Dictionar Roman Explicativ
 
 
Dictionar » Dictionar Roman-Roman » abac

abac

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.

abac

Definitie preluata din dictionarul DEX Online Link

abác s. n. 1. instrument de calculat din bile care se pot deplasa pe vergele orizontale paralele. 2. nomogramă. (< fr. abaque, lat. abacus)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABÁC, abace, s.n. 1. Instrument alcătuit dintr-un cadru cu vergele pe care se pot deplasa bile (colorate) şi care este folosit la efectuarea unor calcule aritmetice. 2. Tabel sau diagramă care permite rezolvarea imediată a unor calcule. – Din fr. abaque, lat. abacus.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ABÁC s. numărătoare. (~ cu bile, pentru socoteli.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

abác (mat.) s. n., pl. abáce

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ABÁC, abace s.n. (Înv.) Aparat pentru socoteli aritmetice elementare, format dintr-un cadru de vergele orizontale, pe care se pot mişca bile colorate

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

ABÁC s.n. 1. Dispozitiv de calculat cu ajutorul unor bile mobile, aşezate pe vergele orizontale şi paralele. 2. Tabelă grafică, diagramă reprezentând relaţii între mai multe mărimi variind continuu, care serveşte la anumite calcule. V. nomogramă. [Pl. -ce. / < fr. abaque, cf. it. abbaco, lat. abacus].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

abác (abáce) s.n. – 1. Numărătoare, instrument de calculat. 2. Tabel, diagramă. < Fr. abaque, it. abbaco. Din it., prin ngr. 'αμπάϰος, var. (înv.) ambac (Gáldi, 143)

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

abáca s. f. cânepă de Manilla. (< sp. abaca)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

BABÁC s.m. v. babacă.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TABÁC1, tabacuri, s.n. Tutun măcinat, care se aspiră pe nas. ♦ (Reg.) Tutun de fumat. ♦ (Bot.) Tutun (1). – Din germ. Tabak, rus., ucr. tabak.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TABÁC2, tabaci, s.m. Tăbăcar. – Din tc. tabāk.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TABÁC s. v. argăsitor, tăbăcar, tutun, tutun turcesc.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

babác/babácă s. m., art. babácul/babáca, g.-d. art. babácului/babachíi/babácăi; pl. babáci

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

tabác (tăbăcar) s. m., pl. tabáci

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

tabác (tutun) s. n., pl. tabácuri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

TABÁC1 ~uri n. Preparat din frunze uscate de tutun, măcinate fin, care se aspiră pe nas; tutun prizat. /<ngr. tampákos, germ. Tabak

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TABÁ//C2 ~ci m. rar Muncitor specializat în tăbăcirea pieilor; argăsitor; dubălar; tăbăcar. /<turc. tabak

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABÁCA s.f. Cânepă de Manilla. [< fr., sp. abaca < cuv. filipinez].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABACÁ [< sp. abacá] s.f. Plantă textilă din grupa bananierilor, răspîndită în zonele tropicale, cu frunze mari, din peţiolul cărora se extrag fibre textile foarte rezistente, folosite la fabricarea frînghiilor şi a parîmelor de navigaţie (Musa textilifera); cînepă de Manila. Sursa: Dicţionar Enciclopedic, vol. I, A-C, 1993.

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

abáca s.f. (< fr. abaca, sp. acacá; cuv. filipinez) 1. Bananier care are fructele necomestibile şi peţiolurile frunzelor lungi din care se obţin fibre textile; creşte în Filipine. 2. Fibră textilă obţinută din peţiolurile frunzelor acestui bananier; cânepă de Manila. (Notă: Definiţia provine din Dicţionarul enciclopedic ilustrat – DEI, Editura Cartier, 1999.)

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

TABÁC I. s. n. tutun măcinat care se aspiră pe nas. II. adj. inv. de culoarea tutunului. (< germ. Tabak, fr. tabac, rus., ucr. tabak)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABÁCĂ, abace, s.f. (Arhit.) Placă subţire (pătrată) care constituie partea superioară a capitelului unei coloane şi face legătura cu arhitrava. – Din fr. abaque, lat. abacus.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

abácă s. f. partea superioară a capitelului unei coloane. (< fr. abaque, lat. abacus)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ŞABÁC s.n. v. şabacă.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ABÁCĂ s. v. nomogramă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

abácă (arhit.) s. f., g.-d. art. abácei; pl. abáce

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

şabác s. n. /şabácă s. f., pl. şabáce

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ABÁ//CĂ ~ce f. arhit. Placă de piatră aşezată de partea superioară a capitelului unei coloane, care susţine arhitrava. /<fr. abaque

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABÁCĂ s.f. Partea superioară a capitelului unei coloane, care susţine arhitrava. [Pl. -ce. / < fr. abaque, cf. lat. abacus].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

habáci s.m. (reg., înv.) un fel de haină de aba.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

BABÁCĂ, babaci, s.m. (Reg.) Tată. ♢ Expr. Trai, neneaco, cu banii babachii, se spune despre cineva care duce o viaţă fără griji cu banii tatălui său sau, p. ext., cu banii altuia. ♢ (Fam.; la pl.) Părinţi. [Var.: băbácă, babác s.m.] – Din ngr. babákas.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HABACÍU, habacii, s.m. (Reg.) Haină de aba. – Comp. ucr. haba „aba”.

