Dictionar Roman Explicativ
 
 
Dictionar » Dictionar Roman-Roman » abdic

abdic

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.

abdic

Definitie preluata din dictionarul DEX Online Link

,abdic, vb. A renunta la tron.

Dicţionarul limbii române contemporane, Vasile Breban, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1980

abdicá vb. intr. 1. a renunţa la tron, la un drept. 2. (fig.) a renunţa la ceva, a se resemna. 3. a renunţa la o activitate din cauza greutăţilor întâmpinate. (< fr. abdiquer, lat. abdicare)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABDICÁ, abdíc, vb. I. Intranz. A renunţa la tron. ♦ Fig. A renunţa la ceva, a ceda (în faţa greutăţilor). – Din fr. abdiquer, lat. abdicare.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

A abdica ≠ a înscăuna

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ABDICÁ vb. (POL.) (înv.) a se prosti, (înv. fig.) a coborî. (A ~ de la tronul împărăţiei.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

abdicá vb., ind. prez. 1 sg. abdíc, 3 sg. şi pl. abdícă

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

A ABDICÁ abdíc intranz. 1) (despre regi) A renunţa la tron. 2) fig. (despre persoane) A renunţa la ceva (din cauza greutăţilor apărute). ~ de la principii. /<lat. abdicare, fr. abdiquer

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABDICÁ vb. I. intr. A renunţa, voluntar sau constrâns, la tron. ♦ (Fig.) A renunţa la ceva, a se resemna; a se lăsa de... [< fr. abdiquer, cf. lat. abdicare].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABDICÁRE, abdicări, s.f. Acţiunea de a abdica. – V. abdica.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ABDICÁRE s. (POL.) (înv.) prostire. (~ unui monarh.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

abdicáre s. f., g.-d. art. abdicării; pl. abdicări

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ABDICÁRE s.f. Acţiunea de a abdica şi rezultatul ei. [< abdica].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.
DIC-DEX