei nave de un obstacol. 2) Atacare a unei corăbii inamice prin alăturare la bordul ei. Lupte de ~. /<fr. abordage

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABLATÍV ~e n. Caz al declinării în unele limbi, care exprimă punctul de plecare, instrumentul, cauza sau alt complement circumstanţial. ♢ ~ absolut construcţie sintactică a limbii latine constând dintr-un participiu în ablativ şi dintr-un substantiv sau pronume în acelaşi caz. [Sil. a-bla-] /<lat. ablativus, fr. ablatif

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABIÓZĂ f. 1) Lipsă de viaţă. 2) Conservare a produselor alimentare prin nimicirea microorganismelor din ele. /<fr. abiose

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABIÓTI//C ~că (~ci, ~ce) Care ţine de abioză; propriu abiozei. [Sil. a-bi-o-tic] /<fr. abiotique

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABIOGÉN ~ă (~i, ~e) Care nu este de origine organică. /<fr. abiogéne

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABERÁN//T ~tă (~ţi, ~te) Care constituie o aberaţie; absurd. /<fr. aberrant, lat. aberrans, ~ntis

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABDOMÉN ~e n. (la om şi la animale) Parte a corpului cuprinsă între torace şi bazin, în care se află stomacul, intestinele şi alte organe; burtă; pântece. /<lat., fr. abdomen

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABĂTÚ//T ~tă (~ţi, ~te) Care este întristat; descurajat; mâhnit. /<fr. abattu

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABAŢÍ//E ~i f. Mănăstire catolică condusă de un abate. [G.-D. abaţiei] /<it. ab[b]azia

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABÁTER//E ~i f. 1) jur. Încălcare a unor dispoziţii legale. 2) tehn. Diferenţă între valoarea măsurată a unei mărimi şi valoarea ei reală. [G.-D. abaterii] /v. a abate

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABANDÓN ~uri n. 1) v. A ABANDONA. 2) Renunţare a unui concurent de a continua o probă în care este angajat. ♢ ~ de familie părăsirea familiei, a copiilor de către persoana care are obligaţia legală de a-i întreţine. /<fr. abandon

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PARABÁL ~uri n. Panou pe un poligon în care se opresc gloanţele. /<fr. pare-balles

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PARÁBIL ~ă (~i, ~e) sport (despre loviturile adversarului) Care poate fi evitat sau apărat. /para- + suf. ~bil

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PASÁBIL ~ă (~i, ~e) Care poate fi acceptat; în stare să fie acceptat (fără a fi suficient de bun); acceptabil; admisibil. /<fr. passabile

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PLIÁBIL ~ă (~i, ~e) Care poate fi pliat; care se pretează la pliere. [Sil. pli-a-] /<fr. pliabl

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

POTÁBIL ~ă (~i, ~e) (despre lichide) Care poate fi băut; bun de băut. /<fr. potable, lat. potabilis

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

RABÁN//Ă ~e 1) Ţesătură impermeabilă din fibre de rafie, având diferite întrebuinţări. 2) la pl. Varietăţi ale unei astfel de ţesături. /<fr. rabane

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

RABAT//ÓR ~oáre n. Organ al combinelor care susţine plantele în timpul tăierii şi le apleacă pe platforma maşinii. /<fr. rabattoir

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

RABINÁT n. 1) Funcţie de rabin. 2) Durată de timp în care un rabin îşi exercită funcţia. /<fr. rabbinat, germ. Rabbinat

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A SE RABLAG//Í mă ~ésc intranz. 1) fam. (despre lucruri) A se învechi prin întrebuinţare excesivă; a se hârbui; a se uza. 2) fam. (despre persoane) A-şi pierde vigoarea fizică şi/sau intelectuală (în special din cauza vârstei înaintate); a se hârbui; a se ramoli; a se rebegi. /Din rablagiu

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

RABOTÓR ~i m. Muncitor care lucrează la raboteză. /<fr. raboteur

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SABLÁN//T ~ţi m. Jet de particule folosit la sablare. /a sabla + suf. ~ant

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A SABORD//Á ~éz tranz. 1) (nave) A supune unui sabordaj. 2) (corpul navelor scufundate) A sparge, făcând o intrare (pentru a putea scoate încărcătura). /<fr. saborder

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SABOTÁJ ~e n. Acţiune de zădărnicire intenţionată a unui lucru sau a unei activităţi /<fr. sabotage

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SABOT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. şi f. Persoană care sabotează. /<fr. saboteur

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SCABI//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) 1) şi substantival Care suferă de scabie. 2) Care ţine de scabie; privitor la scabie. /<fr. scabieus

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SCABR//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) livr. Care vădeşte lipsă de pudoare; trivial; obscen; indecent. [ Sil. sca-bros] /<lat. scabrosus, fr. scabreux

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SCOÁB//Ă ~e f. 1) Vergea de metal cu capetele ascuţite şi îndoite în aceeaşi direcţie care serveşte pentru îmbinarea unor piese (de obicei, de lemn). 2) Disc osos de pe pielea unor peşti (nisetru, morun, cegă etc.). /<sl. skoba

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SILÁB//Ă ~e f. Unitate fonetică minimă a lanţului vorbirii, alcătuită din unul sau mai multe sunete, care se pronunţă printr-un singur efort expirator. ♢ ~ deschisă silabă care se termină într-o vocală. ~ închisă silabă care se termină într-o consoană. /<lat. syllaba, fr. syllabe

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SILÁBI//C ~că (~ci, ~ce) 1) Care ţine de silabă; propriu silabei. 2) Care constă din silabe. ♢ Scriere ~că scriere în care fiecare silabă este reprezentată printr-un semn. Versificaţie ~că versificaţie bazată pe numărul silabelor dintr-un vers. /<fr. syllabique

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A STABIL//Í ~ésc tranz. 1) A pune să stea nemişcat; a face să stea stabil (într-un loc sau într-o poziţie). 2) (timpul, locul, valoarea etc.) A fixa printr-o înţelegere prealabilă, prin deliberare; a hotărî; a determina. ~ un termen. ~ preţul. 3) A face să intre în acţiune. ~ legătura cu cineva. 4) (fapte) A identifica ca real sau adevărat; a constata. 5) A scoate la iveală, demonstrând caracterul real. ~ adevărul. 6) A face să se stabilească; a statornici. /<lat. stabilire

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A SE STABIL//Í mă ~ésc intranz. A se aranja cu traiul (într-un loc); a se statornici; a se aşeza. /<lat. stabilire

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

STRÁBI//C ~că (~ci, ~ce) şi substantival Care suferă de strabism; care are privirea încrucişată. /<fr. strabique

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SUDÁBIL ~ă (~i, ~e) Care poate fi sudat; care se pretează la sudare. /<fr. soudable

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ŞABANÁ ~le f. înv. Haină lungă, ase-mănătoare unui anteriu, purtată de slujitori la curtea domnească. [Art. şabanaua] /<turc. şebane

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ŞÁBĂR ~e n. tehn. Răzuitor cu unul sau cu mai multe tăişuri, folosit pentru curăţarea ţevilor de extracţie sau a conductelor pentru transportul petrolului. /<germ. Schaber

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ŞABL//ÓN ~oáne n. 1) Obiect determinat după care se reproduc piese identice; model; calapod; tipar. 2) Instrument cu care se verifică dimensiunile unei piese fabricate sau în curs de producţie. ~ de control. 3) lingv. fig. Expresie stereotipă şi banală utilizată frecvent; clişeu verbal. 4) fig. depr. Model gata, lipsit de originalitate şi repetat mecanic; calapod. /<germ. Schablone

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TABÁGI//C ~că (~ci, ~ce) 1) Care ţine de tabagism; propriu tabagismului. 2) Care este provocat de tabagism. Tuse ~că. 3) şi substantival rar Care suferă de tabagism. /<fr. tabagique

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TABELÁR ~ă (~i, ~e) Care are formă de tabel; în formă de tabel. ♢ Tipărire ~ă vechi procedeu de tipărire cu ajutorul unor tăbliţe de lemn pe care era gravat textul. /<lat. tabellarius, fr. tabellaire

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TABÉTI//C ~că (~ci, ~ce) 1) Care ţine de tabes; propriu tabesului. 2) şi substantival Care suferă de tabes; ataxic. /<fr. tabétique

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TABINÉT ~e n. Numele unui joc de cărţi. /<fr. table nette

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A TABLET//Á ~éz tranz. (substanţe) A prelucra dând formă de tabletă. /Din tabletă

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TABLIÉR ~e n. Ansamblu de bare de rezistenţă care sprijină partea pe unde se circulă a unui pod. [Sil. ta-bli-er] /<fr. tablier

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A TABUIZ//Á ~éz tranz. (cuvinte, expresii, obiecte) A face tabu. /<it. tabuizzare

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TABULÁR ~ă (~i, ~e) 1) Care este înscris într-un tabel sau în coloanele unui registru. 2) (despre materiale) Care are forma unei plăci; ca o placă. /<fr. tabulaire, lat. tabularis

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TABURÉT ~e n. 1) Scaun mic, fără spătar şi fără braţe. 2) Scaun rotund, fără spetează, folosit pentru a sta la pian. /<fr. tabouret

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TREÁB//Ă tréburi f. 1) Activitate de durată mai mare sau mai mică de care se ocupă cineva; îndeletnicire; ocupaţie. ♢ A avea (sau a fi în) ~ a fi ocupat. A-şi căuta (sau a-şi vedea) de ~ a) a lucra cu sârguinţă; b) a nu se amesteca în lucrul altuia. A se afla în ~ a lucra de ochii lumii. 2) pop. Efectuare a unor acţiuni utile; lucru. ♢ A se pune pe ~ a se apuca serios de lucru. A se lua cu ~a a uita de griji sau de necazuri, fiind absorbit de lucru. 3) Acţiune săvârşită de cineva; faptă; ispravă. ♢ Mare ~! mare lucru! De ~ de ispravă; cumsecade. Cu ~ cu rost. A face o ~ a face o poznă, o şotie. 4) Afacere care necesită rezolvare; problemă; chestiune; lucru. ♢ A avea ~ cu cineva (sau undeva) a avea interese cu cineva (sau undeva). Ce ~ ai? Ce te interesează? Nu-i ~a ta! Nu te priveşte! A nu fi de nici o ~ a nu fi bun de nimic. Se vede ~ că ... se pare că ...; se vede că ... . [G.-D. trebii; Pl. şi trebi] /<sl. trĕba

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABDERÍT s.m. (Livr.) Om simplu. [Cf. germ. Abderit < Abdera, oraş antic din Tracia].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABRÁSAX s.n. v. abraxas.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABRÁXAS s.n. (Rar) Cuvânt mistic al gnosticilor, scris mai ales pe amulete. [Var. abrasax s.n. / cf. fr. abraxas].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

RABLAGÍ, rablagésc, vb. IV. Refl. ~ (~; după Graur, prin încrucişare între rablă şi damblagi)

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

CASÁBIL, -Ă adj. 1. casant. 2. (despre o hotărâre judecătorească) care poate fi anulat în urma unui recurs. (< fr. cassable)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

AMIÁBIL, -Ă adj. Înţelegător, prietenos; împăciuitor. [< fr. amiable].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

AVUÁBIL, -Ă adj. (Rar) Care se poate mărturisi. [Pron. -vu-a-. / cf. fr. avouable < avouer – a mărturisi].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BABÉLIC, -Ă adj. (Rar) Gigantic, uriaş. [< fr. babélique].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CABÁLĂ s.f. 1. Doctrină teozofică iudaică, care, recurgând la o simbolică fantezistă a numerelor şi literelor, înfăţişa natura ca o emanaţie a divinităţii. ♦ (Rar) Practică mistică prin care se pretindea că se poate intra în legătură cu spiritele. V. magie, spiritism. 2. (Fig.) Uneltire, intrigă. [Cf. fr. cabale, germ. Kabale, ebr. qabbalah – tradiţie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CABALÍN, -Ă adj. Referitor la cal. // s.f.pl. Familie de mamifere din care face parte calul; (la sg.) animal din această familie. [După fr. chevalin < lat. caballus – cal].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CABÁNĂ s.f. Clădire (construită din lemn), pentru cazarea excursioniştilor. ♦ Casă făcută din materiale uşoare şi situată în afara localităţilor. [< fr. cabane].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CABOTÓR s.n. Cabotier. [< fr. caboteur].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CABRIÓL s.n. Tip de picioare ale unei mobile în dublă curbură. [Pron. -bri-ol. / < fr. cabriole].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

GABONÉZ, -Ă, gabonézi, -e, s.m. şi f., adj. ~

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, , Editura Academiei, Bucureşti, 1982

CRABÁRE s.f. (Text.) Operaţia de fixare a dimensiunilor ţesăturilor de lână. [După germ. Kraben, engl. crabbing].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CAPÁBIL, -Ă adj. 1. înzestrat; destoinic; valoros. ♢ apt, potrivit, în stare de a face ceva. 2. (jur.) care are capacitate civilă. (< fr. capable, lat. capabilis)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

DELABRÁ vb. I. tr. (Franţuzism) A deteriora, a ruina, a strica. [< fr. délabrer].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

DIÁBOLO s.n. Jucărie (de origine japoneză) alcătuită dintr-un mosoraş, care se aruncă în sus şi se prinde pe o sforicică legată între două beţişoare. [< fr., it. diabolo].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

DISILÁB s.m. Picior de vers de două silabe. ♦ Cuvânt cu două silabe. [< fr. dissyllabe].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CANÁBIS s. n. 1. cânepă indiană. 2. stupefiant din canabis(1). (< fr., engl., it. cannabis)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

FABRICÁ vb. I. tr. 1. A lucra, a confecţiona anumite obiecte prin prelucrarea unei materii prime. ♦ A lucra prin procedee mecanice (mai ales într-o fabrică). 2. (Peior.) A face ceva la repezeală; a născoci, a inventa. [P.i. fábric. / < fr. fabriquer, cf. lat. fabricare].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

FILÁBIL, -Ă adj. Care poate primi forma unui fir, care se poate toarce. [< it. filabile].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SABAYON s.n. Sos spumos preparat cu şampanie sau vin, fie picant (pentru preparate de peşte sau crustacee), fie dulce (pentru dulciuri şi fructe); din fr. sabayon. – V. şi zabaion

Dicţionar gastronomic explicativ, A.M. Gal, Editura Gemma Print, 2003

ZABAIÓN s.n. Cremă consistentă, specific italiană, pe bază de vin (alb sau porto) adesea amestecat cu lichior, coniac, whisky sau rom, cu zahăr şi gălbenuş de ou. Se serveste rece, în cupe sau pahare. Din it. zabaione, zabaglione; se confundă adesea cu sabayon, fiind pronunţate aproape la fel.

Dicţionar gastronomic explicativ, A.M. Gal, Editura Gemma Print, 2003

GABÁRĂ s.f. (Mar.) Ambarcaţie cu fundul plat, care serveşte la transportul pietrei pentru construcţiile hidraulice sau ca platformă plutitoare pentru instalarea unor macarale. ♦ Ambarcaţie mare de lemn cu pânze sau cu rame, folosită în trecut pentru transportul mărfurilor. [Cf. fr. gabare, it. gabarra].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

GABARÍT s.n. Contur care limitează dimensiunile maxime ale unui profil. ♦ Model după care se fasonează unele piese în construcţiile de nave sau de piese de artilerie. ♦ (Fam.) Dimensiune, statură. ♢ Gabarit de încărcare = instalaţie specială care marchează limitele permise pentru încărcătura vagoanelor de marfă deschise. [Pl. -te, -turi. / < fr. gabarit].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

IDEÁBIL, -Ă adj. (Liv.) Care se poate gândi, imagina, idea. [Pron. -de-a-. / cf. it. ideabile].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

LÁBARUM s.n. (Ist.) Stindard purpuriu al împăraţilor romani din epoca lui Constantin cel Mare. [< lat. labarum].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

LABÉLĂ s.f. (Bot.) Petala superioară a corolei orhideelor. [Var. labelum s.n. / < fr. labelle, cf. lat. labellum – buză mică].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

LABÉLUM s.n. v. labelă.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MACÁBRU, -Ă adj. Care aminteşte de moarte; groaznic; îngrozitor; lugubru. ♢ Dans macabru = temă alegorică în arta medievală reprezentând moartea printr-o horă, în care dansează morţi de toate condiţiile şi de toate vârstele. [< fr. macabre].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MASTABÁ s.f. Mormânt egiptean în formă de trunchi de piramidă. [Pl. -le. / < fr. mastaba, cf. ar. mastaba – bancă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CABRIÓL s. n. tip de picioare ale unei mobile, în dublă curbură. (< fr. cabriole)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CABOTÍN, -Ă I. s. m. f. 1. (în trecut, în Franţa) actor ambulant. 2. actor lipsit de talent. ♢ (p. ext.) cel care, prin voce, mimică, vocabular, urmăreşte să se facă remarcat. II. adj. prefăcut, fals, teatral. (< fr. cabotin)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CABOTÁJ s. n. navigaţie maritimă de-a lungul coastei între localităţi apropiate. (< fr. cabotage)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CABLIÉR s. n. navă pentru transportul şi montarea cablurilor submarine. (< fr. câblier)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CABINÉT s. n. I. 1. încăpere de lucru într-un apartament, într-o instituţie. 2. birou (într-o întreprindere sau instituţie) unde lucrează cineva. 3. secţie, serviciu într-o întreprindere sau instituţie destinate unor studii. o ~ metodic = a) centru didactic al activităţii metodice; b) secţie de îndrumare şi informare în bibliotecile mari şi în întreprinderi: ~ tehnic = centru de îndrumare tehnică în cadrul unei întreprinderi, unităţi şcolare etc. 4. gen de muzeu care păstrează piese mici, organizat sub forma unui depozit care poate fi vizitat. II. (în unele ţări) consiliu de miniştri, guvern. III. mobilă stil, bogat ornată şi cu sertare pentru păstrarea de obiecte preţioase. (< fr. cabinet)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CABÍNĂ s. f. încăpere mică amenajată într-o clădire, pe un vehicul, la bordul unei (aero)nave etc. ♦ ~ telefonică = cabină amenajată şi echipată cu un post telefonic; ~ spaţială = compartiment etanşeizat al unei nave spaţiale în care stau astronauţii în timpul zborului. (< fr. cabine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CABARÉT s. n. local de lux unde se petrece cu băuturi, muzică, dans, programe de varietăţi; bar1 (2). (< fr. cabaret)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CABÁNĂ s. f. construcţie rustică, din lemn, pentru cazarea excursioniştilor sau a vânătorilor. (< fr. cabane)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CABALÍN, -Ă I. adj. referitor la cal. II. s. f. pl. familie de mamifere: caii. (< lat. caballinus)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CABÁLĂ s. f. 1. doctrină teozofică iudaică, care, recurgând la o interpretare mistică a Vechiului Testament, şi la practici oculte, pretindea a comunica cu spiritele. 2. (fig.) uneltire, intrigă; conspiraţie. (< fr. cabale, germ. Kabale)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ALFABÉT s.n. ~ ♢ Alfabet telegrafic = alfabet reprezentând combinaţiile de semnale ale unui cod telegrafic; alfabet Braille [pr. brai] = alfabet convenţional cu semnele în relief pentru nevăzători. ♦ (Inform.) Totalitatea simbolurilor la baza unui limbaj de programare. 2. (Fig.) Minimum de cunoştinţe (necesare). (din fr. alphabet, lat. alphabetum)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

BUVÁBIL, -Ă adj. care poate fi băut (cu plăcere). (< fr buvable)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

NEGÁBIL, -Ă adj. (Rar) Care poate fi negat. [Cf. it. negabile].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PARABÁL s.n. Captator de gloanţe într-un poligon, construit perpendicular pe direcţia de tragere, astfel încât să poată opri cartuşele ricoşate; biută. [< fr. pare-balle, cf. gr. paraballe].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PLIÁBIL, -Ă adj. Care poate fi pliat; pliant. [Cf. fr. pliable].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CABÁLĂ s.f. 1. Doctrină iudaică de interpretare mistică a Bibliei. 2. (Fig.) Intrigă, uneltire, maşinaţie.\ Conspiraţie, complot.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

GABARÍT s.n. Contur care delimitează mărimea maximă a unei construcţii, a unei maşini, a unui obiect. \ (Fig.) Dimensiune.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ŞABLÓN s.n. 1. Model după care se execută un obiect. 2. Ceea ce se face în mod mecanic, fără efort intelectual. 3. Formulă stereotipă, clişeu verbal.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ŞABLÓN s.n. 1. Model după care se execută un obiect. 2. Ceea ce se face în mod mecanic, fără efort intelectual. 3. Formulă stereotipă, clişeu verbal.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

FÁBULĂ s.f. Scurtă povestire, de obicei în versuri, care foloseşte animale sau plante personificate, pentru a satiriza obiceiuri sau mentalităţi greşite.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

LABIL-Ă adj. Care este lipsit de stabilitate; instabil, nestatornic.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

RÁBIC-Ă adj. Privitor la rabie, de rabie.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

RABÍNIC, -Ă adj. (Liv.) Referitor la rabini, caracteristic rabinilor. [Cf. fr. rabbinique, germ. rabinisch].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

RABOTÁJ s.n. Rabotare. ♢ Rabotaj glaciar = acţiunea de netezire şi de şlefuire efectuată de către gheţari. [< fr. rabotage].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

RETÁBLU s.n. (Arhit.; în bisericile catolice) Panou vertical sculptat şi pictat, aşezat în spatele altarului. [< fr. retable, cf. sp. retablo].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SABEÍSM s.n. Cultul focului şi al corpurilor cereşti practicat în vechime de caldeeni, de perşi etc. [Pron. -be-ism. / < fr. sabéisme].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SABOTÁJ s.n. Distrugere, stricare conştientă a unui lucru, a unei maşini etc. pentru a zădărnici o acţiune, un proces etc.; împiedicarea, frânarea intenţionată a realizării unui lucru, a unei acţiuni. [< fr. sabotage].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SABURÁL, -Ă adj. (Med.; despre limbă sau mucoase digestive în anumite boli) Cu aspect alb-gălbui, nisipos. [< fr. saburral, cf. lat. saburra – lest].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SILÁBIC, -Ă adj. 1. Referitor la silabe; alcătuit din silabe. 2. V.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BISILÁB, -Ă adj., s. n. bisilabic. (< fr. bissylabe)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SUMÁBIL, -Ă adj. (Mat.) Funcţie sumabilă = funcţie integrabilă. [< suma + -bil].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TABUIZÁ vb. I. tr., refl. A (se) face, a deveni tabu. [Pron. -bu-i-. / < it. tabuizzare].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TABULÁR, -Ă adj. 1. Înscris în coloanele unui registru, pe o listă etc. ♢ Diferenţă tabulară = adaosul pe care-l primeşte logaritmul unui număr de patru cifre când acest număr creşte cu o unitate. 2. (Despre relief) În formă de masă; întins, neted, plat. ♦ (Tehn.; despre un material) Care se găseşte în formă de plăci. [Cf. fr. tabulaire < lat. tabula – masă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TABULÁR, -Ă adj. 1. Înscris în coloanele unui registru, pe o listă etc. ♢ Diferenţă tabulară = adaosul pe care-l primeşte logaritmul unui număr de patru cifre când acest număr creşte cu o unitate. 2. (Despre relief) În formă de masă; întins, neted, plat. ♦ (Tehn.; despre un material) Care se găseşte în formă de plăci. [Cf. fr. tabulaire < lat. tabula – masă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TABURÉT s.n. Scăunel rotund sau pătrat, fără spetează. [Pl. -te. / < fr. tabouret].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BICÁBLU adj. care funcţionează cu două cabluri. (< fr. bicâble)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

VALÁBIL, -Ă adj. 1. Care are valoare. 2. Care poate fi acceptat (ca plată, ca mărturie etc.); acceptabil. 3. Care este întărit cu toate formele legale. [Cf. fr. valable, lat. valabilis < valere – a fi sănătos].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABRIBOI s.m. Plantă (Centaurea suaveolens) Var. ambriboi -Din tc. amberboi

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ABSOLVÍ vb. 1. A ierta, a scuti de pedeapsă 2. A termina studiile -Din lat. Absolvere

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ABSORBÍ vb. 1. A suge, a înghi i, a se îmbiba 2. A preocupa -Din fr. Absorber

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ABTINEÁ vb. A se stăpâni, a se re ine -Din fr. Abstenir

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ABOÁLĂ s.f. (pop.) Epilepsie

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

BABÉLIC, -Ă adj. 1. gigantic. 2. de o confuzie extremă. (<fr. babélique)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

