Dictionar Roman Explicativ
 
 
Dictionar » Dictionar Roman-Roman » abandon

abandon

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.

abandon

Definitie preluata din dictionarul DEX Online Link

ABANDÓN, abandonuri, s.n. 1. Părăsire împotriva regulilor morale şi a obligaţiilor materiale a copiilor, familiei etc. 2. Părăsire a unui bun sau renunţare la un drept. 3. Renunţare la continuarea participării într-o probă sportivă. – Din fr. abandon.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

abandón s. n. părăsire, renunţare. ♢ ~ familial = părăsire a copiilor, a familiei. ♦ (sport) retragere dintr-o competiţie. (< fr. abandon)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABANDÓN s. abandonare, părăsire. (~ul familiei.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

abandón s. n., pl. abandónuri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ABANDÓN ~uri n. 1) v. A ABANDONA. 2) Renunţare a unui concurent de a continua o probă în care este angajat. ♢ ~ de familie părăsirea familiei, a copiilor de către persoana care are obligaţia legală de a-i întreţine. /<fr. abandon

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABANDÓN s.n. Renunţare definitivă, părăsire fără intenţia de a reveni la ceva. ♦ (Sport) Renunţare a unui concurent la continuarea probei în care este angajat. ♢ Abandon familial = părăsire a copiilor sau a familiei. [Pl. -nuri. / < fr. abandon].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

abandoná vb. I. tr. a părăsi, a renunţa definitiv la ceva. ♦ a neglija, a lăsa în voia... II. refl. a se lăsa pradă unui sentiment, unei emoţii. III. intr. a se retrage dintr-o competiţie. (< fr. abandonner)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABANDONÁ, abandonez, vb. I. 1. Tranz. A părăsi pe cineva (lăsându-l fără sprijin sau ajutor); a renunţa la ceva. 2. Tranz. şi intranz. A renunţa la continuarea participării la o întrecere sportivă. – Din fr. abandonner.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

A abandona ≠ a adopta, a relua, a reveni

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ABANDONÁ vb. 1. a lăsa, a părăsi, (franţuzism rar) a placa, (înv. şi pop.) a oropsi, a pustii, (înv. şi reg.) a năpusti. (Şi-a ~ copiii.) 2. a renunţa. (A ~ o dispută.) 3. v. ceda.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

abandoná vb., ind. prez. 1 sg. abandonéz, 3 sg. şi pl. abandoneáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

A ABANDON//Á ~éz tranz. 1) (părinţi, copii etc.) A lăsa la voia întâmplării; a părăsi, lăsând fără nici un sprijin. ~ familia. 2) (locuri sau persoane) A lăsa, plecând în altă parte; a părăsi. 3) (probe sportive) A lăsa renunţând la participarea în continuare. /<fr. abandonner

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABANDONÁ, vb. I. 1. A părăsi pe cineva sau ceva întrerupând îndeplinirea unor obligaţii materiale sau morale. A abandona copiii, casa, prietenii. 2. A renunţa la o activitate înainte de încheierea ei. A abandona un contract, serviciul, un joc, o idee.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ABANDONÁ vb. I. tr. A părăsi, a renunţa definitiv la ceva. ♦ A neglija, a lăsa în voia, în puterea... ♦ refl. A se lăsa pradă (bucuriei etc.) ♦ intr. A se retrage, a părăsi (o competiţie sportivă, o întrecere etc.). [< fr. abandonner].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABANDONÁT, -Ă, abandonaţi, -te, adj. Care a fost părăsit. ♦ Spec. (Despre copii nou-născuţi) Lepădat2. – V. abandona.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

abandónic, -ă adj., s.m. f. (cel) care trăieşte teama patologică de a fi abandonat. (< fr. abandonnique)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABANDONÁT adj. părăsit, (înv. şi pop.) oropsit, (înv. şi reg.) năpustit. (Copil ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

abandonát adj. m., pl. abandonáţi; f. sg. abandonátă, pl. abandonáte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abandónic s. m., adj. m., pl. abandónici; f. sg. abandónică, pl. abandónice

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ABANDONÁRE, abandonări, s.f. Acţiunea de a abandona; părăsire. – V. abandona.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ABANDONÁRE s. v. abandon.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

abandonáre s. f., g.-d. art. abandonării; pl. abandonări

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ABANDONÁRE s.f. Acţiunea de a abandona; părăsire, renunţare. [< abandona].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.
DIC-DEX