Dictionar Roman Explicativ
 
 
Dictionar » Dictionar Roman-Roman » abis

abis

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.

abis

Definitie preluata din dictionarul DEX Online Link

abís s. n. 1. prăpastie, genune. ♦ parte profundă a unui fenomen, a unui proces; neant. 2. depresiune a fundului oceanelor, cu adâncimi mari. (< fr. abysse, lat. abyssos)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABÍS, abisuri, s.n. (Adesea fig.) Prăpastie adâncă, genune, hău1. – Din fr. abysse, lat. abyssus.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ABÍS s. v. prăpastie.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

abís s. n., pl. abísuri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ABÍS ~uri n. Adâncime foarte mare; prăpastie; hău; genune; neant. /<fr. abysse, lat. abyssus

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABÍS s.n. (Liv.) Prăpastie; adâncime foarte mare. ♦ Regiune abisală. [< fr. abysse, cf. lat. abyssus, gr. abyssos].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

abisál, -ă adj. 1. referitor la abis. ♢ regiune ~ă = zonă de mare adâncime a fundului mărilor şi oceanelor. 2. referitor la subconştient. (< fr. abyssal)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABISÁL, -Ă, abisali, -e, adj. 1. De abis. ♦ Care se află sau care trăieşte la mari adâncimi în mări sau în oceane. Regiune abisală. Animal abisal. 2. Care se referă la subconştient, al subconştientului. – Din fr. abyssal.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

abisál adj. m., pl. abisáli; f. sg. abisálă, pl. abisále

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

babísm s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

nabísm s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ABISÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care ţine de abis; caracteristic abisului. ♢ Zonă (sau regiune) cea mai adâncă zonă (sau regiune) din mări şi oceane. 2) Care ţine de subconştient; care se referă la subconştient. /<fr. abyssal

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

BABÍSM s. n. curent desprins din islamismul şiit, cu caracter antifeudal şi anticolonial. ♢ doctrina acestui curent. (<fr. babisme)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABISÁL, -Ă adj. 1. De abis. ♢ Zonă abisală (şi s.n.) = regiune de fund a mărilor şi a oceanelor, cu adâncimi mai mari de 2000 de metri; animal abisal = animal adaptat vieţii în condiţiile speciale ale acestei zone. 2. Care se referă la subconştient, al subconştientului. [Cf. fr. abyssal].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

NABÍSM s. n. teoria picturală a nabiştilor. (< fr. nabisme)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CANÁBIS s.n. 1. (Livr.) Cânepă indiană (Cannabis indica). 2. Stupefiant extras din canabis (1). – Din fr., engl. cannabis.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ARABÍST, arabişti, s.m. Specialist în arabistică. – Din germ. Arabist.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

arabísm s. n., pl. arabísme

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

arabíst s. m., pl. arabíşti

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

canábis s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

CANÁBIS m. Stupefiant extras din cânepa indiană. /<fr., engl. cannabis

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ARABÍ//ST ~stă (~şti, ~ste) m. şi f. Specialist în arabistică. /<germ. Arabist, it. arabista

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ARABÍSM ~e n. 1) Împrumut din limba arabă. 2) Influenţă exercitată de cultura arabă asupra altor popoare. /<fr. arabisme

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CANÁBIS s. n. 1. cânepă indiană. 2. stupefiant din canabis(1). (< fr., engl., it. cannabis)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ARABÍST, -Ă s. m. f. specialist în arabistică. (< germ. Arabist)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ARABÍSM s. n. 1. cuvânt, expresie proprii limbilor arabe. 2. particularitate a civilizaţiei arabe. 3. doctrină politică ce tinde către unirea tuturor popoarelor arabe. (< fr. arabisme)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ARABÍSM s.n. (Lingv.) Cuvânt sau expresie a unei limbi de origine arabă sau proprie numai limbilor arabe. [< fr. arabisme].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ARABÍST, -Ă s.m. şi f. Specialist în arabistică. [Cf. germ. Arabist, it. arabista].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

,abisuri, s.n. Prăpastie, adâncime.

Dicţionarul limbii române contemporane, Vasile Breban, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1980

WAHABÍSM s.n. Mişcare politico-religioasă musulmană din Arabia Saudită, având ca scop restaurarea islamismului în puritatea sa originală. (din fr. wahhabisme, ar. Muhammad Ábd al-Wahhab)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SILABISÍ, silabisésc, vb. IV. Tranz. A pronunţa sau a citi despărţind cuvintele în silabe; p. ext. a pronunţa sau a citi rar; a bucheri. ♦ Fig. A descifra cu greutate o inscripţie, un text etc. – Din ngr. sillavizo (după silabă).

