Dictionar Roman Explicativ
 
 
Dictionar » Dictionar Roman-Roman » aberant

aberant

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.

aberant

Definitie preluata din dictionarul DEX Online Link

aberánt, -ă adj. 1. care se abate de la o normă. 2. contrar logicii, bunului-simţ; (p. ext.) absurd. (< fr. aberrant, lat. aberrans)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABERÁNT, -Ă, aberanţi, -te, adj. Care se abate de la tipul normal sau corect, care constituie o aberaţie (1), absurd. – Din fr. aberrant, lat. aberrans, -ntis.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ABERÁNT adj. v. absurd.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

aberánt adj. m., pl. aberánţi; f. sg. aberántă, pl. aberánte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ABERÁN//T ~tă (~ţi, ~te) Care constituie o aberaţie; absurd. /<fr. aberrant, lat. aberrans, ~ntis

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABERÁNT, -Ă adj. Care se îndepărtează, se abate de la o normă; denaturat; greşit. V. absurd. [Cf. fr. aberrant, lat. aberrans].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

,-å, aberanti, -te, adj. Care constituie o aberatie.

Dicţionarul limbii române contemporane, Vasile Breban, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1980

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.
DIC-DEX