BABÍNĂ s. f. partea groasă, care atârnă, a buzelor unor animale. (<fr. babine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ARABIZÁ vb. tr. a da un caracter arab. (< fr. arabiser)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ARABÍST, -Ă s. m. f. specialist în arabistică. (< germ. Arabist)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ARABÍSM s. n. 1. cuvânt, expresie proprii limbilor arabe. 2. particularitate a civilizaţiei arabe. 3. doctrină politică ce tinde către unirea tuturor popoarelor arabe. (< fr. arabisme)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ARABÉSC I. s. n. 1. ornament inspirat din arta arabă. ♢ motiv decorativ ornamental din diverse combinaţii de figuri (linii, frunze, flori) împletite simetric. 2. mod de exprimare prin exces de ornamente; procedeu stilistic care realizează acest mod. 3. figură în baletul clasic, la patinaj sau la gimnastică, cu piciorul şi braţul liber spre orizontală. 4. ornament muzical. II. s. f. piesă muzicală cu o linie melodică bogat ornamentată. (< fr. arabesque)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ANDABÁT s. m. (ant.) gladiator a cărui cască nu avea deschizături pentru ochi, fiind obligat să lupte orbeşte. (< fr. andabate, lat. andabata)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

AMIÁBIL, -Ă adj. înţelegător, prietenos; binevoitor, conciliator. (< fr. amiable)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

AMÁBILE adv. (muz.) graţios, amabil. (< it. amabile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABANDÓN s.n. Renunţare definitivă, părăsire fără intenţia de a reveni la ceva. ♦ (Sport) Renunţare a unui concurent la continuarea probei în care este angajat. ♢ Abandon familial = părăsire a copiilor sau a familiei. [Pl. -nuri. / < fr. abandon].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABÁTERE s.f. Acţiunea de a (se) abate şi rezultatul ei. ♦ Diferenţa dintre valoarea măsurată a unei mărimi şi valoarea ei reală. ♦ (Tehn.) Diferenţa dintre dimensiunea maximă sau minimă realizată pentru o piesă şi dimensiunea ei proiectată. ♦ Întoarcere a prorei unei nave într-o anumită direcţie. [< abate].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABAŢÍE s.f. (Rar) Mănăstire catolică cu proprietăţi şi venituri condusă de un abate. ♦ Stăreţie. [Gen. -iei. / < it. abbazia, cf. lat. abbatia].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABAXIÁL, -Ă adj. Situat în afara unei linii axiale. [Pron. -xi-al. / < fr. abaxial].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABDOMÉN s.n. 1. Parte a corpului cuprinsă între torace şi bazin; pântece, burtă. 2. Ultimul segment al corpului artropodelor. [< fr., lat. abdomen].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABERÁNT, -Ă adj. Care se îndepărtează, se abate de la o normă; denaturat; greşit. V. absurd. [Cf. fr. aberrant, lat. aberrans].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABIETÍN s.n. Substanţă răşinoasă extrasă din lemnul de brad, care se prezintă sub formă de cristale incolore, solubile în apă şi alcool. [Pron. -bi-e-. / < fr. abiétin].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABILITÁ vb. I. tr. A da cuiva un anumit titlu, un grad etc., a conferi dreptul de a practica o anumită profesiune. [P.i. -tez. / < germ. habilitieren, cf. lat. habilitare].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABIÓTIC, -Ă adj. Lipsit de viaţă. [< fr. abiotique, cf. gr. a – fără, bios – viaţă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABIÓZĂ s.f. Situaţia, calitatea unui corp abiotic. ♦ Conservarea produselor alimentare prin distrugerea microorganismelor aflate în ele. [< fr. abiose, cf. gr. a – fără, bios – viaţă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABLATÍV s.n. Caz al declinării în unele limbi, care exprimă punctul de plecare, instrumentul, cauza etc. Ablativ absolut = construcţie a limbii latine corespunzătoare unei propoziţii circumstanţiale, în care subiectul şi numele predicativ se pun la ablativ sau, când predicatul este verbal, verbul se trece la participiu, acordându-se în gen, număr şi caz cu fostul subiect al propoziţiei secundare. [< lat. (casus) ablativus, cf. fr. ablatif].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABLEGÁT s.m. Trimis al papei. [Cf. fr. ablégat, lat. ablegatus].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABOLÍRE s.f. Acţiunea de a aboli şi rezultatul ei; aboliţiune. [< aboli].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABONÁRE s.f. Acţiunea de a (se) abona. [< abona].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABORDÁJ s.n. 1. Ciocnire accidentală între două nave. 2. Atacare a unei corăbii prin alăturarea la bordul ei. [Cf. fr. abordage, it. abbordagio].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABORTÍV, -Ă adj. 1. Produs înainte de vreme; prematur. 2. Nedezvoltat normal până la capăt. [Cf. fr. abortif, lat. abortivus].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABRAHÍE s.f. (Med.) Lipsa congenitală a braţelor. [Gen. -iei. / < fr. abrachie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABRAZÍV, -Ă adj., s.m. (Corp dur, material) care roade prin frecare. [< fr. abrasif].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABRAZÓR s.n. Unealtă alcătuită dintr-un material abraziv, folosită pentru aşchiere. [< abrazare].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABREVIÁ vb. I. tr. A prescurta; a exprima ceva printr-un simbol, printr-o prescurtare. [Pron. -vi-a, p.i. -iez, 3,6 -iază, 4 -iem, 5 -iaţi, ger. -iind. / < lat. abbreviare, cf. it. abbreviare].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABSCÓNS, -Ă adj. (Liv.) Greu de înţeles; ascuns, tainic. [< fr. abscons, cf. lat. absconsus].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABSENTÁ vb. I. intr. A lipsi de undeva (unde trebuia să fie). [P.i. -tez. / < fr. absenter, cf. lat. absentare].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABSOLÚT, -Ă adj. (op. r e l a t i v). 1. Care nu este supus unei restricţii, necondiţionat. ♢ Monarhie absolută = monarhie în care suveranul are puteri nelimitate. ♦ (s.n.; în idealismul obiectiv) Principiu veşnic , imuabil, infinit, care ar sta la baza universului. ♦ (În filozofia idealistă) Spirit absolut , (idee) absolută = factor primordial al universului, identificat cu divinitatea. 2. Considerat în raport cu sine însuşi şi nu în comparaţie cu alte persoane asemănătoare. ♢ Adevăr absolut = adevăr care reprezintă cunoaşterea completă a realităţii; element al cunoaşterii care nu poate fi infirmat în viitor; (fiz.) mişcare absolută = deplasarea unui corp faţă de un sistem de referinţă fix; zero absolut = temperatura cea mai joasă posibilă (-273 ºC). 3. (Mat.; despre mărimi) Care nu depinde de sistemul la care este raportat. ♢ Valoare absolută = valoare aritmetică a rădăcinii pătratului unei mărimi; verb absolut = verb tranzitiv cu complementul direct neexprimat. 4. Desăvârşit, complet, perfect. // adv. Cu desăvârşire, întocmai, exact. [< lat. absolutus < absolvere – a dezlega, cf. fr. absolu].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABSIDÁL, -Ă adj. Referitor la absidă, care ţine de absidă. [Var. absidial, -ă adj. / < fr. absidal].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABSÍDĂ s.f. Parte a unei biserici, de forma unei nişe semicirculare sau poligonale, situată în continuarea navei centrale. [< fr. abside, cf. lat. absida].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABSOLVÍ vb. IV. tr. 1. A termina o formă de învăţământ. 2. (Jur.) A elibera nepedepsit un acuzat când faptul imputabil nu este prevăzut de lege sau când săvârşirea lui a fost justificată. 3. A ierta; a scuti. [P.i. -vesc (1) şi absolv (2). / < lat. absolvere, cf. germ. absolvieren, fr. absoudre].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABSORBÍ vb. IV. tr. 1. A se îmbiba de..., a suge, a trage; a înghiţi. 2. (Fig.) A preocupa, a cuprinde mintea, gândurile cuiva. [< fr. absorber, cf. lat. absorbere].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABSTRÚS, -Ă adj. (Rar) Neclar, confuz, încurcat; abscons. [Cf. fr. abstrus, lat. abstrusus].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABŢÍNE vb. III. refl. A se stăpâni, a se opri de la ceva, a nu lua parte la ceva. ♦ A se lipsi de folosirea unor lucruri. [Cf. lat. abstinere, fr. s'abstenir, după ţine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ALFABÉT s.n. Totalitatea literelor care redau sunetele de bază ale unei limbi. ♢ Alfabetul Morse v. morse (1). [Pl. -te, (rar) -turi. / cf. fr. alphabet, it. alfabeto < lat. alphabetum, gr. alpha, beta – a, b].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

AMÁBILE adv. (Muz.; ca indicaţie de execuţie) În mod graţios, plăcut. [< it. amabile].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ANDABÁT s.m. (Ant.) Gladiator a cărui cască nu avea deschizături pentru ochi, fiind astfel obligat să lupte orbeşte, spre hazul spectatorilor. [< lat. andabata, cf. fr. andabate].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ARABÉSC s.n. (Mai ales la pl.) 1. Ornament inspirat din arta arabă. ♦ Motiv decorativ ornamental cu linii şi curbe înclinate bizar, constând din diverse figuri (linii, frunze, flori etc.) împletite simetric. 2. (Coregr., sport) Poziţie în dansul academic, la patinaj sau la gimnastică, cu piciorul liber întins şi ridicat înapoi. // s.f. Compoziţie muzicală cu caracter avântat şi graţios. [Pl. -uri. / < fr. arabesque, it. arabesco, germ. Arabeske].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ARABÍSM s.n. (Lingv.) Cuvânt sau expresie a unei limbi de origine arabă sau proprie numai limbilor arabe. [< fr. arabisme].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ARABÍST, -Ă s.m. şi f. Specialist în arabistică. [Cf. germ. Arabist, it. arabista].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ARABIZÁ vb. I. tr. A încorpora poporului şi culturii arabe; a da caracter arab. [< fr. arabiser].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BABÍNĂ s.f. (Rar) Partea groasă, care atârnă, a buzelor unor animale. [< fr. babine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

abolésc tranz. 1) (legi, ordine, dispozitii oficiale etc.) a declara nul printr-un ordin; a abroga; a anula; a contramanda; a revoca. 2) (institutii) a face sã înceteze existenta (printr-un ordin); a desfiinta; a lichida; a suprima.

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

ablegát (ablegáţi), s.m. – Nunţiu, trimis apostolic. < Lat. „ablegatus” (sec. XVIII). Puţin întrebuinţat.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

abribói, s.m. – Plantă (Centaurea suaveolens). – Var. ambriboi. < Tc. (per.) amberboi „parfum de ambră”, posibil prin intermediul ngr. ἀμβερβόϊ (Şeineanu, II, 20; DAR).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

absolví (-v, -ít), vb 1. A ierta, a scuti de pedeapsă. – 2. A termina studiile. < Lat. absolvere (sec. XVIII). Sensul 2 este împrumutat din terminologia referitoare la învăţămînt din Austria şi Germania; există cu acest sens tendinţa de a conjuga eu absolvesc (cf. Iordan, BF, II, 53). – Der. absolvent, adj. (care a terminat o formă de învăţămînt); absolvenţă, s.f. (terminarea unei forme de învăţămînt).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

BUVÁBIL, -Ă adj. (Fam.) Care poate fi băut (cu plăcere). [< fr. buvable].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CABINÉT s.n. 1. Încăpere (într-o casă, într-un apartament etc.) mai retrasă şi mai liniştită decât celelalte, destinată anumitor folosinţe (pentru lucru, în vederea exercitării unei profesiuni etc.). 2. Încăpere sau serie de încăperi (în localul unei instituţii) unde lucrează cineva, fiindu-i rezervate exclusiv; birou. 3. Secţie, serviciu de studii. ♢ Cabinet metodic = a) centru didactic al activităţii metodice dintr-o şcoală, dintr-un oraş etc.; b) secţie de îndrumare şi de informare în bibliotecile mari şi în întreprinderi; (ieşit din uz) cabinet de partid = centru în care se dădeau îndrumări teoretice şi metodice cadrelor de lectori, conferenţiari şi propagandişti şi celor care studiau marxism-leninismul; cabinet tehnic = centru de îndrumare tehnică în cadrul unei întreprinderi. 4. Guvern; guvernământ; consiliu de miniştri. 5. Mobilă mică, alcătuită dintr-un corp bogat ornat şi cu sertare, aşezat pe un suport în formă de masă sau pe coloane. [Pl. -te, -turi. / < fr. cabinet].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CABANÓS s.m. Cârnat uscat, lung şi subţire. [Cf. pol. kabanos < rus. kaban – porc].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CABARÉT s.n. (Franţuzism) Restaurant (elegant), cu muzică, dans şi diferite programe artistice; bar. [Pl. -te, -turi. / < fr. cabaret].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CABÍNĂ s.f. Încăpere, cameră pe bordul unei nave; încăpere mică, având diverse destinaţii. ♢ Cabină telefonică = cabină amenajată şi echipată cu un post telefonic; cabină spaţială = compartiment al unei nave cosmice în care stau astronauţii în timpul zborului; capsulă cosmică. [< fr. cabine, it. cabina, cf. engl. cabin].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CABLÁRE s.f. Acţiunea de a cabla; cablaj. [< cabla].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CABLIÉR s.n. Navă adaptată pentru transportul şi aşezarea cablurilor submarine. [Pron. -li-er, pl. -re. / < fr. câblier].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CABOTÁJ s.n. Navigaţie de-a lungul coastei de la un port la altul. [< fr. cabotage].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CABOTÍN, -Ă s.m. şi f. Actor lipsit de talent (afectat şi înfumurat); (p. ext.) cel care urmăreşte succese uşoare prin mijloace ieftine. [< fr. cabotin].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CABRÁRE s.f. Ridicare a unui cal în două picioare, sprijinindu-se pe picioarele dinapoi; cabraj. [< cabra].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

absorbí (absórb, absorbít) vb. – 1. A suge, a înghiţi, a se îmbiba. – 2. A preocupa. < Fr. absorber, cf. sorbi. – Der. absorbant, adj.; absorbitor, adj.; absorpţiune, s.f., din fr.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

CAPÁBIL, -Ă adj. Înzestrat; destoinic; valoros. ♦ Apt, potrivit, în stare de a face ceva. [Cf. fr. capable].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CASÁBIL, -Ă adj. 1. Casant. 2. (Despre o hotărâre judecătorească) Care poate fi anulat în urma unui apel sau a unui recurs. [Cf. fr. cassable].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CINÁBRU s.n. Sulfură naturală de mercur, de culoare roşie. ♦ Culoare roşie-închisă. [< it. cinabro, cf. fr. cinabre].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CITÁBIL, -Ă adj. Care poate fi vrednic de a fi citat, amintit. [Cf. fr. citable].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

COABITÁ vb. I. intr. (Despre un bărbat şi o femeie) A locui împreună, în aceeaşi casă; a convieţui. [Pron. co-a-, p.i. -tez, coabít. / cf. lat. cohabitare, fr. cohabiter].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

Labagiu :))

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

cabadái (cabădái) s.m. (înv.) hoţoman, voinic; brigand.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

cabráş, -ă, cabráşi, -e, (reg., despre cai) însemnat, dungat.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

carábă, carábe, s.f. (reg.) 1. fluier primitiv făcut de copii dintr-o ţeavă de soc, din cotorul frunzei de dovleac, din pană de gâscă. 2. fluierul de la cimpoi. 3. picior. 4. clanţă, cotoroanţă.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

cheábă s.n. (reg.) briceag mic, cuţitaş.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

chilabá s.f. (înv.) nume de dans ţărănesc, denumit şi „ca la uşa cortului”.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

chilabá s.f. (înv.) nume de dans ţărănesc, denumit şi „ca la uşa cortului”.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

cioábă, cioábe, s.f. (reg.) 1. vas de lemn spurcat. 2. pipă; lulea mare de lut, veche, cu ciubuc lung.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

alabála, s. invar. – În expresia: ce mai alabala? Apare de asemenea în unele cîntece şi jocuri de copii, ca un cuvînt fără un sens anume. Arab. ‘alā bāb allāh „cu ocrotirea lui Alah”, probabil prin intermediul tc. (Lokotsch 59; Iordan, BF, I, 110).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

corabeá, corabéle, s.f. (reg.) prăjitură din făină, unt, ouă şi zahăr.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

CURÁBIL, -Ă adj. (Rar) Care poate fi vindecat, îngrijit. [Cf. it. curabile, lat. curabilis].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

DATÁBIL, -Ă adj. Care poate fi datat. [Cf. fr. datable].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

habadír, habadíre, s.n. (reg.) 1. val de pânză întins la soare; sul, trâmbă. 2. mânecar scurt de pânză, căputaş de pânză albă.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

DOZÁBIL, -Ă adj. Care se poate doza; a cărui alcătuire poate fi dozată. [Cf. fr. dosable].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

DURÁBIL, -Ă adj. Care ţine mult timp; trainic. [Cf. fr. durable, it. durabile, lat. durabilis].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

AVUÁBIL, -Ă adj. care poate fi mărturisit. (< fr. avouable)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ELABORÁ vb. I. tr. 1. A formula, a da o formă definitivă unei idei, unui text, unei opere etc.; a crea. 2. A prepara, a lucra; a face anumite modificări. [< fr. élaborer, it., lat. elaborare].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

iabaşá (iavaşá), iabaşále, s.f. (reg.) cleşte de lemn sau de fier cu care se apucă nasul cailor nărăvaşi când se potcovesc.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

cabadái (cabădái) s.m. (înv.) hoţoman, voinic; brigand.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

FÁBULĂ s.f. 1. Istorioară alegorică, de obicei în versuri, în care sunt satirizate anumite moravuri şi deprinderi, folosindu-se procedeul personificării animalelor sau lucrurilor. 2. Subiectul, textura unei scrieri literare. ♦ Povestire în care nu se poate deosebi realul de invenţie, de născocire. [< lat. fabula].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

FABULÓS, -OÁSĂ adj. 1. Foarte mare, extraordinar. 2. Minunat, fantastic, ca în poveşti. [Cf. fr. fabuleux, lat. fabulosus].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

FEZÁBIL, -Ă adj. (Franţuzism) Care se poate face. [< fr. faisable].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

FIXÁBIL, -Ă adj. Care poate fi fixat. [Cf. fr. fixable].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

FORÁBIL, -Ă adj. Care poate fi (uşor) forat; care poate fi dislocat prin foraj. [Cf. fr. forable].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

FRIÁBIL, -Ă adj. Care se poate sfărâma, sparge uşor. [Pron. fri-a-. / cf. fr. friable, lat. friabilis < friare – a sparge].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

GABÉLĂ s.f. Impozit asupra sării care se percepea în trecut în Franţa. [Pl. -le. / < fr. gabelle].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

labostí, labostésc, vb. IV (reg.) a dezmierda, a iubi.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

HABITÁT s.n. (Biol.) Teritoriu locuit de un individ, de o specie ori de un grup de indivizi sau specii, în cadrul căruia populaţia respectivă găseşte o complexitate uniformă de condiţii de viaţă, adaptându-se acestora; biotop. [Pl. -te, -turi. / < fr. habitat].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

HÁBITUS s.n. Înfăţişare, aspect al unui individ. ♦ Aspectul unui cristal, determinat de predominarea formei celei mai simple pe care o poate lua. ♦ Înfăţişarea, aspectul unei plante. [< fr. habitus, cf. lat. habitus – aspect].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

babácă (babáci), s.m. – 1. Tată, tătic. – 2. (Arg.) Hîrtie de o mie de lei. – Var. babac, (înv.) babaie, băbăiţă. Ngr. μπαμπάϰας, din tc. baba „tată” de unde derivă şi alb., bg., sb. baba (Şeineanu, II, 30; Lokotsch 146; Gáldi 156). Sensul 2 se explică prin provenienţa firească a banilor. Var. babaie pare a se explica direct din tc.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

babánă (-ne), s.f. – Oaie stearpă. – Var. băbană. Bg. babana (DAR).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

babilón (-oáne), s.n. – 1. Babilonie. – 2. (Arg.) Tribunal, judecătorie. De la numele oraşului, intrat mai întîi în rom. prin intermediul ngr., cu fonetismul vechi Vavilon, şi modern prin fr. Der. (babilonian; babilonic; babilonie) apar de asemenea cu fonetismul ngr., dar sînt înv. (vavilonian, vavilonic, vavilonie). Alecsandri a întrebuinţat în mod excepţional creaţia adj. babelic; ex. său nu a fost imitat.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

babínă (babíne), s.f. – Buză groasă. Fr. babine (sec. XX). Galicism, folosit ca termen tehnic de vînătoare (Sadoveanu).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

babúră (-re), s.f. – 1. (Trans.) Fumar. – 2. (Trans.) Flăcăraie, vîlvătaie. – 3. (Banat) Lapoviţă. Sl. babura „horn”. Sensul 3 se explică poate prin aburii care însoţesc uneori precipitaţiile, şi care s-au asimilat probabil cu fumul (DAR în consideră cuvînt diferit de cel anterior).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

nababíe s.f. (înv.) 1. demnitatea de nabab. 2. ţinut asupra căruia se extindea stăpânirea unui nabab.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

ABATERE s.f. (Mold.) Înclinaţie, vocaţie, aptitudine. Să cerce buni dascali, să-i înveţe legea şi alte învăţături şi meşteşu<gu>ri, după abaterea lor. BUGOAVNĂ 1775, 43V. Etimologie: abate. Vezi şi abătut.

Dicţionarul limbii române literare vechi (1640-1780) - Termeni regionali, Mariana Costinescu, Magdalena Georgescu, Florentina Zgraon, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987

ABĂNAT s.n. v. bănat.

Dicţionarul limbii române literare vechi (1640-1780) - Termeni regionali, Mariana Costinescu, Magdalena Georgescu, Florentina Zgraon, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987

ABĂTUT adj. (Mold.) Înclinat. Tu ştii firea noastră şi neputinţa cea slabă a noastră că iaste abătută spre păcat. BUCOAVNĂ 1775, 62v. Etimologie: abate. Vezi şi abatere.

