Dictionar Roman Explicativ
 
 
Dictionar » Dictionar Roman-Roman » aba

aba

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.

aba

Definitie preluata din dictionarul DEX Online Link

ABÁ1 interj. (Înv.) (În propoziţii interogative) exprimă mirarea sau atrage atenţia cuiva când i se vorbeşte.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ABÁ2, abale, s.f. Ţesătură groasă de lână, de obicei albă, din care se confecţionează haine ţărăneşti; dimie, pănură. – Din tc. aba.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ABÁ s. dimie, pănură, (pop.) suman, (reg.) saiac, zeghe. (Haină ţărănească de ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

abá interj.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abá s. f., art. abáua, g.-d. art. abálei; pl. abále

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ÁBA interj. Exprimă o întrebare nuanţată de îndoială sau mirare. Alteori introduce pur şi simplu întrebarea. Creaţie expresivă

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ABÁ, -ale s.f. Dimie, esătură groasă de lână. -Din mr., megl. abă

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ABÁ, abale s.f. (înv. şi reg.) Stofă groasă de lână pentru haine ţărăneşti; dimie, pănură, suman, şiac

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

ába interj. – Exprimă o întrebare nuanţată de îndoială sau mirare. Alteori introduce pur şi simplu întrebarea. Creaţie expresivă.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

abá (abále), s.f. – Dimie, ţesătură groasă de lînă. – Mr., megl. abă. < Tc. aba (Miklosich, Fremdw., 73; Şeineanu, II, 3; Lokotsch 2), cf. ngr. άμπᾶς, bg. aba – Der. abager, s.m. (persoană care fabrică sau vinde ţesături; croitor); abagerie, s.f. (fabrică sau prăvălie de ţesături); abagiu, s.m. (persoană care fabrică sau vinde ţesături).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

abác s. n. 1. instrument de calculat din bile care se pot deplasa pe vergele orizontale paralele. 2. nomogramă. (< fr. abaque, lat. abacus)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABÁC, abace, s.n. 1. Instrument alcătuit dintr-un cadru cu vergele pe care se pot deplasa bile (colorate) şi care este folosit la efectuarea unor calcule aritmetice. 2. Tabel sau diagramă care permite rezolvarea imediată a unor calcule. – Din fr. abaque, lat. abacus.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BABÁ, babale, s.f. Dispozitiv de 40-60 cm în formă de mosor, fixat pe puntea navelor sau pe cheiuri, de care se leagă parâmele navelor acostate. – Din tc. baba.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ABÁI s. v. cioltar, şabracă, valtrap.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ABÁC s. numărătoare. (~ cu bile, pentru socoteli.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

abác (mat.) s. n., pl. abáce

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

babá s. f., art. babáua, g.-d. art. babálei; pl. babále

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

bába -oárba s. f. art.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

BABÁ ~le f. Piesă cilindrică, de metal sau de beton, fixată pe puntea unei corăbii sau pe chei de care se leagă parâmele la ancorare. ~ mică. /<turc. babá

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

laba calificata

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

BABÁ s.f. Mic cozonac rotund, din aluat dospit cu adaos de stafide, însiropat cu un sirop amestecat cu rom sau kirsch (rachiu de cireşe), asemănător cu savarina. – Din fr. baba.

Dicţionar gastronomic explicativ, A.M. Gal, Editura Gemma Print, 2003

ABÁC, abace s.n. (Înv.) Aparat pentru socoteli aritmetice elementare, format dintr-un cadru de vergele orizontale, pe care se pot mişca bile colorate

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

ABÁC s.n. 1. Dispozitiv de calculat cu ajutorul unor bile mobile, aşezate pe vergele orizontale şi paralele. 2. Tabelă grafică, diagramă reprezentând relaţii între mai multe mărimi variind continuu, care serveşte la anumite calcule. V. nomogramă. [Pl. -ce. / < fr. abaque, cf. it. abbaco, lat. abacus].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

abác (abáce) s.n. – 1. Numărătoare, instrument de calculat. 2. Tabel, diagramă. < Fr. abaque, it. abbaco. Din it., prin ngr. 'αμπάϰος, var. (înv.) ambac (Gáldi, 143)

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

iabá, iabále, s.f. (înv.) unealtă de plugărie asemănătoare furcii; furcă de lemn cu patru coarne.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

sabá adv. (reg.; în expr.) a se purta sabá = a merge repede, a se grăbi.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

baba batrna...copil tanar...coboara jos...urca sus

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

abáca s. f. cânepă de Manilla. (< sp. abaca)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABÁTE1, abaţi, s.m. 1. Titlu dat superiorului unei abaţii. 2. Titlu onorific acordat unor preoţi catolici; persoană care poartă acest titlu. – Din it. ab(b)ate.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

abáte1 s. m. 1. superior al unei abaţii. 2. preot, cleric la catolici. (< it. abbate)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABÁTE2, abát, vb. III. 1. Tranz., refl. şi intranz. A (se) îndepărta (de la o direcţie apucată, fig. de la o normă fixată, de la o linie de conduită etc.). ♦ Refl. şi tranz. A se opri sau a face să se oprească în treacăt undeva sau la cineva (părăsind drumul iniţial). 2. Refl. (Despre fenomene ale naturii, calamităţi, nenorociri) A se produce în mod violent. 3. Intranz. A-i trece ceva prin minte, a-i veni ideea; a i se năzări. 4. Tranz. A descuraja, a deprima, a întrista, a mâhni. Vestea l-a abătut. 5. Tranz. (Franţuzism) A doborî la pământ. – Lat. abbattere, (4, 5) din fr. abattre.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

abáte2 vb. I. tr., refl. a (se) îndepărta de la o direcţie, o normă, o linie de conduită. II. tr. a doborî, a culca la pământ. III. refl. a se năpusti (asupra). IV. intr. a-i veni cuiva o idee, a i se năzări. (< lat. abbattere, fr. abattre)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

BABÁC s.m. v. babacă.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BABÁN, -Ă, babani, -e, adj. (Arg. şi fam.) Mare, de dimensiuni apreciabile, dolofan. A prins o ştiucă babană – Et. nec.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BABÁU s.m. invar. v. baubau.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CABÁZ, cabazi, s.m. (Înv şi reg.) Om poznaş, glumeţ. – Din tc. [hok]kabaz.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GEÁBA adv. (Pop.) în zadar, zadarnic, degeaba. – Din tc. caba.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HABÁN, -Ă, habani, -e, s.m. şi f. Membru al unei secte baptiste ai cărei adepţi au emigrat şi în Transilvania în secolul al XVI-lea. – Din germ. Habaner.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HABÁR s.n. 1. (În expr.) A nu avea habar (de sau despre ceva) = a) a nu şti nimic, a nu avea nici o idee despre ceva; b) a nu-şi face griji, a nu-i păsa de ceva. 2. (Reg.; în expr.) Cum (ţi-)e habarul? = cum (îţi) merge? cum stau lucrurile? – Din tc. haber, „veste, informaţie”.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

RABÁT, rabaturi, s.n. Reducere de preţ faţă de preţul cu amănuntul al mărfii. (În sintagma) Rabat comercial = parte din preţul de vânzare cu amănuntul, stabilită ca o cotă procentuală, destinată să acopere cheltuielile de circulaţie şi să asigure beneficii organizaţiilor comerciale; adaos comercial. – Din germ. Rabatt.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SABÁT, sabaturi, s.n. 1. Ziua de sâmbătă la mozaici şi la unii sectanţi creştini, reprezentând ultima zi a săptămânii, considerată zi de sărbătoare. 2. Adunare de vrăjitoare care, după credinţele evului mediu, avea loc sâmbăta, la miezul nopţii, într-un loc singuratic. ♦ Fig. Gălăgie mare produsă de o mulţime zgomotoasă. – Din fr. sabbat, lat. sabbatum.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LABÁN, labani, s.m. Specie de chefal de culoare cenuşie-albăstruie, cu capul mare (Mugil cephalus). – Din rus. loban.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

NABÁB, nababi, s.m. 1. Titlu purtat de ofiţerii superiori ai sultanului sau de guvernatorii musulmani din Iran, Pakistan, India; persoană care avea acest titlu. 2. Epitet pentru o persoană foarte bogată. – Din fr. nabab.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TABÁC1, tabacuri, s.n. Tutun măcinat, care se aspiră pe nas. ♦ (Reg.) Tutun de fumat. ♦ (Bot.) Tutun (1). – Din germ. Tabak, rus., ucr. tabak.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TABÁC2, tabaci, s.m. Tăbăcar. – Din tc. tabāk.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TABÁN1 s.n. (Înv.) Oţel de calitate superioară, întrebuinţat la fabricarea săbiilor. – Din tc. taban.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TABÁN2, tabanuri, s.n. 1. Căptuşeală a tălpii la încălţăminte; branţ. 2. (Reg.) Scândură subţire şi lungă, întrebuinţată la scheletul acoperişului. 3. Talpă a plugului; plaz. – Din tc. taban.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TABÁR, tabare, s.n. Haină largă care se purta în evul mediu, deasupra armurii. – Din fr. tabar.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HABÁN, -Ă s. m. f. membru al unei secte baptiste din Hanovra şi Renania, din sec. XVII. (< germ. Haban)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

A (se) abate ≠ a (se) îndrepta

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

TABÁN s. v. branţ, călcâi, leaţ, plaz, prispă, şipcă, talpă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

TABÁC s. v. argăsitor, tăbăcar, tutun, tutun turcesc.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SABÁT s. (la mozaici) sâmbătă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

RABÁT s. 1. reducere, scăzământ. (A face un ~ la preţul unei mărfi.) 2. rabat comercial v. adaos comercial. (~ prevăzut de lege pentru o marfă.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

LABÁN s. v. chefal.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

LABÁN s. v. chefal.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

GEÁBA adv. v. degeaba, gratis, gratuit, inutil, zadarnic.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CABÁZ s. v. bufon, iluzionist, măscărici, paiaţă, prestidigitator, scamator.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ABÁTE vb. v. apuca, căşuna, năzări, veni.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ABÁTE vb. 1. v. devia. 2. a se depărta, a devia, a divaga, a se îndepărta, (înv.) a (se) scăpăta. (S-a ~ de la subiect.) 3. a da, a se opri, a trece. (Se ~ în drum şi pe la el.) 4. a distrage, a sustrage. (Gândurile îl ~ de la lucru.) 5. v. contraveni.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

abáte s. m., pl. abáţi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abáte vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. abát, 1 pl. abátem; conj. prez. 3 sg. şi pl. abátă; part. abătút

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

babác/babácă s. m., art. babácul/babáca, g.-d. art. babácului/babachíi/babácăi; pl. babáci

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

babán adj. m., pl. babáni; adj. f., s. f. sg. babánă, pl. babáne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cabáz s. m., pl. cabázi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

geába adv.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

habár s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

labán s. m., pl. labáni

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

nabáb s. m., pl. nabábi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

rabát s. n., pl. rabáturi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sabát s. n., pl. sabáturi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

tabác (tăbăcar) s. m., pl. tabáci

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

tabác (tutun) s. n., pl. tabácuri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

tabán (oţel) s. n., pl. tabánuri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

tabán (branţ, scândură, talpa plugului) s. n., pl. tabáne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

tabár s. n., pl. tabáre

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

NABÁB ~i m. 1) (în India şi în alte ţări orientale din evul mediu; folosit şi ca titlu pe lângă numele respectiv) Conducător al unei provincii sau înalt demnitar. 2) fig. Om foarte bogat. /<fr. nabab

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

LABÁN m. Peşte marin de talie mare cu spatele de culoare cenuşie-albăstruie. /<rus. loban

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

HABÁR n. : A nu avea ~ a nu şti absolut nimic; a nu avea idee. ~ de grijă a nu-i păsa; a nu-şi face griji. /<turc. haber, habar

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A ABÁTE abát 1. tranz. 1) A îndepărta de la o direcţie iniţială sau de la o anumită normă morală. 2) (persoane) A face să se abată. 2. intranz. (despre intenţii, gânduri etc.) A-i trece prin minte; a-i veni pe neaşteptate. /<fr. abattre, lat. abbattere

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A SE ABÁTE mă abát intranz. 1) A-şi schimba direcţia iniţială. ~ din drum. 2) (despre persoane) A se opri (pentru o vizită scurtă), renunţând la traseul iniţial; a trece. 3) (despre fenomene ale naturii) A veni pe neaşteptate (şi cu putere). /<fr. abattre, lat. abbattere

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABÁ//TE ~ţi m. 1) Stareţ al unei abaţii. 2) Preot catolic. /<it. abbate

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

RABÁT ~uri n. Reducere din preţul unei mărfi la vânzarea cu ridicata. ♢ ~ comercial diferenţa dintre preţul cu ridicata şi preţul de desfacere cu amănuntul. /<germ. Rabatt

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SABÁT ~uri n. 1) (la mozaici şi la unele secte creştine) Zi de sărbătoare, stabilită sâmbăta şi destinată odihnei şi ceremoniilor cultului. 2) (în evul mediu) Adunare a vrăjitoarelor, care, conform superstiţiilor populare, se ţinea sâmbăta la miezul nopţii. 3) fig. Agitaţie frenetică; zgomot produs de o mulţime gălăgioasă. /<lat. sabbatum, fr. sabbat

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TABÁC1 ~uri n. Preparat din frunze uscate de tutun, măcinate fin, care se aspiră pe nas; tutun prizat. /<ngr. tampákos, germ. Tabak

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TABÁ//C2 ~ci m. rar Muncitor specializat în tăbăcirea pieilor; argăsitor; dubălar; tăbăcar. /<turc. tabak

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TABÁN1 n. înv. Oţel de calitate superioară întrebuinţat la fabricarea armelor albe (săbii, paloşe); oţel de Damasc. /<turc. taban

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TABÁN2 ~e n. 1) Căptuşeală a tălpii la încălţăminte; branţ. 2) Scândură lungă şi subţire, având diferite întrebuinţări. 3) Suport la plug care înlesneşte alunecarea acestuia pe brazdă; talpa plugului. /<turc. taban

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABÁTE1, abáţi, s.m. ~ (din aram. abba (= tată), prin interm. gr. άββας şi lat. abbas, -atis) [DRAE]

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

Roaba cu care se cara prund sau pamant.

