Dictionar Roman Explicativ
 
 
Dictionar » Dictionar Roman-Roman » abecedar

abecedar

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.

abecedar

Definitie preluata din dictionarul DEX Online Link

ABECEDÁR, abecedare, s.n. Manual elementar pentru învăţarea scrisului şi a cititului; azbucoavnă, bucoavnă. ♢ Fig. Carte care cuprinde noţiunile de bază dintr-un anumit domeniu. – Din lat. abecedarium, fr. abécédaire.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

abecedár s. n. 1. carte elementară pentru învăţarea scrisului şi cititului. 2. (fig.) primele noţiuni ale unei ştiinţe sau profesiuni; abc. (< lat. abecedarius, fr. abécédaire)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABECEDÁR s. (înv.) azbucoavnă, bucoavnă, bucvariu, silabar.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

abecedár s. n., pl. abecedáre

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ABECEDÁR ~e n. 1) Manual pentru învăţarea scrisului şi cititului. 2) fig. Carte care cuprinde noţiunile elementare într-un domeniu de activitate. /<lat. abecedarius, fr. abécédaire

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABECEDAR, -re s.n. Manual elementar pentru învă area scrisului si cititului. Din abc (pronun at abecé), de unde var. ortografică ABCdar. -Din fr. abécédaire, it. abecedario (sec. XVIII)

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ABECEDÁR s.n. Carte care cuprinde noţiunile elementare pentru învăţarea scrisului şi cititului. ♦ (Fig.) Primele noţiuni ale unei arte, ale unei meserii etc. [< lat. abecedarium, cf. germ. Abecedarium].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

abecedár (abecedáre) s.n. – Manual elementar pentru învăţarea scrisului şi cititului. < Fr. abécédaire, it. abecedario (sec. XVIII), din abc (pronunţat abecé), de unde var. ortografică ABCdar.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ABECEDÁR ĕ n. 1) Manual pentru învãþarea scrisului ºi cititului. 2) fig. Carte care cuprinde noþiunile elementare într-un domeniu de activitate. /<lat. abecedarius, fr. abécédaire

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PREABECEDÁR, -Ă adj. care precedă vârsta abecedarului. (< pre- + abecedar)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.
DIC-DEX