Dicţionarul limbii române literare vechi (1640-1780) - Termeni regionali, Mariana Costinescu, Magdalena Georgescu, Florentina Zgraon, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987

năgláb, năglábe, s.n. (reg.) sarcină de lemne, de fân.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

IMUÁBIL, -Ă adj. Neschimbător, permanent acelaşi; imutabil. [Pron. -mu-a-. / < fr. immuable].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

barabár, adv. – În şir, în rînd. Sb. barabar (Hasdeu 2442; DAR). – Der. bărăbări, vb. (a aranja, a netezi), formaţie internă, sau poate în legătură cu sb. barabariti se (DAR).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

barabói (-i), s.m. – 1. Plantă, alunele (Chaerophyllum bulbosum). – 2. Cartof. – Var. barabulă, s.f. (cartof). Mag. baraboly „plantă, alunele” (Cihac, II, 479; DAR), cf. şi bg. baraboj „cartof”, rut. barabolja, „cartof”. Pare a fi avut loc o contaminare cu numele Brandenburg, regiune de unde se importau cartofi în cantităţi mari (Philippide, Principii, 109; Borcea 177; Tiktin; Berneker 81; DAR), sau mai curînd cu germ. Grundbirne (› rut. bandurka „cartof”), în bandraburcă sau brandaburcă, s.f. „cartof”. Cf. şi ceh. brambor, rut. mandiburka „cartof”.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

odabáş, odabáşi, s.m. (înv.) căpitan.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

!absolvi (a~) (a termina un ciclu de învăţământ, a scuti de pedeapsă) vb., ind. prez. 3 absólvă, imperf. 3 sg. absolveá; conj. prez. 3 să absólve

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

*abiogén (-bi-o-) adj. m., pl. abiogéni; f. abiogénă, pl. abiogéne

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

!ablegát (a-ble-/ab-le-) s. m., pl. ablegáţi

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

abstrús (livr.) adj. m., pl. abstrúşi; f. abstrúsă, pl. abstrúse

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

!abţiné (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă abţín, 2 sg. te abţíi, 1 pl. ne abţínem, 2 pl. vă abţíneţi, 3 pl. se abţín; conj. prez. 3 să se abţínă; ger. abţinấndu-se; part. abţinút

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

LAVÁBIL, -Ă adj. (Despre ţesături) Care poate fi spălat. [Cf. fr. lavable].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

LAVABÓU s.n. Lavoar. ♦ (Rar) Chiuvetă. ♦ Spălător comun cu chiuvete (în căzărmi, internate etc.). [< fr. lavabo].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MARABÚT s.m. v. marabu.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

prabalí, prábăl, vb. IV (reg.) a încerca, a proba.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

MIRÁBIL, -Ă adj. (Rar) De mirat, extraordinar, minunat. [< it. mirabile, cf. lat. mirabilis].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

rablắu, rablắi, s.m. (reg.) 1. hoţ; om periculos. 2. om voinic şi prost.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

MUTÁBIL, -Ă adj. Care se poate schimba, muta, transforma. [Cf. lat. mutabilis, fr. mutable < lat. mutare – a schimba].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

sabárul s.n. sg. (reg.) numele unei hore executate în ritm vioi; melodie după care se execută această horă.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

sabrión, sabrioáne, s.n. (reg.) toiag preoţesc.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

sanabór, s.n. (reg.) numele unui leac folosit pentru astmă.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

NOTÁBIL, -Ă adj. Demn de luat în consideraţie, important; remarcabil. // s.m.pl. personaje de seamă, importante. [Cf. fr. notable, lat. notabilis].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

cabadái (-i), s.m. – Fanfaron, lăudăros. Tc. kabadayi (DAR). Înv. (sec. XVIII).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

silabár, silabáre, s.n. (înv.) 1. abecedar. 2. totalitatea semnelor care reprezintă silabele unei limbi monosilabice.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

carábă (carábe), s.f. – 1. Fluier. – 2. Tubul cimpoiului. – 3. Femur. Pare a fi vorba de un cuvînt balcanic, din fondul tracic. Coincide cu sb. karabe „fluier”, carabatak „partea de sus a pulpei de pasăre”; însă nu se poate explica prin sb. (cum susţin DAR şi Scriban), deoarece este împrumut în sl. şi datorită răspîndirii rom. a cuvîntului şi a der. săi. În plus, este cuvînt care a proliferat şi în gr., fără ca rădăcina să aparţină acestei limbi, cf. gr. ϰαραβίς „lăcustă”; ϰάραβος „gîndac” şi, mai tîrziu, „navă”, care, după Boissacq 411, trebuie să fie cuvînt străin în gr.; ϰαρβατίνη „învelitoare de blană pentru picioare”, a cărui origine este necunoscută, tot după Boissacq 412; ϰαρβατιών „maşinărie de aruncat suliţe”. Toate aceste cuvinte s-ar putea explica pe baza unui cuvînt străin (probabil trac), cu sensul de „tulpină”, apoi devenit „picior”, şi poate în legătură cu gr. ϰάλαμος. lat. calamus. Acest ipotetic *caraba nu poate fi gr., căci rezultatul rom. al lui b intervocalic ar fi fost diferit; şi, întrucît nu este nici sl., se cuvine să-l atribuim fondului primitiv balcanic. Animalele care au primit nume derivate de la acest cuvînt, se caracterizează, toate, prin faptul că au multe picioare; ϰάραβος „navă” (lat. carabus, de unde sp., cáraba, carabela, cf. rom. corabie) se explică prin aspectul bărcii cu vîsle, care are o oarecare asemănare cu un gîndac. Trecerea semantică de la „fluier” la „os” şi „picior” este firească, cf. lat. tibia, fr. flûte, rom. fluier şi ciolan. Der. caraban, s.m. (nasicorn); carabană, s.f. (nasicorn; femur); cărăbăni, vb. (a o întinde, a fugi, a dispărea; a da lovituri), cuvînt pe care Pascu, Etimologii, 63, DAR şi Scriban îl pun în legătură cu caravană, ipoteză imposibilă istoric şi fonetic şi care trebuie să se interpreteze ca „a pleca pe picioare”, cf. fr. carapater; cărăbăneală, s.f. (fugă, plecat); carabete, s.m. (larvă de ţînţar sau tăune), pe care Diculescu, Elementele, 489, îl pun în legătură cu un gr. *ϰαραββίς, şi care este un der. cu suf. -ete, cf. cărete. Din acelaşi grup face parte fără îndoială cărăbuş, s.m. (insectă, Melolontha vulgaris), format cu suf. -uş (mr. cărăbuş, megl. carabatšcă, cf. bg. karabacka, care trebuie să provină din rom.), şi care prezintă un paralelism perfect cu gr. ϰάραβος. Pentru acest cuvînt rom. s-au sugerat numeroase etimoane. Puşcariu 286 pleacă de la lat. scarabaeus (sard. carrabusu, piem. rabastabüsa, cf. REW 1225), despre care presupune că s-a contaminat cu lat. buscus „pădure”, şi propune de asemenea o legătură cu alb. karabuš „rac” (cf. Meyer 177 şi Papahagi, Etimologii). REW 1671 presupune un lat. *carabus, pe care el însuşi îl califică drept incert cu acest sens, şi care n-ar fi dat rezultatul rom. Scriban îl leagă direct de lat. scarabaeus, şi Diculescu, Elementele, 487, de un gr. *ϰάρραβος, cu finală expresivă. În sfîrşit, DAR leagă acest cuvînt cu cărăbaş, fără să fie clară raţiunea acestei apropieri. Pare mai sigur să nu îl separăm de caraban sau carabete; caz în care şi alb. ar proveni din rom. Var. caradaşcă, s.f. (nasicorn) indică o contaminare a lui cărăbuş cu rădaşcă. ♦ Caravani, s.m. pl. (pantaloni tipic orientali), din bg. karavani (DAR) şi caravei, s.n. (par, băţ), folosit în Olt., par a fi în legătură cu acelaşi cuvînt primitiv, fără îndoială prin intermediul sl. ♦ Carîmb, s.m. (drug de loitră în care intră spetezele carului; parte a cizmei care îmbracă piciorul de la genunchi la gleznă, în Bucov. şi Maram., băţ pentru a măsura laptele muls) face parte din aceeaşi familie, şi reprezintă acelaşi cuvînt cu infixul nazal vechi (cf. gr. ϰαράμβιος „gîndac” şi glosa lui Hesiquio ϰαράμβος, citată de Capidan, LL, II, 224). Ipotezele în legătură cu originea sa sînt şi mai numeroase decît în cazul lui cărăbuş; din mag. karina (Cihac, II, 487); de la carri umbo (Philippide, ZRPh., XXXI, 302); din sl. *karǫbŭ „coajă”, provenind din gr. ϰόρυμβος (Weigand, Jb, XVI, 222); din sl. korubati „a dezghioca” (Miklosich, Et. Wb., 132); din lituan. karābas (Scriban, Arhiva, 1921, p. 238); din lat. calamulus cu un b dezvoltat între consoanele rezultatului primitiv *cărîmlu (Puşcariu, Dacor., II, 596; cf. REW 1485); această ipoteză, admisă de Densusianu, GS, 363; Candrea şi DAR, prezintă mari dificultăţi fonetice (Cf. Graur, BL, V, 91). În sfîrşit, Capidan, LL, II, 224-7, bazîndu-se pe glosa lui Hesiquio menţionată, crede că este vorba de un cuvînt anterior introducerii lat. în Dacia. – Cf. încăibăra.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

,abisuri, s.n. Prăpastie, adâncime.

Dicţionarul limbii române contemporane, Vasile Breban, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1980

PARÁBIL, -Ă adj. (Sport; despre lovituri, goluri etc.) Care poate fi evitat sau apărat. [Cf. it. parabile, fr. parable].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PASÁBIL, -Ă adj. (Fam.) Care poate fi acceptat, utilizat; acceptabil. [Cf. fr. passable].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CABOTAJ, (in transporturile rutiere) in regim de..., plecare din tara de origine, traversarea frontierei si intoarcere in tara de origine

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

POTÁBIL, -Ă adj. Apă potabilă = apă bună de băut. [Cf. fr. potable, lat. potabilis].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

RABÁNĂ s.f. Ţesătură dungată, impermeabilă din rafie şi bumbac, din care se fac perdele, pânză de cort etc. [< fr. rabane].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

RABATÓR s.n. Organ al unor maşini agricole care apleacă plantele spre aparatul de tăiere. [Cf. fr. rabattoir].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

RABINÁT s.n. Calitatea, funcţia de rabin. [< fr. rabbinat].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

RABOTÁT s.n. Rabotare. ♦ Maşină de rabotat = raboteză. [< rabota].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

RABOTÓR, -OÁRE s.m. şi f. Lucrător la raboteză. [Cf. fr. raboteur].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

tarabán, tarabáni, s.n. (înv.) perceptor.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

chiábă (-ébe), s.f. – (Banat, Trans.) Cuţit. Sb. kebe (DAR).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

chiabúr (chiabúră), adj. – Bogat, opulent, înstărit. Tc. kiabir „bogat, puternic” (Cihac, II, 562; Şeineanu, II, 109; Lokotsch 981). – Der. chiaburesc, adj. (de chiabur); chiaburi, vb. (a se îmbogăţi); chiaburie, s.f. (bogăţie, bunăstare).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

REABONÁ vb. I. refl. A se abona din nou. [Pron. re-a-. / cf. fr. réabonner].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

trabánt s.m. (înv.) 1. soldat infanterist; dorobanţ. 2. satelit.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

abcedar

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ţoábă, ţoábe, s.f. (reg.) 1. ţânţar mic, negru. 2. femeie imorală.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

SABÁTIC, -Ă adj. Referitor la sabat, de natura sabatului. ♦ An sabatic = an de studiu acordat periodic universitarilor din anumite state, în care aceştia nu au obligaţii didactice. [Cf. fr. sabbatique].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SABÍNĂ s.f. (Bot.) Varietate de ienupăr din Europa meridională, ale cărui frunze au proprietăţi medicinale. [< fr. sabine, it., lat. sabina].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SABLÁRE s.f. Acţiunea de a sabla şi rezultatul ei; sablaj, sablat. [< sabla].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SABORDÁ vb. I. tr. A scufunda intenţionat propria navă pentru a nu cădea în mâinile inamicului. [< fr. saborder].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SABOTÓR, -OÁRE s.m. şi f. Cel care sabotează. [Cf. fr. saboteur].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SCABIÓS, -OÁSĂ adj., s.m. şi f. (Bolnav) de scabie; râios. [Pron. -bi-os. / cf. lat. scabiosus, fr. scabieux].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SCABRÓS, -OÁSĂ adj. Neruşinat; indecent, necuviincios; scârbos. [Cf. fr. scabreux, lat. scabrosus < scaber – murdar].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SILÁBĂ s.f. Parte dintr-un cuvânt alcătuită dintr-unul sau din mai multe sunete, care se rosteşte într-o singură emisiune a vocii. [Cf. lat. syllaba, gr. syllabe].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

STABILÍ vb. IV. 1. tr. A hotărî, a decide, a preciza. 2. tr. A înfăptui, a realiza. 3. tr., refl. A (se) aşeza într-un loc. [< it., lat. stabilire].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

STRÁBIC, -Ă adj., s.m. şi f. (Suferind) de strabism, saşiu. [Cf. fr. strabique].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SUDÁBIL, -Ă adj. (Despre metale) Care se poate suda. [Cf. fr. soudable].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

conabíu (conabíe), adj. – Roşu închis, stacojiu. Tc. kunabi, din arab. ’unnabi „de culoarea unui fruct roşu” (Iogu, GS, V, 181). Este greşită explicaţia lui Şeineanu, II, 149, bazată pe tc. kunebi „de cînepă” şi acceptată de DAR.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ŞABLÓN s.n. 1. Model, tipar după care se poate face o piesă etc. ♦ Instrument cu care se controlează sau se măsoară dimensiunile ori unghiurile unei piese în curs de fabricaţie. 2. Piesă având însemnate anumite dimensiuni, după care se reglează războiul de ţesut. 3. Tip de subiect, acţiune, personaj, procedeu etc. mult utilizat şi a cărui reluare dovedeşte incapacitatea de invenţie a autorului; (fig.) clişeu, formulă repetată invariabil. [< germ. Schablone, cf. rus. şablon].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TABÁGIC, -Ă adj. Cauzat de tabagism; caracteristic unui fumător vechi. ♦ (şi s.) Intoxicat cu nicotina din tutun. [Cf. fr. tabagique].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TABELÁR, -Ă adj. (Despre liste, situaţii etc.) Care are forma unui tabel. ♦ Tipărire tabelară = vechi sistem de tipărire cu ajutorul unor tăbliţe de lemn pe care se grava textul. [Cf. fr. tabellaire].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TABÉLĂ s.f. Tablă; tabel. ♦ Serie de valori numerice aranjate într-o anumită ordine în şiruri şi coloane, folosite pentru a uşura anumite calcule sau pentru a face anumite clasificări. [< germ. Tabelle, it., lat. tabella].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TABÉTIC, -Ă adj., s.m. şi f. (Suferind) de tabes; ataxic. [< fr. tabétique].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TABINÉT s.n. Numele unui joc de cărţi. [Pl. -te, -turi. / cf. fr. table nette].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TABLETÁ vb. I. tr. A face tablete, comprimate, drajeuri (medicamentoase) dintr-o anumită substanţă. [Cf. fr. tabletter].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TABLIÉR s.n. Totalitatea grinzilor care susţin partea pe care se circulă a unui pod. [Pron. -li-er. / < fr. tablier].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

corabíe (-íi), s.f. – 1. Navă, vas. – 2. (Arg.) Pantof, încălţăminte. – Mr. cărave, megl. curabie. Sl. korablῑ (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Miklosich, Lexicon, 303; Cihac, II, 73; Meyer 177; Conev 820, din gr. ϰαράβι (cf. carabă). Aparţine aceleiaşi familii a lat. carabus, de unde sp. carabela (› rom. caravelă, s.f., prin intermediul fr. caravelle); cf. bg., sb. korab, sb., cr., slov. korablja, rus. korablĭ, alb. karáf, mag. kereb. – Der. corăbier, s.m. (navigator, marinar); corăbierie, s.f. (navigare); corăbia (var. corăbieri), vb. (a naviga), cuvinte puţin folosite; corăbiască (var. corăbierească), s.f. (dans tipic).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ála-bála interj.

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

degeába adv.

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

alabala

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

*balabán1 (reg.) adj. m., pl. balabáni; f. balabánă, pl. balabáne

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

balabán2 (înv., reg.) s. m., pl. balabáni

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

abatere, abateri s.f. (glum.) căsătorie (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, Bucureşti, 2006)

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

FABULÓS, -OÁSĂ I. adj. 1. care aparţine lumii fabulelor; de basm; fantastic. 2. (despre preţuri, sume, averi) care depăşeşte orice închipuire; enorm, extraordinar. II. s. n. element fabulos (I, 1). (< fr. fabuleux, lat. fabulosus)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

a o aburi expr. (eufem.) a practica felaţia (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

fábulă (fábule), s.f. – Povestire scurtă alegorică. Lat. fabula (sec. XIX). – Der. (din fr.) fabulist, s.m.; fabulos, adj.; fabulaţi(un)e, s.f.; confabula, vb. refl. Cf. faulă.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

MOZARÁB, -Ă I. adj., s. m. f. (creştin) care şi-a păstrat religia în timpul ocupaţiei arabe în Spania. II. adj. arta ~ă = arta creştină dezvoltată în Spania în sec. X-XI sub influenţa artei islamice, caracterizată prin arcul în potcoavă, ornamentarea faţadei edificiilor cu plăci multicolore de ceramică, precum şi prin grija pentru împodobirea manuscriselor cu miniaturi pline de vervă cromatică şi preferinţa pentru prelucrarea metalelor preţioase şi a fildeşului. (< fr. mozarabe, sp. moz' arabe)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MURABÍT s. m. marabu (I,1). (< fr. murabit)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MUTÁBIL, -Ă adj. care poate fi mutat; variabil. (< fr. mutable, lat. mutabilis)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

NOTÁBIL, -Ă adj. demn de luat în consideraţie, important; remarcabil. ♢ (s. m. pl.) notabilitate (2). (< fr. notable, lat. notabilis)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PANARÁB, -Ă adj. referitor la totalitatea ţărilor de limbă arabă şi de civilizaţie musulmană. (< fr. panarabe)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PARABÁL s. n. panou dispus perpendicular pe direcţia de tragere într-un poligon, astfel încât să poată opri gloanţele ricoşate. (< fr. pare-balles)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PARÁBIL, -Ă adj. (sport.; despre lovituri, goluri etc.) care poate fi evitat, apărat. (< fr. parable)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PASÁBIL, -Ă adj. (fam.) care poate fi acceptat, utilizat; acceptabil. (< fr. passable, it. passabile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PECÁBIL, -Ă adj. susceptibil de păcat; păcătos. (< fr. peccable)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PLIÁBIL, -Ă adj. 1. care poate fi pliat; pliant. 2. docil, supus. (< fr. pliable)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

POLÁBĂ s. f. limbă slavă occidentală vorbită cândva pe cursul inferior al Elbei. (< fr. polabe)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

POTÁBIL, -Ă adj. (despre lichide) care se poate bea; bun de băut. (< fr. potable, lat. potabilis)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

RABÁNĂ s. f. ţesătură dungată, impermeabilă, din rafie şi bumbac, din care se fac perdele, pânză de cort etc. (< fr. rabane)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

RABATÓR s. n. organ al unor maşini agricole de recoltat care apleacă plantele spre aparatul de tăiere. (< fr. rabattoire)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

RABINÁT s. n. calitatea, funcţia unui rabin. ♢ timpul cât funcţionează un rabin. (< fr. rabbinat, germ. Rabbinat)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

RABÍNIC, -Ă adj. propriu rabinilor. o limbă ~ă (sau talmudică) = limbă ebraică postbiblică. (< fr. rabbinique)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

RABOTÁJ s. n. rabotare. (< fr. rabotage)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

RABOTÓR, -OÁRE s. m. f. lucrător la raboteză. (< fr. raboteur)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

REABONÁ vb. refl. a se abona din nou. (< fr. réabonner)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

RETÁBLU s. n. (în bisericile catolice) panou vertical sculptat şi pictat, în spatele altarului. (< fr. retable, sp. retablo)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SABÁTIC, -Ă adj. referitor la sabat, de sabat. o an ~ = an de studiu acordat periodic universitarilor din anumite state, în care aceştia sunt scutiţi de obligaţii didactice. (< fr. sabbatique)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SABEÉNI s. m. pl. membri ai mai multor secte religioase aparţinând sabeismului. (< fr. sabéens)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SABEÍSM s. n. cult al focului şi al corpurilor cereşti, în vechime la caldeeni, perşi etc. (< fr. sabéisme)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SABÍNĂ s. f. varietate de ienupăr din Europa meridională, ale cărui frunze au proprietăţi medicinale. (< fr. sabine, lat. sabina)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SABORDÁ vb. tr. a scufunda intenţionat propria navă pentru a nu se zdrobi de stânci sau a nu fi capturată de inamic. (< fr. saborder)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SABOTÁJ s. n. distrugere, stricare conştientă a unui lucru, a unei maşini etc., pentru a zădărnici o acţiune, un proces etc. (< fr. sabotage)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SABOTÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care sabotează. (< fr. saboteur)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SCABIÓS, -OÁSĂ adj., s. m. f. (bolnav) de scabie. (< fr. scabieux, lat. scabiosus)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SCABRÓS, -OÁSĂ adj. neruşinat; indecent, necuviincios. (< lat. scabrosus, fr. scabreux)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SILABÁR s. n. sistem de scriere în care fiecare simbol reprezintă nu un fonem, ci o silabă. (< fr. syllabaire)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SILÁBĂ s. f. parte dintr-un cuvânt, dintr-unul sau din mai multe foneme, care se rosteşte într-o singură emisiune a vocii. (< fr. syllabe, lat. syllaba)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SILÁBIC, -Ă adj. referitor la silabe; alcătuit din silabe. (< fr. syllabique)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

-SILABÍE elem. silab-.

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

STABILÍ vb. I. tr. 1. a hotărî, a decide, a preciza. 2. a înfăptui, a realiza. II. tr., refl. a (se) aşeza într-un loc. (< lat., it. stabilire)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

STRÁBIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de strabism. (< fr. strabique)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SUDÁBIL, -Ă adj. care poate fi sudat. (< fr. soudable)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SUMÁBIL, -Ă adj. (mat.; despre o funcţie) integrabilă; (despre o serie) convergentă. (după fr. sommable)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ŞÁBĂR s. n. instrument de răzuit în metalurgie, în industria petrolului, în litografie etc. (< germ. Schaber)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ŞABLÓN s. n. 1. model, tipar după care se poate face o piesă etc. ♢ instrument cu care se controlează sau se măsoară dimensiunile ori unghiurile unor piese în curs de fabricaţie. 2. piesă având însemnate anumite dimensiuni, după care se reglează războiul de ţesut. 3. tip de subiect, acţiune, personaj, procedeu etc. mult utilizat şi a cărui reluare dovedeşte incapacitatea de invenţie a autorului. 4. (fig.) formulă stereotipă; clişeu verbal. (< germ. Schablone)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TABÁGIC, -Ă adj. cauzat de tabagism; caracteristic unui fumător vechi. ♢ (şi s.) intoxicat cu nicotină. (< fr. tabagique)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TABELÁR, -Ă adj. în formă de tabel. o tipărire ~ă = vechi sistem de tipărire cu ajutorul unor tăbliţe de lemn pe care se grava textul. (< lat. tabellarius, gr. tabellaire)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TABÉLĂ s. f. serie de valori numerice aranjate într-o anumită ordine în şiruri sau coloane care servesc pentru anumite calcule sau clasificări. o ~ de logaritmi = tabelă matematică cuprinzând valorile funcţiilor logaritmice. (< lat. tabella, germ. Tabelle)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TABÉTIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de tabes; ataxic. (< fr. tabétique)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TABINÉT s. n. numele unui joc de cărţi. (< fr. table nette)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TABLETÁ vb. tr. a da unei substanţe medicamentoase formă de tabletă (2). (< fr. tabletter)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TABLIÉR s. n. ansamblul grinzilor care susţin partea pe care se circulă a unui pod. (< fr. tablier)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TABLOÍD s. n., adj. (cotidian) care are jumătate din formatul tradiţional al unui ziar. (< engl. tabloid, fr. tabloïde)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TABUÍSM s. n. caracter de tabu, interdicţie bazată pe tabu. (< tabui + -ism)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TABUIZÁ vb. tr., refl. a (se) face, a deveni tabu. (< it. tabuizzare)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TABULÁR, -Ă adj. I. 1. înscris în coloanele unui registru, pe o listă etc. o diferenţă ~ă = diferenţa între doi termeni consecutivi ai unei tabele numerice. 2. prezent ~ = prezentul verbului în scrierea de memorii, de însemnări etc. II. (despre relief, corpuri) întins, neted, plat; în formă de masă. ♢ (tehn.; despre un material) în formă de plăci. (< fr. tabulaire, lat. tabularius)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TÁBULĂ s. f. suprafaţa dinţilor mamiferelor, al cărei aspect este adesea caracteristic animalului. (< lat. tabula)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TABURÉT s. n. scăunel rotund sau pătrat, fără spetează. (< fr. tabouret)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TENÁBIL, -Ă adj. 1. la care se poate rezista, suportabil. 2. care se poate ţine, păstra; durabil, trainic. (< fr. tenable)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

VALÁBIL, -Ă adj. care are valoare; care poate fi acceptat; acceptabil. ♢ care întruneşte condiţiile cerute de lege, de o autoritate. (< fr. valable)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

gloábă (gloábe), s.f. – 1. Amendă. – 2. Mîrţoagă. – Megl. gloabă. Sl. (bg., sb.) globa „pedeapsă” (Miklosich, Lexicon, 129; Meyer 140; Berneker 305), cf. alb. gjobë, ngr. γλάμπα. Sensul 2 se explică desigur prin obiceiul de a plăti amenzile în natură, fapt pentru care se alegeau caii cei mai proşti, cf. pui de bodaproste. – Der. globi, vb. (a pune amendă, a pedepsi); globnic, s.m. (înv., persoană care strîngea amenzile), din sl. globĭnikŭ.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

habacíu (habacíi), s.n. – Manta. – Var. habagiu. Origine incertă. Pare a fi în legătură cu aba; după Scriban, din tc. heba „pulbere”, ipoteză neverosimilă. Sec. XVII, înv.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

habadíe (habadíi), s.f. – (Munt., Olt.) Bălării, buruieni, mărăciniş. – Var. hăbădie. Sl. habotija (Candrea; Scriban). – Der. habadic (var. hăbădic, hapatic, hebe(l)ti(u)c), s.n. (frunze uscate); hăbăticar, s.n. (bălării, tufiş).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

Podoabe

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

ABRÚPTO v. .

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

durabil

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

iabaşá (iabaşále), s.f. – Instrument în formă de cleşte folosit la stăpînirea animalelor. – Var. iavaşa. Tc. yevaşa (Şeineanu, II, 218; Lokotsch 945). Var. se foloseşte şi în Arg., cu sensul de „ochelari”.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

gabanós (= cabanos) s.m. (pl. gabanoşi)

Dictionnaire morphologique de la langue roumaine, A. Lombard, C. Gâdei, Editura Academiei, Bucureşti, 1981

DÁBULĂ, dabule, s.f. (Reg.) Dabilă2.