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

NABÁB s.m. Om deosebit de bogat.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

RABÁT s.n. Reducere a preţului mărfii.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

SABÁT s.n. Ziua de sâmbătă considerată zi de repaos şi de ceremonie religioasă a cultului mozaic. \ (În superstiţii) Adunare de vrăjitoare sâmbăta la miezul nopţii.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ABÁTE vb. 1. A doborî la pământ, a dărâma, a da jos. 2. A devia, a îndepărta. 3. A schimba drumul. 4. (Refl.) A se opri. 5. A se grăbi, a face tot ce este cu putin ă. 6. A trece cuiva ceva prin minte, a i se năzări (cu pron. în dat.) . -Din mr. abat, istr. abotu

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ABÁTE, - i s.m. Titlu dat superiorului unei aba ii. 2. Titlu onorific acordat unor preo i catolici; persoană care poartă acest titlu. -Din it. abate

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ABÁCA s.f. Cânepă de Manilla. [< fr., sp. abaca < cuv. filipinez].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABÁTE s.m. 1. Stareţ, superior al unei mănăstiri catolice de călugări. 2. Titlu onorific care se dă unor clerici catolici. [< it. abbate, cf. lat. abbas].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABÁTE vb. III. 1. tr., refl., intr. A (se) îndepărta de la o direcţie, normă, linie de conduită etc. 2. tr. A doborî. 3. refl. A se năpusti, a cădea. [Cf. fr. abatire, it. abbattere].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

abáte (abătút, abătút), vb. – 1. A doborî la pămînt, a dărîma, a da jos. – 2. A devia, a îndepărta. – 3. A schimba drumul. – 4. (Refl.) A se opri. – 5. A se grăbi, a face tot ce este cu putinţă. – 6. A trece cuiva ceva prin minte, a i se năzări (cu pron. în dat.). – Mr. abat, istr. abotu < Lat. abbattĕre (cuvînt probabil tîrziu, care apare doar în Legea Salică), sau mai curînd formaţie internă a rom., plecînd de la a bate (Puşcariu 2; REW 11). DAR explică sensul 1 ca galicism şi pe celelalte ca împrumut din sl. biti „a bate” şi „a ciocăni”. Ambele opinii par discutabile, căci biti nu este suficient pentru a explica toate sensurile rom. care, pe de altă parte, s-ar putea explica foarte bine plecîndu-se de la cuvintele romanice (cf. Gamillscheg, abat). – Der. abătător, adj. (muncitor); abatere, s.f. (deviere, anomalie); abătut, adj. (deviat, deprimat, melancolic). – Din rom. provine sb. abati „a devia”.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

abáte (abáţi), s.m. – 1. Titlu dat superiorului unei abaţii. – 2. Titlu onorific acordat unor preoţi catolici; persoană care poartă acest titlu. < It. abate. – Der. abaţial, adj. (referitor la o abaţie), din it. abbaziale; abaţie, s.f. (mănăstire condusă de un abate) , din it. abbazia; abatisă (călugăriţă care conduce o abaţie), din lat. abbatissa (sec. XIX).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

cabát, cabáturi, s.n. (reg. înv.) capot, manta.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

habar nam

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

heába adv. (reg.) în zadar, degeaba.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

habar nu am ce inseamna poate imi ziceti voi ca nu l-am vazut „tradus”

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

sábat, sábate, s.n. (reg.) obicei, deprindere (a cuiva).

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

NABÁB s.m. 1. (Ist.) Titlu dat odinioară în India guvernatorilor de provincii, căpeteniilor militare; prinţ mahomedan din Orient. 2. Mare bogătaş. [< fr. nabab, cf. hind., ar. nawwâb].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

scabá s.f. (reg.) pasăre răpitoare de zi de talie mare, cu coada albă; codalb.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

HABÁR s.n. 1. (În expr.) A nu avea habar (de sau despre ceva) = a) a nu şti nimic, a nu avea nici o idee despre ceva; b) a nu-şi face griji, a nu-i păsa de ceva. 2. (Reg.; în expr.) Cum (ţi-)e habarul? = cum (îţi) merge? cum stau lucrurile? – Din tc. haber, „veste, informaţie“sau persana „bi khabar ” ignorant„.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

cabáz (cabázi), s.m. – Bufon, paiaţă. Tc. hokkabaz (Şeineanu, II, 69; Lokotsch 880). Înv. – Der. cabazlîc, s.n. (glumă) din tc. hokkabazlik (Roesler 593).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ABACÁ [< sp. abacá] s.f. Plantă textilă din grupa bananierilor, răspîndită în zonele tropicale, cu frunze mari, din peţiolul cărora se extrag fibre textile foarte rezistente, folosite la fabricarea frînghiilor şi a parîmelor de navigaţie (Musa textilifera); cînepă de Manila. Sursa: Dicţionar Enciclopedic, vol. I, A-C, 1993.

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

RABÁT s.n. Reducere acordată cumpărătorului din preţul de vânzare al unei mărfi. ♦ (În economia socialistă) Rabat comercial = diferenţa dintre preţul cu ridicata al industriei şi preţul de desfacere cu amănuntul. [< germ. Rabatt, cf. fr. rabais].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SABÁT s.n. 1. Ultima zi a săptămânii în calendarul mozaic, consacrată odihnei şi ceremoniilor cultului; sâmbătă. 2. Adunare de vrăjitoare care, după credinţele din evul mediu, avea loc sâmbăta la miezul nopţii. ♦ (Fig.) Gălăgie produsă de o adunare zgomotoasă. [Cf. fr. sabbat, lat. sabbatum, gr. sabbaton < ebr. sabbath – repaus].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TABÁR s.n. (Ist.) Haină medievală care se purta pe deasupra armurii. [< fr. tabar].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

abáca s.f. (< fr. abaca, sp. acacá; cuv. filipinez) 1. Bananier care are fructele necomestibile şi peţiolurile frunzelor lungi din care se obţin fibre textile; creşte în Filipine. 2. Fibră textilă obţinută din peţiolurile frunzelor acestui bananier; cânepă de Manila. (Notă: Definiţia provine din Dicţionarul enciclopedic ilustrat – DEI, Editura Cartier, 1999.)

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

abáte2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. abát, 1 pl. abátem, 2 pl. abáteţi, imperf. 3 sg. abăteá; conj. prez. 3 să abátă; imper. 2 sg. abáte, 2 pl. abáteţi; part. abătút

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

NABÁB s. m. 1. titlu dat în trecut în India guvernatorilor de provincii şi căpeteniilor militare. 2. om foarte bogat. (< fr. nabab)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

RABÁT s. n. reducere de preţ, scăzământ, bonificaţie ce se acordă de vânzător cumpărătorului. o ~ comercial = parte din venitul net creat în sfera producţiei materiale destinată acoperirii cheltuielilor de circulaţie a mărfurilor şi asigurării beneficiului întreprinderilor şi organizaţiilor comerciale. (< germ. Rabatt)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SABÁT s. n. 1. sâmbătă, ultima zi a săptămânii la mozaici şi la unii sectanţi creştini, consacrată odihnei şi ceremoniilor cultului. ♢ primul tratat din Talmud, referitor la aceste ceremonii. 2. adunare de vrăjitoare care, după credinţele din evul mediu, avea loc sâmbăta la miezul nopţii; ♢ (fig.) hărmălaie, zarvă. (< fr. sabbat, lat. sabbatum)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TABÁC I. s. n. tutun măcinat care se aspiră pe nas. II. adj. inv. de culoarea tutunului. (< germ. Tabak, fr. tabac, rus., ucr. tabak)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TABÁR s. n. (în evul mediu) tunică de zale, haină care se purta peste armură. (< fr. tabar)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

geába adv. – 1. Gratis. – 2. În zadar. – Mr. geaba. Tc. caba (Şeineanu, II, 184; Meyer 79; Lokotsch 625; Ronzevalle 69), cf. ngr. τζάμπα, alb. ğabá, bg. džaba. În prezent se foloseşte mai ales cu forma degeaba. Este dublet al lui heba, adv. (în zadar), în Trans., din mag. hiába.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

habár adv. – 1. Veste, cunoştinţă, idee. – 2. Grijă, preocupare. – 3. Subiect. – Var. haber. Megl. aber „veste”, mr. hăbare. Tc. habar, haber (Röesler 605; Şeineanu, II, 192; Lokotsch 763, Ronzevalle 84), cf. ngr. χαμπάρι, alb. haber, bg., sb. haber, iud. sp. haber (Crews, Vox rom., XIV, 303).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

labán (labáni), s.m. – Specie de chefal (Mugil Artedi). Rus. loban (DAR).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

rabát (rabáturi), s.n. – Reducere de preţ. Germ. Rabatt (Candrea).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

sabát s.m. – 1. Sîmbăta la evrei. – 2. Adunare de vrăjitoare. – 3. Zarvă, gălăgie. – Var. sabaş, şabăţ. Fr. sabbat; var., direct din ebr. šabbāth, iud. germ. schabbes, de unde şi pol. szabas, rus. šabáš „odihnă, repaus” (Vasmer, III, 368), it. sciabà (Battisti, V, 3393).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ABÁCĂ, abace, s.f. (Arhit.) Placă subţire (pătrată) care constituie partea superioară a capitelului unei coloane şi face legătura cu arhitrava. – Din fr. abaque, lat. abacus.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

abácă s. f. partea superioară a capitelului unei coloane. (< fr. abaque, lat. abacus)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABAGÉR, abageri, s.m. (Reg.) Abagiu. – Din abagerie1.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ABAGÍU, abagii, s.m. Persoană care se ocupă cu fabricarea sau cu vânzarea abalei2; abager. – Din tc. abacı.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ABAJÚR, abajururi, s.n. Dispozitiv de metal, de sticlă, de hârtie etc., care se pune la o lampă pentru a feri ochii de lumină şi pentru a îndepărta razele într-o anumită direcţie. – Din fr. abat-jour.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

abajúr s. n. dispozitiv pentru a rabata lumina unei lămpi. (< fr. abat-jour)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABANÓS s.m. Lemnul unor specii de copaci exotici, mai ales din India, greu, tare, foarte durabil, de culoare neagră, folosit pentru fabricarea unor mobile de lux, a instrumentelor muzicale de suflat etc.; eben (Dyospyros). ♢ Păr de abanos = păr de culoare neagră lucioasă. – Din tc. abanoz.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

abatáj s. n. 1. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operaţia însăşi. 2. doborâre a arborilor în exploatările forestiere. 3. sacrificare a animalelor, la abator. 4. înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj (1). (< fr. abattage)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABATÁJ, abataje, s.n. 1. Operaţie de tăiere sau de extragere a unui minereu sau a unei roci dintr-un zăcământ; p. ext. loc unde se execută această operaţie. 2. Operaţie de doborâre a arborilor (În exploatările forestiere). 3. Tăiere, sacrificare a vitelor la abator. ♦ Ansamblu de operaţii făcute la abator de la introducerea animalelor în sala de tăiere până la tranşarea cărnii. 4. Operaţie de înclinare a unei nave mici în vederea reparării, curăţirii etc. – Din fr. abattage.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ABATÓR, abatoare, s.n. Ansamblu alcătuit din clădirile, instalaţiile, terenul etc. unde se taie vitele destinate consumului şi se prelucrează carnea proaspătă. – Din fr. abattoir.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

abatór s. n. 1. construcţie unde se sacrifică animalele destinate consumului populaţiei. 2. (fig.) masacru. (< fr. abattoir)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

abázic, -ă adj., s.m. f. (suferind) de abazie. (după germ. abatisch)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABAZÍE s.f. Imposibilitate de a merge, datorită unei tulburări a automatismului actului motor al mersului. – Din fr. abasie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

abazíe s. f. tulburare a sistemului nervos, care se manifestă prin neputinţa de a merge normal. (< fr. abasie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

BABÁIE s.m. (Înv. şi reg). Babacă. – Din bab[acă] + suf. -aie.

Dicţionarul limbii române moderne, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, Bucureşti, 1958

BABÁUA s.f. invar. v. baubau.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BOABÁB s.m. v. baobab.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HARABÁ, harabale, s.f. (Reg.) Căruţă mare folosită pentru transportul grânelor şi al altor poveri; p. ext. cantitatea care intră într-o astfel de căruţă. – Din tc. araba.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ŞABÁC s.n. v. şabacă.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

RABATÁ, rabatez, vb. I. Tranz. (Mat.) 1. A roti o figură plană în jurul unei drepte situate în planul figurii. 2. A lăsa în jos; a îndoi, a plia. [Var.: rabáte vb. III.] – Din fr. rabattre.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

RABÁTE vb. III. v. rabata.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TREÁBA s. art. v. necesităţile, nevoile.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

TABANÁ s. v. argăsitorie, tăbăcărie.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DIABÁZ s. n. rocă magnetică efuzivă, verzuie sau cenuşie, în care mineralele componente sunt transformate. (< germ. Diabas, fr. diabase)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

HARABÁ s. (Mold.) şarabană. (~ cu doi cai.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

COLABÁ vb. tr., refl. (med.; despre un organ) a (se) turti. (< fr. collaber)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

BABÁŞ s. v. boştină.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

BABÁIE s. v. părinte, tată.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ABATÓR s. (înv. şi reg.) măcelărie, (reg.) belitoare, tăietorie, (înv.) scaun, zalhana. (Taie vitele la ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ABANÓS s. (livr.) eben.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ABATÁJ s. (prin Transilv.) ort. (~ul unei mine.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ABAJÚR s. (rar) pălărie, (prin Ban. şi Olt.) taier. (~ al unei lămpi.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ABÁCĂ s. v. nomogramă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

abácă (arhit.) s. f., g.-d. art. abácei; pl. abáce

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abagér s. m., pl. abagéri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abagíu s. m., art. abagíul; pl. abagíi, art. abagíii

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abajúr s. n., pl. abajúruri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abanós s. m., (arbori) pl. abanóşi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abatáj s. n., pl. abatáje

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abatór s. n., pl. abatoáre

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abázic adj. m., pl. abázici; f. sg. abázică, pl. abázice

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abazíe s. f., art. abazía, g.-d. abazíi, art. abazíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

babáie s. m., art. babáia, g.-d. art. babáiei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

colabá vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. colabeáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

diabáz s. n. (sil. di-a-), (feluri) pl. diabáze

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

harabá s. f., art. harabáua, g.-d. art. harabálei; pl. harabále

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

rabatá vb., ind. prez. 1 sg. rabatéz, 3 sg. şi pl. rabateáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

şabác s. n. /şabácă s. f., pl. şabáce

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

HARAB//Á ~le f. înv. 1) Căruţă mare cu loitre lungi şi înalte, destinată transportului de încărcături voluminoase (grâne cosite, fân, paie etc.). 2) Cantitate de încărcături cât încape într-o astfel de căruţă. /<turc. araba

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABAZÍE f. Tulburare a sistemului nervos manifestată prin neputinţa de a merge normal. [Art. abazia; G.-D. abaziei] /<fr. abasie

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABAT//ÓR ~oáre n. Întreprindere unde se taie animalele destinate consumului. /<fr. abattoir

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABATÁJ ~e f. 1) Extragere a unui minereu sau a unei roci dintr-un zăcământ. Lucrări de ~. 2) Loc într-o mină unde se execută această operaţie. 3) Tăiere şi doborâre a copacilor în exploatările forestiere. 4) Sacrificare a animalelor la abator. 5) Aplecare a unei nave pe o parte pentru a fi reparată; carenaj. /<fr. abattage

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABANÓ//S ~şi m. 1) Arbore exotic cu lemnul dur de culoare neagră, din care se face mobilă de lux. 2) Lemn al acestui arbore. /<turc. abanoz

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABAJÚR ~uri n. Dispozitiv (decorativ) care se pune la o lampă, pentru a dirija razele în direcţia dorită. /<fr. abat-jour

