Dictionar Roman Explicativ
 
 
Dictionar » Dictionar Roman-Roman » abilitare

abilitare

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.

abilitare

Definitie preluata din dictionarul DEX Online Link

ABILITÁRE, abilitări, s.f. (Rar) Acţiunea de a abilita şi rezultatul ei. – V. abilita.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

abilitáre s. f., g.-d. art. abilitării; pl. abilitări

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ABILITÁRE s.f. Acţiunea de a abilita şi rezultatul ei. [< abilita].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

REABILITÁRE, reabilitări, s.f. Acţiunea de a (se) reabilita şi rezultatul ei. ♦ (Jur.) Act juridic prin care cineva este repus în drepturile personale pierdute (în urma unei condamnări). [Pr.: re-a-] – V. reabilita.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

reabilitáre s. f. (sil. re-a-) abilitare

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

REABILITÁRE s.f. Acţiunea de a (se) reabilita. ♦ Restabilire, redobândire a bunei reputaţii. ♦ (Concr.) Act juridic prin care cineva este repus în drepturile personale pierdute. [< reabilita].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.
DIC-DEX