Dicţionarul limbii române moderne, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, Bucureşti, 1958

taborít s. m., pl. taboríţi

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

ABATESA, abatese s.f. Calugarita care conduce activitatea intr-o manastire catolica. – Din lat. abbatissa.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ablatie

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

labagiu dezamagit=((çopil prost

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

şabaná (şabanále), s.f. – Livrea, haină de uniformă. – Var. şa(r)vana. Tc. şebane (Tiktin). Sec. XVIII.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

scoábă (-be), s.f. – 1. Nişă, firidă. – 2. Adîncitură, zănoagă. – 3. Daltă, cosor. – 4. Gură de broască la uşă, belciug, parte de broască în care intră zăvorul. – 5. Cîrlig, crampon. – 6. (Arg.) Brici de bărbierit. Sl. skoba (Miklosich, Slaw. Elem., 44; Cihac, II, 332; Conev 63), cf. bg. skob, sb., slov., rus. skoba, mag. szkaba. – Der. scobi, vb. (a găuri, a săpa; a goli, a curăţa; a decolta; a grava, a sculpta; refl., a-şi curăţa nările, dinţii, urechile; refl., a se scărpina în cap); scobitoare, s.f. (beţişor de scobit în dinţi; Arg., baston; beţişor de curăţat pipa); scobitură, s.f. (gaură); scobîrli (var. Banat scorbeli), vb. (a scurma, a scormoni); scob, s.n. (canal prin care trece măcinişul), probabil prin confuzie cu scos. Cf. scofală.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

scrábă (-be), s.f. – Pantof vechi. – Var. şcrabă, scroa(m)bă. Origine incertă. Ar putea avea legătură cu rut. šcrab (Bogrea, Dacor., IV, 849); mai probabil este o deformare a sl. skravasfară, v. aici; în acest caz ar fi o simplă var. a lui sfîrloagă şi ar exprima ideea de „obiect în formă de barcă”. Pare cuvînt identic cu scrab(ă), s.f. (condroniu, Melampyrum nemorosum); scradă, s.f. (o anumită plantă); toate sînt cuvinte mold. Der. scrombăi, vb. (Mold., a scîlcia); scredi, vb. refl. (Olt., a se scîlcia); sfriji (var. sfreji), vb. refl. (a se zbîrci, a se usca, a slăbi), probabil în loc de *screzi, de la scradă, pl. scrăzi (după Cihac, II, 342, din sl. chyra „debilitate”; după Scriban, din vrej).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

labagiu, cel care isi face laba

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

silábă (-be), s.f. – Grup de foneme pronunţat într-un singur efort expiator. – Mr. silavie. Fr. sylabbe, mr. din ngr. σμλλαβή. – Der. silabisi, vb. (a pronunţa rar, pe silabe), format după ngr. σμλλαβίζω (Tiktin; Gáldi 251) cu finala -si provine vb. împrumutate din gr., cf. mr. silavisire; silabic, adj., din fr. syllabique.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ABAGERÍE1, abagerii, s.f. Atelier sau industrie de (haine de) aba. – Abagiu + suf. -ărie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ABAGERÍE2 s.f. Meseria de abagiu. – Abager + suf. -ie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

abandoná vb. I. tr. a părăsi, a renunţa definitiv la ceva. ♦ a neglija, a lăsa în voia... II. refl. a se lăsa pradă unui sentiment, unei emoţii. III. intr. a se retrage dintr-o competiţie. (< fr. abandonner)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABANDONÁ, abandonez, vb. I. 1. Tranz. A părăsi pe cineva (lăsându-l fără sprijin sau ajutor); a renunţa la ceva. 2. Tranz. şi intranz. A renunţa la continuarea participării la o întrecere sportivă. – Din fr. abandonner.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ABATÉSĂ, abatese, s.f. Călugăriţă care conduce o abaţie. – Din lat. abbatissa.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

abatésă s. f. maică superioară a unei abaţii. (< it. abbadessa, lat. abbatissa)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABATÍZĂ, abatize, s.f. (Mil.) Dispozitiv de apărare făcut din copaci tăiaţi şi culcaţi cu vârful spre inamic sau din crăci înfipte în pământ. – Din fr. abattis.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

abatíză s.f. (mil.) baraj realizat din copaci culcaţi cu vârful spre inamic. (< fr. abattis)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

abaţiál, -ă adj. care aparţine unei abaţii. (< fr. abbatial, lat. abbatialis)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABDICÁRE, abdicări, s.f. Acţiunea de a abdica. – V. abdica.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ABDOMIN(O)- elem. „abdomen”. (< fr. abdomin/o/-, cf. lat. abdomen)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABDUCTÓR, abductori, adj. (În sintagma) Muşchi abductor = muşchi care îndepărtează un membru de axul median al corpului sau două organe unul de celălalt. – Din fr. abducteur.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

abductór adj., s. m. (muşchi) care produce abducţie. (< fr. abducteur, lat. abductor)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABECEDÁR, abecedare, s.n. Manual elementar pentru învăţarea scrisului şi a cititului; azbucoavnă, bucoavnă. ♢ Fig. Carte care cuprinde noţiunile de bază dintr-un anumit domeniu. – Din lat. abecedarium, fr. abécédaire.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

abecedár s. n. 1. carte elementară pentru învăţarea scrisului şi cititului. 2. (fig.) primele noţiuni ale unei ştiinţe sau profesiuni; abc. (< lat. abecedarius, fr. abécédaire)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABERATÍV, -Ă, aberativi, -e, adj. (Livr.) Care este departe de adevăr, care ţine de aberaţie (1). – Din fr. aberratif.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

aberatív, -ă adj. care ţine de aberaţie. (< fr. aberratif)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABIENTÍN s.n. Substanţă răşinoasă extrasă din lemnul de brad, care se prezintă sub formă de cristale incolore, solubile în apă şi în alcool. [Pr.: -bi-en-] – Din fr. abiéntin.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

abjudecá vb. tr. (jur.) a suspenda printr-o sentinţă judecătorească. (< lat. abiudicare)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABJUDECÁ, abjúdec, vb. I. Tranz. A anula, a suspenda (un titlu, un drept etc.) printr-o hotărâre judecătorească. – Din lat. abjudecare.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ABJURÁRE, abjurări, s.f. Acţiunea de a abjura şi rezultatul ei. – V. abjura.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ablastíe s. f. 1. (biol.) nedezvoltare sau dispariţie completă a unui organ. 2. (chir.) măsuri de evitare a contaminării plăgii cu celule tumorale. (< fr. ablastie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABLÁŢIE s.f. v. ablaţiune.

Supliment DEX, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, 1988

ablepsíe s. f. cecitate (1). (< fr. ablepsie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABLEPSÍE, ablepsii, s.f. (Med.) Cecitate. – Din fr. ablépsie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ABNEGÁRE s.f. (Rar) Abnegaţie. – V. abnega.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ABORDÁRE, abordări, s.f. Acţiunea de a aborda. – V. aborda.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ABORIGÉN, -Ă, aborigeni, -e, adj., s.m. şi f. (Livr.) Băştinaş, autohton, indigen. – Din fr. aborigène.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

aborigén, -ă adj., s.m. f. băştinaş, autohton, indigen. (< fr. aborigène, lat. aborigines)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

abrastól s. m. sare de calciu a naftolului, substanţă antiseptică în vinificaţie. (< engl. abrastol)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABRAZÁRE, abrazări, s.f. (Rar) Abraziune (2). – Cf. fr. a b r a s i o n.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ABREVIÁT, -Ă, abreviaţi, -te, adj. (Despre cuvinte, titluri etc.) Care a fost prescurtat. [Pr.: -vi-at] – V. abrevia.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ABROGÁRE, abrogări, s.f. Acţiunea de a abroga. – V. abroga.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ABRUTIZÁ, abrutizez, vb. I. Tranz. şi refl. A face să-şi piardă sau a-şi pierde însuşirile morale, specific umane; a deveni sau a face să devină insensibil, asemănător cu un animal, cu o brută; a (se) îndobitoci, a (se) dezumaniza. – După fr. abrutir.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

abrutizá vb. tr., refl. a face să-şi piardă, a-şi pierde însuşirile umane; a (se) îndobitoci; a (se) dezumaniza. (după fr. abrutir)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABSCÍSĂ, abscise, s.f. Simbolul care indică lungimea şi sensul segmentului cuprins între un punct fix al unei drepte şi un punct dat de pe dreaptă. ♦ Una dintre coordonatele carteziene, care serveşte la stabilirea poziţiei unui punct în plan sau în spaţiu. – Din fr. abscisse, lat. abscissa [linea].

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

abscísă s. f. 1. (mat.) număr real care indică pe o axă lungimea şi sensul segmentului cuprins între originea axei şi un punct dat, determinând poziţia acestuia. 2. prima coordonată carteziană (orizontală) a unui punct. (< fr. abscisse, lat. /linea/ abscissa)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

absidiál, -ă adj. referitor la absidă. (< fr. absidial)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABSIDIÁL, -Ă, absidiali, -e, adj. Care ţine de absidă; privitor la absidă. [Pr.: -di-al. – Var.: absidál, -ă adj.] – Din fr. absidal.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

absorbít, -ă I. adj., s. n. (fluid) încorporat de o substanţă absorbantă. II. adj. (fig.) preocupat; captivat. (< absorbi)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABSORBÍT, -Ă, absorbiţi, -te, adj. 1. Supt, înghiţit; încorporat. 2. Fig. Preocupat, captivat. – V. absorbi.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

abstráct, -ă I. adj. gândit în mod separat de ansamblul concret, real. ♢ în ~ = pe bază de deducţii logice; exprimat (prea) general, teoretic; (despre un proces de gândire) greu de înţeles; (mat.) număr ~ = număr căruia nu i se alătură obiectul numărat; artă ~ă = curent apărut în artele plastice europene la începutul sec. XX, care se caracterizează prin intelectualizarea, reducţia abstractă şi încifrarea imaginii; abstracţionism. II. s. n. 1. parte de vorbire provenită prin derivare cu sufixe sau prin conversiuni de la o altă parte de vorbire, având un sens abstract. ♢ ~ verbal = substantiv care provine de la un verb, denumind acţiunea acestuia. 2. categorie filozofică desemnând cunoaşterea proprietăţilor esenţiale şi generale. (< germ. abstrakt, lat. abstractus)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABSTRÁCT, -Ă, abstracţi, -te, adj., s.n. 1. Adj. Care rezultă din separarea şi generalizarea însuşirilor caracteristice ale unui grup de obiecte sau de fenomene; care este considerat independent, detaşat de obiecte, de fenomene sau de relaţiile în care există în realitate. ♢ Loc. adv. În abstract = pe bază de deducţii logice, teoretice, fără legătură cu datele sau cu faptele concrete. 2. Adj. Conceput în mod prea general, prea teoretic; p. ext. greu de înţeles din cauza lipsei de ilustrări concrete. 3. S.n., adj. (Cuvânt) care are sens abstract (1). ♦ Abstract verbal = substantiv care provine dintr-un verb şi exprimă acţiunea verbului respectiv. – Din lat. abstractus, germ. abstrakt, fr. abstrait.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

abstráge vb. I. tr. a efectua o abstractizare. II. refl. a se izola de realitatea înconjurătoare. (după fr. abstraire, lat. abstrahere)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABSTRÁGE, abstrág, vb. III. Tranz. (Rar) A desprinde o însuşire independent de obiectul sau de obiectele cărora le aparţine; a judeca izolat, în afara unui context. – Din fr. abstraire (după trage).

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ABŢIGUÍ, abţiguiesc, vb. IV. (Fam.) 1. Refl. A se îmbăta. 2. Tranz. A da (cuiva) o bătaie (uşoară). ♦ Fig. A face cuiva un rău. 3. Tranz. A modifica date, un text etc. pentru a corespunde mai bine (scopului urmărit); p.ext. a falsifica. – Et. nec. – abţiguíre s.f.; abţiguit, -ă adj.

Supliment DEX, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, 1988

ABUNDÉNT, -Ă, abundenţi, -te, adj. Care este în cantitate mare, care abundă; bogat, îmbelşugat. – Din fr. abondant, lat. abundans, -ntis.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

abundént, -ă adj. care abundă; profuz. (după fr. abondant, lat. abundant)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ADORÁBIL, -Ă, adorabili, -e, adj. Plin de farmec; fermecător, încântător, minunat. – Din fr. adorable, lat. adorabilis.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

AGREÁBIL, -Ă, agreabeli, -e, adj. Plăcut, distractiv. ♦ (Despre oameni) Simpatic. [Pr.: -gre-a-] – Din fr. agréable.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ALOCÁBIL, -Ă, alocabili, -e, adj. Care poate fi alocat. – Aloca + suf. -bil.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BABALẤC, babalâci, s.m. 1. (Fam. şi depr.) Om bătrân şi neputincios; om îmbătrânit înainte de vreme. 2. Stâlp gros de lemn care străbate ca o axă verticală centrul morii de vânt pentru ca moara să poată fi învârtită în bătaia vântului. – Din tc. babalic.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BABEURRE subst. Aliment acrişor, preparat din lapte crud sau fiert, cu scoaterea (parţială) a smântânii şi folosit în alimentaţia sugarului. [Pr.: babör] – Cuv. fr.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BÁBIŢĂ1, babiţe, s.f. 1. (Ornit.) Pelican. 2. Nume dat la două specii de ciuperci, în forma unei copite de cal, care cresc pe copaci şi din care se prepară iasca (Polyporus fomentarius, polyporus ignarius). – Din bg., scr. babica.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BÁBIŢĂ2, babiţe, s.f. (Pop.; mai ales la pl.) Diaree a sugacilor. – Din bg. babici.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BABOIÁŞ, baboiaşi, s.m. Diminutiv al lui baboi. [Pr.: -bo-iaş] – Baboi + suf. -.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BÁBOŞĂ, baboşe, s.f. (Ornit.; reg.) Pelican. – Cf. babiţă1.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BABUVÍSM s.n. Curent utopic egalitar, creat de Babeuf. – Din fr. babouvisme.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BILABIÁL, -Ă, bilabiali, -e, adj. (Despre sunete) La articularea cărora participă amândouă buzele. [Pr.: -bi-al] – Din fr. bilabial.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BILABIÁT, -Ă, bilabiaţi, -te, adj. (Despre corola sau caliciul unei flori, p. ext. despre flori) care seamănă cu buzele unei guri deschise. [Pr.: -bi-at] – Din fr. bilabié.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BLAMÁBIL, -Ă, blamabili, -e, adj. (Livr.) Care merită să fie blamat; reprobabil. – Din fr. blâmable.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BREÁBĂN, brebeni, s.m. (Bot.; reg.) 1. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu flori roşii reunite în raceme şi cu rizom acoperit cu solzi (Dentaria glandulosa). 2. Brebenel. 3. Nume dat mai multor specii de anemone. – Et. nec.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CABALÍST, -Ă, cabalişti, -ste, s.m. şi f. Persoană iniţiată în cabală (1). – Din fr. cabaliste, germ. Kabalist.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CABANIÉR, -Ă, cabanieri, -e, s.m. şi f. Persoană însărcinată cu paza şi administrarea unei cabane. [Pr.: -ni-er] – Cabană + suf. -ier.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CABERNÉT subst. Soi de viţă de vie cu struguri mici de culoare neagră-albăstruie, cultivat pentru producerea vinurilor roşii de calitate superioară. ♦ Vin produs din acest soi. – Din fr. cabernet.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CABESTÁN, cabestane, s.n. Troliu cu ax vertical pe care se înfăşoară cablul de tracţiune, folosit la deplasarea sarcinilor şi a vehiculelor pe distanţe relativ scurte. – Din fr. cabestan.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CABINIÉR, -Ă, cabinieri, -e, s.m. şi f. Persoană care are în grijă o cabină la teatru, la operă etc. [Pr.: -ni-er] – Din fr. cabinier.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CABOTIÉR, cabotiere, s.n. Navă de tonaj mic sau mijlociu, care navighează între porturile de pe coastă. [Pr.: -ti-er] – Din fr. cabotier.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CABOŞÓN, caboşoane, s.n. 1. Piatră preţioasă sau semipreţioasă fără faţete, fixată într-o montură de metal. 2. (Arhit.) Ornament mic de piatră încrustat într-o faţadă. – Din fr. cabochon.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CALABRÉZ, -Ă, calabrezi, -e, s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Calabriei sau este originară de acolo. 2. Care aparţine Calabriei sau calabrezilor (1), privitor la Calabria sau la populaţia ei. – Din it. calabrese, fr. calabrais.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CANTÁBIL, -Ă, cantabili, -e, adj. (Livr.) Care (se) poate cânta; melodios. – Din lat. cantabilis, it. cantabile.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CANTÁBRI s.m. pl. Veche populaţie din Spania, supusă de romani după o îndelungată rezistenţă. – Din fr. Cantabres.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CAPTÁBIL, -Ă, captabili, -e, adj. Care poate fi captat. – Capta + suf. -bil.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CARABÉTE s.m. v. carabăţ.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CARGABÁS, cargabase, s.n. (Mar.) Manevră curentă de strângere a unei vele. – Din fr. cargue basse.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CARNABÁT s.n. Rasă de oi cu lâna semifină, de culoare roşcată-cafenie originară din Bulgaria, a cărei carne nu are mirosul caracteristic. – Din bg. karnabat.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CHIABURÍ, chiaburesc, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni chiabur; p. gener. a se îmbogăţi. – Din chiabur.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CLASÁBIL, -Ă, clasabili, -e, adj. Care poate fi clasat. – Din fr. classable.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DAMNÁBIL, -Ă, damnabili, -e, adj. Demn de condamnat, demn de blestemat. – Din fr. damnable, lat. damnabilis.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DARABÁNT s.n. v. dorobanţ.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DĂRÁBĂ s.f. v. dărab.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GEANABÉT, geanabeţi, s.m. (Turcism) Om rău, afurisit. – Tc. cenabet „impur, mizerabil”.

Dicţionarul limbii române moderne, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, Bucureşti, 1958

GLABÉLĂ, glabele, s.f. Regiune anatomică situată la rădăcina nasului, între arcadele sprâncenelor. – Din fr. glabelle.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GREÁBĂN, grebene (grebeni), s.n. (m.) Regiune a corpului unor animale (mari) situată între gât şi spinare. ♦ P. anal. Coamă a unui munte. – Din sl. grebeni „pieptene”.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HABITUÁL, -Ă, habituali, -e, adj. (Rar) Obişnuit, frecvent. [Pr.: -tu-al] – Din fr. habituel.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HABÓTNIC, -Ă, habotnici, -ce, adj., s.m. şi f. (Persoană) care respectă cu scrupulozitate exagerată prescripţiile religiei; bigot. – Din rus. habadnik „membru al sectei religioase evreieşti «Habad»”.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HARABÁIE, hărăbăi, s.f. Casă, încăpere, curte etc. de dimensiuni mari. ♦ Vehicul mare. [Pr.: -ba-ie. – Var.: (reg.) hărăbáie s.f.] – Din tc. harabe.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HARŢABÁ s.f. (Reg.) Epitet dat unei femei de moravuri uşoare.

Dicţionarul limbii române moderne, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, Bucureşti, 1958

MEGABÚLB s. m. dilatare a bulbului piloric. (< fr. mégabulbe)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MANJÁBIL, -Ă adj. care se poate mânca. (< fr. mangeable)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

IMITÁBIL, -Ă, imitabili, -e, adj. Care poate fi imitat. – Din fr. imitable, lat. imitabilis.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MANIÁBIL, -Ă adj. 1. uşor de mânuit. 2. (despre oameni) docil, conciliabil. (< fr. maniable)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

IMUTÁBIL, -Ă, imutabili, -e, adj. (Rar) Care rămâne veşnic acelaşi, care nu se schimbă; permanent, constant, imuabil. – Din lat. immutabilis.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

INEFÁBIL, -Ă, inefabili, -e, adj. (Livr.) Care nu poate fi exprimat în cuvinte; inexprimabil. – Din fr. ineffable, lat. ineffabilis.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

INSTABÍL, -Ă, instabili, -e, adj. 1. (Despre sisteme fizico-chimice, tehnice, despre obiecte) Care nu este stabil, care nu prezintă stabilitate, nestabil. 2. Fig. Variabil; schimbător; nestatornic. – Din fr. instable, lat. instabilis.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

INTABULÁ, intabulez, vb. I. Tranz. A înscrie definitiv un drept de proprietate sau un drept real imobiliar în cartea funciară. – Din germ. intabulieren.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MALEÁBIL, -Ă adj. 1. (despre metale) care poate fi prelucrat în foi subţiri prin ciocănire sau laminare; (despre alte materiale) care poate fi uşor modelat. 2. (fig.) mlădios, suplu. ♢ (despre oameni) adaptabil; docil. (< fr. malléable)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

IRIGÁBIL, -Ă, irigabili, -e, adj. (Despre terenuri) Care poate fi irigat, care poate fi făcut productiv cu ajutorul irigaţiei. – Din fr. irrigable.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

IRITÁBIL, -Ă, iritabili, -e, adj. Care se irită, se supără uşor; irascibil, supărăcios. – Din fr. irritable, lat. irritabilis.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ONORABIL, -Ă, onorabili, -e adj. (Adesea adverbial) Demn de cinste, de stimă, de respect; cinstit, stimabil, respectabil. – Din fr. honorable, lat. honorabilis.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

RABÁTERE s.f. v. rabatare.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ŞABÁCĂ, şabace, s.f. (Reg.) Broderie în ajur făcută (cu aţă albă) la cămăşi, la feţe de masă, milieuri, etc. [Var.: şabác s.n.] – Cf. tc. ş e b e k e.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

UNISILÁB, -Ă, unisilabi, -e, adj. (Rar) Monosilabic. – Din lat. unisyllabus.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

VAGABÓND, -Ă, vagabonzi, -de, adj., s.m. şi f. (Om sau animal) care rătăceşte fără rost pe drumuri, care hoinăreşte fără ţintă; (om) fără ocupaţie stabilă, fără domiciliu fix. ♦ (Om) de nimic, fără căpătâi. – Din fr. vagabond, lat. vagabundus. Cf. it. v a g a b o n d o.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

VANDÁBIL, -Ă, vandabili, -e, adj. (Despre mărfuri) Care poate fi vândut. – Din fr. vendable.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

VARIÁBIL, -Ă, variabile, -e, adj. Care variază; susceptibil de a se schimba; schimbător. ♢ (Mat.) Cantităţi (sau mărimi) variabile = cantităţi (sau mărimi) susceptibile de a-şi schimba valoarea faţă de altele, care rămân constante. ♦ (Mat.; substantivat, f.) Cantitate care ia succesiv diferite valori (în cursul unui calcul); p.gener. cantitate, element etc. care variază. ♦ (Despre cuvinte) care are forme diferite, care îşi schimbă terminaţia. [Pr.: -ri-a] – Din fr. variable, lat. variabilis.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LIVRÁBIL, -Ă adj. care se poate livra. (< fr. livrable)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ZDROÁBĂ, zdroabe, s.f. (Reg.) Oboseală; trudă; agitaţie, zbucium. – Din zdrobi (derivat regresiv).

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MALEÁBIL, -Ă, maleabili, -e, adj. 1. (Despre metale) Care poate fi întins în foi subţiri la temperatură inferioară aceleia de topire; (despre alte materiale) care poate fi uşor modelat. 2. Fig. (despre oameni, despre caracterul lor etc.) Care se adaptează uşor; adaptabil, mlădios, docil. [Pr.: -le-a-] – Din fr. malléable.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MANIÁBIL, -Ă, maniabili, -e, adj. (Livr.) Care este uşor de mânuit. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. maniable.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DIABÓLIC, -Ă, diabolici, -ce, adj. 1. De diavol; care vine de la diavol; drăcesc. 2. Care denotă o mare cruzime, rău, crud; perfid, viclean; primejdios, funest. [Pr.: -di-a-] – Din fr. diabolique, lat. diabolicus.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

FABRICÁT, fabricate, s.n. Marfă produsă într-o fabrică, într-o uzină etc. – Din germ. Fabrikat.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

NEABONÁT, -Ă, neabonaţi, -te, adj. Care nu beneficiază de un abonament. [Pr.: ne-a-] – Ne + abonat (după fr. non – abonné).

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PROBÁBIL, -Ă, probabili, -e, adj. Care se poate produce, întâmpla; care poate fi adevărat. ♢ Timpul probabil = condiţiile meteorologice care se prevăd pentru zilele următoare. ♦ (Adverbial) După câte se pare, după toate probabilităţile; poate. – Din fr. probable, lat. probabilis.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PURTÁBIL, -Ă, purtabili, -e, adj. (Fam.; despre obiecte de îmbrăcăminte) Care este comod de purtat, care nu se murdăreşte şi nu se uzează uşor; purtăreţ. – Din fr. portable (după purta).