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABÁ//CĂ ~ce f. arhit. Placă de piatră aşezată de partea superioară a capitelului unei coloane, care susţine arhitrava. /<fr. abaque

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABATÁJ s.n. 1. Tăiere şi extragere a unui minereu sau a unei roci dintr-un zăcământ; (p. ext.) loc unde se face această operaţie. 2. Doborâre a arborilor. 3. Ucidere a vitelor la abator. 4. Înclinare pe o parte a unei nave spre a putea fi reparată; carenaj. [Pl. -je. / < fr. abattage].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

COLABÁ vb. I. tr., refl. (Med.; despre un organ) A (se) turti. [< fr. collaber].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

abatie s.f. (rar) manastire catolica cu proprietati si venituri condusa de un abate; staretie. [gen. -iei./ it. abbazia, cf. lat. abbatia]

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

DIABÁZ s.n. (Geol.) Rocă vulcanică, de culoare verzuie sau cenuşie, în care mineralele componente sunt de obicei transformate. [Pron. di-a-. / < germ. Diabas, fr. diabase].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABAJÚR s.n. Parte a lămpii care acoperă becul pentru a feri ochii de lumina prea puternică sau pentru a îndrepta lumina într-o anumită direcţie. Abajurul poate fi din metal, sticlă, carton sau stofă.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ABAJÚR, -ruri s.n. Dispozitiv care fereste ochii de lumina unei lămpi -Din fr. abat-jour, it. abagiur

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ABANÓS s.m. Lemn din specii de copaci exotici, greu, foarte tare, de culoare neagră. -Din mr. abanoz, tc. abanos, bg. abanos, alb. abanos

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ABATÓR, -oare s.n. Clădire unde se taie vitele destinate consumului. Var. (înv.) abatoriu -Din fr. abattoir

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ABAGÉR, abageri s.m. (reg.) Abagiu

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

ABAGÍU, abagii s.m. (reg., înv.) 1. Persoană care se ocupă cu fabricarea sau cu vânyarea abalei; abager 2. Persoană care lucrează haine de aba

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

ABAGÍU, abagii s.m. (reg., înv.) 1. Persoană care se ocupă cu fabricarea sau cu vânzarea abalei; abager 2. Persoană care lucrează haine de aba

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

ABÁCĂ s.f. Partea superioară a capitelului unei coloane, care susţine arhitrava. [Pl. -ce. / < fr. abaque, cf. lat. abacus].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABAJÚR s.n. Acoperitoare de metal, de hârtie etc. care se pune la o lampă pentru a reflecta lumina într-o anumită direcţie. [Pl. -ruri. / < fr. abat-jour].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABATÓR s.n. Loc (cu instalaţii speciale) unde se taie vitele. [Pl. -toare. / < fr. abattoir].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABAZÍE s.f. (Med.) Tulburare a sistemului nervos, care se manifestă, mai ales în cazurile de isterie, prin neputinţa de a merge normal. [Gen. -iei. / < fr. abasie, cf. gr. a – fără, basis – mers].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BOABÁB s.m. v. baobab.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

abajúr (-ruri) s.n. – Dispozitiv care fereşte ochii de lumina unei lămpi. < Fr. abat-jour, cf. it. abagiur

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

abanós, s.m. – Lemn din specii de copaci exotici, greu, foarte tare, de culoare neagră. – Mr. abanoz. < Tc. abanos, din ngr. ἔβενος (Roesler 587); Şeineanu, II, 5; REW 2816; Lokotsch 3); cf. ngr. ἀμπανός, bg. abanos, alb. abanos

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

abatór (abatoáre), s.n. – Clădire unde se taie vitele destinate consumului. – Var. (înv.) abatoriu. < Fr. abattoir.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

babáic, babáici, s.m. (reg.) tată

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

casabá, casabále, s.n. (înv.) târg turcesc, orăşel; câşlă.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

clabán, clabáni, s.m. (reg.) om de nimic, pramatie, chelbereaţă.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

habáci s.m. (reg., înv.) un fel de haină de aba.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

babáş s.m. – Ceară nefolositoare, ceară veche; resturi de ceară în general. Probabil legat de mag. bábos (DAR; cf. Lokotsch 201).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

sabáia! interj. (reg.) cuvânt care exprimă îndemnul de a se năpusti, de a năvăli asupra cuiva.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

sábaş1, sabáşe, s.n. (reg.) bacşiş.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

sabáş2, sabáşe, s.n. (înv.) ziua de sâmbătă la mozaici; sabat.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

casabá (-ále), s.f. – Localitate, tîrg, loc. – Mr., megl. căsăbă. Tc. kasaba (Şeineanu, III, 32). Înv.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

RABÁTE vb. III. tr. 1. A roti o figură plană în jurul unei drepte astfel încât planul ei să fie paralel cu unul dintre planele de proiecţie. 2. A lăsa în jos; a îndoi; a plia. [< fr. rabattre].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

abajur, abajururi s.n. fustă scurtă, minijupă (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2006)

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

abataj s.n. sg. stomac (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, Bucureşti, 2006)

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

abajur, abajururi s.n. fustă scurtă, minijupă (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2006)

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

abataj s.n. sg. stomac (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, Bucureşti, 2006)

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

RABATÁ vb. tr. 1. a roti o figură plană în jurul unei drepte astfel încât planul ei să fie paralel cu unul dintre planele de proiecţie. 2. a lăsa în jos; a îndoi; a plia. (< fr. rabattre)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

harabá (harabále), s.f. – Car, căruţă mare. Tc. araba (Şeineanu, II, 205; Lokotsch 790), cf. bg., sb. arabá, rus. arbá. – Der. harabagiu, s.m. (căruţaş), din tc. arabaci; harabagiesc, adj. (tipic pentru căruţaşi); harabagilîc, s.n. (înv., consum, impozit municipal pe căruţel care intră), din tc. arabacilik; harabagerie, s.f. (cărăuşie); hărăbaie, s.f. (casă mare, clădire mare), cf. Iordan, BL, IX, 56.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

sabáş (-şe), s.n. – (Mold.) Bacşiş.. Tc. sabaş (Tiktin).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ABANDÓN, abandonuri, s.n. 1. Părăsire împotriva regulilor morale şi a obligaţiilor materiale a copiilor, familiei etc. 2. Părăsire a unui bun sau renunţare la un drept. 3. Renunţare la continuarea participării într-o probă sportivă. – Din fr. abandon.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

abandón s. n. părăsire, renunţare. ♢ ~ familial = părăsire a copiilor, a familiei. ♦ (sport) retragere dintr-o competiţie. (< fr. abandon)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABÁTERE, abateri, s.f. 1. Acţiunea de a (se) abate2 şi rezultatul ei. ♢ Expr. Abatere de la regulă = excepţie. ♦ Încălcare a unei dispoziţii cu caracter administrativ sau disciplinar. 2. Diferenţa dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi şi valoarea ei nominală. ♦ (Tehn.) Diferenţa dintre valoarea reală şi cea proiectată a unei piese. – V. abate2.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

abátere s. f. 1. acţiunea de a (se) abate. ♦ încălcare a unor dispoziţii. 2. diferenţa dintre valoarea nominală a unei mărimi şi valoarea ei măsurată. 3. (tehn.) diferenţa dintre dimensiunea maximă sau minimă realizată pentru o piesă şi dimensiunea ei proiectată. (< abate)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABAŢÍE, abaţii, s.f. Mânăstire catolică cu statut special (împreună cu averea, domeniile ei), condusă de un abate1 sau o abatesă (1) şi depinzând de un episcop sau direct de papă2. – Din it. ab(b)azia.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

abaţíe s. f. mănăstire catolică condusă de un abate sau de o abatesă (< it. abbazia)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

abaxiál, -ă adj. situat în afara unui ax central. (< fr., engl. abaxial)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ÁLA-BÁLA subst. invar. 1. (În expr.) Ce mai ala-bala? = a) ce se mai petrece?; b) ce rost are atâta discuţie (inutilă) ? 2. (În formule recitative din jocurile copiilor) Ala-bala portocala. – Formaţie onomatopeică.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BABÁCĂ, babaci, s.m. (Reg.) Tată. ♢ Expr. Trai, neneaco, cu banii babachii, se spune despre cineva care duce o viaţă fără griji cu banii tatălui său sau, p. ext., cu banii altuia. ♢ (Fam.; la pl.) Părinţi. [Var.: băbácă, babác s.m.] – Din ngr. babákas.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BABARÓS, babaroase, s.n. (Arg.) Zar. – Et. nec.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BALABÁN, balabani, s.m. (Zool.) Şoim. – Comp. cuman balaban.

Dicţionarul limbii române moderne, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, Bucureşti, 1958

CABÁLĂ, (2) cabale, s.f. 1. Interpretare ebraică ezoterică şi simbolică a Vechiului testament; doctrină bazată pe această interpretare. 2. Fig. Uneltire, intrigă. – Din fr. cabale, germ. Kabale.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CABALÍN, -Ă, cabalini, -e, s.f., adj. 1. S.f. Denumire ştiinţifică generică dată cailor. 2. Adj. Care aparţine cailor, privitor la cai; cavalin. Rasă cabalină. – Din lat. caballinus.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CABÁNĂ, cabane, s.f. casă (la munte) construită, de obicei, din lemn, care serveşte pentru adăpostirea turiştilor şi a vânătorilor. – Din fr. cabane.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CABANÓS, cabanoşi, s.m. Cârnăcior subţire, uscat, preparat din carne de vită şi de porc. [Acc. şi: cabános – Var.: gabanós s.n.] – Din pol. kabános.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CABARÉT, cabarete, s.n. Local de petrecere, cu băuturi, dans, program de varietăţi etc.; bar3 (2). – Din fr. cabaret.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CARABÁN, carabani, s.m. (Entom.; reg.) Nasicorn. – Cf. alb. k a r a b i s h t e.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CEABÁRE s.f. v. cebare.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DARABÁN s.m. v. dorobanţ.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GABÁRĂ, gabare, s.f. Navă sau ambarcaţie mare, servind, de obicei, la transbordarea pe punte a unor materiale de pe o navă care nu poate acosta în raza portului. – Din fr. gabare, it. gabarra.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GABARÍT, gabarite, s.n. Şablon în al cărui contur, format din linii drepte sau curbe, trebuie să se cuprindă dimensiunile unui profil; contur, format din linii drepte sau curbe, care limitează dimensiunile maxime ale profilului unui obiect, ale unei construcţii etc. ♦ Greutate care depăşeşte limita maximă admisă sau pe cea normală. – Din fr. gabarit.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HABACÍU, habacii, s.m. (Reg.) Haină de aba. – Comp. ucr. haba „aba”.

Dicţionarul limbii române moderne, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, Bucureşti, 1958

HABADÍE, habadii, s.f. (Reg.) Grămadă de curpeni, de vreascuri. [Var.: hăbădíe s.f.] – Sb. habatija.

Dicţionarul limbii române moderne, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, Bucureşti, 1958

HABÁNĂ adj.f. (În sintagma) Ceramică habană = tip de ceramică fină, smălţuită, cu fond alb, ornamentată cu motive cinegetice, realizată de olarii din Transilvania în sec. al XVII-lea. – Et. nec.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MASTABÁ s. f. construcţie egipteană masivă, în formă de trunchi de piramidă, deasupra unui mormânt. (< fr. mastaba)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

RABÁNĂ s.f. Ţesătură dungată, impermeabilă, obţinută din rafie, care se foloseşte, în Africa, la confecţionarea îmbrăcămintei, a perdelelor etc. – Din fr. rabane.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

RABATÓR, rabatoare, s.n. Organ al unor maşini agricole care are rolul de a susţine plantele în timpul tăierii şi de a le apleca pe platforma maşinii. – Din fr. rabattoir.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ŞABANÁ, şabanale, s.f. Haină lungă asemănătoare cu un anteriu, pe care o purtau aprozii, vornicii şi pajii la curţile domneşti. [Var.: şavaná s.f.] – Din tc. şebane.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LABÁRUM s. n. stindard purpuriu al împăraţilor romani din epoca lui Constantin cel Mare. (< lat. labarum)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PARABÁL, parabaluri, s.n. Panou de pe un poligon (2) în care se opresc gloanţele. – Din fr. pare-balles.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ANDABÁT, andabaţi, s.m. Gladiator a cărui cască nu avea deschizături pentru ochi, fiind astfel obligat să lupte orbeşte, spre hazul spectatorilor. – Din fr. andabate, lat. andabata.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SABÁTIC, -Ă, sabatici, -ce, adj. De sabat. ♢ An sabatic = an de studiu acordat universitarilor din anumite state, în care aceştia sunt scutiţi de obligaţiile didactice. – Din fr. sabbatique, engl. sabbatical.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LÁBARUM s.n. Stindard imperial roman pe care Constantin cel Mare a pus crucea şi monograma lui Isus Cristos. – Cuv. lat.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

RABATÁT, -Ă, rabataţi, -te, adj. 1. Care a fost rotit în jurul unei drepte (pe care o conţine). 2. Pliat. – V. rabata.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TABÁGIC, -Ă, tabagici, -ce, adj. Care aparţine tabagismului, privitor la tabagism; caracteristicile fumătorului inveterat. ♦ (Şi substantivat) Intoxicat cu nicotina din tutun. – Din fr. tabagique.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DEGEÁBA adv. l. În zadar, fără nici un folos, zadarnic. 2. Fără plată, pe gratis. – De4 + geaba.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HABÁNĂ adj. ceramică ~ă = ceramică fină smălţuită, cu fond alb, ornamentată cu motive cinegetice. (< germ. haban)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TRABÁNT s. v. halebardier.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

GABARÍT s. n. 1. contur poligonal care limitează dimensiunile maxime admisibile ale unui profil. ♢ greutate care depăşeşte limita maximă admisă sau pe cea normală. o ~ de încărcare = instalaţie specială care marchează limitele permise pentru încărcătura vagoanelor de marfă deschise. 2. model după care se fasonează unele piese în construcţiile de nave sau de piese de artilerie. 3. (fam.) dimensiune, statură. (< fr. gabarit)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

GABÁRĂ s. f. 1. ambarcaţie mare de lemn cu vele, folosită în trecut, pentru transportul mărfurilor. 2. navă cu fundul plat, la transportul pietrei de construcţii. (< fr. gabare, it. gabarra)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TABÁNĂ s. v. smochină.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SILABÁR s. v. abecedar.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

GABARÍT s. v. dimensiune, volum.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

GABARÍT s. capacitate, volum. (Maşină cu ~ redus.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CRABÁRE s. f. operaţie de fixare a dimensiunilor ţesăturilor de lână, prin scufundarea într-un bazin cu apă fiartă. (după germ. Kraben, engl. crabbing)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

