Dictionar Roman Explicativ
 
 
Dictionar » Dictionar Roman-Roman » abiogen

abiogen

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.

abiogen

Definitie preluata din dictionarul DEX Online Link

ABIOGÉN, -Ă, abiogeni, -e, adj. (Biol.; despre medii) Care este lipsit de viaţă; (despre procese) care are loc, se petrece fără participarea materiei vii. [Pr.: -bi-o] – Din fr. abiogène.

Supliment DEX, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, 1988

abiogén, -ă adj. în absenţa materiei vii. (din fr. abiogène)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

abiogén adj. m., pl. abiogéni; f. sg. abiogénă, pl. abiogéne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ABIOGÉN ~ă (~i, ~e) Care nu este de origine organică. /<fr. abiogéne

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

*abiogén (-bi-o-) adj. m., pl. abiogéni; f. abiogénă, pl. abiogéne

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

ABIOGENÉZĂ s.f. Concepţie materialist naivă care explică naşterea vieţii din materia anorganică. (din fr. abiogenèse)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABIOGENÉZĂ s.f. Concepţie după care originea materiei vii trebuie căutată în materia fără viaţă. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. abiogenèse.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

abiogenéză s. f. (sil. -bi-o-), g.-d. art. abiogenézei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ABIOGENÉZĂ f. Teorie conform căreia materia organică a apărut din materia anorganică. [Sil. -bi-o-] /<fr. abiogenése

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABIOGENÉZĂ s.f. Teorie care explică naşterea vieţii din materia anorganică. [Pron. -bi-o-. / < fr. abiogenèse, cf. gr. a – fără, bios – viaţă, logos – studiu].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.
DIC-DEX