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TÁBĂRĂ, tabere, s.f. 1. Loc (întărit) unde staţionează trupele un timp mai îndelungat în vederea efectuării de exerciţii practice pe teren cu efective de mari unităţi; tabie (2). ♦ Popas; etapă. 2. Aşezare vremelnică în corturi. ♦ Aşezare (în aer liber) pentru adăpostirea copiilor, a elevilor, a muncitorilor etc. aflaţi la odihnă sau a sportivilor în timpul antrenamentelor. ♦ (Sport) Cantonament. 3. Grup de care în mers sau în popas; convoi. 4. (Înv.) Oaste; p. ext. mulţime, gloată. 5. Grup de oameni opus altui grup; grupare, asociaţie care luptă pentru o anumită cauză. – Din sl. taborŭ.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

FORJÁBIL, -Ă, forjabili, -e, adj. (Despre metale sau aliaje) Care poate fi forjat. – Din fr. forgeable.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ATACÁBIL, -Ă, atacabili, -e, adj. Care poate fi atacat. – Din fr. attaquable.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LABURÍST, -Ă I. adj. care aparţine, se referă la politica şi ideologia unui partid laburist. o partid ~ = denumire a unor partide politice de orientare social-democratică din unele ţări. II. s. m. f. membru al unui partid laburist. (< engl. labourist)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

LABURÍSM s. n. doctrină politică, socialist-reformistă a unor partide laburiste. (< engl. labourism)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

LABRODÓR3 s. m. plugar în Spania. (< sp. labrador)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

LABRADÓR2 s. m. 1. rasă de raţe de talie mică, cu penajul negru şi carnea fină. 2. rasă de câini de vânătoare cu părul scurt, robuşti, buni înotători. (< fr. labrador)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

LABRADÓR1 s. n. feldspat plagioclaz în unele roci, ca dioritul, piatră semipreţioasă. (< fr. labrador)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

LABORIÓS, -OÁSĂ adj. 1. harnic, muncitor. 2. care necesită multă muncă, osteneală. ♢ (despre stil) greoi. (< fr. laborieux, lat. laboriosus)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

LABORÁNT, -Ă s. m. f. specialist în lucrări sau experienţe de laborator. (< germ. Laborant)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

LABIRINT2(O)- elem. „labirint”. (< fr. labyrinth/o/-, cf. lat. labyrinthus, gr. labyrinthos)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

LABIRÍNT1 s. n. 1. construcţie cu foarte multe încăperi şi galerii în care orientarea este dificilă. ♢ grădină ornamentală din benzi înguste de arbuşti. 2. dalaj meandric în unele catedrale din evul mediu, pe care credincioşii trebuiau să-l urmeze ca pe un drum de expiere. 3. joc de inteligenţă care cere a găsi ieşirea dintr-o reţea de linii întortocheate. ♢ joc constând dintr-un cub din plastic transparent, din 64 de cămăruţe, la care unii pereţi au câte un orificiu ce lasă să treacă o bilă de metal. 4. (fig.) încurcătură, încâlceală datorată unor dificultăţi, unei proceduri. ♢ situaţie încurcată, fără ieşire. 5. dispozitiv folosit în diverse instalaţii pentru a obliga un fluid să parcurgă un drum lung, în scopul de a-i micşora viteza. 6. parte a urechii interne, formată din cavităţi sinuoase. (< fr. labyrinthe, lat. labyrinthus)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PALPÁBIL, -Ă, palpabili, -e, adj. Care poate fi pipăit, de care se poate lua cunoştinţă prin palpare; concret; fig. evident, clar, neîndoios. – Din fr. palpable.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ANABÁTIC, -Ă, anabatici, -ce, adj. (Med.) Care creşte, care se măreşte. – Din fr. anabatique.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ASTROLÁB, astrolabi, s.m. 1. Instrument folosit pentru măsurarea poziţiei aştrilor şi a înălţimii lor deasupra orizontului. 2. Vechi instrument pentru măsurarea unghiurilor. – Din fr. astrolabe.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SCRABBLE s.n. Joc logic cu litere, asemănător jocului de cuvinte încrucişate. [Pr.: screbl] – Cuv. engl.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ANULÁBIL, -Ă, anulabili, -e, adj. Care se poate anula. – Din fr. annulable.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

VICIÁBIL, -Ă, viciabili, -e, adj. Care se poate vicia. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. viciable.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PODOÁBĂ, podoabe, s.f. 1. (Adesea fig.) Obiect care înfrumuseţează pe cineva sau ceva; găteală, ornament; p. ext. lucru de preţ, de valoare; odor, bijuterie. ♦ Fig. Însuşire, calitate, atribut. ♦ Fig. Fală, cinste; strălucire. 2. (Pop.) Nume dat unor boli de piele. ♦ Nume dat unor insecte parazite care trăiesc pe corpul omenesc. – Din sl. podoba.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PORTÁBIL, -Ă, portabili, -e, adj. Care poate fi transportat cu uşurinţă, care poate fi purtat cu sine; portativ2. – Din fr. portable.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

VIOLÁBIL, -Ă, violabili, -e, adj. (Rar) Care poate fi violat. [Pr.: vi-o-] – Din fr. violable.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PREDÁBIL, -Ă, predabili, -e, adj. (Rar) Care poate fi predat, înmânat; care este gata de a fi predat. – Preda + suf. -bil.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PRETÁBIL, -Ă, pretabili, -e, adj. Care se pretează (2) la ceva. – Din fr. prêtable.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

IZABELÍN, -Ă adj. stil ~ = variantă a stilului gotic în arhitectura spaniolă, caracterizată printr-o mare fantezie şi o abundenţă a soluţiilor în ce priveşte ornamentaţia, o tranziţie între arta ogivală şi Renaştere. (< sp. isabelino)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SABINÍSM s.n. (Med.) Intoxicaţie cu ulei de sabină. – Din fr. sabinisme.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SÁBIŢĂ, sabiţe, s.f. (Iht.) Sabie (2). – Din bg. sabica.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SABLATÓR, -OÁRE, sablatori, -oare, s.m. şi f. Muncitor calificat în sablare. – Sabla + suf. -tor.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SABLÉZĂ, sableze, s.f. Aparat de sablat. – Din fr. sableuse.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SABORDÁJ, sabordaje, s.n. Sabordare. – Din fr. sabordage.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SABOTÁRE, sabotări, s.f. Acţiunea de a sabota şi rezultatul ei. – V. sabota.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ŞABLONÁ, şablonez, vb. I. Tranz. (Rar) A trasa cu şablonul (1) contururile unei piese; a fasona ceva controlând cu şablonul (1). – Din şablon. Cf. germ. s c h a b l o n i e r e n.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ŞABÓTĂ, şabote, s.f. Piesă grea de metal care susţine nicovala la unele ciocane mecanizate, fiind aşezată elastic pe fundaţia ciocanului. – Din germ. Schabotte.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ŞCRÁBĂ s.f. v. scroambă.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

IRITÁBIL, -Ă adj. supărăcios; irascibil. ♢ supus iritaţiei. (< fr. irritable, lat. irritabilis)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

IRIGÁBIL, -Ă adj. (despre terenuri) care poate fi irigat. (< fr. irrigable)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OPERÁBIL, -Ă, operabili, -e, adj. Care poate fi operat (2) (în bune condiţii). – Din fr. opérable.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

FÁBRICĂ, fabrici, s.f. Întreprindere industrială care foloseşte un sistem de maşini şi de instalaţii tehnice în vederea executării operaţiilor de transformare a materiei prime în produse finite, în serie şi în cantităţi mari. ♢ Expr. (Fam.) A lua (pe cineva) în fabrică = a certa, a reproşa, a cere socoteală (cuiva); a bate (pe cineva). A intra în fabrica cuiva = a fi certat de cineva, a i se reproşa, a i se cere socoteală; a fi bătut de cineva. [Pl. şi: (pop.) făbrici] – Din fr. fabrique, rus. fabrika, germ. Fabrik.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

FABULÁRE, fabulări, s.f. Faptul de a fabula. – V. fabula.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

FABULÍST, -Ă, fabulişti, -ste, s.m. şi f. Autor de fabule. – Din fr. fabuliste.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OPOZÁBIL, -Ă, opozabili, -e, adj. 1. Care poate fi opus, care se poate opune. 2. (Despre un drept, un mijloc de apărare, o hotărâre judecătorească, un act juridic etc.) Care trebuie respectat şi de alte persoane, nu numai de titularul dreptului sau de părţi. – Din fr. opposable.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OXIDÁBIL, -Ă, oxidabili, -e, adj. Care se poate oxida, care poate rugini (uşor). – Din fr. oxydable.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DEZABUZÁ, dezabuzez, vb. I. Tranz. şi refl. A face să devină sau a deveni blazat, dezamăgit. – Din fr. désabuser.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

FLOTÁBIL, -Ă, flotabili, -e, adj. 1. (Despre corpuri) Care poate pluti la suprafaţa unui lichid; plutitor (1). 2. (Despre ape curgătoare) Care permite deplasarea plutelor. – Din fr. flottable.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

INUZÁBIL, -Ă adj. care nu se poate uza. (< fr. inusable)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

WAHABÍSM s.n. Mişcare politico-religioasă musulmană din Arabia Saudită, având ca scop restaurarea islamismului în puritatea sa originală. (din fr. wahhabisme, ar. Muhammad Ábd al-Wahhab)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

LABIRÍNT, labirinturi, s.n. 1. Construcţie cu un mare număr de camere şi de galerii, în care orientarea este extrem de dificilă; dedal. ♦ Grup decorativ de arbuşti care alcătuiesc alei întortocheate. ♦ Fig. Încurcătură, încâlcitură de drumuri în care te orientezi cu greutate; p. ext. problemă, situaţie încurcată, fără ieşire. 2. (Tehn.) Dispozitiv format din camere şi compartimente foarte înguste, folosit în diverse instalaţii pentru a lungi parcursul unui fluid şi a-i diminua astfel viteza. 3. Totalitatea cavităţilor (şi a organelor) care formează urechea internă. – Din fr. labyrinthe, lat. labyrinthus.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LABORÁNT, -Ă, laboranţi, -te, s.m. şi f. Persoană cu pregătire medie, specializată în experienţe şi lucrări (mai simple) de laborator. – Din germ. Laborant.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LABORIÓS, -OÁSĂ, laborioşi, -oase, adj. 1. (Despre manifestările, creaţiile etc. oamenilor) Care cere multă muncă, care necesită încordare, efort şi osteneală. Cercetări laborioase. 2. (Despre oameni) Care lucrează (şi produce) mult; sârguincios. [Pr.: -ri-os] – Din fr. laborieux, lat. laboriosus.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LABRADÓR s.n. Mineral din grupul feldspaţilor, cu reflexe albăstrui şi verzui, folosit ca piatră semipreţioasă. – Din fr. labrador.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LABURÍST, -Ă, laburişti, -ste, adj., s.m. şi f. 1. Adj. (În sintagma) Partid laburist = denumire a unor partide politice de orientare social-democrată din unele ţări (ex. Marea Britanie, Australia). ♦ Care aparţine acestui partid, privitor la acest partid, care susţine acest partid. 2. S.m. şi f. Membru al partidului laburist. – Probabil din it. laborista.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

RABATÁRE, rabatări, s.f. 1. (Mat.) Rotire a unei figuri plane în jurul unei drepte orizontale sau verticale din planul figurii. 2. Pliere, îndoire. [Var.: rabátere s.f.]. – V. rabata.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

RABINÍSM s.n. Doctrina rabinilor. – Din fr. rabbinisme.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

RABLAGÍT, -Ă, rablagiţi, -te, adj. (Fam.; despre obiecte) Învechit, uzat, deteriorat; (despre fiinţe) slăbit de puteri, cu sănătatea zdruncinată; ramolit. [Var.: răblăgít, -ă, adj.] – V. rablagi.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

RABLAGÍU, -ÍE, rablagii, s.m. şi f. (Rar) Persoană ramolită. – Rablă + suf. -agiu.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LIVRÁBIL, -Ă, livrabili, -e, adj. Care se poate livra, furniza. – Din fr. livrable.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

RABOTÁRE, rabotări, s.f. Acţiunea de a rabota şi rezultatul ei; rabotaj, rabotat. – V. rabota.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

INTABULÁ vb. tr. a înscrie o proprietate imobiliară sau a înregistra un act cu privire la un imobil în cartea funduară. (< germ. intabulieren)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

UZINÁBIL, -Ă, uzinábili, -e, adj. Care poate fi lucrat într-o uzină. (din fr. usinable) [def., etim. MDN]

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, , Editura Academiei, Bucureşti, 1982

UZITÁBIL, -Ă, uzitábili, -e, adj. Care se poate folosi în mod curent, obişnuit.

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, , Editura Academiei, Bucureşti, 1982

INSTABÍL, -Ă adj. 1. (despre sisteme fizico-chimice sau tehnice) care nu prezintă stabilitate. 2. (fig.) nestatornic, schimbător. (< fr. instable, lat. instabilis)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

NEAMÁBIL, -Ă, neamabili, -e, adj. Care nu este amabil, lipsit de bunăvoinţă; nepoliticos. [Pr.: ne-a-] – Ne- + amabil.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

INOMÁBIL, -Ă adj. 1. care nu poate fi numit. 2. (fig.) dezgustător. (< fr. innomable)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CONTÁBIL, -Ă, contabili, -e, adj., s.m. şi f. 1. Adj. Care ţine de contabilitate, privitor la contabilitate; contabilicesc. 2. S.m. şi f. Persoană calificată care ţine contabilitatea unei instituţii sau a unei întreprinderi. – Din fr. comptable, it. contabile.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

NESTABÍL, -Ă, nestabili, -e, adj. Care nu are stabilitate; instabil. ♦ (Despre un corp chimic) Care se descompune sau se transformă cu uşurinţă. – Ne- + stabil.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

NEVIÁBIL, -Ă, neviabili, -e, adj. (Livr.) Care nu prezintă condiţiile necesare pentru a dura, care nu se poate menţine în viaţă. [Pr.: -vi-a-] – Ne- + viabil (după fr. non-viable).

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

EDUCÁBIL, -Ă, educabili, -e, adj. Care poate fi educat, receptiv la educaţie. – Din fr. éducable.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

EGALÁBIL, -Ă, egalabili, -e, adj. Care poate fi egalat. – Din fr. égalable.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

INEFÁBIL, -Ă adj. inexprimabil. (< fr. ineffable, lat. ineffabilis)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

EVITÁBIL, -Ă, evitabili, -e, adj. Care poate fi evitat. – Din fr. évitable, lat. evitabilis.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

EVOCÁBIL, -Ă, evocabili, -e, adj. Care merită să fie evocat. – Din fr. évocable.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

EXPIÁBIL, -Ă, expiabili, -e, adj. (Livr.) Care poate fi ispăşit. [Pr.: -pi-a-] – Din fr. expiable.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

IMUTÁBIL, -Ă adj. imuabil. (< engl. immutable, lat. immutabilis)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TABACIÓC s.n. (Reg.) Tutun. – Din ucr., rus. tabaciok.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TABAGÍSM s.n. Intoxicaţie cronică cu nicotina din tutun, specifică fumătorilor; nicotinism. – Din fr. tabagisme.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TABLAGÍU, tablagii, s.m. Jucător pasionat de table2. – Tablă2 + suf. -giu.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TABLÉTĂ, tablete, s.f. 1. Preparat farmaceutic în formă de disc mic; pastilă, pilulă, bulin. ♦ Preparat alimentar dulce, solid, prezentat în mici plăcuţe în formă dreptunghiulară. 2. (Rar) Caiet de note, de însemnări. 3. Articol publicistic de mici dimensiuni, de obicei pe o temă de actualitate şi adesea ca formă a pamfletului literar. – Din fr. tablette.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

IMITÁBIL, -Ă adj. care poate fi imitat. (< fr. imitable, lat. imitabilis)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

COLABORÁ, colaborez, vb. I. Intranz. 1. A participa alături de alţii la realizarea unei acţiuni sau a unei opere care se efectuează în comun. 2. A publica o lucrare într-un periodic sau într-o culegere. – Din fr. collaborer.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TRATÁBIL, -Ă, tratabili, -e, adj. Care poate fi tratat. – Trata + suf. -bil. Cf. it. t r a t t a b i l e.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TRUVÁBIL, -Ă, truvabili, -e, adj. (Franţuzism) De găsit, care poate fi găsit. – Din fr. trouvable.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TRISILÁB, trisilabe, s.n. Cuvânt sau (mai rar) vers compus din trei silabe. – Din fr. trissyllabe.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

RESABOTÁ, resabotez, vb. I. Tranz. A rectifica înclinarea şinelor de cale ferată (după un anumit timp de exploatare). – Re1- + sabota.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

REABONÁT, -Ă, reabonaţi, -te, adj. (Despre oameni) Care beneficiază din nou de un abonament. [Pr.: re-a-] – V. reabona.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

REABORDÁ, reabordez, vb. I. Tranz. A aborda din nou o problemă pentru a o aprofunda, a o lămuri. [Pr.: re-a-] – Re1- + aborda (după fr. réaborder).

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

REGLÁBIL, -Ă, reglabili, -e, adj. (Despre un sistem tehnic, un tir etc.) Care se poate regla. – Din fr. réglable.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

RENTÁBIL, -Ă, rentabili, -e, adj. Care rentează; avantajos, productiv. – Din fr. rentable.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DELABORÁ, delaboréz, vb. I. Tranz. A demonta dintr-un loc instalaţiile, maşinile şi muniţiile devenite inutilizabile sau periculoase. – Din lat. delaborare.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

UZITÁBIL, -Ă, uzitabili, -e, adj. (Livr.) Care poate fi folosit, întrebuinţat în mod curent. – Uzita + suf. -bil.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DEGRÁBĂ adv. 1. La repezeală, repede, iute. 2. De timpuriu, curând, devreme. ♢ Expr. Mai degrabă = mai uşor, mai curând. – De4 + grabă.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DEZABONÁ, dezabonez, vb. I. Tranz. şi refl. (Rar) A(-şi) anula un abonament. – Din fr. désabonner.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DEZABURÍ, dezaburesc, vb. IV. Tranz. A înlătura aburul de pe geamuri. – Dez- + aburi.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DIABÉTIC, -Ă, diabetici, -ce, adj., s.m. şi f. 1. Adj. Caracteristic diabetului; de natura diabetului. 2. S.m. şi f., adj. (Persoană) care suferă de diabet. [Pr.: di-a-] – Din fr. diabétique.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SCARABÉU, scarabei, s.m. 1. Insectă din ordinul coleopterelor, cu corpul lat şi turtit, de culoare neagră, cu capul şi cu picioarele dinţate, care se hrăneşte cu excremente (Scarabeus sacer). 2. Pecete, piatră gravată, bijuterie care înfăţişează un scarabeu (1). – Din fr. scarabée, lat. scarabaeus.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SCUZÁBIL, -Ă, scuzabili, -e, adj. Care poate fi scuzat, iertat, trecut cu vederea. – Din it. scusabile. Cf. fr. e x c u s a b l e.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SILABISÍ, silabisésc, vb. IV. Tranz. A pronunţa sau a citi despărţind cuvintele în silabe; p. ext. a pronunţa sau a citi rar; a bucheri. ♦ Fig. A descifra cu greutate o inscripţie, un text etc. – Din ngr. sillavizo (după silabă).

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SILABÍSM s.n. Sistem de scriere în care fiecare silabă este reprezentată printr-un semn. – Din fr. syllabisme.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SOLVÁBIL, -Ă, solvabili, -e, adj. Care dispune de suficiente mijloace băneşti sau bunuri pentru a-şi îndeplini la termen obligaţiile; care plăteşte prompt, bun de plată; solvent2. – Din fr. solvable.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SONDÁBIL, -Ă, sondabili, -e, adj. (Despre terenuri, ape) Care poate fi sondat. – Sonda + suf. -bil.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

STRABÍSM s.n. Anomalie care constă în lipsa de paralelism a axelor vizuale, având drept urmare privirea crucişă. – Din fr. strabisme.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HABITUÁL, -Ă adj. obişnuit, frecvent. (< fr. habituel)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

STABILÍT, -Ă, stabiliţi, -te, adj. 1. Care a fost hotărât, precizat, fixat. 2. Care s-a statornicit într-un anumit loc. – V. stabili.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

STIMÁBIL, -Ă, stimabili, -e, adj., s.m. şi f. (Azi fam. sau ir.) (Om) vrednic de stimă, de consideraţie, de respect. – Din it. stimabile.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GREFÁBIL, -Ă adj. care poate fi grefat. (< fr. greffable)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SOCIÁBIL, -Ă, sociabili, -e, adj. Capabil să trăiască în relaţii permanente cu semenii săi, în societate. ♦ Căruia îi plac relaţiile cu semenii săi, care se împrieteneşte uşor cu alţii; comunicativ, apropiat, prietenos. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. sociable, lat. sociabilis.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CULPÁBIL, -Ă, culpabili, -e, adj. (Despre o persoană) Care a săvârşit un delict, care se află în culpă; vinovat. – Din fr. coupable, lat. culpabilis.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GLABÉLĂ s. f. regiunea dintre sprâncene. (< fr. glabelle)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

A (se) abrutiza ≠ a (se) civiliza, a (se) înnobila

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

A abandona ≠ a adopta, a relua, a reveni

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Abrogare ≠ validare

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Aborigen ≠ străin, venetic

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Abstract ≠ concret, palpabil, sesizabil

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Acuzabil ≠ inacuzabil, justificabil

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Adorabil ≠ abominabil

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Agreabil ≠ dezagreabil, neagreabil

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Apelabil ≠ inapelabil

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Atacabil ≠ inatacabil

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Blamabil ≠ lăudabil

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Captabil ≠ incaptabil

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Clasabil ≠ inclasabil, neclasabil

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Culpabil ≠ nevinovat

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Educabil ≠ ineducabil

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Evitabil ≠ inevitabil, neevitabil

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Flotabil ≠ neflotabil

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Imitabil ≠ inimitabil, neimitabil

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Instabil ≠ constant, invariabil, stabil, nevariabil, neschimbător, nelabil, statornic

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Irigabil ≠ neirigabil

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Laborios ≠ leneş, lenos

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Maleabil ≠ neelastic, nemaleabil, neflexibil, rigid

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Montabil ≠ demontabil

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Onorabil ≠ abject, detestabil, dezonorabil

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Oxidabil ≠ inoxidabil

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Palpabil ≠ abstract, impalpabil, nepalpabil

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Probabil ≠ improbabil

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Rentabil ≠ neavantajos, nerentabil

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Scuzabil ≠ nescuzabil

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Sociabil ≠ insociabil, nesociabil

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Solvabil ≠ falit, insolvabil, nesolvabil

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Sondabil ≠ insondabil

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Stimabil ≠ abject, mizerabil

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Tratabil ≠ intratabil

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Variabil ≠ constant, invariabil, nevariabil, stabil

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

VARIÁBIL adj. 1. v. mişcător. 2. v. neregulat. 3. v. schim-bător. 4. v. fluctuant.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

VAGABÓND adj., s. 1. adj., s. hoinar. 2. s. v. derbedeu.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

UNISILÁB adj. v. monosilab, monosilabic.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

TĂLÁBĂ s. v. duium, grămadă, mulţime, potop, puhoi, puzderie, sumedenie.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

TABLÉTĂ s. v. pilulă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

TÁBĂRĂ s. v. armată, gloată, oaste, oştire, popas, putere, trupe.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

TÁBĂRĂ s. 1. (MIL.) bivuac, (înv.) conac. (Trupele s-au adăpostit în ~.) 2. (MIL.) campament, lagăr, (înv.) sălaş, tabie. (~ unui regiment.) 3. (MIL.) cantonament, (reg.) stanişte. (~ oştilor.) 4. v. castru. 5. (SPORT) cantonament. (~ de box de la Sinaia.) 6. grupare, partidă, (înv.) parte, partid. (Fruntaş al ~erei unioniste.) 7. ceată, grup. (S-au împărţit în două ~ere.) 8. parte. (Ce se aude din ~ adversă?)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

TABARDÓS s. v. rachiu.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

TABACIÓC s. v. tutun.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

TABAGÍSM s. (MED.) nicotinism.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ŞTABLÓN s. v. şindrilă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ŞABLONÁ vb. a şabloniza. (A ~ o piesă.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

FORJÁBIL, -Ă adj. care se poate forja. (< fr. forgeable)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

STRABÍSM s. (MED.) privire încrucişată.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

FLOTÁBIL, -Ă adj. 1. (despre corpuri) care are flotabilitate (1). 2. (despre ape curgătoare) care permite plutirea. (< fr. flottable)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

STIMÁBIL adj. cinstit, onorabil, onorat, preţuit, respectabil, respectat, stimat, venerabil, (înv.) omenit, preacinstit. (O familie ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

STABILÍT adj. 1. v. consfinţit. 2. v. anumit. 3. v. determinat.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

FLABELÁT, -Ă adj. dispus în evantai (ca frunzele de palmier). (< fr. flabellé)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SOLVÁBIL adj. (FIN.) solvent. (Debitor ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SOCIÁBIL adj. 1. comunicativ, expansiv, prietenos, volubil, (rar) social, vorbitor, (înv.) soţios, (fig.) deschis. (O fire ~.) 2. ataşabil. (Om ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SLÁBINĂ s. v. deşert, flămânzare.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SILABÍRE s. v. silabisire, silabisit.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SILABISÍ vb. a bucheri, (înv.) a buchirisi, a silabi, a slomni, a sloveni. (A ~ un text.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SCUZÁBIL adj. justificabil, motivabil. (Un argu-ment ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

FABULÍST, -Ă s. m. f. autor de fabule (1). (< fr. fabuliste)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

FÁBRICĂ s. f. întreprindere industrială în care se transformă materiile prime în produse (finite), în serie şi în cantităţi mari. (< fr. fabrique, rus. fabrika, germ. Fabrik)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

FABRICÁT s. n. produs obţinut prin fabricaţie. (< germ. Fabrikat)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

EXPIÁBIL, -Ă adj. care poate fi ispăşit. (< fr. expiable, lat. expiabilis)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SABOTÁRE s. v. sabotaj.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SABORDÁJ s. (MAR.) sabordare.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SÁBIŢĂ s. v. albişoară, cosor, obleţ, sorean.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SÁBIŢĂ s. (IHT.; Pelecus cultratus) sabie, săbioară, săbiuţă, (reg.) bârcie, săbicioară, săbiiţă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SABATÍSM s. v. sabatizare.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SABADÁŞ adj. v. mare, numeros.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