DEGEÁBA adv. 1. inutil, zadarnic, (înv. şi pop.) geaba, surda, (Transilv.) heba, (înv.) îndarn. (~ te străduieşti.) 2. v. gratis.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DARABÁN s. v. dorobanţ.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CARABÁN s. v. rădaşcă, răgace.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CARABÁN s. v. nasicorn.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CABARGÁ s. (BIOL.) mosc. (Miros de ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CABALÍN adj. (ZOOL.) cavalin. (Rasă ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CABÁLĂ s. v. complot, conjuraţie, conspiraţie, intrigă, maşinaţie, uneltire.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

BARABÁN s. v. darabană, tobă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

BALABÁN s. v. chefal.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

BABARÓS s. v. zar.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

BABÁNĂ s. (reg.) botoaşă, (prin Mold.) boancă, hârştioagă. (Oaia bătrână fără dinţi se numeşte ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

BABÁCĂ s. v. părinte, tată.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ABÁTERE s. 1. v. deviere. 2. culpabilitate, culpă, eroare, greşeală, păcat, vină, vinovăţie, (livr.) eres, (rar) prihană, (înv. şi reg.) teahnă, (reg.) greş, (Olt., Munt. şi Mold.) ponos, (înv.) cusur, săblaznă, scandal, smintă, sminteală, (fig.) rătăcire, (înv. fig.) rătăceală. (O ~ de mică importanţă.) 3. v. neregulă. 4. anomalie, deviere. (S-a produs o ~ inexplicabilă.) 5. v. excepţie.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ABANDÓN s. abandonare, părăsire. (~ul familiei.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ABÁLDĂ s. v. depozit, magazie.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

abandón s. n., pl. abandónuri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abátere s. f., g.-d. art. abáterii; pl. abáteri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abaţíe s. f., art. abaţía, g.-d. art. abaţíei; pl. abaţíi, art. abaţíile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abaxiál adj. m., pl. abaxiáli; f. sg. abaxiálă, pl. abaxiále

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ála-bála s. f. invar.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

andabát s. m., pl. andabáţi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

Babadám

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

babarós s. n., pl. babaroáse

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

balabán (şoim, peşte) s. m., pl. balabáni

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cabálă s. f., g.-d. art. cabálei; (intrigi) pl. cabále

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cabalín adj. m., pl. cabalíni; f. sg. cabalínă, pl. cabalíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cabánă s. f., g.-d. art. cabánei; pl. cabáne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cabanós s. m., pl. cabanóşi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cabarét s. n., pl. cabaréte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

carabán s. m., pl. carabáni

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

crabáre s. f., g.-d. art. crabării

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

degeába adv.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

gabáră s. f., g.-d. art. gabárei; pl. gabáre

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

gabarít s. n., pl. gabaríte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

habánă adj. f.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

lábarum s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

parabál s. n., pl. parabáluri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

rabánă s. f., g.-d. art. rabánei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

rabatát adj. m., pl. rabatáţi; f. sg. rabatátă, pl. rabatáte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

rabatór s. n., pl. rabatoáre

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sabátic adj. m. pl. sabátici, f. sg. sabátică, pl. sabátice

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

silabár s. n., pl. silabáre

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

şabaná s. f., art. şabanáua, g.-d. art. şabanálei; pl. şabanále

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

trabánt s. m., pl. trabánţi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

GABARÍT ~e n. Contur constând din liniile care mărginesc dimensiunile maxime ale unui obiect (de obicei de proporţii). ♢ ~ de cale ferată contur alcătuit din doi stâlpi în poziţie verticală uniţi printr-o grindă, folosit pentru a marca limitele transversale admise pentru construcţia locomotivelor şi a vagoanelor. /<fr. gabarit

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

GABÁR//Ă ~e f. 1) Navă folosită la transportarea materialelor de construcţie. 2) (în trecut) Ambarcaţie mare cu care se transportau mărfuri. /<fr. gabare, it. gabarra

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

DEGEÁBA adv. 1) În zadar; fără rost; zadarnic. 2) Fără plată; pe gratis. /de + geaba

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CARABÁN ~i m. Gândac de talie mare, de culoare castanie, cu un corn întors spre spate; nasicorn. /cf. alb. karabishte

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CABARÉT ~e n. Local luxos de noapte cu program de varietăţi; bar. /< fr. cabaret

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CABANÓ//S ~şi m. Cârnăcior subţire uscat, preparat din carne de vită şi de porc. /<pol. kabános

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CABÁN//Ă ~e f. Casă (de lemn) construită la munte pentru adăpostirea turiştilor şi a vânătorilor. /<fr. cabane

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CABALÍN ~ă (~i, ~e) Care ţine de cai; propriu cailor. Rasă ~ă. /<lat. caballinus

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CABÁL//Ă ~e f. 1) (în evul mediu) Doctrină iudaică constând în interpretarea mistico-alegorică a Vechiului Testament. 2) fig. Acţiune reprobabilă uneltită pentru a stârni vrajbă sau a zădărnici ceva; intrigă; uneltire. /<fr. cabale, germ. Kabale

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

BABÁ//CĂ ~ci m. pop. 1) (folosit şi ca formulă de adresare a copilului către părintele său) Bărbat considerat în raport cu copiii săi; tată; taică. ♢ Trai neneacă cu banii ~căi se spune despre cineva care duce o viaţă fără de griji, trăind din banii tatei sau ai altcuiva. 2) la pl. fam. Tata şi mama. [Var. babac] /<ngr. babákas

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ÁLA-BÁLA f. invar. : Ce mai ~? ce atâta discuţie? /Onomat.

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABAŢÍ//E ~i f. Mănăstire catolică condusă de un abate. [G.-D. abaţiei] /<it. ab[b]azia

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABÁTER//E ~i f. 1) jur. Încălcare a unor dispoziţii legale. 2) tehn. Diferenţă între valoarea măsurată a unei mărimi şi valoarea ei reală. [G.-D. abaterii] /v. a abate

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABANDÓN ~uri n. 1) v. A ABANDONA. 2) Renunţare a unui concurent de a continua o probă în care este angajat. ♢ ~ de familie părăsirea familiei, a copiilor de către persoana care are obligaţia legală de a-i întreţine. /<fr. abandon

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PARABÁL ~uri n. Panou pe un poligon în care se opresc gloanţele. /<fr. pare-balles

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

RABÁN//Ă ~e 1) Ţesătură impermeabilă din fibre de rafie, având diferite întrebuinţări. 2) la pl. Varietăţi ale unei astfel de ţesături. /<fr. rabane

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

RABAT//ÓR ~oáre n. Organ al combinelor care susţine plantele în timpul tăierii şi le apleacă pe platforma maşinii. /<fr. rabattoir

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ŞABANÁ ~le f. înv. Haină lungă, ase-mănătoare unui anteriu, purtată de slujitori la curtea domnească. [Art. şabanaua] /<turc. şebane

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TABÁGI//C ~că (~ci, ~ce) 1) Care ţine de tabagism; propriu tabagismului. 2) Care este provocat de tabagism. Tuse ~că. 3) şi substantival rar Care suferă de tabagism. /<fr. tabagique

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CABÁLĂ s.f. 1. Doctrină teozofică iudaică, care, recurgând la o simbolică fantezistă a numerelor şi literelor, înfăţişa natura ca o emanaţie a divinităţii. ♦ (Rar) Practică mistică prin care se pretindea că se poate intra în legătură cu spiritele. V. magie, spiritism. 2. (Fig.) Uneltire, intrigă. [Cf. fr. cabale, germ. Kabale, ebr. qabbalah – tradiţie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CABALÍN, -Ă adj. Referitor la cal. // s.f.pl. Familie de mamifere din care face parte calul; (la sg.) animal din această familie. [După fr. chevalin < lat. caballus – cal].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CABÁNĂ s.f. Clădire (construită din lemn), pentru cazarea excursioniştilor. ♦ Casă făcută din materiale uşoare şi situată în afara localităţilor. [< fr. cabane].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CRABÁRE s.f. (Text.) Operaţia de fixare a dimensiunilor ţesăturilor de lână. [După germ. Kraben, engl. crabbing].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SABAYON s.n. Sos spumos preparat cu şampanie sau vin, fie picant (pentru preparate de peşte sau crustacee), fie dulce (pentru dulciuri şi fructe); din fr. sabayon. – V. şi zabaion

Dicţionar gastronomic explicativ, A.M. Gal, Editura Gemma Print, 2003

ZABAIÓN s.n. Cremă consistentă, specific italiană, pe bază de vin (alb sau porto) adesea amestecat cu lichior, coniac, whisky sau rom, cu zahăr şi gălbenuş de ou. Se serveste rece, în cupe sau pahare. Din it. zabaione, zabaglione; se confundă adesea cu sabayon, fiind pronunţate aproape la fel.

Dicţionar gastronomic explicativ, A.M. Gal, Editura Gemma Print, 2003

GABÁRĂ s.f. (Mar.) Ambarcaţie cu fundul plat, care serveşte la transportul pietrei pentru construcţiile hidraulice sau ca platformă plutitoare pentru instalarea unor macarale. ♦ Ambarcaţie mare de lemn cu pânze sau cu rame, folosită în trecut pentru transportul mărfurilor. [Cf. fr. gabare, it. gabarra].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

GABARÍT s.n. Contur care limitează dimensiunile maxime ale unui profil. ♦ Model după care se fasonează unele piese în construcţiile de nave sau de piese de artilerie. ♦ (Fam.) Dimensiune, statură. ♢ Gabarit de încărcare = instalaţie specială care marchează limitele permise pentru încărcătura vagoanelor de marfă deschise. [Pl. -te, -turi. / < fr. gabarit].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

LÁBARUM s.n. (Ist.) Stindard purpuriu al împăraţilor romani din epoca lui Constantin cel Mare. [< lat. labarum].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MASTABÁ s.f. Mormânt egiptean în formă de trunchi de piramidă. [Pl. -le. / < fr. mastaba, cf. ar. mastaba – bancă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CABARÉT s. n. local de lux unde se petrece cu băuturi, muzică, dans, programe de varietăţi; bar1 (2). (< fr. cabaret)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CABÁNĂ s. f. construcţie rustică, din lemn, pentru cazarea excursioniştilor sau a vânătorilor. (< fr. cabane)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CABALÍN, -Ă I. adj. referitor la cal. II. s. f. pl. familie de mamifere: caii. (< lat. caballinus)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CABÁLĂ s. f. 1. doctrină teozofică iudaică, care, recurgând la o interpretare mistică a Vechiului Testament, şi la practici oculte, pretindea a comunica cu spiritele. 2. (fig.) uneltire, intrigă; conspiraţie. (< fr. cabale, germ. Kabale)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PARABÁL s.n. Captator de gloanţe într-un poligon, construit perpendicular pe direcţia de tragere, astfel încât să poată opri cartuşele ricoşate; biută. [< fr. pare-balle, cf. gr. paraballe].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CABÁLĂ s.f. 1. Doctrină iudaică de interpretare mistică a Bibliei. 2. (Fig.) Intrigă, uneltire, maşinaţie.\ Conspiraţie, complot.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

GABARÍT s.n. Contur care delimitează mărimea maximă a unei construcţii, a unei maşini, a unui obiect. \ (Fig.) Dimensiune.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ANDABÁT s. m. (ant.) gladiator a cărui cască nu avea deschizături pentru ochi, fiind obligat să lupte orbeşte. (< fr. andabate, lat. andabata)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABANDÓN s.n. Renunţare definitivă, părăsire fără intenţia de a reveni la ceva. ♦ (Sport) Renunţare a unui concurent la continuarea probei în care este angajat. ♢ Abandon familial = părăsire a copiilor sau a familiei. [Pl. -nuri. / < fr. abandon].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABÁTERE s.f. Acţiunea de a (se) abate şi rezultatul ei. ♦ Diferenţa dintre valoarea măsurată a unei mărimi şi valoarea ei reală. ♦ (Tehn.) Diferenţa dintre dimensiunea maximă sau minimă realizată pentru o piesă şi dimensiunea ei proiectată. ♦ Întoarcere a prorei unei nave într-o anumită direcţie. [< abate].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABAŢÍE s.f. (Rar) Mănăstire catolică cu proprietăţi şi venituri condusă de un abate. ♦ Stăreţie. [Gen. -iei. / < it. abbazia, cf. lat. abbatia].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABAXIÁL, -Ă adj. Situat în afara unei linii axiale. [Pron. -xi-al. / < fr. abaxial].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ANDABÁT s.m. (Ant.) Gladiator a cărui cască nu avea deschizături pentru ochi, fiind astfel obligat să lupte orbeşte, spre hazul spectatorilor. [< lat. andabata, cf. fr. andabate].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CABANÓS s.m. Cârnat uscat, lung şi subţire. [Cf. pol. kabanos < rus. kaban – porc].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CABARÉT s.n. (Franţuzism) Restaurant (elegant), cu muzică, dans şi diferite programe artistice; bar. [Pl. -te, -turi. / < fr. cabaret].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

Labagiu :))

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

cabadái (cabădái) s.m. (înv.) hoţoman, voinic; brigand.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

chilabá s.f. (înv.) nume de dans ţărănesc, denumit şi „ca la uşa cortului”.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

chilabá s.f. (înv.) nume de dans ţărănesc, denumit şi „ca la uşa cortului”.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

alabála, s. invar. – În expresia: ce mai alabala? Apare de asemenea în unele cîntece şi jocuri de copii, ca un cuvînt fără un sens anume. Arab. ‘alā bāb allāh „cu ocrotirea lui Alah”, probabil prin intermediul tc. (Lokotsch 59; Iordan, BF, I, 110).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

habadír, habadíre, s.n. (reg.) 1. val de pânză întins la soare; sul, trâmbă. 2. mânecar scurt de pânză, căputaş de pânză albă.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

iabaşá (iavaşá), iabaşále, s.f. (reg.) cleşte de lemn sau de fier cu care se apucă nasul cailor nărăvaşi când se potcovesc.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

cabadái (cabădái) s.m. (înv.) hoţoman, voinic; brigand.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

babácă (babáci), s.m. – 1. Tată, tătic. – 2. (Arg.) Hîrtie de o mie de lei. – Var. babac, (înv.) babaie, băbăiţă. Ngr. μπαμπάϰας, din tc. baba „tată” de unde derivă şi alb., bg., sb. baba (Şeineanu, II, 30; Lokotsch 146; Gáldi 156). Sensul 2 se explică prin provenienţa firească a banilor. Var. babaie pare a se explica direct din tc.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

babánă (-ne), s.f. – Oaie stearpă. – Var. băbană. Bg. babana (DAR).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

nababíe s.f. (înv.) 1. demnitatea de nabab. 2. ţinut asupra căruia se extindea stăpânirea unui nabab.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

ABATERE s.f. (Mold.) Înclinaţie, vocaţie, aptitudine. Să cerce buni dascali, să-i înveţe legea şi alte învăţături şi meşteşu<gu>ri, după abaterea lor. BUGOAVNĂ 1775, 43V. Etimologie: abate. Vezi şi abătut.

