Dictionar Roman Explicativ
 
 
Dictionar » Dictionar Roman-Roman » abaţie

abaţie

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.

abaţie

Definitie preluata din dictionarul DEX Online Link

ABAŢÍE, abaţii, s.f. Mânăstire catolică cu statut special (împreună cu averea, domeniile ei), condusă de un abate1 sau o abatesă (1) şi depinzând de un episcop sau direct de papă2. – Din it. ab(b)azia.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

abaţíe s. f. mănăstire catolică condusă de un abate sau de o abatesă (< it. abbazia)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

abaţíe s. f., art. abaţía, g.-d. art. abaţíei; pl. abaţíi, art. abaţíile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ABAŢÍ//E ~i f. Mănăstire catolică condusă de un abate. [G.-D. abaţiei] /<it. ab[b]azia

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABAŢÍE s.f. (Rar) Mănăstire catolică cu proprietăţi şi venituri condusă de un abate. ♦ Stăreţie. [Gen. -iei. / < it. abbazia, cf. lat. abbatia].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SILABÁŢIE, silabaţii, s.f. Descompunere a cuvintelor în silabe. – Din fr. syllabation.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

silabáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. silabáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art silabáţiei; pl. silabáţii, art. silabáţiile (sil. -ţi-i-)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

SILABÁŢI//E ~i f. Descompunere a cuvântului în silabe. /<fr. syllabation

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SILABÁŢIE s.f. Descompunere a cuvintelor în silabe. [Gen. -iei. / < fr. syllabation].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SILABÁŢIE s. f. descompunere a cuvintelor în silabe. (< fr. syllabation)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.
DIC-DEX