RABICÓND adj. v. îmbujorat, împurpurat, înroşit, roşu, rumen, rumenit.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

EVOCÁBIL, -Ă adj. care merită să fie evocat. (< fr. évocable)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

EVITÁBIL, -Ă adj. care poate fi evitat. (< fr. évitable, lat. evitabilis)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

RENTÁBIL adj. 1. avantajos, bănos, bun, productiv, profitabil, (livr.) lucrativ, (fig.) mănos. (Afacere ~.) 2. v. economicos.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ÉUROARÁB adj. referitor la relaţia dintre Europa şi lumea arabă. (< euro1- + arab)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

RABOTÁRE s. (TEHN.) rabotaj, rabotat. (~ unei suprafeţe metalice.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

RABLAGÍT adj. v. degradat, deteriorat, învechit, ramolit, senil, stricat, uzat.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ESCABEAU ESCABÓ/ s. n. 1. scăunaş de bucătărie (fără braţe şi spătar); taburet. 2. scară mică, portativă. (< fr. escabeau)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PROBÁBIL adj., adv. 1. adj. v. posibil. 2. adv. v. poate. 3. adj. posibil, potenţial, virtual. (Câştigă-tor ~ al unei competiţii.) 4. adj. plauzibil. (Ipoteza cea mai ~.) 5. adv. pesemne, poate, (pop.) pasămite, (reg.) samite. (~ nu ştie ce să facă.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PREÁBĂT s. v. apropiere, împrejurime, jur, preajmă, vecinătate.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PORTÁBIL adj. v. transportabil.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PODOÁBĂ s. 1. decor, decoraţie, ornament, ornamentaţie, (pop.) împodobire, zurzur. (Obiecte de ~.) 2. găteală, (rar) modă, (pop.) dichis. (Obiecte de ~ feminină.) 3. v. bijuterie. 4. v. înfloritură.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ELABORÁT s. n. rezultatul unei elaborări; compunere, lucrare. (< germ. Elaborat)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

EGALÁBIL, -Ă adj. care poate fi egalat. (< fr. égalable)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

EDUCÁBIL, -Ă adj. care poate fi educat. (< fr. éducable)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PALPÁBIL adj. 1. v. concret. 2. v. real.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ONORÁBIL adj. 1. cinstit, onorat, preţuit, respectabil, respectat, stimabil, stimat, venerabil, (înv.) omenit, preacinstit. (O familie ~.) 2. v. de-cent.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DJELLABÁ GELABA/ s. f. haină lungă şi largă, desfăcută pe părţi, cu glugă, purtată în Africa de Nord. (< fr. djellaba)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

NESTABÍL adj. 1. v. flotant. 2. v. instabil. 3. v. ne-regulat. 4. v. schimbător. 5. v. inconsecvent.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DIABÓLIC, -Ă adj. 1. drăcesc, de (la) diavol; demonic. 2. funest, primejdios. 3. rău, crud; cinic; perfid. (< fr. diabolique, lat. diabolicus)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

DIABÉTIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de diabet. (< fr. diabétique)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

DEZABUZÁ vb. tr., refl. a face să devină, a deveni blazat. (< fr. désabuser)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

DEZABONÁ vb. tr., refl. a(-şi) anula un abonament. (< fr. désabonner)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MALEÁBIL adj. v. adaptabil.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

MALEÁBIL adj. (rar) modelabil. (Un material ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DESABLÁJ s. n. desablare. (< fr. dessablage)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

LABORIÓS adj. v. activ, harnic, muncitor, ne-obosit, neostenit, silitor, sârguincios, sârguitor, vrednic, zelos.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

LABIRÍNT s. (livr.) dedal.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DELABORÁ vb. tr. a demonta dintr-un loc instalaţiile, maşinile şi muniţiile devenite inutilizabile sau periculoase. (< lat. delaborare)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

IRITÁBIL adj. v. nervos.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

INSTABÍL adj. 1. v. mişcător. 2. nestabil, precar. (Echilibru ~.) 3. v. neregulat. 4. v. schimbător. 5. v. inconsecvent. 6. v. fluctuant.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

INEFÁBIL adj. v. indescriptibil, inexprimabil, nedescriptibil, neexprimabil, negrăit, nespus.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DAMNÁBIL, -Ă adj. care merită să fie blestemat, condamnat. (< fr. damnable, lat. damnabilis)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

HABÓTNIC adj., s. v. bigot.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

HÁBĂRĂ s. v. clacă, şezătoare.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

GREÁBĂN s. (ZOOL.) (reg.) gârbiţă, (prin Transilv.) spete (pl.), (Ban. şi Transilv.) spinare, (prin Transilv. şi Bucov.) şa. (~ul calului.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CULPÁBIL, -Ă adj. care se află în culpă; vinovat. (< lat. culpabilis)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

FLOTÁBIL adj. v. plutitor.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

FÁBRICĂ s. v. uzină.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DRÁBINĂ s. v. loitră.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DIABÓLIC adj. 1. demonic, diavolesc, drăcesc, infernal, necurat, satanic, (livr.) demoniac, mefis-tofelic, (înv. şi pop.) satanesc, (înv.) demonicesc, mamonic, satanicesc. (Planuri ~.) 2. v. infernal.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DEZABUZÁ vb. v. blaza.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DEGRÁBĂ adv. v. curând, devreme, fuga, grabnic, imediat, iute, îndată, neîntârziat, numaidecât, rapid, repede, timpuriu.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CULPÁBIL adj. v. vinovat.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

COROÁBĂ s. v. cartof.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CONTÁBIL adj., s. 1. adj. contabilicesc. (Bilanţ ~.) 2. s. (Transilv.) samtartău, sămădău. (E ~ la o întreprindere.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CONTÁBIL, -Ă I. adj. referitor la contabilitate. II. s. m. f. specialist în contabilitate. (< it. contabile, fr. comptable)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

COLABORÁ vb. 1. a conlucra, a coopera. (Ei ~ pe multiple planuri.) 2. a scrie. (~ la o gazetă.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CHIABURÍ vb. v. îmbogăţi, înavuţi, închia-buri.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CARABÁŞ s. v. pescar.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CANTÁBIL adj. (MUZ.) melodios, muzical. (O structură ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

BREÁBĂN s. v. brebenea, brebenel, dediţei-galbeni, floarea-paştilor, floarea-păsărilor, floarea-vântului-galbenă, găinuşă, gălbenele, păştiţă, popilnic.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

BREÁBĂN s. (BOT.; Dentaria glandulosa) (reg.) creasta-cocoşului.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

COLABORÁ vb. intr. 1. a participa la înfăptuirea unei acţiuni, la elaborarea unei opere etc.; a coopera. 2. a publica o lucrare într-un periodic, într-o culegere. (< fr. collaborer, lat. collaborare)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

BLAMÁBIL adj. v. condamnabil.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CLIVÁBIL, -Ă adj. care clivează. (< fr. clivable)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

BÁBOŞĂ s. v. babiţă, pelican.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

BABOIÁŞ s. v. albitură.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

BÁBIŢĂ s. v. calcar, gasteropod, gastropod, iască, limax, melc, melc fără casă, piatră-de-var.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

BÁBIŢĂ s. 1. v. pelican. 2. (BOT.; Polyporus) (reg.) copită, (Olt.) copitariţă. (~ este o ciupercă.) 3. (BOT.; Ganoderma applanatum) iască, văcălie de fag. (~ este o ciupercă dezvoltată pe trunchiul copacilor.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

BABALÂC s. baccea, căzătură, hodorog, ramolit, (reg. şi fam.) ghiuj, (reg.) jap, matuf, (prin Mold.) băbălău, (fig.) hârb. (A ajuns un ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

BABAGÁIA s. v. cloşca-cu-pui, puia-gaia, uliul-şi-porumbeii.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CLASÁBIL, -Ă adj. care poate fi clasat. (< fr. classable)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ATACÁBIL adj. v. vulnerabil.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

AGREÁBIL adj., adv. 1. adj. v. simpatic. 2. adj. v. plăcut. 3. adj. atrăgător, plăcut, prietenos. ( O încăpere ~.) 4. adj. amuzant, antrenant, distractiv, drăguţ, plăcut. (Spectacol ~.) 5. adj. plăcut, (reg.) omenos, pâşim, (înv.) ogodit, (fig.) dulce. (Clipe ~.) 6. adj. v. plăcut. 7. adv. v. plăcut.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ADORÁBIL adj. fermecător, încântător. (Un tânăr ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ABUNDÉNT adj. 1. v. bogat. 2. bogat, copios, îmbelşugat, îndestulat, (fig.) princiar. (Un prânz ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ABŢIGUÍ vb. v. ameţi, chercheli, îmbăta, turmenta.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ABSTRÁCT adj. 1. teoretic. (Ipoteze ~.) 2. conceptual, noţional. (Conţinut ~ al unui enunţ.) 3. nonfigurativ. (Artă ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ABSORBÍT adj. preocupat.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ABRUTIZÁ vb. a (se) animaliza, a (se) dezumaniza, a se îndobitoci. (Băutura l-a ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ABROGÁRE s. (JUR.) abrogaţie, anulare, desfiinţare, infirmare, invalidare, suprimare. (~ unui act normativ.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ABREVIÁT adj. prescurtat, scurtat. (Cuvinte ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ABRAZÁRE s. v. abraziune.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ABORIGÉN adj., s. v. băştinaş.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ABLEPSÍE s. v. cecitate.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ABJURÁRE s. abjuraţie, lepădare, renegare. (~ a unei doctrine.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ABECEDÁR s. (înv.) azbucoavnă, bucoavnă, bucvariu, silabar.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ABDICÁRE s. (POL.) (înv.) prostire. (~ unui monarh.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ABANDONÁ vb. 1. a lăsa, a părăsi, (franţuzism rar) a placa, (înv. şi pop.) a oropsi, a pustii, (înv. şi reg.) a năpusti. (Şi-a ~ copiii.) 2. a renunţa. (A ~ o dispută.) 3. v. ceda.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

abageríe s. f., art. abagería, g.-d. art. abageríei; (ateliere) pl. abageríi, art. abageríile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abandoná vb., ind. prez. 1 sg. abandonéz, 3 sg. şi pl. abandoneáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abatésă s. f., g.-d. art. abatésa; pl. abatése

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abatíză s. f., g.-d. art. abatízei; pl. abatíze

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abaţiál adj. m., pl. abaţiáli; f. sg. abaţiálă, pl. abaţiále

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abdicáre s. f., g.-d. art. abdicării; pl. abdicări

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abdúcere s. f., g.-d. art. abdúcerii

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abductór adj. m., pl. abductóri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abecedár s. n., pl. abecedáre

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

aberatív adj. m., pl. aberatívi; f. sg. aberatívă, pl. aberatíve

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abhoráre s. f., g.-d. art. abhorării

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abilitát adj. m., pl. abilitáţi; f. sg. abilitátă, pl. abilitáte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abjudecá vb., ind. prez. 1 sg. abjúdec, 3 sg. şi pl. abjúdecă

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abjuráre s. f. → jurare

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ablepsíe s. f. (sil. -blep-), art. ablepsía, g.-d. art. ablepsíei; pl. ablepsíi, art. ablepsíile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abnegáre s. f., g.-d. art. abnegării; pl. abnegări

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abordáre s. f., g.-d. art. abordării; pl. abordări

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

aborigén adj. m., s. m. (sil. a-bo-ri; mf. ab-), pl. aborigéni; f. sg. aborigénă, pl. aborigéne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abrastól s. m.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abrazáre s. f. (sil. -bra-), g.-d. art. abrazării; pl. abrazări

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abrogáre s. f. (sil. mf. ab-), g.-d. art. abrogării; pl. abrogări

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abrudeán adj. m., s. m. (sil. -bru-), pl. abrudéni; f. sg. abrudeánă, pl. abrudéne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abrutizá vb. (sil. -bru-), ind. prez. 1 sg. abrutizéz; 2 sg. abrutizézi, 3 sg. şi pl. abrutizeáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abscísă s. f., g.-d. art. abscísei; pl. abscíse

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

absidiál adj. m. (sil. -di-al), pl. absidiáli; f. sg. absidiálă, pl. absidiále

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

absorbít adj. m., pl. absorbíţi; f. sg. absorbítă, pl. absorbíte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abstráct adj. m. (sil. mf. abs-), pl. abstrácţi; f. sg. abstráctă, pl. abstrácte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abstráct s. n. (sil. mf. abs-), pl. abstrácte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abstráge vb. (sil. mf. abs-) → trage

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abţiguí vb. (sil. -gu-i), ind. prez. 1 sg. 3 pl. abţiguiésc

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abundént adj. m., pl. abundénţi; f. sg. abundéntă, pl. abundénte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acuzábil adj. m., pl. acuzábili; f. sg. acuzábilă, pl. acuzábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

adorábil adj. m., pl. adorábili; f. sg. adorábilă, pl. adorábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

agreábil adj. m. (sil. -gre-a-), pl. agreábili; f. sg. agreábilă, pl. agreábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

alocábil adj. m., pl. alocábili; f. sg. alocábilă, pl. alocábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

amicábil adj. m., pl. amicábili; f. sg. amicábilă, pl. amicábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

anabátic adj. m., pl. anabátici; f. sg. anabátică, pl. anabátice

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

anulábil adj. m., pl. anulábili; f. sg. anulábilă, pl. anulábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

apelábil adj. m., pl. apelábili; f. sg. apelábilă, pl. apelábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

arabofón s. m., adj. m., pl. arabofóni; f. sg. arabofónă, pl. arabofóne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

asilabíe s. f., pl. asilabíi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

astroláb (instrument) s.m., pl. astrolábi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

atacábil adj. m., pl. atacábili; f. sg. atacábilă, pl. atacábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

audiábil adj. m., pl. audiábili; f. sg. audiábilă, pl. audiábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

babáică s. f. (sil. -bai-că), pl. babáice

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

babalâc s. m., pl. babalâci

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

babirúsa s. f., g.-d. babirúsei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

bábiţă (zool., bot., med.) s. f., g.-d. art. bábiţei; pl. bábiţe

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

baboiáş s. m., pl. baboiáşi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

báboşă s. f., g.-d. art. báboşei; pl. báboşe

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

babuvísm s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

babuvíst s. m., pl. babuvíşti

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

bilabiál adj. → labial

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

bilabiát adj. m. (sil. -bi-at), pl. bilabiáţi; f. sg. bilabiátă, pl. bilabiáte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

blamábil adj. m., pl. blamábili; f. sg. blamábilă, pl. blamábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

blocábil adj. m., pl. blocábili; f. sg. blocábilă, pl. blocábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

bóca-bóca interj.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

breábăn s. m., pl. brébeni

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cabalíst s. m., pl. cabalíşti

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cabaniér s. m. (sil. -ni-er), pl. cabaniéri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cabernét s. n. [pron. fr. caberne]

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cabestán s. n., pl. cabestáne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cabiniér s. m., pl. cabiniéri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

caboşón s. n., (arhit.) pl. caboşoáne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cabotiér s. n. (sil. -ti-er), pl. cabotiére

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

calabréz (din Calabria) s. m., adj. m. (sil. -brez), pl. calabrézi; f. sg. calabréză, g.-d. art. calabrézei, pl. calabréze

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

canabísm s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cantábil adj. m., pl. cantábili; f. sg. cantábilă, pl. cantábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cantábri s. m. pl. (sil. -bri)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

captábil adj. m., pl. captábili; f. sg. captábilă, pl. captábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cargabás s. n., pl. cargabáse

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

carnabát s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

chiaburí vb. (sil. chia-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. chiaburésc, imperf. 3 sg. chiabureá; conj. prez. 3 sg. şi pl. chiabureáscă

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

clasábil adj. m., pl. clasábili; f. sg. clasábilă, pl. clasábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

clivábil adj. m., pl. clivábili; f. sg. clivábilă, pl. clivábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

colabáre s. f., g.-d. art. colabării

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

colaborá vb., ind. prez. 1 sg. colaboréz, 3 sg. şi pl. colaboreáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

contábil adj. m., s. m., pl. contábili; f. sg. contábilă, pl. contábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

culpábil adj. m., pl. culpábili; f. sg. culpábilă, pl. culpábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cuplábil adj. m., pl. cuplábili; f. sg. cuplábilă, pl. cuplábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

damnábil adj. m., pl. damnábili; f. sg. damnábilă, pl. damnábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

degrábă adv. (sil. -gra-)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

delaborá vb., ind. prez. 1 sg. delaboréz, 3 sg. şi pl. delaboreáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

desabláj s. n., pl. desabláje

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

dezaboná vb. (sil. mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezabonéz, 3 sg. şi pl. dezaboneáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

dezáburi vb. → aburi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

dezabuzá vb., ind. prez.1 sg. dezabuzéz, 3 sg. şi pl. dezabuzeáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

diabétic adj. m., s. m. (sil. di-a-), pl. diabétici; f. sg. diabétică, pl. diabétice

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

diabólic adj. m. (sil. di-a-), pl. diabólici; f. sg. diabólică, pl. diabólice

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

educábil adj. m., pl. educábili; f. sg. educábilă, pl. educábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

egalábil adj. m., pl. egalábili; f. sg. egalábilă, pl. egalábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

elaborát s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

erodábil adj. m., pl. erodábili; f. sg. erodábilă, pl. erodábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

evitábil adj. m., pl. evitábili; f. sg. evitábilă, pl. evitábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

evocábil adj. m., pl. evocábili; f. sg. evocábilă, pl. evocábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

expiábil adj. m. (sil. -pi-a-), pl. expiábili; f. sg. expiábilă, pl. expiábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

fabricát s. n. (sil. -bri-), pl. fabricáte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

fábrică s. f. (sil. -bri-), g.-d. art. fábricii; pl. fábrici

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

fabuláre s. f., pl. fabulări

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

fabulíst s. m., pl. fabulíşti

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

flotábil adj. m., pl. flotábili; f. sg. flotábilă, pl. flotábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

forjábil adj. m., pl. forjábili; f. sg. forjábilă, pl. forjábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

gabionáj s. n., pl. gabionáje

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

geanabét s. m. (sil. gea-), pl. geanabéţi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

glabélă s. f., g.-d. art. glabélei; pl. glabéle

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

greábăn s. n./s. m., pl. grébene/grébeni

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

grefábil adj. m., pl. grefábili; f. sg. grefábilă, pl. grefábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

habituál adj. m., pl. habituáli; f. sg. habituálă, pl. habituále

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

habótnic adj. m., s. m., pl. habótnici; f. sg. habótnică, pl. habótnice

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

harabáie s. f., art. harabáia, g.-d. art. hărăbăii; pl. hărăbăi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

imitábil adj. m., pl. imitábili; f. sg. imitábilă, pl. imitábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

imutábil adj. m. mutabil

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

inefábil adj. m. (sil. mf. in-), pl. inefábili; f. sg. inefábilă, pl. inefábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

instabíl adj. m. stabil

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

intabulá vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. intabuleáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

inuzábil adj. m., pl. inuzábili; f. sg. inuzábilă, pl. inuzábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

irigábil adj. m., pl. irigábili; f. sg. irigábilă, pl. irigábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

iritábil adj. m., pl. iritábili; f. sg. iritábilă, pl. iritábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

izolábil adj. m., pl. izolábili; f. sg. izolábilă, pl. izolábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

labiacée s. f., pl. labiacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

labiátă s. f., pl. labiáte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

labirínt s. n., pl. labirínturi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

laboránt s. m., pl. laboránţi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

laboriós adj. m. (sil. -ri-os), pl. laborióşi; f. sg. laborioásă, pl. laborioáse

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

labradór s. n. (sil. -bra-), pl. labradóri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

laburísm s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

laburíst adj. m., s. m., pl. laburíşti; f. sg. laburístă, pl. laburíste

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

largábil adj. m., pl. largábili; f. sg. largábilă, pl. largábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

livrábil adj. m. (sil. -vra-), pl. livrábili; f. sg. livrábilă, pl. livrábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

maleábil adj. m. (sil. -le-a-), pl. maleábili; f. sg. maleábilă, pl. maleábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

maniábil adj. m. (sil. -ni-a-), pl. maniábili; f. sg. maniábilă, pl. maniábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

manjábil adj. m., pl. manjábili; f. sg. manjábilă, pl. manjábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

mascábil adj. m., pl. mascábili; f. sg. mascábilă, pl. mascábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

neamábil adj. m. (sil. ne-a-), pl. neamábili; f. sg. neamábilă, pl. neamábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

nestabíl adj. m. (sil. mf. -sta-), pl. nestabíli; f. sg. nestabílă, pl. nestabíle

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

neviábil adj. m., pl. neviábili; f. sg. neviábilă, pl. neviábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

onorábil adj. m., pl. onorábili; f. sg. onorábilă, pl. onorábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

operábil adj. m., pl. operábili; f. sg. operábilă, pl. operábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

opozábil adj. m., pl. opozábili; f. sg. opozábilă,pl. opozábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

oxidábil adj. m., pl. oxidábili; f. sg. oxidábilă, pl. oxidábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

palpábil adj. m., pl. palpábili; f. sg. palpábilă, pl. palpábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

podoábă s. f., g.-d. art. podoábei; pl. podoábe

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

portábil (uşor de transportat) adj. m., pl. portábili; f. sg. portábilă, pl. portábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

predábil adj. m., pl. predábili; f. sg. predábilă, pl. predábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

pretábil adj. m., pl. pretábili; f. sg. pretábilă, pl. pretábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

privábil adj. m., pl. privábili; f. sg. privábilă, pl. privábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

probábil adj. m., pl. probábili; f. sg. probábilă, pl. probábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

purtábil (comod de purtat) adj. m., pl. purtábili; f. sg. purtábilă, pl. purtábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

rabatáre s. f., g.-d. art. rabatării; pl. rabatări

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

rabátere s. f., g.-d. art. rabáterii; pl. rabáteri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

rabinísm s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

rabiníst s. m., pl. rabiníşti

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

rablagíu adj. m., s. m. (sil. -bla-), f. rablagíe; pl. m. şi f. rablagíi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

rabotáre s. f., g.-d. art. rabotării; pl. rabotări

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

rabotíst s. m., pl. rabotíşti

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

reabonát adj. m. (sil. re-a-), pl. reabonáţi; f. sg. reabonátă, pl. reabonáte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

reabordá vb., ind. prez. 1 sg. reabordéz, 3 sg. şi pl. reabordeáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

reglábil adj. m. (sil. -gla-), pl. reglábili; f. sg. reglábilă, pl. reglábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

rentábil adj. m., pl. rentábili; f. sg. rentábilă, pl. rentábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

resabotá vb., ind. prez. 1 sg. resabotéz, 3 sg. şi pl. resaboteáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sabinísm s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sábiţă s. f., g.-d. art. sábiţei; pl. sábiţe

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sablatór s. m., pl. sablatóri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sabléză s. f. (sil. -ble-), g.-d. art. sablézei; pl. sabléze

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sablóză s. f., pl. sablóze

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sabordáj s. n., pl. sabordáje

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sabotáre s. f., g.-d. art. sabotării; pl. sabotări

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

salvábil adj. m., pl. salvábili; f. sg. salvábilă, pl. salvábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

scarabéu s. m., art. scarabéul; pl. scarabéi, art. scarabéii

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

scuzábil adj. m., pl. scuzábili; f. sg. scuzábilă, pl. scuzábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

silabisí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. silabisésc, imperf. 3 sg. silabiseá; conj. prez. 3 sg. şi pl. silabiseáscă

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

silabísm s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sociábil adj. m. (sil. -ci-a-), pl. sociábili; f. sg. sociábilă, pl. sociábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

solvábil adj. m., pl. solvábili; f. sg. solvábilă, pl. solvábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sondábil adj. m., pl. sondábili; f. sg. sondábilă, pl. sondábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sorabíst s. m., pl. sorabíşti

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

stabilít s. n., pl. stabilíturi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

stimábil adj. m., s. m., pl. stimábili; f. sg. stimábilă, pl. stimábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

strabísm s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

şabloná vb. (sil. -blo-), ind. prez. 1 sg. şablonéz, 3 sg. şi pl. şabloneáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