Dicţionarul limbii române literare vechi (1640-1780) - Termeni regionali, Mariana Costinescu, Magdalena Georgescu, Florentina Zgraon, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987

barabár, adv. – În şir, în rînd. Sb. barabar (Hasdeu 2442; DAR). – Der. bărăbări, vb. (a aranja, a netezi), formaţie internă, sau poate în legătură cu sb. barabariti se (DAR).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

odabáş, odabáşi, s.m. (înv.) căpitan.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

prabalí, prábăl, vb. IV (reg.) a încerca, a proba.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

sabárul s.n. sg. (reg.) numele unei hore executate în ritm vioi; melodie după care se execută această horă.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

cabadái (-i), s.m. – Fanfaron, lăudăros. Tc. kabadayi (DAR). Înv. (sec. XVIII).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

silabár, silabáre, s.n. (înv.) 1. abecedar. 2. totalitatea semnelor care reprezintă silabele unei limbi monosilabice.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

RABÁNĂ s.f. Ţesătură dungată, impermeabilă din rafie şi bumbac, din care se fac perdele, pânză de cort etc. [< fr. rabane].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

RABATÓR s.n. Organ al unor maşini agricole care apleacă plantele spre aparatul de tăiere. [Cf. fr. rabattoir].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

tarabán, tarabáni, s.n. (înv.) perceptor.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

trabánt s.m. (înv.) 1. soldat infanterist; dorobanţ. 2. satelit.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

SABÁTIC, -Ă adj. Referitor la sabat, de natura sabatului. ♦ An sabatic = an de studiu acordat periodic universitarilor din anumite state, în care aceştia nu au obligaţii didactice. [Cf. fr. sabbatique].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TABÁGIC, -Ă adj. Cauzat de tabagism; caracteristic unui fumător vechi. ♦ (şi s.) Intoxicat cu nicotina din tutun. [Cf. fr. tabagique].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ála-bála interj.

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

degeába adv.

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

alabala

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

*balabán1 (reg.) adj. m., pl. balabáni; f. balabánă, pl. balabáne

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

balabán2 (înv., reg.) s. m., pl. balabáni

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

abatere, abateri s.f. (glum.) căsătorie (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, Bucureşti, 2006)

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

PARABÁL s. n. panou dispus perpendicular pe direcţia de tragere într-un poligon, astfel încât să poată opri gloanţele ricoşate. (< fr. pare-balles)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

RABÁNĂ s. f. ţesătură dungată, impermeabilă, din rafie şi bumbac, din care se fac perdele, pânză de cort etc. (< fr. rabane)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

RABATÓR s. n. organ al unor maşini agricole de recoltat care apleacă plantele spre aparatul de tăiere. (< fr. rabattoire)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SABÁTIC, -Ă adj. referitor la sabat, de sabat. o an ~ = an de studiu acordat periodic universitarilor din anumite state, în care aceştia sunt scutiţi de obligaţii didactice. (< fr. sabbatique)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SILABÁR s. n. sistem de scriere în care fiecare simbol reprezintă nu un fonem, ci o silabă. (< fr. syllabaire)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TABÁGIC, -Ă adj. cauzat de tabagism; caracteristic unui fumător vechi. ♢ (şi s.) intoxicat cu nicotină. (< fr. tabagique)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

habacíu (habacíi), s.n. – Manta. – Var. habagiu. Origine incertă. Pare a fi în legătură cu aba; după Scriban, din tc. heba „pulbere”, ipoteză neverosimilă. Sec. XVII, înv.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

habadíe (habadíi), s.f. – (Munt., Olt.) Bălării, buruieni, mărăciniş. – Var. hăbădie. Sl. habotija (Candrea; Scriban). – Der. habadic (var. hăbădic, hapatic, hebe(l)ti(u)c), s.n. (frunze uscate); hăbăticar, s.n. (bălării, tufiş).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

iabaşá (iabaşále), s.f. – Instrument în formă de cleşte folosit la stăpînirea animalelor. – Var. iavaşa. Tc. yevaşa (Şeineanu, II, 218; Lokotsch 945). Var. se foloseşte şi în Arg., cu sensul de „ochelari”.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

gabanós (= cabanos) s.m. (pl. gabanoşi)

Dictionnaire morphologique de la langue roumaine, A. Lombard, C. Gâdei, Editura Academiei, Bucureşti, 1981

ABATESA, abatese s.f. Calugarita care conduce activitatea intr-o manastire catolica. – Din lat. abbatissa.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

labagiu dezamagit=((çopil prost

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

şabaná (şabanále), s.f. – Livrea, haină de uniformă. – Var. şa(r)vana. Tc. şebane (Tiktin). Sec. XVIII.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

labagiu, cel care isi face laba

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

ABAGERÍE1, abagerii, s.f. Atelier sau industrie de (haine de) aba. – Abagiu + suf. -ărie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ABAGERÍE2 s.f. Meseria de abagiu. – Abager + suf. -ie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

abandoná vb. I. tr. a părăsi, a renunţa definitiv la ceva. ♦ a neglija, a lăsa în voia... II. refl. a se lăsa pradă unui sentiment, unei emoţii. III. intr. a se retrage dintr-o competiţie. (< fr. abandonner)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABANDONÁ, abandonez, vb. I. 1. Tranz. A părăsi pe cineva (lăsându-l fără sprijin sau ajutor); a renunţa la ceva. 2. Tranz. şi intranz. A renunţa la continuarea participării la o întrecere sportivă. – Din fr. abandonner.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ABATÉSĂ, abatese, s.f. Călugăriţă care conduce o abaţie. – Din lat. abbatissa.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

abatésă s. f. maică superioară a unei abaţii. (< it. abbadessa, lat. abbatissa)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABATÍZĂ, abatize, s.f. (Mil.) Dispozitiv de apărare făcut din copaci tăiaţi şi culcaţi cu vârful spre inamic sau din crăci înfipte în pământ. – Din fr. abattis.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

abatíză s.f. (mil.) baraj realizat din copaci culcaţi cu vârful spre inamic. (< fr. abattis)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

abaţiál, -ă adj. care aparţine unei abaţii. (< fr. abbatial, lat. abbatialis)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

BABALẤC, babalâci, s.m. 1. (Fam. şi depr.) Om bătrân şi neputincios; om îmbătrânit înainte de vreme. 2. Stâlp gros de lemn care străbate ca o axă verticală centrul morii de vânt pentru ca moara să poată fi învârtită în bătaia vântului. – Din tc. babalic.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CABALÍST, -Ă, cabalişti, -ste, s.m. şi f. Persoană iniţiată în cabală (1). – Din fr. cabaliste, germ. Kabalist.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CABANIÉR, -Ă, cabanieri, -e, s.m. şi f. Persoană însărcinată cu paza şi administrarea unei cabane. [Pr.: -ni-er] – Cabană + suf. -ier.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CARGABÁS, cargabase, s.n. (Mar.) Manevră curentă de strângere a unei vele. – Din fr. cargue basse.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CARNABÁT s.n. Rasă de oi cu lâna semifină, de culoare roşcată-cafenie originară din Bulgaria, a cărei carne nu are mirosul caracteristic. – Din bg. karnabat.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DARABÁNT s.n. v. dorobanţ.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HARABÁIE, hărăbăi, s.f. Casă, încăpere, curte etc. de dimensiuni mari. ♦ Vehicul mare. [Pr.: -ba-ie. – Var.: (reg.) hărăbáie s.f.] – Din tc. harabe.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HARŢABÁ s.f. (Reg.) Epitet dat unei femei de moravuri uşoare.

Dicţionarul limbii române moderne, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, Bucureşti, 1958

RABÁTERE s.f. v. rabatare.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ŞABÁCĂ, şabace, s.f. (Reg.) Broderie în ajur făcută (cu aţă albă) la cămăşi, la feţe de masă, milieuri, etc. [Var.: şabác s.n.] – Cf. tc. ş e b e k e.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ANABÁTIC, -Ă, anabatici, -ce, adj. (Med.) Care creşte, care se măreşte. – Din fr. anabatique.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

RABATÁRE, rabatări, s.f. 1. (Mat.) Rotire a unei figuri plane în jurul unei drepte orizontale sau verticale din planul figurii. 2. Pliere, îndoire. [Var.: rabátere s.f.]. – V. rabata.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TABACIÓC s.n. (Reg.) Tutun. – Din ucr., rus. tabaciok.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TABAGÍSM s.n. Intoxicaţie cronică cu nicotina din tutun, specifică fumătorilor; nicotinism. – Din fr. tabagisme.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

A abandona ≠ a adopta, a relua, a reveni

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

TABARDÓS s. v. rachiu.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

TABACIÓC s. v. tutun.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

TABAGÍSM s. (MED.) nicotinism.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SABATÍSM s. v. sabatizare.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SABADÁŞ adj. v. mare, numeros.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DJELLABÁ GELABA/ s. f. haină lungă şi largă, desfăcută pe părţi, cu glugă, purtată în Africa de Nord. (< fr. djellaba)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CARABÁŞ s. v. pescar.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

BABALÂC s. baccea, căzătură, hodorog, ramolit, (reg. şi fam.) ghiuj, (reg.) jap, matuf, (prin Mold.) băbălău, (fig.) hârb. (A ajuns un ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

BABAGÁIA s. v. cloşca-cu-pui, puia-gaia, uliul-şi-porumbeii.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ABANDONÁ vb. 1. a lăsa, a părăsi, (franţuzism rar) a placa, (înv. şi pop.) a oropsi, a pustii, (înv. şi reg.) a năpusti. (Şi-a ~ copiii.) 2. a renunţa. (A ~ o dispută.) 3. v. ceda.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

abageríe s. f., art. abagería, g.-d. art. abageríei; (ateliere) pl. abageríi, art. abageríile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abandoná vb., ind. prez. 1 sg. abandonéz, 3 sg. şi pl. abandoneáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abatésă s. f., g.-d. art. abatésa; pl. abatése

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abatíză s. f., g.-d. art. abatízei; pl. abatíze

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abaţiál adj. m., pl. abaţiáli; f. sg. abaţiálă, pl. abaţiále

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

anabátic adj. m., pl. anabátici; f. sg. anabátică, pl. anabátice

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

babáică s. f. (sil. -bai-că), pl. babáice

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

babalâc s. m., pl. babalâci

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cabalíst s. m., pl. cabalíşti

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cabaniér s. m. (sil. -ni-er), pl. cabaniéri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cargabás s. n., pl. cargabáse

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

carnabát s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

colabáre s. f., g.-d. art. colabării

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

harabáie s. f., art. harabáia, g.-d. art. hărăbăii; pl. hărăbăi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

rabatáre s. f., g.-d. art. rabatării; pl. rabatări

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

rabátere s. f., g.-d. art. rabáterii; pl. rabáteri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

tabacióc s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

HABÁRNI//C ~ci m. reg. Persoană care ia mită. /<ucr. habarnik

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CARNABÁT m. Rasă de oi cu lână semifină, crescute pentru carnea lor fără miros caracteristic. /<bulg. karnabat

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CABANIÉR ~i (~ă, ~e) m. şi f. Persoană care administrează o cabană. [Sil. -ni-er] /cabană + suf. ~ier

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CABALÍ//ST ~stă (~şti, ~ste) m. şi f. Adept al cabalei. /<fr. cabaliste, germ. Kabalist

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

BABALÂ//C ~ci m. depr. Persoană lipsită de vigoare fizică şi intelectuală (din cauza vârstei înaintate); bătrân neputincios şi urât; boşorog. /<turc. babalik

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABATÍZ//Ă ~e f. Obstacol constând din copaci doborâţi şi aşezaţi cu vârfurile spre duşman. [G.-D. abatizei] /<fr. abattis

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A ABANDON//Á ~éz tranz. 1) (părinţi, copii etc.) A lăsa la voia întâmplării; a părăsi, lăsând fără nici un sprijin. ~ familia. 2) (locuri sau persoane) A lăsa, plecând în altă parte; a părăsi. 3) (probe sportive) A lăsa renunţând la participarea în continuare. /<fr. abandonner

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ŞABÁ//CĂ ~ce f. reg. Ajur executat pe un obiect din material textil (cămaşă, faţă de masa etc.). [Var. şabac] /cf. turc. şebeke

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TABAGÍSM n. Stare patologică constând în intoxicarea cronică a organismului cu nicotină; nicotinism. /<fr. tabagisme

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABAŢIÁL, -Ă adj. Care aparţine unei abaţii, de abaţie; mănăstiresc. ♢ Biserică abaţială (şi s.f.) = biserica principală a unei abaţii. [Pron. -ţi-al. / < fr. abatial].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ANABÁTIC, -Ă adj. (op. c a t a b a t i c) 1. (Despre vânturi) Care posedă o componentă ascendentă. 2. (Med.) Care creşte, se măreşte. [< fr. anabatique, cf. gr. anabainein – a urca].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CARGABÁS s. n. (mar.) manevră curentă de strângere a velelor. (< fr. cargue basse)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

COLABÁRE s.f. (Med.) Acţiunea de a (se) colaba. ♦ Turtire spontană sau provocată a unui organ în scop terapeutic. [< colaba].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CABANIÉR, -Ă s. m. f. administrator al unei cabane. (< fr. cabanier)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CABALÍST, -Ă s. m. f. (adept, practicant) al cabalei (1). (< fr. cabaliste, germ. Kabalist)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABANDONÁ, vb. I. 1. A părăsi pe cineva sau ceva întrerupând îndeplinirea unor obligaţii materiale sau morale. A abandona copiii, casa, prietenii. 2. A renunţa la o activitate înainte de încheierea ei. A abandona un contract, serviciul, un joc, o idee.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

TABAGÍSM s.n. Intoxicaţie cronică cu nicotina din tutun.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ABAGÉRIE, abagerii s.f. (reg.) Atelier sau industrie producătoare (de haine) de abá; prăvălie în care se vinde abá

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

ABAGÉRIE s.f. (reg.) Meseria de abagiu

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

ANABAZÍN s. n. alcaloid toxic, extras dintr-o plantă sălbatică din Asia Centrală. (< fr. anabasine, germ. Anabasin)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ANABÁTIC, -Ă adj. 1. (despre vânturi) care posedă o componentă ascendentă. 2. (med.) care creşte, se măreşte. (< fr. anabatique)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABATÉSĂ s.f. (Rar) Superioară a unei mănăstiri catolice de călugăriţe. [< it. abbadessa, cf. lat. abbatissa].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABANDONÁ vb. I. tr. A părăsi, a renunţa definitiv la ceva. ♦ A neglija, a lăsa în voia, în puterea... ♦ refl. A se lăsa pradă (bucuriei etc.) ♦ intr. A se retrage, a părăsi (o competiţie sportivă, o întrecere etc.). [< fr. abandonner].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABATÍZĂ s.f. Obstacol făcut de copaci tăiaţi şi culcaţi cu vârful spre inamic. [< fr. abbatis].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CABALÍST s.m. Adept şi practicant al cabalei. [Cf. fr. cabaliste, germ. Kabalist].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CABANIÉR, -Ă s.m. şi f. Îngrijitor, administrator al unei cabane. [Pron. -ni-er. / cf. fr. cabanier].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

agabaníu s.n. (înv.) stofă scumpă orientală pentru turbane.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

calabáş, calabáşi, s.m. (reg., înv.) negustor de cereale.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

agabaníu, s.m. – Mătase de Damasc ţesută cu fire argintate. Tc. agabani (Şeineanu, III, 2). Sec. XVII, înv.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

iabangíu, iabangíi, s.m. (înv.) străin, venetic.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

babalîc (babalấci), s.m. – 1. Bătrîn, moş neputincios. – 2. Stîlp, par. – Var. babaluc, bubuluc. Megl. babaloc. Tc. babalik „părinte”, titlu de reverenţă (Şeineanu, II, 31), cf. bg. babaluk „bunic”. Var. se înţeleg mai ales pentru sensul 2. Expresia din babaluc „din totdeauna”, care se foloseşte în Banat (DAR), reprezintă sb. babaluk, de aceeaşi provenienţă.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

*abatésă s. f., g.-d. art. abateséi; pl. abatése

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

sabadáş1, sabadáşi, s.m. (reg.) calificativ injurios dat copiilor.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

sacabáş, sacabáşi, s.m. (înv.) şeful sacagiilor (la alaiurile domneşti).

