Dictionar Roman Explicativ
 
 
Dictionar » Dictionar Roman-Roman » aberaţie

aberaţie

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.

aberaţie

Definitie preluata din dictionarul DEX Online Link

ABERÁŢIE, aberaţii, s.f. 1. Abatere de la ceea ce este normal sau corect. 2. Defecţiune a unui sistem optic, care duce la obţinerea unor imagini neclare, deformate etc. ♢ Aberaţie vizuală = astigmatism (2). Aberaţia luminii = variaţia aparentă a poziţiei unui astru pe cer datorită mişcării Pământului în jurul Soarelui şi faptului că lumina se propagă cu viteză finită. 3. Ceea ce este inadmisibil, absurd; absurditate, inepţie, prostie. – Din fr. aberration, lat. aberratio.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

aberáţie s. f. 1. abatere de la normal sau corect; (p. ext.) idee, noţiune, comportament; aberanţă; absurditate. ♦ (biol.) abatere de la tipul normal al speciei. ♢ ~ cromozomială = modificare a numărului de cromozomi caracteristici speciei. 2. (fiz.) formare a unei imagini produse într-un sistem optic. ♢ ~ cromatică = defect al imaginilor produse de lentile, constând în formarea de irizaţii pe marginea imaginilor. 3. unghi format de direcţia adevărată şi de cea aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ. (< fr. aberration, lat. aberratio)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABERÁŢIE s. 1. v. absurditate. 2. (FIZ.) aberaţie cromatică = cromatism. 3. aberaţie vizuală v. astigmatism.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

aberáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. aberáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. aberáţiei; pl. aberáţii, art. aberáţiile (sil. -ţi-i-)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ABERÁŢI//E ~i f. 1) Deviere de la normă. 2) Defect al unei imagini produs de un instrument optic. ♢ ~ vizuală astigmatism. 3) fig. Încălcare conştientă sau involuntară a unui principiu, a unei norme, a unui adevăr; rătăcire; greşeală; eroare. [G.-D. aberaţiei; Sil. -ţi-e] /<lat. aberrato, ~onis, fr. aberration

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABERÁŢIE s.f. 1. Abatere de la o normă etc.; deformare, denaturare; rătăcire. V. absurditate. 2. Abatere de la tipul normal al speciei intervenită la unii indivizi, sub acţiunea condiţiilor de mediu. 3. (Fiz.) Deformaţie a unei imagini, produsă de un sistem optic. ♦ Aberaţie vizuală = astigmatism. 4. (Astr.) Unghi format de direcţia adevărată şi de direcţia aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ. [Cf. fr. aberration, lat. aberratio < aberrare – a se îndepărta].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.
DIC-DEX