şabótă s. f., pl. şabóte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

tabacióc s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

tábără s. f., g.-d. art. táberei; pl. tábere

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

tablagíu s. m. (sil. -bla-), art. tablagíul; pl. tablagíi, art. tablagíii

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

tablétă s. f. (sil. -ble-), pl. tabléte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

tabuláre s. f., g. -d. art.tabulării; pl. tabulări

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

titrábil adj. m., pl. titrábili; f. sg. titrábilă, pl. titrábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

tratábil adj. m., pl. tratábili; f. sg. tratábilă, pl. tratábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

trisiláb s. n., pl. trisilábe

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

truvábil adj. m., pl. truvábili; f. sg. truvábilă, pl. truvábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

unisiláb adj. m., pl. unisilábi; f. sg. unisilábă, pl. unisilábe

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

uzinábil adj. m., pl. uzinábili; f. sg. uzinábilă, pl. uzinábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

uzitábil adj. m., pl. uzitábili; f. sg. uzitábilă, pl. uzitábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

vagabónd adj. m., s. m., pl. vagabónzi; f. sg. vagabóndă, pl. vagabónde

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

vandábil adj. m., pl. vandábili; f. sg. vandábilă, pl. vandábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

variábil adj. m. (sil. -ri-a-), pl. variábili; f. sg. variábilă, pl. variábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

viciábil adj. m. (sil. -ci-a-), pl. viciábili; f. sg. viciábilă, pl. viciábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

violábil adj. m. (sil. vi-o-), pl. violábili; f. sg. violábilă, pl. violábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

wahhabít s. m., pl. wahhabíţi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

zdroábă s. f., g.-d. art. zdroábei; pl. zdroábe

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

MANIÁBIL ~ă (~i, ~e) livr. Care poate fi uşor mânuit. [Sil. -ni-a-] /<fr. maniable

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

MALEÁBIL ~ă (~i, ~e) 1) (despre metale) Care poate fi transformat în foi subţiri prin forjare sau laminare. 2) Care poate fi modelat cu facilitate; în stare să fie prelucrat uşor. 3) (despre persoane) Care se adaptează uşor la situaţie. [Sil. -le-a-] /<fr. malléable

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

LABURÍ//ST ~stă (~şti, ~ste) şi substantival (în Marea Britanie, Australia, Irlanda etc.) Care este de orientare social-democrată. Partid ~. /cf. it. laburista, engl. labourist

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

LABRADÓR n. Mineral de culoare albăstruie sau verzuie folosit ca piatră semipreţioasă. /<fr. labrador

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

LABORI//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) 1) Care necesită multă muncă şi eforturi mari; cu mare osteneală. Studii ~oase. 2) (despre persoane) Care munceşte mult şi cu folos; harnic; sârguincios. [Sil. -ri-os] /<fr. laborieux, lat. laboriosus

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

LABORÁN//T ~tă (~ţi, ~ţe) m. şi f. Persoană care efectuează lucrări (mai simple) într-un laborator. /<germ. Laborant

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

LABIRÍNT ~uri n. 1) Edificiu constituit dintr-un număr mare de camere, aşezate astfel, încât ieşirea poate fi găsită cu mare dificultate. 2) fig. Problemă, situaţie extrem de încurcată. 3): ~ membranos totalitate a cavităţilor care formează urechea internă. /<fr. labyrinthe, lat. labyrinthus

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

LABIÁT//Ă ~e f. 1) la pl. Familie de plante dicotiledonate, cu tulpina în patru muchii, cu frunze opuse şi cu flori în inflorescenţe compuse, bogate în uleiuri eterice (reprezentanţi: levănţica, izma, urzica-moartă etc.). 2) Plantă din această familie. /<fr. labilé

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

IRITÁBIL ~ă (~i, ~e) Care se irită sau se enervează foarte uşor; irascibil. /<fr. irritable, lat. irritabilis

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

IRIGÁBIL ~ă (~i, ~e) Care poate fi irigat; bun pentru irigaţie. /<fr. irrigable

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

INUZÁBIL ~ă (~i, ~e) Care nu se uzează; durabil mult timp. /<fr. inusable

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A INTABUL//Á ~éz tranz. (drepturi imobiliare) A înregistra în cartea funciară. /<fr. intabuler, germ. intabulieren

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

INSTABÍL ~ă (~i, ~e) 1) Care nu este stabil; schimbător; nestabil; variabil. 2) (despre persoane) Care nu este consecvent; lipsit de consecvenţă (în păreri, atitudini etc.); nestabil; nestatornic; schimbător; inconsecvent; neconsecvent; inconstant. [Sil. in-sta-] /<fr. instable, lat. instabilis

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

INEFÁBIL ~ă (~i, ~e) Care nu poate fi exprimat; foarte greu sau imposibil de exprimat; de neexprimat; inexprimabil. /<fr. ineffable, lat. ineffabilis

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

IMITÁBIL ~ă (~i, ~e) Care poate fi imitat. /<fr. imitable, lat. imitabilis

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

HABÓTNI//C ~că (~ci, ~ce) şi substantival pop. (despre persoane) Care respectă cu stricteţe prescripţiile religiei; cuprins de o pasiune excesivă pentru respectarea prescripţiilor religioase; bigot; bisericos. /<rus. habotnik

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

HABITUÁL ~ă (~i, ~e) Care este obişnuit; frecvent. /<fr. habituel

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

HABÁRNI//C ~ci m. reg. Persoană care ia mită. /<ucr. habarnik

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

GREÁBĂN grébene n. 1) (la unele animale, în special la cabaline şi bovine) Partea proeminentă a corpului dintre gât şi spinare. 2) Creastă a unui munte. [Pl. şi grebeni] /<sl. grebeni

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

GLABÉL//Ă ~e f. Porţiune a feţei cuprinsă între arcadele sprâncenelor şi rădăcina nasului. /<fr. glabelle

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

FORJÁBIL ~ă (~i, ~e) (despre metale sau aliaje) Care poate fi forjat; care se pretează la forjare. /<fr. forgeable

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

FLOTÁBIL ~ă (~i, ~e) 1) (despre ape curgătoare) Pe care se pot deplasa plutele. 2) Care poate pluti la suprafaţa unui lichid. /<fr. flottable

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

FABULÍ//ST ~stă (~şti, ~ste) m. şi f. Autor de fabule. /<fr. fabuliste

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

FÁBRI//CĂ ~ci f. Întreprindere industrială care prelucrează materia primă transformând-o în produse finite. ~ de zahăr.A lua (pe cineva) în ~ lua pe cineva la rost. [G.-D. fabricii] /<fr. fabrique, germ. Fabrik

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

FABRICÁT ~e n. Produs finit obţinut prin fabricare. /<germ. Fabrikat

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

EGALÁBIL ~ă (~i, ~e) Care poate fi egalat. /<fr. égalable

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

DIABÓLIC2 adv. Cu răutate; cu cruzime excesivă. [Sil. di-a-] /<fr. diabolique, lat. diabolicus

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

DIABÓLI//C1 ~că (~ci, ~ce) 1) Care ţine de diavol; propriu diavolului; satanic; diavolesc; drăcesc; demonic. Putere ~că. 2) Care vădeşte răutate şi viclenie; mefistofelic. Invenţie ~că. [Sil. di-a-] /<fr. diabolique, lat. diabolicus

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

DIABÉTI//C ~că (~ci, ~ce) 1) Care ţine de diabet; propriu diabetului. Comă ~că. 3) şi substantival Care suferă de diabet; bolnav de diabet. [Sil. di-a-] /<fr. diabetique

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A SE DEZABON//Á mă ~éz intranz. A-şi anula un abonament. / dez- + a abona

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A DEZABON//Á ~éz tranz. A face să se dezaboneze. / dez- + a abona

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A DELABOR//Á ~éz tranz. (instalaţii, maşini, muniţii considerate inutile sau periculoase) A demonta dintr-un loc. /<lat. delaborare

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

DEGRÁBĂ adv. 1) În curând; repede. 2) De timpuriu; devreme. ♢ Mai ~ mai uşor. /de + grabă

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CULPÁBIL ~ă (~i, ~e) jur. Care a săvârşit un delict; vinovat. /<fr. coulpable, lat. culpabilis

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CONTÁBIL2 ~ă (~i, ~e) m. şi f. Persoană specializată în lucrări de contabilitate. /<fr. comptable, it. contabile

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CONTÁBIL1 ~ă (~i, ~e) Care ţine de contabilitate; referitor la contabilitate. Plan ~. Chitanţă ~ă. Evidenţă ~ă. /<fr. comptable, it. contabile

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ONORÁBIL, -Ă adj. Vrednic de cinste, de respect; cinstit, respectabil. [Cf. fr. honorable, lat. honorabilis].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

A COLABOR//Á ~éz intranz. 1) A lucra împreună; a participa la elaborarea unei opere sau la realizarea unei acţiuni comune; a coopera; a conlucra. 2) A scrie materiale pentru o publicaţie periodică. /<fr. collaborer

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CARNABÁT m. Rasă de oi cu lână semifină, crescute pentru carnea lor fără miros caracteristic. /<bulg. karnabat

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CANTÁBIL ~ă (~i, ~e) livr. Care se poate cânta; care produce sunete placute auzului; melodios. /<lat. cantabilis, it. cantabile

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CABOTIÉR ~e n. Navă de tonaj redus destinată cabotajului. [Sil. -ti-er] /<fr. cabotier

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CABINIÉR ~ă (~i, ~e) m. şi f. Persoană care are în grijă o cabină. [Sil. -ni-er] /<fr. cabinier

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CABESTÁN ~e n. Dispozitiv de ridicat şi de deplasat greutăţi pe distanţe relativ scurte, fiind folosit, mai ales, pe nave sau pe autovehicule grele. /<fr. cabestan

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CABERNET [pr.: caberné] n. 1) Soi de viţă de vie având struguri cu bobiţe mici, de culoare neagră-albăstrie. 2) Varietate de vin roşu, obţinut din acest soi de viţă. /< fr. cabernet

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CABANIÉR ~i (~ă, ~e) m. şi f. Persoană care administrează o cabană. [Sil. -ni-er] /cabană + suf. ~ier

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CABALÍ//ST ~stă (~şti, ~ste) m. şi f. Adept al cabalei. /<fr. cabaliste, germ. Kabalist

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

BREÁBĂN brébeni m. 1) Plantă erbacee perenă din familia cruciferelor, înaltă, cu flori roşii-purpurii, reunite în raceme, răspândită, mai ales, în pădurile umbroase. 2) v. BREBENEL. [Sil. brea-băn] /Orig. nec.

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

BILABIÁL ~ă (~i, ~e) şi substantival lingv. (despre sunetele vorbirii) Care se articulează cu amândouă buzele. Consoană ~ă. [Sil. -bi-al] /<fr. bilabial

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

BILABIÁ//T ~tă (~ţi, ~te) (despre flori) Care are sepalele şi petalele unite, astfel încât se aseamănă cu o gură. [Sil. -bi-at] /<fr. bilabié

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

BÁBIŢ//Ă ~e f. pop. 1) Pasăre migratoare acvatică, de talie mare, cu cioc lung şi gros, cu o pungă sub maxilarul inferior, în care îşi depozitează hrana; pelican. 2) (nume generic) Ciupercă care creşte pe copaci şi din care se prepară iasca. /<bulg., sb. babica

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

BABALÂ//C ~ci m. depr. Persoană lipsită de vigoare fizică şi intelectuală (din cauza vârstei înaintate); bătrân neputincios şi urât; boşorog. /<turc. babalik

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ANABÓLI//C ~că (~ci, ~ce) Care ţine de anabolism; propriu anabolismului. /<fr. anabolique

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

AGREÁBIL ~ă (~i, ~e) Care este plăcut; care inspiră simpatie. Înfăţişare ~ă.[Sil. -gre-a-] /<fr. agréable

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ADORÁBIL ~ă (~i, ~e) Care este plin de farmec; fermecător; încântător; admirabil. /<fr. adorable, lat. adorabilis

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABUNDÉN//T ~tă (~ţi, ~te) (despre bunuri) Care este în cantitate mare; care abundă; bogat; îmbelşugat. /<fr. abondant, lat. abundans, ~ntis

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A ABSTRÁGE abstrág tranz. A considera izolat; a desprinde dintr-un ansamblu. /<lat. abstrahere

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABSTRÁC//T ~tă (~ţi, ~te) şi adverbial 1) (în opoziţie cu concret) Care rezultă dintr-un proces de abstracţie; care cuprinde trăsăturile generale, detaşându-se de raporturile concrete. 2) Care este greu de înţeles din cauza lipsei elementelor concrete. ♢ În ~ a) pe calea deducţiilor logice; b) rupt de realitate. [Sil. abs-tract] /<lat. abstractus, germ. abstrakt

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABSCÍS//Ă ~e f. Una dintre cele două linii care servesc la fixarea poziţiei unui punct pe un plan sau în spaţiu, cealaltă numindu-se ordonată. [Sil. ab-sci-] /<fr. abscisse, lat. abscissa

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A SE ABRUTIZ//Á mă ~éz intranz. A se transforma în brută; a-şi pierde însuşirile umane şi morale. [Sil. a-bru-] /<fr. abrutir

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A ABRUTIZ//Á ~éz tranz. A face să se abrutizeze. /<fr. abrutir

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABRAZ//ÁRE ~ări f. Operaţie de prelucrare a unei piese cu ajutorul unui abraziv. /Din abraziv sau abraziune

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABORIGÉN ~ă (~i, ~e) şi substantival Care face parte din populaţia originară a unei ţări sau a unei regiuni; autohton; indigen; băştinaş. [Sil. ab-o-] /<fr. aborigene

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABLEPSÍE f. Lipsă a vederii; cecitate; orbire. [Sil. a-blep-] /<fr. ablépsie

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A ABJUDECÁ abjúdec tranz. (titluri, drepturi) A anula printr-o decizie judiciară. /<lat. abjudicare

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABIENTÍN n. Substanţă extrasă din abietinee, care se prezintă sub formă de cristale incolore, solubile în apă şi alcool. [Sil. -bi-en-] /<fr. abiéntin

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABECEDÁR ~e n. 1) Manual pentru învăţarea scrisului şi cititului. 2) fig. Carte care cuprinde noţiunile elementare într-un domeniu de activitate. /<lat. abecedarius, fr. abécédaire

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABDUCTÓR ~i adj. (despre muşchi) Care îndepărtează un membru de axul median al corpului sau două organe unul de altul. /<fr. abducteur

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABATÍZ//Ă ~e f. Obstacol constând din copaci doborâţi şi aşezaţi cu vârfurile spre duşman. [G.-D. abatizei] /<fr. abattis

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A ABANDON//Á ~éz tranz. 1) (părinţi, copii etc.) A lăsa la voia întâmplării; a părăsi, lăsând fără nici un sprijin. ~ familia. 2) (locuri sau persoane) A lăsa, plecând în altă parte; a părăsi. 3) (probe sportive) A lăsa renunţând la participarea în continuare. /<fr. abandonner

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ONORÁBIL1 adv. Cu cinste. /<fr. honorable, lat. honorabilis

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ONORÁBIL2 ~ă (~i, ~e) şi substantival Care poate fi onorat; demn de onoare. /<fr. honorable, lat. honorabilis

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

OPERÁBIL ~ă (~i, ~e) Care poate fi operat; în stare să fie supus unei operaţii. /<fr. opérable

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

OPOZÁBIL ~ă (~i, ~e) 1) Care se poate opune (unul altuia). 2) jur. (despre sentinţe, drepturi etc.) Căruia i se poate opune ceva prin demersuri judiciare; care poate fi contestat. /<fr. opposable

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

OXIDÁBIL ~ă (~i, ~e) Care se poate oxida; care se pretează la oxidare. /<fr. oxydable

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PALPÁBIL ~ă (~i, ~e) 1) Care poate fi palpat; atins; tangibil; pipăibil. 2) med. (despre afecţiuni) Care este evident datorită caracterului său concret; tangibil. /<fr. palpable

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PODOÁB//Ă ~e f. 1) Obiect folosit pentru înfrumuseţare; ornament. 2) Obiect din metal preţios incrustat cu pietre scumpe; giuvaier; bijuterie. 3) fig. Persoană sau obiect cu calităţi deosebite (bune sau rele). Bună ~. [G.-D. podoabei] /<sl. podoba

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PORTÁBIL ~ă (~i, ~e) Care poate fi purtat cu sine; care poate fi uşor transportat; portativ. /<fr. portable

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PROBÁBIL1 adv. După cum (se) pare; poate. /<fr. probable, lat. probabilis

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PROBÁBIL2 (~i, ~e) 1) Care poate fi probat; care poate să se adeverească. 2) Care poate să se producă, să se realizeze. ♢ Timpul ~ timpul care se prevede pentru intervalul de timp următor; prognoză meteorologică; date meteo. /<fr. probable, lat. probabilis

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PURTÁBIL ~ă (~i, ~e) fam. (despre obiecte de înbrăcăminte) Care este comod de purtat. /a purta + suf. ~bil

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

RABLAGÍ//U ~e (~i) m. şi f. rar Persoană care şi-a pierdut vigoarea fizică şi intelectuală (din cauza bătrâneţii). /rablă + suf. ~agiu

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

RENTÁBIL ~ă (~i, ~e) şi adverbial Care rentează; în stare să aducă câştig; profitabil. Afacere ~ă. /<fr. rentable

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SÁBIŢ//Ă1 ~e f. Peşte dulcicol cu corpul turtit lateral, acoperit cu solzi mici. /<bulg. sabica

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SÁBIŢ//Ă2 ~e f. Unealtă asemănătoare coasei, folosită pentru tăierea stufului şi a papurii; târpan; rizacă. /<bulg. sabica

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SABLAT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. şi f. Muncitor specializat în lucrări de sablare. /a sabla + suf. ~tor

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SABLÉZ//Ă ~e f. Aparat pentru curăţarea sau netezirea diferitelor obiecte şi piese metalice cu ajutorul unui jet de nisip. /<fr. sableuse

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SABORDÁJ ~e n. Operaţie de scufundare intenţionată a unei nave pentru a nu fi capturată de inamic. /<fr. sabordage

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SCARABÉ//U ~i m. Gândac de talie medie, cu corpul plat, negru, cu membrele anterioare dinţate. /<lat. scarabaeus, fr. scarabée

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SCUZÁBIL ~ă (~i, ~e) Care poate fi scuzat; în stare să fie scuzat. /<it. scusabile

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A SILABIS//Í ~ésc tranz. A citi cu greu, pronunţând pe litere sau pe silabe; a bucheri. /<ngr. sillávisa

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SILABÍSM n. lingv. Scriere în care fiecărei silabe îi corespunde un semn grafic. /<fr. syllabisme

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SOCIÁBIL ~ă (~i, ~e) Care se integrează uşor în societate; care stabileşte uşor relaţii bune şi permanente cu oamenii; comunicativ. [Sil. -ci-a-] /<fr. sociable

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SOLVÁBIL ~ă (~i, ~e) şi substantival (despre persoane sau despre instituţii) Care este în stare să-şi achite datoriile băneşti; capabil să-şi plătească datoriile. /<fr. solvable

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SONDÁBIL ~ă (~i, ~e) Care poate fi sondat. /sondă + suf. ~abil

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

STIMÁBIL ~ă (~i, ~e) şi substantival Care poate fi stimat; care merită stimă; demn de respect; respectabil. /<it. stimabile, fr. estimabile

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

STRABÍSM n. Infirmitate caracterizată prin imposibilitatea de a vedea normal acelaşi obiect cu amândoi ochii; privire încrucişată. /<fr. strabisme

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ŞABÁ//CĂ ~ce f. reg. Ajur executat pe un obiect din material textil (cămaşă, faţă de masa etc.). [Var. şabac] /cf. turc. şebeke

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A ŞABLON//Á ~éz tranz. 1) (piese) A face să corespundă unui şablon. 2) depr. A limita la un şablon; a lipsi de varietate; a face stereotip. /Din şablon

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ŞABÓT//Ă ~e f. Postament de metal al nicovalei la ciocanele mecanice (de forjare). /<germ. Schabotte

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TABAGÍSM n. Stare patologică constând în intoxicarea cronică a organismului cu nicotină; nicotinism. /<fr. tabagisme

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TÁB//ĂRĂ1 ~ere f. 1) Popas al unor grupe de oameni (turişti, sportivi); campament. ♢ A lăsa toate (sau totul) ~ a lăsa toate (sau totul) în dezordine. 2) Popas al unor trupe în marş; lagăr; campament; bivuac; cantonament. 3) Grup de care în mers sau în popas; convoi. [G.-D. taberei] /<sl. taboru

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TÁB//ĂRĂ2 ~ere f. 1) Grup de persoane, partide sau state, aflat în opoziţie cu alt grup. 2) pop. Grup mare de oameni. [G.-D. taberei] /<sl. taboru

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TABLAGÍ//U ~i m. rar Jucător pasionat de table. /tablă + suf. ~agiu

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TABLÉT//Ă ~e f. 1) Preparat farmaceutic, dozat, solid, de forma unui disc mic, care se administrează pe cale bucală; pilulă; pastilă; comprimat. 2) Preparat alimentar dulce, solid, în formă de placă dreptunghiulară. ~ de ciocolată. 3) Articol publicistic de dimensiuni mici care tratează probleme de actualitate. [Sil. ta-ble-] /<fr. tablette

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TRATÁBIL ~ă (~i, ~e) Care poate fi tratat. /a trata + suf. ~bil

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

VANDÁBIL ~ă (~i, ~e) (despre mărfuri, lucruri) Care poate fi vândut; bun pentru vânzare. /<fr. vandable

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

VARIÁBIL ~ă (~i, ~e) (în opoziţie cu constant) 1) Care se schimbă mereu; schimbător; instabil. Timp ~. Vânt ~. 2) (despre mărimi, cantităţi) Care poate varia; cu proprietate de a avea mai multe valori (în raport cu o valoare constantă). 3) Care poate avea forme de realizare. /<lat. variabilis, fr. variable

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

VICIÁBIL ~ă (~i, ~e) Care poate fi viciat, corupt. /<fr. viciable

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

arabofón, -ă adj., s.m.f. (Vorbitor) de limbă arabă. (< fr. arabophone)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABAŢIÁL, -Ă adj. Care aparţine unei abaţii, de abaţie; mănăstiresc. ♢ Biserică abaţială (şi s.f.) = biserica principală a unei abaţii. [Pron. -ţi-al. / < fr. abatial].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABITÁCLU s.n. v. habitaclu.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABJURÁRE s.f. Renegare, renunţare publică (la o idee, la o doctrină etc.); abjuraţie. [< abjura].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABLEPSÍE s.f. (Med.) Cecitate. [Gen. -iei. / < fr. ablepsie, cf. gr. a – fără, blepsis – vedere].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABLÚŢIE s.f. v. abluţiune.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABSTRÁGE vb. III tr. A judeca, a considera izolat, a desprinde dintr-un context. [< lat. abstrahere, cf. fr. abstraire, după trage].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACETÁBUL s.n. (Anat.) Cavitate a osului iliac în care se articulează capul femurului. ♦ Cavitate a unei cochilii în care stă fixat animalul. [< fr. acétabule, cf. lat. acetabulum].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABORDÁRE s.f. Acţiunea de a aborda şi rezultatul ei; acostare; abordaj. [< aborda].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABORIGÉN, -Ă adj. (Rar) Băştinaş, autohton, indigen. [< fr. aborigène, cf. lat. aborigines < ab origine – de la început].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACUZÁBIL, -Ă adj. Care poate fi acuzat. [Cf. it. accusare].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ANABÁTIC, -Ă adj. (op. c a t a b a t i c) 1. (Despre vânturi) Care posedă o componentă ascendentă. 2. (Med.) Care creşte, se măreşte. [< fr. anabatique, cf. gr. anabainein – a urca].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

APELÁBIL adj. (ieşit din uz) În privinţa căruia se poate face apel. [Cf. fr. appelable].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ASILABÍE s.f. Varietate a afaziei constând în incapacitatea bolnavului de a uni fonemele în silabe. [Gen. -iei. / < fr. asyllabie, cf. gr. a – fără, syllabe – silabă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CARGABÁS s. n. (mar.) manevră curentă de strângere a velelor. (< fr. cargue basse)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

BABUVÍSM s.n. Doctrină politică din timpul revoluţiei franceze din 1789, care propaga înfăptuirea egalităţii politice şi economice depline. [< fr. babouvisme, cf. Babeuf – revoluţionar francez din sec. XVIII].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BABUVÍST, -Ă adj. Referitor la babuvism. // s.m. şi f. Partizan al doctrinei lui Babeuf. [< fr. babouviste].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BLAMÁBIL, -Ă adj. Demn de blam. [Cf. fr. blâmable].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CANABÍSM s.n. Intoxicaţie cu canabină, întâlnită la lucrătorii din industria de prelucrare a cânepii. [< fr. cannabisme].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CARABÍDE s. f. pl. familie de insecte coleoptere: carabul. (< fr. carabidés)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

COLABÁRE s.f. (Med.) Acţiunea de a (se) colaba. ♦ Turtire spontană sau provocată a unui organ în scop terapeutic. [< colaba].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CONTÁBIL, -Ă adj. De contabilitate, al contabilităţii. // s.m. şi f. Specialist în contabilitate; funcţionar care ţine contabilitatea unei întreprinderi sau a unei instituţii. [Pl. -li, -le, var. comptabil, -ă adj., s.m.f. / < it. contabile, fr. comptable].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BABEURRE s.n. ~ [Pr. fr.: ba-b'ör] (cuv. fr. = zară < babeure = zer < bas = jos (cu nuanţă peiorativă) (< lat. bassus) şi beurre = unt (< lat. butrum < būtyrum < gr. βούτυρον)) [Cuvinte străine (recent intrate în limbă), pp. 1046-1052; et. TLF]

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

DELABORÁ vb. I. tr. A demonta dintr-un loc instalaţiile, maşinile şi muniţiile devenite inutilizabile sau periculoase. [< lat. delaborare].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

DESABUZÁ vb. I. v. dezabuza.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

DEZABUZÁ vb. I. tr., refl. (Franţuzism) A-şi recunoaşte greşeala, a reveni asupra unei false opinii. ♦ A dezamăgi. ♦ A-i arăta cuiva că se înşeală. [Var. desabuza vb. I. / < fr. désabuser].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CANTÁBIL, -Ă adj. melodios, expresiv; cu ritm moderat. (< it. cantabile, lat. cantabilis)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CANABÍSM s. n. intoxicaţie cu canabinol. (< fr. cannabisme)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

GABIONÁJ s.n. (Rar) Construirea de gabioane. [Pron. -bi-o-. / < fr. gabionnage].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

INOMÁBIL, -Ă adj. (Franţuzism) 1. Care nu poate fi numit. 2. (Fig.) Dezgustător. [< fr. innomable].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

INTABULÁ vb. I. tr. A înscrie o proprietate imobiliară sau a înregistra un act cu privire la un imobil în cartea funciară. [< germ. intabulieren].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CALABRÉZ, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Calabria. ♢ (s. n.) dialect din Italia meridională. (< it. calabrese, fr. calabrais)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

IRITÁBIL, -Ă adj. Supărăcios; irascibil. ♦ Supus iritaţiei. [Cf. fr. irritable, lat. irritabilis].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

IRIZÁBIL, -Ă adj. (Rar) Susceptibil a iriza. [Cf. fr. irisable].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

IZOLÁBIL, -Ă adj. Care poate fi izolat. [Cf. fr. isolable].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

LABRADÓR s.m. (Liv.) Plugar (în Spania). [< sp. labrador].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

LABRADÓR s.n. Mineral din grupul feldspaţilor plagioclazi, folosit ca piatră semipreţioasă. [< fr. labrador].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

LABURÍSM s.n. Doctrină politică cu caracter socialist reformist, iniţiată în Marea Britanie. [Cf. it. laburismo, engl. labourism < Labour Party – partidul muncii, numele partidului britanic întemeiat pe aceste principii].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

LARGÁBIL, -Ă adj. Care poate fi largat. [Cf. fr. largable].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MANIÁBIL, -Ă adj. 1. (Despre mecanisme) Uşor de mânuit. 2. (Despre oameni) Docil, blând, conciliabil. [Pron. -ni-a-. / cf. fr. maniable].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MANJÁBIL, -Ă adj. (Franţuzism) Care se poate mânca. [Cf. fr. mangeable].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

abductór adj. m., pl. abductóri; f. sg. şi pl. abductoáre

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

ab inítio (lat.) [ti pron. ţi] (-ti-o-) loc. adv.; abr. a.i.