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

,abatoare, s.n. Ansamblul cladirilor si instalatiilor unde se taie vitele destinate consumului.

Dicţionarul limbii române contemporane, Vasile Breban, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1980

,abatoare, s.n. Ansamblul cladirilor si instalatiilor unde se taie vitele destinate consumului.

Dicţionarul limbii române contemporane, Vasile Breban, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1980

RABÁTERE s.f. Acţiunea de a rabate şi rezultatul ei. ♦ Metodă folosită în geometria descriptivă, care constă în a aduce o figură plană astfel încât planul ei să fie paralel cu unul dintre planurile de proiecţie. [< rabate].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

tala-bála adv. (reg.; în expr.) a umbla tala-bala = a hoinări.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

rabatáre / rabátere s. f., g.-d. art. rabatắrii / rabáterii; pl. rabatắri / rabáteri

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

TABAGÍSM s.n. (Med.) Intoxicaţie cronică cu nicotină datorită fumatului; nicotinism. [Cf. fr. tabagisme].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TABAGÍSM s. n. intoxicaţie cronică cu nicotină; nicotinism. (< fr. tabagisme)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TRABÁCOL s. n. navă de cabotaj cu vele, în Marea Adriatică. (< fr., it. trabaccolo)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

hala-bála adv. – Cuvînt fără sens cu care începe un joc de copii. – Var. hara-bara, halea-balea, halea-palea. Creaţie spontană, care pare a imita zgomotul unei conversaţii, cf. sp. tiquismiquis, şi hondra-bondra. Se foloseşte mai ales în expresia ce mai alabala?

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

iabangíu (iabangíi), s.m. – Străin, venetic. Tc. yabanci (Şeineanu, II, 218). Sec. XIX, înv.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

şabácă (şabáce), s.f. – Broderie în ajur. – Var. şabac, ceabac. Tc. muşabak (T. Papahagi, GS, VII, 296). Der. din tc. sebeke „plasă” (Tiktin) ‹ it. sciabica (Candrea) este improbabilă. După Lokotsch, 1740, din tc. (arab.) şabaka „plasă, fileu”.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ABANDONÁT, -Ă, abandonaţi, -te, adj. Care a fost părăsit. ♦ Spec. (Despre copii nou-născuţi) Lepădat2. – V. abandona.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

abandónic, -ă adj., s.m. f. (cel) care trăieşte teama patologică de a fi abandonat. (< fr. abandonnique)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ADIABÁTĂ, adiabate, s.f. Curbă care reprezintă grafic o transformare adiabatică. [Pr.: -di-a-] – Din fr. adiabate.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ADIABÁTIC, -Ă, adiabatici, -ce, adj. (Despre fenomene fizico-chimice) produs în interiorul unui sistem închis, fără a ceda sau a primi căldură din exterior. [Pr.: -di-a] – Din fr. adiabatique.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ALABÁSTRU s.n. Varietate de ghips cu aspect de marmură albă străbătută de vine transparente, întrebuinţată la fabricarea unor obiecte ornamentale. – Din it. alabastro, lat. alabastrum.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BARABÁNCI, barabanci, s.m. (Înv. şi reg.) Toboşar. – Din rus. barabanscik.

Dicţionarul limbii române moderne, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, Bucureşti, 1958

CABÁZLẤC, cabazlâcuri, s.n. (Înv. şi reg.) Păcăleală, poznă, glumă. – Din tc. [hok]kabazlik.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DARABÁNĂ, darabane, s.f. 1. Tobă (mică). ♢ Expr. A bate darabana = a divulga, a da în vileag un secret; a bate toba. A bate darabana în (sau pe) ceva = a bate ritmic în ceva. A vinde (sau a cumpăra) la darabană = a vinde (sau a cumpăra) la mezat. A face (cuiva) spatele darabană = a bate zdravăn (pe cineva). 2. Roată de transmisie făcută din lemn, folosită în anumite instalaţii de săpare a sondelor. – Din ucr., pol. taraban.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GABARÍTIC, -Ă, gabaritici, -ce, adj. Referitor la gabarit; de gabarit. – Gabarit + suf. -ic.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HABANÉRĂ, habanere, s.f. Numele unui dans popular de origine cubaneză, cu mişcare moderată şi figuri ritmice caracteristice; melodie după care se execută acest dans. – Din sp., fr. habanera.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HARABAGÍE s.f. (Reg.) Cărăuşie. – Harabagiu + suf. -ie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HARABAGÍU, harabagii, s.m. (Reg.) Căruţaş. – Din tc. arabaci.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

RABATÁBIL, -Ă, rabatabili, -e, adj. (Despre un element de construcţie, un organ de maşină etc.) Care se poate roti în jurul unei axe (orizontale). Scaun rabatabil. Masă rabatabilă. – Din fr. rabattable.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PARABÁZĂ, parabaze, s.f. Secvenţă a comediei antice greceşti, situată de obicei în prima parte a piesei, în care actorul îşi exprimă (prin intermediul corifeului) propriile păreri în legătură cu realităţile înfăţişate. – Din fr. parabase, germ. Parabase.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ANTITABÁC adj. invar. (Rar) Antitabagic. – Din fr. antitabac.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PORTTABÁC, porttabacuri, s.n. (Rar) Tabacheră. – Port1- + tabac.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PREABATÁJ, preabataje, s.n. Galerie subterană într-o mină, executată în vederea începerii abatajului. [Pr.: pre-a-] – Pre1- + abataj.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TARABAGÍU, tarabagii, s.m. Negustor ambulant (care vinde la o tarabă). – Din tarabă + suf. -agiu.

Dicţionarul limbii române moderne, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, Bucureşti, 1958

CONTRABÁS, (1) contrabasuri, s.n., (2) contrabaşi s.m. 1. S.n. Cel mai mare instrument muzical cu coarde şi arcuş, având registrul cel mai grav din familia violelor. 2. S.m. Contrabasist. – Din fr. contrebasse.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TABACHÉRE s.f. v. tabacheră.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TARABAGÍU, tarabagii, s.m. Negustor ambulant (care vinde la o tarabă). – Tarabă + suf. -agiu.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HABANÉRĂ s. f. dans spaniol de origine cubaneză, cu o mişcare legănată, moderată, şi figuri ritmice caracteristice; melodia corespunzătoare. (< sp., fr. habanera)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CABALÍNĂ, cabaline, s.f. – V. cabalin (1) [DEX'98]

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

TARABAGÍU s. (înv.) boltaş, prăvăliaş. (~l vindea marfa la tarabă.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

TABALHANÁ s. v. argăsitorie, tăbăcărie.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PORTTABÁC s. v. portţigaret, tabacheră.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

HARABAGÍE s. v. cărăuşie, cărăuşit.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DARABÁNĂ s. v. tobă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CONTRABÁS I. s. n. 1. instrument muzical cu coarde şi arcuş, cu registrul cel mai grav. 2. instrument metalic de suflat al cărui sunet este cu o octavă mai jos decât acela al basului. II. s. m. contrabasist. (< fr. contrebasse, it. contrabasso)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CONTRABÁS s. (MUZ.) 1. (reg.) broancă, gor-dună, scroafă, diplă mare. (~ul are registrul grav.) 2. contrabasist, (rar) basist. (Partida ~şilor din orchestră.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CABAZLÂC s. v. bufonerie, caraghioslâc, clovnerie, comicărie, ghiduşie, giumbuşluc, glumă, năzbâtie, năzdrăvănie, nebunie, poznă, ştrengărie.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CABALÍNĂ s. v. cal.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ALABALÂC s. v. păstrăv de mare.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ABANDONÁT adj. părăsit, (înv. şi pop.) oropsit, (înv. şi reg.) năpustit. (Copil ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

abandonát adj. m., pl. abandonáţi; f. sg. abandonátă, pl. abandonáte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abandónic s. m., adj. m., pl. abandónici; f. sg. abandónică, pl. abandónice

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abatorizá vb., ind. prez. 1 sg. abatorizéz, 3 sg. şi pl. abatorizeáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

adiabátă s. f. (sil. -di-a-), pl. adiabáte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

adiabátic adj. m. (sil. -di-a-), pl. adiabátici; f. sg. adiabátică, pl. adiabátice

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

alabástru s. n., art. alabástrul; (sorturi) pl. alabástruri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

antitabác adj. invar.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

barabánci (toboşar) s. m., pl. barabánci

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

barabánci (tobă) s. n., pl. barabánce

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cabalétă s. f., pl. cabaléte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cabazlâc s. n., pl. cabazlâcuri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

contrabás (persoană) s. m., pl. contrabáşi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

contrabás (instrument) s. n., pl. contrabásuri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

darabánă s. f., g.-d. art. darabánei; pl. darabáne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

gabarític adj. m., pl. gabarítici; f. sg. gabarítică, pl. gabarítice

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

habanéră s. f., g.-d. art. habanérei; pl. habanére

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

harabagíe s. f., art. harabagía, g.-d. harabagíi, art. harabagíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

harabagíu s. m. art. harabagíul; pl. harabagíi, art. harabagíii

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ouabaínă s. f. (sil. o-ua-)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

parabáză s.f. bază

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

porttabác s. n. (sil. mf. port-), pl. porttabácuri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

preabatáj s. n. (sil. pre-a-), pl. preabatáje

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

rabatábil adj. m., pl. rabatábili; f. sg. rabatábilă, pl. rabatábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

tabacóză s. f., pl. tabacóze

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

tarabagíu s. m., art. tarabagíul; pl. tarabagíi, art. tarabagíii

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

HARABAGÍ//U ~i m. înv. Persoană care transporta încărcături cu harabaua; căruţaş. /<turc. arabaci

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

HABANÉR//Ă ~e f. mai ales art. 1) Dans popular de origine cubaneză executat într-un tempo moderat şi cu figuri ritmice. 2) Melodie după care se execută acest dans. /<sp. habanera

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

GABARÍTI//C ~că (~ci, ~ce) Care ţine de gabarit; propriu gabaritului. /gabarit + suf. ~ic

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

DARABÁN//Ă ~e f. Tobă mică. ♢ A bate ~ în (sau pe) ceva a bate cadenţat cu degetele în ceva (cu nervozitate sau de nerăbdare). A bate ~a a) a divulga un secret; b) a răspândi ştiri neverificate. /<ucr., pol. taraban

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CATABÁTIC, -Ă adj. (despre vânturi) care posedă o componentă verticală descendentă. (< fr. katabatique)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CONTRABÁ//S2 ~şi m. Persoană care cântă la contrabas. /<fr. contrebasse

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CONTRABÁS1 ~uri n. Instrument muzical cu coarde şi arcuş, care produce sunete din cel mai jos registru. /<fr. contrebasse

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CABALÍN//Ă ~e f. 1) la pl. Familie de mamifere de talie mare, domestice (reprezentant: calul). 2) Animal din această familie. /<lat. caballinus

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ALABÁSTRU n. Ghips alb microgranulos, cu aspect de marmură, din care se fac obiecte de artă şi ornamentaţii. /<it. alabastro, lat. alabastrum

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ADIABÁTI//C ~că (~ci, ~ce) (despre fenomene) Care se produce fără schimb de căldură cu exteriorul. /<fr. adiabatique

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PARABÁZ//Ă ~e f. Fragment dintr-o comedie antică grecească în care autorul îşi exprimă părerile proprii în legătură cu cele expuse în lucrare. /<fr. parabase, germ. Parabase

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PREABATÁJ ~e n. 1) Totalitate a lucrărilor pregătitoare în vederea începerii abatajului. 2) Galerie într-o mină care premerge abatajul propriu-zis. [Sil. pre-a-] /pre- + abataj

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

RABATÁBIL ~ă (~i, ~e) (despre elemente de construcţie, de mobilier, organe de maşini etc.) Care se poate roti în jurul unei axe (orizontale). Masă ~ă. /<fr. rabattable

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TARABAGÍ//U ~i m. înv. Vânzător ambulant care îşi expunea marfa pe o tarabă. /tarabă + suf. ~giu

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CABALLÉRO s.m. Membru al micii nobilimi din Spania de odinioară, care avea obligaţia să servească în armată cu calul său; cavaler. ♦ (Titlu de adresare în Spania) Domn. [Pron. ca-ba-lie-ro. / < sp. caballero – cavaler].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CATABÁTIC, -Ă adj. (Despre vânturi; op. a n a b a t i c) În cădere. [< fr. catabatique].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CABALLÉRO LIE-RO/ s. m. mic nobil din Spania care servea în armată cu calul său; cavaler, domn. (< sp. caballero)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CABALÉTĂ s. f. (muz.) încheiere ritmică, plină de dinamism, a unei arii, a unui duet. (< it. caballetta)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OUABAÍNĂ s.f. (Med.) Glicozit extras dintr-o specie de strofant, folosit ca tonic cardiac. [Pron. o-ua-ba-i-. / < fr. ouabaïne < cuv. somalez].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PROLABÁRE s.f. (Med.) Deplasare în sus sau în jos a unui organ. [< lat. prolabi – a luneca în jos].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

HABANÉRĂ s.f. Dans popular de origine cubaneză, cu mişcare moderată. \ Melodia acestui dans.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

CABALÍN-Ă 1. adj. Referitor la cai. 2. s.f. pl. Familie de mamifere din care face calul.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

