Dictionar Roman Explicativ
 
 
Dictionar » Dictionar Roman-Roman » abagiu

abagiu

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.

abagiu

Definitie preluata din dictionarul DEX Online Link

ABAGÍU, abagii, s.m. Persoană care se ocupă cu fabricarea sau cu vânzarea abalei2; abager. – Din tc. abacı.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

abagíu s. m., art. abagíul; pl. abagíi, art. abagíii

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ABAGÍU, abagii s.m. (reg., înv.) 1. Persoană care se ocupă cu fabricarea sau cu vânyarea abalei; abager 2. Persoană care lucrează haine de aba

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

ABAGÍU, abagii s.m. (reg., înv.) 1. Persoană care se ocupă cu fabricarea sau cu vânzarea abalei; abager 2. Persoană care lucrează haine de aba

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

Labagiu :))

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

labagiu dezamagit=((çopil prost

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

labagiu, cel care isi face laba

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

HARABAGÍU, harabagii, s.m. (Reg.) Căruţaş. – Din tc. arabaci.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TARABAGÍU, tarabagii, s.m. Negustor ambulant (care vinde la o tarabă). – Din tarabă + suf. -agiu.

Dicţionarul limbii române moderne, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, Bucureşti, 1958

TARABAGÍU, tarabagii, s.m. Negustor ambulant (care vinde la o tarabă). – Tarabă + suf. -agiu.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TARABAGÍU s. (înv.) boltaş, prăvăliaş. (~l vindea marfa la tarabă.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

harabagíu s. m. art. harabagíul; pl. harabagíi, art. harabagíii

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

tarabagíu s. m., art. tarabagíul; pl. tarabagíi, art. tarabagíii

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

HARABAGÍ//U ~i m. înv. Persoană care transporta încărcături cu harabaua; căruţaş. /<turc. arabaci

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TARABAGÍ//U ~i m. înv. Vânzător ambulant care îşi expunea marfa pe o tarabă. /tarabă + suf. ~giu

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.
DIC-DEX