Dicţionarul limbii române moderne, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, Bucureşti, 1958

BABÁCĂ s. v. părinte, tată.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

BABÁ//CĂ ~ci m. pop. 1) (folosit şi ca formulă de adresare a copilului către părintele său) Bărbat considerat în raport cu copiii săi; tată; taică. ♢ Trai neneacă cu banii ~căi se spune despre cineva care duce o viaţă fără de griji, trăind din banii tatei sau ai altcuiva. 2) la pl. fam. Tata şi mama. [Var. babac] /<ngr. babákas

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

babácă (babáci), s.m. – 1. Tată, tătic. – 2. (Arg.) Hîrtie de o mie de lei. – Var. babac, (înv.) babaie, băbăiţă. Ngr. μπαμπάϰας, din tc. baba „tată” de unde derivă şi alb., bg., sb. baba (Şeineanu, II, 30; Lokotsch 146; Gáldi 156). Sensul 2 se explică prin provenienţa firească a banilor. Var. babaie pare a se explica direct din tc.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

habacíu (habacíi), s.n. – Manta. – Var. habagiu. Origine incertă. Pare a fi în legătură cu aba; după Scriban, din tc. heba „pulbere”, ipoteză neverosimilă. Sec. XVII, înv.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ŞABÁCĂ, şabace, s.f. (Reg.) Broderie în ajur făcută (cu aţă albă) la cămăşi, la feţe de masă, milieuri, etc. [Var.: şabác s.n.] – Cf. tc. ş e b e k e.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TABACIÓC s.n. (Reg.) Tutun. – Din ucr., rus. tabaciok.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TABACIÓC s. v. tutun.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

tabacióc s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ŞABÁ//CĂ ~ce f. reg. Ajur executat pe un obiect din material textil (cămaşă, faţă de masa etc.). [Var. şabac] /cf. turc. şebeke

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TRABÁCOL s. n. navă de cabotaj cu vele, în Marea Adriatică. (< fr., it. trabaccolo)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

şabácă (şabáce), s.f. – Broderie în ajur. – Var. şabac, ceabac. Tc. muşabak (T. Papahagi, GS, VII, 296). Der. din tc. sebeke „plasă” (Tiktin) ‹ it. sciabica (Candrea) este improbabilă. După Lokotsch, 1740, din tc. (arab.) şabaka „plasă, fileu”.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ANTITABÁC adj. invar. (Rar) Antitabagic. – Din fr. antitabac.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PORTTABÁC, porttabacuri, s.n. (Rar) Tabacheră. – Port1- + tabac.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TABACHÉRE s.f. v. tabacheră.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PORTTABÁC s. v. portţigaret, tabacheră.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

antitabác adj. invar.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

porttabác s. n. (sil. mf. port-), pl. porttabácuri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

tabacóză s. f., pl. tabacóze

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

TABACÓZĂ s.f. (Med.) Pneumoconioză specială cauzată de inhalarea pulberilor rezultate din prelucrarea tutunului. [< fr. tabacosis].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ANTITABÁC adj. inv. împotriva fumatului. (< fr. anti-tabac)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TABACÓZĂ s. f. pneumoconioză cauzată de inhalarea pulberilor din prelucrarea tutunului. (< fr., engl. tabacosis)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

abacterián, -ă adj. lipsit de bacterii. (< fr. abactèrien)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TABACHÉRĂ, tabachere, s.f. 1. Cutiuţă în care se păstrează tutunul sau ţigările. 2. Fereastră mică, înclinată, executată în panta acoperişului unei construcţii. [Var.: tabachére s.f.] – Din ngr. tabakéra, it. tabacchiera.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TABACHÉRĂ s. portţigaret, (rar) porttabac, portţigar, (Ban., Transilv. şi Bucov.) picsă, (prin Transilv.) tarţă, (înv.) tabacherniţă, (arg.) magazie. (Îşi ţine ţigările în ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

TABACHÉRĂ s. v. cap.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

abacterián adj. m., pl. abacteriéni; f. sg. abacteriánă, pl. abacteriéne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

tabachéră s. f., art. tabachéra, g.-d. art. tabachérei; pl. tabachére

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ABACTERI//ÁN ~ánă (~éni, ~éne) Care este lipsit de bacterii. /<fr. abactérian

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TABACHÉR//Ă ~e f. 1) Cutiuţă în care se păstrează ţigările sau tutunul. 2) Ferestruică care se deschide în sus, făcută în panta acoperişului unei construcţii. [G.-D. tabacherei] /<ngr. tabakéra, it. tabacchiera

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABACTERIÁN, -Ă adj. Lipsit de bacterii. [Pron. -ri-an. / cf. gr. a – fără, bakterion – bastonaş].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TABACHÉRĂ s.f. (Arhit.) Ferestruică situată în planul acoperişului, care permite luminarea şi aerisirea podului sau a unei mansarde. [După fr. (fenêtre à) tabatière].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TABACHÉRĂ s. f. 1. cutiuţă în care se păstrează tutunul şi ţigările. 2. ferestruică în planul acoperişului unei construcţii care se deschide ca un capac. (< ngr. tabakera, it. tabacchiera)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

şnuíftabac s.n. (reg.) tabac, tutun pentru prizat (pentru tras fumul pe nas).

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

abacteriémic, -ă adj. (despre boli) care prezintă microbi în sângele circulant. (< fr. abactériémique)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

Bába-Cloánţa s. pr. f. s. pr. m. (în formula Adám -Babadám)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

Bába-Cloánţa s. propriu f., g.-d. Bábei-Cloánţa

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

NITRABACTÉRIE s. (BIOL.) nitrobacterie.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

FLOARE-DE-TABÁC s. v. regina-nopţii.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

TABACHÉRNIŢĂ s. v. portţigaret, tabacheră.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ştírba-bába-cloánţa s. f.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.
DIC-DEX