RABÁRBĂR s.m. v. rubarbă.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TABACÓZĂ s.f. (Med.) Pneumoconioză specială cauzată de inhalarea pulberilor rezultate din prelucrarea tutunului. [< fr. tabacosis].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ANTITABÁC adj. inv. împotriva fumatului. (< fr. anti-tabac)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ALABÁSTRU s. n. ghips, cu aspect de marmură, din care se fac obiecte de artă şi ornamentaţii. (< it. alabastro, lat. alabastrum)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ADIABÁTĂ s.f. (Fiz.) Curbă care indică într-un grafic transformarea adiabatică suferită de un fluid. [Pron. -di-a-. / < germ. Adiabate].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ADIABÁTIC, -Ă adj. (Despre un fenomen fizico-chimic) Produs fără a ceda sau a primi căldură din exterior. [Pron. -di-a-. / < fr. adiabatique, cf. gr. adiabatos – impenetrabil].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ALABÁSTRU s.n. Varietate de ghips asemănătoare marmurii albe, din care se fabrică obiecte de ornament. [< lat. alabastrum, cf. germ. Alabaster, it. alabastro].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ADIABÁTĂ s. f. curbă care reprezintă grafic transformarea adiabatică. (< fr. adiabate)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ADIABÁTIC, -Ă adj. (despre fenomene fizico-chimice) care se produce fără transfer de căldură. (< fr. adiabatique)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

caţabáie, caţabắi, s.f. (reg.) fată cu ţâţe mari.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

carabánă, carabáne, s.f. (reg.) picior, şold, carabă, crac, gambă.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

CONTRABÁS s.m. Contrabasist. [< fr. contre-basse].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CONTRABÁS s.n. 1. Instrument muzical cu registru grav, cu coarde şi arcuş, al cărui sunet este cu o octavă mai jos decât acela al violoncelului. 2. (Rar) Instrument metalic de suflat, al cărui sunet este cu o octavă mai jos decât acela al basului. [Pl. -asuri, (s.m.) -aşi. / < it. contrabasso, cf. fr. contrebasse].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

HABANÉRĂ s.f. Dans popular de origine cubană, cu o mişcare moderată; melodia acestui dans. [< fr., sp. habanera, cf. La Habana – capitala Cubei].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

prabalău, prabalăi, s.m. (reg.) geambaş.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

rabáşcă s.f. (reg.) mistrie.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

sarabalíe, sarabalíi, s.f. (reg.) ceată, gloată, liotă.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

PARABÁZĂ s.f. Pasaj din comedia greacă în care autorul îşi exprimă, prin glasul corifeului, părerile şi sentimentele sale. [< fr. parabase, cf. gr. parabasis – digresiune].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PREABATÁJ s.n. Galerie într-o mină, făcută în vederea deschiderii abatajului. [Pron. pre-a-. / < pre- + abataj].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

RABATÁBIL, -Ă adj. (Despre un element de construcţie, un organ de maşină etc.) Care poate fi rotit în jurul unei axe. [< fr. rabattable].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

!bába-oárba (joc) s. f. art., neart. bábă-oárbă, g.-d. art. bábei-oárba

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

darabánă (darabáne), s.f. – Tobă. – Var. daraban, baraban, baraban(c)ă, barabanci. Tc. dareban „bătaie de tobă”, din (arab.) darb „lovitură” (Scriban; REW 8825; Moldovan 424); cf. ceh., pol., rut. taraban „tobă”, rus. baraban „tobă”, al cărui fonetism explică var. – Der. dărăbuş, s.m. (băţ de tobă); darabangiu, s.m. (persoană care bate la tobă).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

OUABAÍNĂ s. f. glicozidă cardiotonică dintr-o specie de strofant din Gabon. (< fr. oubaïne)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PARABÁZĂ s. f. parte a comediei antice greceşti, la începutul piesei, în care autorul îşi exprima, prin glasul corifeului, propriile păreri şi sentimente în legătură cu faptele înfăţişate. (< fr. parabase, germ. Parabase)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PREABATÁJ s. n. galerie într-o mină, făcută în vederea deschiderii abatajului. (< pre- + abataj)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PROLABÁRE s. f. (med.) deplasare în sus sau în jos a unui organ. (după fr. prolabé, lat. prolabi)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

RABATÁBIL, -Ă adj. (despre un element de construcţie, organ de maşină etc.) care se poate roti în jurul unei axe. (< fr. rabattable)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TABACÓZĂ s. f. pneumoconioză cauzată de inhalarea pulberilor din prelucrarea tutunului. (< fr., engl. tabacosis)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

rabarbura

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

abacterián, -ă adj. lipsit de bacterii. (< fr. abactèrien)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

abalienáre s. f. pierdere, diminuare marcată şi evidentă a facultăţilor mintale. (după engl. abalienation, lat. abalienatio)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABANDONÁRE, abandonări, s.f. Acţiunea de a abandona; părăsire. – V. abandona.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

AGABARÍTIC, -Ă, agabaritici, -ce, adj. Care depăşeşte un gabarit standard. – A- + gabaritic.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ARABABÚRĂ, arababuri, s.f. V. harababură.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BARABÁNCĂ, barabance, s.f. (Înv. şi reg.) Tobă. – Din rus. baraban.

Dicţionarul limbii române moderne, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, Bucureşti, 1958

CABALÍSTIC, -Ă, cabalistici, -ce, adj. Magic, misterios, tainic. ♢ Obscur. – Din fr. cabalistique.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CABÁNIŢĂ, cabaniţe, s.f. (Înv.) Manta scumpă, bogat împodobită, purtată de domnitor sau de boieri la solemnităţi. – Din bg., scr. kabanica.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CALABALẤC, calabalâcuri, s.n. (Fam.) Obiecte felurite (în dezordine); p. ext. bagaje cu care călătoreşte sau se mută cineva; catrafuse, agărlâc. – Din tc. kalabalik.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GABARDÍNĂ s.f. Stofă fină de lână cu legătura diagonală, care prezintă dungi paralele înclinate pe ambele părţi. – Din fr. gabardine. Cf. sp. g a b a r d i n a, germ. G a b a r d i n e.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ULTRABÁZIC, -Ă, ultrabazici, -ce, adj. (Min.; despre roci eruptive) Care este sarac în silice şi alcătuit în special din olivină sau din piroxeni. – Din fr. ultrabasique.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ANABAPTÍSM s.n. Doctrină a unei secte religioase care preconiza botezarea la vârsta adultă. – Din fr. anabaptisme.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ANABAPTÍST, -Ă, anabaptişti, -ste, s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi f. Adept al anabaptismului. 2. Adj. Care aparţine anabaptismului, privitor la anabaptism. – Din fr. anabaptiste.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ŞARABÁNĂ, şarabane, s.f. (Reg.) Căruţă mare. – Din ucr., rus. šaraban.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

RABÁRBURĂ, rabarbure, s.f. (Bot.; reg.) Revent (Rheum officinale) – Din germ. Rhabarber, magh. rebarbara.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TABACHÉRĂ, tabachere, s.f. 1. Cutiuţă în care se păstrează tutunul sau ţigările. 2. Fereastră mică, înclinată, executată în panta acoperişului unei construcţii. [Var.: tabachére s.f.] – Din ngr. tabakéra, it. tabacchiera.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TABLÁ-BAŞÁ s.m. invar. (Înv.) Cal de paradă pe care sultanul îl dădea în dar unui domnitor român, la numirea acestuia. ♦ Fig. (Adverbial) Comod, confortabil. – Din tc. tabla başı.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SARABÁNDĂ, sarabande, s.f. Numele unui vechi dans popular spaniol, asemănător cu menuetul; melodie după care se execută acest dans. ♦ Fig. Mişcare ameţitoare, agitată, tumultuoasă; frământare; p. ext. mulţime dezlănţuită, tumultuoasă. – Din fr. sarabande.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SILABÁŢIE, silabaţii, s.f. Descompunere a cuvintelor în silabe. – Din fr. syllabation.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GABARDÍNĂ s. f. stofă de lână cu pronunţate nervuri oblice în ţesătură, pe ambele feţe. (< fr. gabardine, germ. Gabardine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TABLÁ-BAŞÁ adv. v. bine, comod, confortabil.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

TABACHÉRĂ s. portţigaret, (rar) porttabac, portţigar, (Ban., Transilv. şi Bucov.) picsă, (prin Transilv.) tarţă, (înv.) tabacherniţă, (arg.) magazie. (Îşi ţine ţigările în ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

TABACHÉRĂ s. v. cap.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ŞARABÁNĂ s. v. haraba.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SABATIZÁRE s. (BIS.; la mozaici) (rar) sabatism.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

RABÁRBURĂ s. v. revent, rubarbă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PUNGA-BÁBEI s. v. tătăiş, turtă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CALABALÂC s. v. bagaj, balamuc, gălăgie, gloată, hărmălaie, huiet, larmă, mulţime, norod, plebe, popor, prostime, scandal, tămbălău, tărăboi, tevatură, tumult, vacarm, vuiet, vulg, zarvă, zgomot.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CALABALÂC s. v. boarfe (pl.).

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CABALÍSTIC adj. v. magic, misterios, neclar, obscur, tainic.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

BARABÁNCĂ s. v. darabană, tobă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ABANDONÁRE s. v. abandon.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

abacterián adj. m., pl. abacteriéni; f. sg. abacteriánă, pl. abacteriéne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abalienáre s. f., g.-d. art. abalienării

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abandonáre s. f., g.-d. art. abandonării; pl. abandonări

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

adiabatísm s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

agabarític adj. → gabaritic

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

anabaptísm s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

anabaptíst s. m., adj. → baptist

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

Bába-Hârca s. pr. f.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

barabáncă s. f., g.-d. art. barabáncei; pl. barabánce

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cabalístă s. f., pl. cabalíste

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cabalístic adj. m., pl. cabalístici; f. sg. cabalístică, pl. cabalístice

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cabaniéră s. f. (sil. -ni-e-), g.-d. art. cabaniérei; pl. cabaniére

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cabániţă (manta boierească) s. f., g.-d. art. cabániţei; pl. cabániţe

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cabaretiér s. m. (sil. -ti-er), pl. cabaretiéri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

calabalâc s. n., pl. calabalâcuri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

gabardínă s. f., g.-d. art. gabardínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

rabárbură s. f., pl. rabarbúre

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sarabándă s. f., g.-d. art. sarabándei; pl. sarabánde

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

silabáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. silabáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art silabáţiei; pl. silabáţii, art. silabáţiile (sil. -ţi-i-)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

şarabánă s. f., g.-d. art. şarabánei; pl. şarabáne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

tabachéră s. f., art. tabachéra, g.-d. art. tabachérei; pl. tabachére

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

tablá-başá s. m. invar. (sil. -bla)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ultrabázic adj. → bazic

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ABANDONÁRE s.f. Acţiunea de a abandona; părăsire, renunţare. [< abandona].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

calabalîc (calabalấcuri), s.n. – 1. Cortegiu, alai. – 2. Catrafuse, bagaje. – 3. Zgomot, murmur. – Mr. călăbălîche, megl. calbalǫc. Tc. kalabalik (Roesler 594; Şeineanu, II, 76; Lokotsch 643); cf. ngr. ϰαλαμπαλίϰι sau χαλαμπαλίϰι, bg. kalabalŭk, sb. kalabaluk. Sensurile 1 şi 3 par înv.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

GABARDÍNĂ f. Stofă fină de lână cu dungi oblice în relief pe ambele părţi. /<fr. gabardine, germ. Gabardine

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CALABALÂC ~uri n. fam. 1) Grămadă de obiecte casnice în dezordine; catrafuse. 2) Bagaj cu care se mută sau cu care călătoreşte cineva. /<turc. kalabalik

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CABALÍSTI//C ~că (~ci, ~ce) 1) Care ţine de cabală; propriu cabalei. 2) fig. Care conţine o taină; greu de priceput; misterios; mistic; enigmatic; tainic. Teorie ~că. /<fr. cabalistique

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ANABAPTÍ//ST ~şti m. Adept al anabaptismului. /<fr. anabaptiste

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ANABAPTÍSM n. Doctrină religioasă care preconizează botezul la o vârstă matură. /<fr. anabaptisme, germ. Anabaptismus

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

AGABARÍTI//C ~că (~ci, ~ce) Care depăşeşte gabaritul standard. /a + gabaritic

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABACTERI//ÁN ~ánă (~éni, ~éne) Care este lipsit de bacterii. /<fr. abactérian

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SARABÁND//Ă ~e f. 1) Vechi dans popular spaniol, executat într-un tempo lent şi lasciv. 2) Melodie după care se execută acest dans. 3) fig. Frământare continuă (a unui grup de fiinţe); mişcare tumultuoasă. /<fr. sarabande

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SILABÁŢI//E ~i f. Descompunere a cuvântului în silabe. /<fr. syllabation

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ŞARABÁN//Ă ~e f. rar Căruţa mare. /<ucr. šaraban

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TABACHÉR//Ă ~e f. 1) Cutiuţă în care se păstrează ţigările sau tutunul. 2) Ferestruică care se deschide în sus, făcută în panta acoperişului unei construcţii. [G.-D. tabacherei] /<ngr. tabakéra, it. tabacchiera

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ADIABATÍSM s.n. (Fiz.) Stare a unui sistem adiabatic. [Cf. fr. adiabatisme].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ANABASÍNĂ s.f. Substanţă folosită pentru producerea de substanţe protectoare plantelor. [< fr. anabasine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ANABAPTÍSM s.n. Doctrină religioasă care neagă eficacitatea botezului înainte de vârsta matură. [< fr. anabaptisme, cf. lat. anabaptismus, gr. anabaptismos < ana – din nou, baptizein – a boteza].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CABARETIÉR, -Ă s.m. şi f. (Franţuzism) Proprietar al unui cabaret. [Pron. -ti-er. / < fr. cabaretier].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CABARETIÉR, -Ă s. m. f. proprietar al unui cabaret. (< fr. cabaretier)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CABALÍSTIC, -Ă adj. 1. care aparţine cabalei. 2. magic, enigmatic. ♢ obscur. (< fr. cabalistique)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ANABAPTÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al anabaptismului. (< fr. anabaptiste)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ANABAPTÍSM s. n. sectă religioasă care nu recunoaşte valoarea botezului. (< fr. anabaptisme)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABACTERIÁN, -Ă adj. Lipsit de bacterii. [Pron. -ri-an. / cf. gr. a – fără, bakterion – bastonaş].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

AGABARÍTIC, -Ă adj. care depăşeşte un gabarit standard. (< a- + gabaritic)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ANABAPTÍST, -Ă adj. Referitor la anabaptism. // s.m. şi f. Adept al anabaptismului. [< fr. anabaptiste].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CABALÍSTIC, -Ă adj. Magic, tainic, misterios. ♦ Obscur. [Cf. fr. cabalistique].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CABARETIÉR, -Ă s.m. şi f. (Franţuzism) Proprietar al unui cabaret. [Pron. -ti-er. / < fr. cabaretier].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

barabáftă s.f. (înv.) corabie de război

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

darabánci(c), s.m. (reg., înv.) omul care bătea darabana (v.).

