Dictionar Roman Explicativ
 
 
Dictionar » Dictionar Roman-Roman » abioză

abioză

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.

abioză

Definitie preluata din dictionarul DEX Online Link

abióză s. f. 1. stare a unui corp abiotic. 2. conservare a produselor alimentare prin distrugerea microorganismelor. (< fr. abiose)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABIÓZĂ s.f. 1. Stare lipsită de viaţă. 2. Procedeu de conservare a produselor alimentare de natură animală şi vegetală, bazat pe distrugerea totală a microorganismelor existente în produs prin termo-, foto- sau chimiosterilizare, iar recent şi prin iradieri ionizante. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. abiose.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

abióză s. f. (sil. -bi-o-), g.-d. art. abiózei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ABIÓZĂ f. 1) Lipsă de viaţă. 2) Conservare a produselor alimentare prin nimicirea microorganismelor din ele. /<fr. abiose

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABIÓZĂ s.f. Situaţia, calitatea unui corp abiotic. ♦ Conservarea produselor alimentare prin distrugerea microorganismelor aflate în ele. [< fr. abiose, cf. gr. a – fără, bios – viaţă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ANABIÓZĂ s.f. Reducere a activităţii vitale la unele organisme din pricina condiţiilor neprielnice de viaţă. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. anabiose.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

anabióză s. f. (sil. -bi-o-), g.-d. art. anabiózei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ANABIÓZĂ f. Reluare de către unele organisme a funcţiilor vitale după hibernare. /<fr. anabiose

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ANABIÓZĂ s.f. Revenire la viaţă a unor organisme după o întrerupere a funcţiilor lor vitale de mai lungă durată, având mai mult sau mai puţin caracterul morţii. [< fr. anabiose, cf. gr. anabiosis – înviere].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ANABIÓZĂ s. f. revenire la viaţă a unor organisme după o întrerupere a funcţiilor vitale prin hibernare; criptobioză. (< fr. anabiose)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

METABIÓZĂ s. f. (biol.) 1. simbioză în care unul dintre organisme transformă mediul nutritiv pentru a fi utilizat mai târziu de celălalt. 2. schimbare a condiţiilor de viaţă datorită unor cauze externe. (< germ. Metabiose)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PARABIÓZĂ, parabioze, s.f. 1. (Med.) Pierdere a conductibilităţii normale a unui nerv. 2. Stare a unui organism aflat la limita de jos a condiţiilor vitale. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. parabiose.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

METABIÓZĂ, metabioze, s.f. (Biol.) Comensualism. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. métabiose.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

METABIÓZĂ s. v. comensualism.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

canabióză s. f. (sil. -bi-o-), pl. canabióze

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

metabióză s. f. (sil. -bi-o-), g.-d. art. metabiózei; pl. metabióze

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

parabióză s. f., pl. parabióze

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

CATABIÓZĂ s. f. degenerare a celulelor ca urmare a maturării şi îmbătrânirii. (< engl. catabiosis)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CANABIÓZĂ s. f. sindrom alergic datorat inhalării pulberilor de cânepă. (< fr. cannabiose)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

METABIÓZĂ s.f. (Biol.) Simbioză de tip particular, în care unul dintre organisme este beneficiar şi celălalt nu; comensualism. [Pron. -bi-o-. / < germ. Metabiose].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PARABIÓZĂ s.f. (Biol.) 1. Pierdere a conductibilităţii normale a unui nerv. 2. Stare a unui organism aflat în limita condiţiilor vitale. [Pron. -bi-o-. / < fr. parabiose, cf. gr. para – alături, bios – viaţă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PARABIÓZĂ s. f. (biol.) 1. situaţie în care doi indivizi sunt legaţi între ei prin naştere. 2. grefă în care doi indivizi sunt uniţi artificial printr-o circulaţie sangvină comună, pentru observaţii fiziologice. 3. pierdere a conductibilităţii normale a unui nerv ca urmare a unei vătămări locale. 4. stare a unui organism la limita condiţiilor vitale. (< fr. parabiose)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.
DIC-DEX