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

ab inítio (lat.) [ti pron. ţi] (-ti-o-) loc. adv.; abr. a.i.

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

CABOTIÉR s. n. navă de tonaj mic pentru cabotaj. (< fr. cabotier)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CABOŞÓN s. n. 1. piesă (semi)preţioasă fără faţete, montată ca podoabă în metal (filigranat). 2. (arhit.) ornament mic de piatră încrustat într-o faţadă. (< fr. cabochon)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CABINIÉR, -Ă s. m. f. cel care are în grijă o cabină la teatru, la operă etc. (< fr. cabinier)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CABESTÁN s. n. 1. troliu cu ax de rotaţie vertical pentru deplasarea pe distanţe scurte, orizontal, a unor vehicule ori obiecte masive. 2. ax metalic care atenuează banda magnetică în cursul operaţiei de înregistrare sau redare a sunetelor. (< fr. cabestan)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CABERNÉT s. n. soi de struguri cu ciorchini mici şi boabe îndesate, şi rotunde, de culoare neagră-violetă. ♢ vinul obţinut. (< fr. cabernet)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CABANIÉR, -Ă s. m. f. administrator al unei cabane. (< fr. cabanier)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CABALÍST, -Ă s. m. f. (adept, practicant) al cabalei (1). (< fr. cabaliste, germ. Kabalist)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

NABÍŞTI s.m.pl. Grup de pictori francezi de la sfârşitul sec. XIX, ale căror opere aveau un caracter decorativ, tinzând spre o exprimare sintetică şi simbolistă. [< fr. nabi, cf. ebr. Nabi – numele unui profet].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PALÁBRĂ s.f. (Franţuzism) Palavră, vorbă goală; minciună. [< fr. palabre, cf. sp. palabra – cuvânt].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SCRÁBBLE s.n. 1. Joc de societate disputat de către unul, doi sau mai mulţi jucători, sub diverse forme, pe o tablă formată din 15 linii şi 15 coloane care determină 225 de căsuţe, unele colorate diferit cu proprietatea de a multiplica valoarea asociată literei sau cuvântului care le ocupă, cu ajutorul unor jetoane însemnate pe una dintre feţe cu câte o literă şi o valoare care depinde de frecvenţa de apariţie şi dificultatea de folosire a literei respective într-o limbă dată, şi al cărui scop îl reprezintă obţinerea a cât mai multor puncte cumulate prin intermediul formării şi depunerii pe tablă a câte unui cuvânt din literele extrase la întâmplare de către fiecare jucător, în mod alternativ, cu condiţia de a crea legături cu cele aşezate deja pe tablă, prin adiacenţă, încrucişare sau prelungire. 2. Situaţie în jocul de scrabble (1) în care un jucător depune dintr-o dată toate cele şapte litere de pe suportul propriu, formând un cuvânt adecvat, şi pentru care i se acordă o recompensă de 50 de puncte care se adună la valoarea calculată corespunzătoare depunerii. [Pr.: scré-băl] (denumire de marcă înregistrată în S.U.A., în 1950, care prob. derivă din engl. scrabble = a scrijeli, a zgâria; a mâzgăli, a scrie neciteţ; a merge în patru labe, a da din mâini şi din picioare) [et. TLF şi MW]

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

SCRÁBBLE s.n. Joc distractiv, în două, trei sau patru persoane, constând în formarea de cuvinte încrucişate pe o tablă, folosind jetoane pe care sunt notate literele, fiecare jucător trebuind să obţină numărul cel mai mare de puncte prin plasarea literelor mai valoroase pe pătrăţelele cele mai favorabile. [Pr.: screbl] (cf. engl. scrabble)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABŢINEÁ vb. II. v. abţine.

Dicţionarul limbii române literare contemporane, Colectiv, Editura Academiei Republicii Populare Române, 1955-1957

ABLÁŢIE, ablaţii, s.f. 1. Proces de pierdere a gheţii prin topire, evaporare sau prin ruperea bucăţilor de gheaţă din fruntea gheţarului, sub formă de gheaţă moartă. 2. Proces de îndepărtare a materialelor fine de la suprafaţa scoarţei terestre, prin intermediul agenţilor externi geomorfologici (apă, vânt, gheaţă etc.). – [Sursa: M. Ielenicz şi colaboratorii, 1999, Dicţionar de geografie fizică, Editura Corint, Bucureşti]

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

POROÁBĂ, poroabe, s.f. (reg.) Varietate de prună mică, rotundă, nealtoită.

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

ABANDONÁ, vb. I. 1. A părăsi pe cineva sau ceva întrerupând îndeplinirea unor obligaţii materiale sau morale. A abandona copiii, casa, prietenii. 2. A renunţa la o activitate înainte de încheierea ei. A abandona un contract, serviciul, un joc, o idee.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

BABELISM s.n. Limbaj de neînţeles.

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

LABIÁL-Ă adj. Care aparţine buzelor sau se referă la buze.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

TABAGÍSM s.n. Intoxicaţie cronică cu nicotina din tutun.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

RABINÍST s.m. (Liv.) Cel care studiază cărţile rabinilor, care este fidel tradiţiilor rabinilor. [< fr. rabbiniste].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

GABLONŢ, gablonţuri, s.n. v. gablonz.

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

SABLÓZĂ s.f. (Vet.) Enteropatie la animale determinată de ingestia de nisip odată cu furajele. [Cf. fr. sableuse].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SALVÁBIL, -Ă adj. Care poate fi salvat. [Cf. it. salvabile].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BLAMÁBIL, -Ă adj. demn de blamat. (< fr. blâmable)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

BISTABÍL, -Ă adj. (despre dispozitive) capabil să aibă două stări stabile. (< engl. bistable)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

STABILÍT s.n. Material în formă de plăci confecţionate prin presare, care se foloseşte pentru izolări termice şi fonice sau pentru construirea de pereţi despărţitori. [Nume comercial].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TABÉRNĂ s.f. Prăvălie din vechea Romă. [Pl. -ne. / < lat. taberna].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TABLÍNIU s.n. Mică sală în casele romane, situată între atrium şi peristil. [Pron. -niu. / < lat. tablinium].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TABULÁRE s.f. Acţiunea de a tabula şi rezultatul ei; tabulaţie. [< tabula].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TABULÁTE s.n.pl. (Zool.) Subclasă de celenterate antozoare fosile caracterizată prin forma tabulară a caliciilor; (la sg.) animal din această subclasă. [Sg. tabulat. / < germ. Tabulaten, cf. lat. tabulatum – strat].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BILABIÁT, -Ă adj. (despre corolă, caliciu) cu două labii. (< fr. bilabié)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

BILABIÁL, -Ă adj., s. f. (consoană) care se articulează prin participarea buzelor. (< fr. bilabial)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABECEDAR, -re s.n. Manual elementar pentru învă area scrisului si cititului. Din abc (pronun at abecé), de unde var. ortografică ABCdar. -Din fr. abécédaire, it. abecedario (sec. XVIII)

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

VIOLÁBIL, -Ă adj. Care poate fi violat. [Pron. vi-o-. / < fr. violable].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABAGÉRIE, abagerii s.f. (reg.) Atelier sau industrie producătoare (de haine) de abá; prăvălie în care se vinde abá

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

ABAGÉRIE s.f. (reg.) Meseria de abagiu

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

BABEURRE (Pr.: -bör) s. n. preparat alimentar dietetic, din lapte degresat, pentru sugari. (<fr. babeurre)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

BABIRÚSA s. f. porc sălbatic din insulele Moluce, cu corpul fără păr şi colţii în sus, străbătând pielea botului. (<fr. babiroussa)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

BABUVÍSM s. n. curent comunist utopic, iniţiat de revoluţionarul francez Babeuf în timpul revoluţiei din 1789. (<fr. babouvisme)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

BABUVÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al babuvismului. (<fr. babouviste)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

BÁBY-CART s. n. cart2 pentru copii. (<baby + cart)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ATACÁBIL, -Ă adj. care poate fi atacat. (< fr. attacable)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ASTROLÁB s. n. 1. vechi instrument pentru măsurarea unghiurilor. 2. instrument pentru măsurarea înălţimii aştrilor deasupra orizontului. (< fr. astrolabe)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ASILABÍE s. f. varietate de afazie, incapacitatea de a forma silabe, deşi bolnavul recunoaşte literele separat. (< fr. asyllabie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ANULÁBIL, -Ă adj. care poate fi anulat. (< fr. annulable)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ANABOLÍT s. n. produs din timpul anabolismului. (< fr. anabolite)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ANABÓLIC, -Ă adj. referitor la anabolism. (< fr. anabolique)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ANABAZÍN s. n. alcaloid toxic, extras dintr-o plantă sălbatică din Asia Centrală. (< fr. anabasine, germ. Anabasin)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ANABÁTIC, -Ă adj. 1. (despre vânturi) care posedă o componentă ascendentă. 2. (med.) care creşte, se măreşte. (< fr. anabatique)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

GREFABIL, â??Ă? adj. Care poate fi grefat. -Din fr. Greffable

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABATÉSĂ s.f. (Rar) Superioară a unei mănăstiri catolice de călugăriţe. [< it. abbadessa, cf. lat. abbatissa].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABANDONÁ vb. I. tr. A părăsi, a renunţa definitiv la ceva. ♦ A neglija, a lăsa în voia, în puterea... ♦ refl. A se lăsa pradă (bucuriei etc.) ♦ intr. A se retrage, a părăsi (o competiţie sportivă, o întrecere etc.). [< fr. abandonner].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABATÍZĂ s.f. Obstacol făcut de copaci tăiaţi şi culcaţi cu vârful spre inamic. [< fr. abbatis].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABDICÁRE s.f. Acţiunea de a abdica şi rezultatul ei. [< abdica].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABDUCTÓR adj. invar. (Despre muşchi) Care îndepărtează un membru de planul de simetrie al corpului sau două organe unul de celălalt. [< fr. abducteur].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABECEDÁR s.n. Carte care cuprinde noţiunile elementare pentru învăţarea scrisului şi cititului. ♦ (Fig.) Primele noţiuni ale unei arte, ale unei meserii etc. [< lat. abecedarium, cf. germ. Abecedarium].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABERATÍV, -Ă adj. (Rar) Care este departe de adevăr, care ţine de aberaţie. [< fr. aberratif].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

AGREÁBIL, -Ă adj. 1. plăcut; distractiv. 2. (despre oameni) simpatic. (< fr. agréable)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABJUDECÁ vb. I. tr. A suspenda, a anula (un drept, un titlu etc.) printr-o sentinţă judecătorească. [< lat. abiudicare].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABLÁŢIE s.f. v. ablaţiune.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABRASTÓL s.m. Sare de calciu a naftolului, folosită ca substanţă antiseptică în vinificaţie. [Nume comercial].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABRAZÁRE s.f. Operaţie de prelucrare prin aşchiere cu ajutorul unui abraziv; abraziune. [Cf. abraziune, abraziv].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABROGÁRE s.f. Acţiunea de a abroga; abrogaţie. [< abroga].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABRUTIZÁ vb. I. tr., refl. A-şi pierde sau a face să-şi piardă însuşirile umane, devenind asemănător unui animal; a (se) îndobitoci. [< fr. abrutir].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABSCÍSĂ s.f. (Mat.) Număr prin care se determină poziţia unui punct pe o dreaptă orizontală care face parte dintr-un sistem de coordonate; coordonata respectivă. [Pron. -sci-să, pl. -se. / < fr. abscisse, cf. lat. abscissa – parte tăiată, porţiune].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABSIDIÁL, -Ă adj. v. absidal.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABSORBÍT, -Ă adj. 1. Supt, încorporat; înghiţit. 2. (Fig.) Preocupat; captivat. [< absorbi].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABSTRÁCT, -Ă adj. (op. c o n c r e t) Care este rezultatul unei abstracţii; care este imperceptibil prin simţuri. ♢ (Mat.) Număr abstract = număr căruia nu i se alătură obiectul numărat; (gram.) substantiv abstract = substantiv care denumeşte o noţiune abstractă; artă abstractă v. abstracţionism (2) [în DN]. // s.n. Abstract verbal = substantiv derivat de la un verb, denumind acţiunea acestuia. ♢ În abstract = pe bază de deducţii logice; rupt de realitate. ♦ Conceput sub un aspect general, teoretic; (despre un proces de gândire) greu de înţeles, bazat numai pe abstracţii. // s.n. 1. Categorie filozofică desemnând cunoaşterea proprietăţilor esenţiale şi generale ale obiectelor şi fenomenelor. 2. Expunere sumară a conţinutului esenţial al unei lucrări. [< lat. abstractus, cf. fr. abstrait].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ADORÁBIL, -Ă adj. Vrednic de adorat; fermecător. [Cf. fr. adorable, it. adorabile, lat. adorabilis].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

AGREÁBIL, -Ă adj. Plăcut; distractiv. // s.n. Categorie estetică desemnând în general ceea ce este plăcut la nivelul senzaţiei. [Pron. -gre-a-. / cf. fr. agréable].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

AFFÁBILE adv. (muz.) afabil, graţios. (< it. affabile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ALOCÁBIL, -Ă adj. Care poate fi alocat. [< aloca + -bil].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ANABÓLIC, -Ă adj. (Bot.) Referitor la anabolism. [< fr. anabolique].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ANULÁBIL, -Ă adj. Care se poate anula. [Cf. fr. annulable].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ASTROLÁB s.n. Instrument pentru măsurarea poziţiei aştrilor şi a înălţimii lor deasupra orizontului. [Pl. -be, -buri. / < fr. astrolabe, cf. it. astrolabio < gr. astron – astru, lambanein – a lua].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ATACÁBIL, -Ă adj. Care poate fi atacat. [Cf. fr. attaquable, it. attacabile].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BABEURRE s.n. Preparat alimentar dietetic, din lapte de vacă parţial degresat, pentru sugari. [Pron. -bör. / < fr. babeurre].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

VAGABÓND, -Ă adj., s.m. şi f. (Cel) care rătăceşte fără rost; (cel) care nu are domiciliu, loc stabil de aşezare, meserie precisă, existenţă stabilă. ♦ (Fig.) Nestatornic, inconstant. ♦ (Om) de nimic, fără căpătâi. [< fr. vagabond, it. vagabondo < lat. vagabondus < vagari – a rătăci].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

VARIÁBIL, – Ă adj. 1. Care variază, care are (mici) schimbări; schimbător. 2. (Mat.) Mărimi (sau cantităţi) variabile = mărimi (sau cantităţi) care îşi pot schimba valoarea în raport cu altele, denumite constante. // s.f. (Mat.) Cantitate nedeterminată, dar în măsură a se identifica cu anumite cantităţi ale unei mulţimi. ♦ Element al limbajului formalizat reprezentând un nume care semnifică o clasă ai cărei membri sunt denotaţii săi posibili. ♦ (Statist.) Caracteristică putând prezenta variaţie de la un element la altul al unei colectivităţi. [Pron. -ri-a-. / cf. fr. variable, lat. variabilis].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

VANDÁBIL, -Ă adj. Care se poate vinde. [< fr. vandable].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

VICIÁBIL, -Ă adj. Care se poate vicia. [Pron. -ci-a. / < fr. viciable].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

sociabil, jovial

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

ADORÁBIL, -Ă adj. vrednic de adorat; fermecător; admirabil. (< fr. adorable, lat. adorabilis)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACUZÁBIL, -Ă adj. care poate fi acuzat. (< fr. accusable)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACETÁBUL s. n. 1. cavitate a osului iliac în care se articulează capul femurului. 2. excavaţie a unei cochilii în care stă fixat animalul. (< fr. acétabule, lat. acetabulum)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

BILABIÁL, -Ă adj., s.f. (Consoană) care se articulează cu amândouă buzele. [< fr. bilabial, cf. lat. bis – de două ori, labium – buză].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BILABIÁT, -Ă adj. (Despre flori) Care are sepalele sau petalele reunite, astfel încât seamănă cu o gură. [< fr. bilabié, cf. lat. bis – de două ori, labium – buză].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

abecedár (abecedáre) s.n. – Manual elementar pentru învăţarea scrisului şi cititului. < Fr. abécédaire, it. abecedario (sec. XVIII), din abc (pronunţat abecé), de unde var. ortografică ABCdar.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

CABALÍST s.m. Adept şi practicant al cabalei. [Cf. fr. cabaliste, germ. Kabalist].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CABANIÉR, -Ă s.m. şi f. Îngrijitor, administrator al unei cabane. [Pron. -ni-er. / cf. fr. cabanier].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CABERNÉT s.n. Varietate de struguri cu ciorchinii mici şi boabele îndesate, mici şi rotunde, de culoare neagră-violetă. ♦ Varietate de vin obţinut din astfel de struguri. [< fr. cabernet].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CABESTÁN s.n. Vinci cu un ax de rotaţie vertical, folosit pentru deplasări scurte, orizontale sau pe pantă, ale vehiculelor, la ancorarea navelor etc. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. cabestan].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CABINIÉR, -Ă s.m. şi f. Cel care are în grijă o cabină. [Pron. -ni-er. / cf. fr. cabinier].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CABOŞÓN s.n. 1. Piatră (semi)preţioasă fără faţete, montată în metal (filigranat). 2. (Arhit.) Ornament mic de piatră încrustat într-o faţadă. [< fr. cabochon].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CABOTIÉR s.n. Navă de tonaj mic sau mijlociu, destinată cabotajului. [Pron. -ti-er, pl. -re. / < fr. cabotier].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

abţíneá (-n, -út), vb. – A se stăpîni, a se reţine. Format de la ţinea, după paralelismul cu fr. tenir-abstenir. – Der. (din fr.) conservă grupul bst: absenţiune, s.f.; abstenţionist, s.m.; abstinent, adj.; abstinenţă, s.f.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

agabaníu s.n. (înv.) stofă scumpă orientală pentru turbane.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

CANTÁBIL, -Ă adj. Melodios, expresiv, cu ritm moderat. [< it. cantabile].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CAPTÁBIL, -Ă adj. (Despre fluide) Care poate fi captat. [< capta + -bil].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CARABÍDE s.f.pl. Familie de insecte coleoptere alergătoare, având ca tip carabul; (la sg.) insectă din această familie. [Sg. carabidă. / < fr. carabidés, cf. lat. carabus – crab, gr. eidos – aspect].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CLASÁBIL, -Ă adj. Care poate fi clasat. [Cf. fr. classable].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

calabáş, calabáşi, s.m. (reg., înv.) negustor de cereale.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

COLABORÁ vb. I. intr. 1. A lucra, a participa la înfăptuirea unei acţiuni, la elaborarea unei publicaţii, a unei opere comune etc. 2. A publica o lucrare într-un periodic, într-o culegere. [Cf. fr. collaborer, lat. collaborare < cum – cu, laborare – a lucra].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

caraboiá s.f. (înv.) vitriol de aramă, calaican, galiţcă.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

caraburá s.f. (înv.) stofă pentru fote.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

agabaníu, s.m. – Mătase de Damasc ţesută cu fire argintate. Tc. agabani (Şeineanu, III, 2). Sec. XVII, înv.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

cioáblă, cioáble, s.f. (reg.) lemn uscat şi gros; arbore rupt pe jumătate, cioaftă, cioaflă, ciung, ciolpan, ciompleu.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

cioáblă, cioáble, s.f. (reg.) lemn uscat şi gros; arbore rupt pe jumătate, cioaftă, cioaflă, ciung, ciolpan, ciompleu.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

BABEURRE BöR/ s. n. preparat alimentar dietetic, din lapte degresat, pentru sugari. (< fr. babeurre)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

corábnic, corábnici, s.m. (înv.) marinar.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

coroábă, coroábe, s.f. (reg.) 1. fruct al unui mărăcine; porumbă, porumbea. 2. plantă ierboasă, păroasă, cu flori mari, albastre-violacee; busuioc-de-pădure, iarbă-neagră. 3. busuioc sălbatic. 4. cartof.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

CULPÁBIL, -Ă adj. Care a săvârşit o culpă; vinovat. [< lat. culpabilis].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

DAMNÁBIL, -Ă adj. Demn de blestem, de a fi condamnat. [Cf. fr. damnable, lat. damnabilis].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

DEZABONÁ vb. I. tr., refl. A(-şi) anula abonamentul. [< fr. désabonner].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

DIABÉTIC, -Ă adj., s.m. şi f. (Suferind) de diabet. [< fr. diabétique].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

DIABÓLIC, -Ă adj. 1. Drăcesc, de la diavol. 2. Funest, primejdios. 3. Rău, crud; cinic; perfid. [Pron. di-a-. / cf. fr. diabolique, lat. diabolicus].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

EDUCÁBIL, -Ă adj. Care poate fi educat. [Cf. fr. éducable].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

hraboríe s.f. (reg., înv.) bărbăţie, curaj, vitejie, tărie.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

EGALÁBIL, -Ă adj. Care poate fi egalat. [Cf. fr. égalable].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

iabangíu, iabangíi, s.m. (înv.) străin, venetic.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

scalabil nu exista

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

EVITÁBIL, -Ă adj. Care se poate evita. [Cf. fr. évitable, lat. evitabilis].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

EVOCÁBIL, -Ă adj. Care merită să fie evocat. [Cf. fr. évocable].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

EXPIÁBIL, -Ă adj. (Liv.) Care poate fi ispăşit. [Cf. fr. expiable, lat. expiabilis].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

FABRICÁT s.n. Produs al unei fabrici. [< fabrica, după germ. Fabrikat].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

FÁBRICĂ s.f. Întreprindere industrială în care se transformă materiile prime în produse, mai ales în bunuri de larg consum, în serie şi în cantităţi mari. [< fr. fabrique, rus. fabrika, cf. lat. fabrica].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

FABULÍST, -Ă s.m. şi f. Autor de fabule. [Cf. fr. fabuliste].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

jabracíe s.f. (reg.) faptă rea, mişelie, ticăloşie, potlogărie.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

jabrínă s.f. (reg.) plantă de apă stătătoare, ce se întinde ca o pânză; mătasă, lână (în sintagma jabrina broaştei = mătasa (lâna) broaştei).

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

FLOTÁBIL, -Ă adj. 1. Care poate pluti la suprafaţa unui lichid. 2. (Despre ape) Care permite deplasarea plutelor pe cursul său. [Cf. fr. flottable].<