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

arababúră s.f. – Dezordine, încurcătură, scandal. – Var. harababură, (h)alababură. Tc. anababulla, sau ngr. ἀλλαμπάμπολλα, cu var. ἀναμπαμποῦλα şi ἀναμπουμποῦλα (DAR). Pare a fi creaţie expresivă, comună şi altor limbi; cf. lat. med. baburra „nebunie” (Du Cange; Castro 174), ngr. βαβοῦρα cu acelaşi sens, ven. alabalá „în chip confuz”, sp. zurriburri.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

GABARDÍNĂ s.f. Stofă de lână cu pronunţate nervuri oblice în ţesătură pe ambele feţe. [< fr. gabardine, cf. sp. gabardina].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

barabáftă (-te), s.f. – Canonieră. – Var. brandvahtă. Germ. Brandwacht, prin intermediul rus. brandvachta (Scriban).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

cabániţă (cabániţe), s.f. – Mantie (se spunea exclusiv de mantia de brocart cu fir de aur, distinctiv al domnitorilor din Moldova şi Muntenia, dăruită de Sultan). Var. căbaniţă, s.f. (suman). Tc. kapaniça, din per., arab. qaba, cf. caban (Şeineanu, II, 67); cf. bg., sb. kabanica. Var circulă în Banat.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

SARABÁNDĂ s.f. Vechi dans popular spaniol asemănător menuetului, care se dansa după o melodie lentă; melodia acestui dans. ♦ (Fig.) Agitaţie; mişcare tumultoasă. [< fr. sarabande, it. sarabanda, cf. sp. zarabanda].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SILABÁŢIE s.f. Descompunere a cuvintelor în silabe. [Gen. -iei. / < fr. syllabation].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TABACHÉRĂ s.f. (Arhit.) Ferestruică situată în planul acoperişului, care permite luminarea şi aerisirea podului sau a unei mansarde. [După fr. (fenêtre à) tabatière].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

*agabarític adj. m., pl. agabarítici; f. agabarítică, pl. agabarítice

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

ULTRABÁZIC, -Ă adj. (Despre roci eruptive) Care este relativ săracă în silice, conţinând în special olivină şi piroxeni. [Cf. fr. ultrabasique].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SARABÁNDĂ s. f. 1. vechi dans popular spaniol, asemănător menuetului, cu o mişcare lentă, devenit în sec. XVII dans de curte şi introdus apoi în balade şi suite; melodia corespunzătoare. 2. (fig.) agitaţie; mişcare ameţitoare, tumultuoasă. (< fr. sarabande)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SILABÁŢIE s. f. descompunere a cuvintelor în silabe. (< fr. syllabation)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TABACHÉRĂ s. f. 1. cutiuţă în care se păstrează tutunul şi ţigările. 2. ferestruică în planul acoperişului unei construcţii care se deschide ca un capac. (< ngr. tabakera, it. tabacchiera)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ULTRABÁZIC, -Ă adj. (despre roci eruptive) relativ sărac în silice, conţinând în special olivină şi piroxeni. (< fr. ultrabasique)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

gabardínă (-ne), s.f. – 1. Stofă fină de lînă. – 2. Trenci. Fr. gabardine. – Der. galibardină, s.f. (Arg., pălărie), combinaţie hazlie cu numele de Garibaldi, nu se ştie dacă din pricină că erau foarte la modă pălăriile de fabricaţie italiană; var. calibarcă, galibarcă, prin confuzie voită cu libarcă.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ABATORIZÁT adj. v. abatoriza. [Dicţionar ortografic]

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

şarabánă (şarabáne), s.f. – (Mold.) Şaretă, car cu bănci. Fr. char à bancs, cf. rus. šaraban (Candrea), it. sciarabà (Battisti, V, 3396).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

abarticulár, -ă adj. situat în vecinătatea unei articulaţii. (< fr. abarticulaire)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ALABANDÍNĂ s.f. Sulfură naturală de mangan, compactă, negricioasă, cu luciu metalic. – Din fr. alabandine.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MINICABÁNĂ s. f. căsuţă construită în scop turistic. (< mini1- + cabană)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

HARABABÚRĂ, harababuri, s.f. Dezordine, învălmăşeală, încurcătură; gălăgie, scandal. [Var.: arababúră s.f.] – Cf. tc. a n a  b a b u l l a.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ANTITABÁGIC, -Ă, antitabagici, -ce, adj. Care este (folosit) împotriva tutunului şi a fumatului; (rar) antitabac. – Anti- + tabagic.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

IZOANABÁZĂ s. f. linie care uneşte punctele în care scoarţa terestră are aceeaşi viteză de înălţare. (< engl. isoanabase)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CONTRABARÁJ, contrabaraje, s.n. Baraj de înălţime mică din piatră, din beton sau din lemn, amplasat la o distanţă mică în aval de un baraj principal, pentru a preîntâmpina eroziunea fundului albiei şi surparea barajului principal. – Contra1 + baraj.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LABA-ÚRSULUI s. v. brânca-ursului, crucea-pământului, piciorul-caprei, piedicuţă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

LABA-MÂŢII s. v. parpian.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

LABA-MÂŢEI s. v. burete-de-conopidă, creasta-cocoşului, drob, drobuşor.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

LABA-LÚPULUI s. v. piedicuţă, talpa-gâştei.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

HARABABÚRĂ s. v. debandadă, deranj, dezordine, dezorganizare, haos, neorânduială, răvăşeală, zăpăceală.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CONTRABARÁJ s. n. baraj secundar, mai scund, în aval de barajul principal. (< fr. contre-barrage)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

BOABA-VÚLPII s. v. dalac.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

abatorizáre s. f., g.-d. art. abatorizării

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

alabandínă s. f., g.-d. art. alabandínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

antitabágic adj. → tabagic

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

contrabaráj s. n., pl. contrabaráje

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

de-a bába-gáia loc. adv.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

harababúră s. f., g.-d. art. harababúrii; pl. harababúri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

izoanabáză s. f. (sil. -zo-a-), g.-d. art. izoanabázei; pl. izoanabáze

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

lába-mâţei (bot. ) s. f.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

lába-úrsului (bot.) s. f.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

HARABABÚR//Ă ~i f. Lipsă de ordine; dezordine; debandadă. /<ngr. allabábulla

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CABARDÍNCĂ f. mai ales art. 1) Dans popular caucazian, executat într-un tempo vioi. 2) Melodie după care se execută acest dans.

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

abatorizáre s.f. Tăiere a animalelor (în locuri special amenajate) pentru obţinerea cărnii de consum.

Dicţionar al limbii române actuale (ediţia a II-a revăzută şi adăugită), Zorela Creţa, Lucreţia Mareş, Zizi Ştefănescu-Goangă, Flora Şuteu, Valeriu Şuteu, Editura Curtea Veche, 1998

ISOANABÁZĂ s.f. v. izoanabază.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

IZOANABÁZĂ s.f. (Geol.) Linie care uneşte punctele în care scoarţa terestră are aceeaşi viteză de înălţare. [Pron. -zo-a-, var. isoanabază s.f. / < engl. isoanabase, cf. fr. isoanabase].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ANTITABÁGIC, -Ă adj., s. n. (remediu) împotriva fumatului. (< anti- + tabagic)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ALABANDÍNĂ s. f. sulfură naturală de mangan, negricioasă, cu luciu metalic. (< fr. alabandine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABARTICULÁR, -Ă adj. Situat în vecinătatea unei articulaţii, dar nelegat de aceasta. [Cf. fr. abarticulaire].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ALABANDÍNĂ s.f. Sulfură naturală de mangan, care se prezintă ca o masă negricioasă şi cu un luciu aproape metalic. [< fr. alabandine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CONTRABARÁJ s.n. Baraj mai scund, construit la o mică distanţă de barajul principal, pentru a proteja baza acestuia. [Cf. fr. contre-barrage].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

şnuíftabac s.n. (reg.) tabac, tutun pentru prizat (pentru tras fumul pe nas).

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

Adám-Babadám (de (pe) când ~) (pop.) loc. adv.

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

abacteriémic, -ă adj. (despre boli) care prezintă microbi în sângele circulant. (< fr. abactériémique)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

IZOCATABÁZĂ s. f. linie care uneşte punctele cu aceeaşi intensitate a mişcării de scufundare a scoarţei terestre. (< fr. isocatabase)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CONTRABASÍST, -Ă, contrabasişti, -ste, s.m. şi f. Persoană care cântă la contrabas (1); contrabas (2). – Din fr. contrebassiste.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CONTRABÁNDĂ, contrabande, s.f. Trecere clandestină peste graniţă a unor mărfuri interzise sau sustrase de la plata taxelor vamale; p. ext. marfă adusă sau sustrasă în acest mod. ♢ Loc. adj. De contrabandă = (despre mărfuri) trecut sau destinat a fi trecut peste graniţă în mod clandestin; fig. rezultat prin înşelătorie, fără valoare, fals. ♢ Loc. adv. Prin contrabandă = în mod ilegal, clandestin, pe ascuns. – Din fr. contrebande.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

URECHEA-BÁBEI s. v. pitacu-dracului.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

LABA-GÂŞTII s. v. antonică, granat, spilcuţă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CONTRABASÍST, -Ă s. m. f. cântăreţ la contrabas; contrabas (II). (< fr. contrebassiste)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CONTRABANDĂ s. f. trecere clandestină peste graniţă a unor obiecte, mărfuri sau valori prohibite ori sustrase de la plata taxelor vamale; (p. ext.) marfa transportată. o prin ~ = pe ascuns. (< fr. contrebande)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CONTRABASÍST s. (MUZ.) contrabas, (rar) basist. (Un ~ talentat.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Bába-Cloánţa s. pr. f. s. pr. m. (în formula Adám -Babadám)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

contrabándă s. f., g.-d. art. contrabándei; pl. contrabánde

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

contrabasíst s. m., pl. contrabasíşti

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

de-a bába-oárba loc. adv.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

lába-gâştei (rid, scris neîngrijit, plantă) s. f.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

uréchea-bábei (bot.) s. f.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

CONTRABASÍ//ST ~şti m. v. CONTRABAS II. /<fr. contrebassiste

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CONTRABÁND//Ă ~e f. 1) Trecere clandestină a unor mărfuri peste graniţă. ♢ Prin ~ pe ascuns; în mod ilegal. 2) Marfă trecută peste graniţa unui stat în acest fel. /<fr. con-trebande

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ISOCATABÁZĂ s.f. v. izocatabază.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

IZOCATABÁZĂ s.f. Linie care uneşte punctele cu aceeaşi intensitate a mişcării de scufundare a scoarţei terestre. [Var. isocatabază s.f. / < fr. isocatabase, cf. gr. isos – egal, kata – în jos].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CONTRABÁNDĂ s.f. Trecerea clandestină peste graniţă a unor mărfuri, a unor valori ori a altor obiecte prohibite sau sustrase de la plata taxelor vamale; (p. ext.) marfă astfel transportată. ♢ De contrabandă = trecut sau care urmează a fi trecut peste graniţă în mod clandestin; (fig.) rezultat dintr-un fals fără valoare; prin contrabandă = pe ascuns. [Cf. engl. contraband, it. contrabbando, fr. contrebande].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CONTRABASÍST, -Ă s.m. şi f. Cântăreţ la contrabas. [Cf. it. contrabassista, fr. contrebassiste, germ. Kontrabassist].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

corabáţică, corabáţice, s.f. (reg.) 1. floare de câmp de culoare albastră; albăstrea. 2. pasăre cu pene albastre; dumbrăvea.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

Bába-Cloánţa s. propriu f., g.-d. Bábei-Cloánţa

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

CONTRABATERÍE, contrabaterii, s.f. Acţiune de luptă dusă de artileria proprie împotriva bateriilor inamicului, aflate în poziţie de tragere. – Din fr. contrebatterie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CONTRABANDÍST, -Ă, contrabandişti, -ste, s.m. şi f. Persoană care face contrabandă. – Contrabandă + suf. -ist.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CONTRABALANSÁ, contrabalansez, vb. I. Tranz. A aduce în stare de echilibru; a cumpăni. ♦ Fig. A anula sau a compensa efectul unei acţiuni prin altă acţiune. – Din fr. contrebalancer.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

NITRABACTÉRIE s. (BIOL.) nitrobacterie.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

FLOARE-DE-TABÁC s. v. regina-nopţii.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CONTRABATERÍE s. f. 1. acţiune de foc executată de artileria proprie împotriva bateriilor inamicului. 2. (fig.) mijloc pentru a dejuca o intrigă, o urzeală. (< fr. contrebatterie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CONTRABANDÍST, -Ă s. m. f. cel care face contrabandă. (< sp. contrabandista)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CONTRABALANSÁ vb. tr. 1. a aduce, a pune în echilibru, a cumpăni. 2. (fig.) a anula efectul unei acţiuni prin alta. (< fr. contrebalancer)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CONTRABALANSÁ vb. v. echilibra.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

contrabalansá vb., ind. prez. 1 sg. contrabalanséz, 3 sg. şi pl. contrabalanseáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

contrabandíst s. m., pl. contrabandíşti

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

contrabateríe s. f. → baterie

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

CONTRABATERÍ//E ~i f. Tip de artilerie îndreptată împotriva bateriilor de artilerie ale inamicului aflate în poziţii de tragere. [Art. contrabateria; G.-D. contrabateriei; Sil. -ri-e] /<fr. contrebatterie

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CONTRABANDÍ//ST ~stă (~şti, ~ste) m. şi f. Persoană care face contrabandă. /con-trabandă + suf. ~ist

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A CONTRABALÁNS//Á ~éz tranz. 1) (corpuri) A aduce în stare de echilibru; a echilibra; a cumpăni. 2) fig. (acţiuni) A compensa prin altă acţiune. /<fr. contrebalancer

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CONTRABATERÍE s.f. 1. Tir de artilerie destinat să distrugă sau să neutralizeze artileria inamicului. 2. (Fig.) Mijloc întrebuinţat pentru a dejuca o intrigă, o urzeală. [Cf. fr. contrebatterie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CONTRABALANSÁ vb. I. tr. A aduce, a pune în echilibru, a cumpăni. ♦ (Fig.) A anula efectul unei acţiuni prin altă acţiune. [După fr. contrebalancer].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CONTRABANDÍST, -Ă s.m. şi f. Cel care se ocupă cu contrabanda. [Cf. sp. contrabandista].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TABACHÉRNIŢĂ s. v. portţigaret, tabacheră.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CARABAŞ-DE-MÁRE s. v. martin-mare, pescar-de-mare, pescar-mare.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

contrabasístă s. f., pl. contrabasíste

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

PARABAZEDOWIÁN adj. sindrom ~ = sindrom, la femeile tinere, caracterizat printr-un ansamblu de semne care amintesc de cele ale guşei exoftalmice, datorindu-se unor tulburări ale sistemului neurovegetativ. (< fr. parabasedowien)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CONTRABALANSÁRE, contrabalansări, s.f. Acţiunea de a contrabalansa; egalare, cumpănire, echilibrare. – V. contrabalansa.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

IARBA BALÁURULUI s. v. răculeţ.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CONTRABANCHÉTĂ s. f. banchetă (2) laterală a unui şanţ. (după fr. contregradin)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CONTRABALANSÁRE s. v. echilibrare.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

contrabalansáre s. f. → balansare

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

contrabandístă s. f., pl. contrabandíste

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

CONTRABALANSÁRE s.f. Acţiunea de a contrabalansa; egalare, cumpănire, echilibrare. [< contrabalansa].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

lába-úrsului-róşie (bot.) s. f.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ştírba-bába-cloánţa s. f.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.
DIC-DEX