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SILABÍSM s.n. Sistem de scriere în care fiecare silabă este reprezentată printr-un semn. – Din fr. syllabisme.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

STRABÍSM s.n. Anomalie care constă în lipsa de paralelism a axelor vizuale, având drept urmare privirea crucişă. – Din fr. strabisme.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

STRABÍSM s. (MED.) privire încrucişată.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SILABISÍ vb. a bucheri, (înv.) a buchirisi, a silabi, a slomni, a sloveni. (A ~ un text.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

canabísm s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

silabisí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. silabisésc, imperf. 3 sg. silabiseá; conj. prez. 3 sg. şi pl. silabiseáscă

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

silabísm s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sorabíst s. m., pl. sorabíşti

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

strabísm s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

A SILABIS//Í ~ésc tranz. A citi cu greu, pronunţând pe litere sau pe silabe; a bucheri. /<ngr. sillávisa

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SILABÍSM n. lingv. Scriere în care fiecărei silabe îi corespunde un semn grafic. /<fr. syllabisme

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

STRABÍSM n. Infirmitate caracterizată prin imposibilitatea de a vedea normal acelaşi obiect cu amândoi ochii; privire încrucişată. /<fr. strabisme

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CANABÍSM s.n. Intoxicaţie cu canabină, întâlnită la lucrătorii din industria de prelucrare a cânepii. [< fr. cannabisme].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CANABÍSM s. n. intoxicaţie cu canabinol. (< fr. cannabisme)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SILABÍSM s.n. Sistem de scriere în care fiecare silabă este reprezentată printr-un semn. [< fr. syllabisme].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

STRABÍSM s.n. Infirmitate, boală în care ochiul se îndepărtează involuntar de axa vizuală; privire încrucişată. [< fr. strabisme].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SILABÍSM s. n. sistem de scriere silabică. (< fr. syllabisme)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SORABÍST, -Ă s. m. f. specialist în sorabistică. (< germ. Sorabist)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

STRABÍSM s. n. tulburare a vederii datorită lipsei de coordonare a activităţii globilor oculari, unul din ochi îndepărtându-se involuntar de axa vizuală. (< fr. strabisme)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SILABISÍT s.n. Faptul de a silabisi. – V. silabisi.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SILABISÍT s. v. silabisire.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

abisinián adj. m., s. m. (sil. -ni-an), pl. abisiniéni (sil. -ni-eni); f. sg. abisiniánă, pl. abisiniéne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

arabístă s. f., pl. arabíste

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

silabisít s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

wahhabísm s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

SILABISÍRE, silabisiri, s.f. Acţiunea de a silabisi şi rezultatul ei. – V. silabisi.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SILABISÍRE s. silabisit, (înv.) silabire, silabisaţie, slomnire, slovenire. (~ unui text.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

panarabísm s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

panarabíst s. m., adj. m., pl. panarabíşti; f. sg. panarabístă, pl. panarabíste

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

silabisíre s. f., g.-d. art. silabisírii; pl. silabisíri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

tarabiscót s. n., pl. tarabiscóte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

PANARABÍSM s. n. doctrină politică care preconiza să unească toate ţările arabe. (< fr. panarabisme)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PANARABÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al panarabismului. (< fr. panarabiste)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ARABÍSTICĂ s.f. Disciplină care studiază limba, istoria, cultura etc. popoarelor arabe. – Arabist + suf. -ică.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

arabístică s. f., g.-d. art. arabísticii

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ARABÍSTICĂ f. Ştiinţă care se ocupă cu studiul limbii, culturii, literaturii şi artei arabe. /<germ. Arabistik

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ARABÍSTICĂ s. f. disciplină care studiază limba, cultura şi civilizaţia arabă. (< germ. Arabistik)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ARABÍSTICĂ s.f. Disciplină care studiază limba, cultura, literatura şi arta arabă. [< germ. Arabistik].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

METABISULFÍT, metabisulfíţi, s.m. (Chim.) Sare a unui acid care, adăugată în soluţie apoasă diluată, trece în sulfitul acidului respectiv şi este folosită în vinificaţie. – Din fr. métabisulfite.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SILABISÁŢIE s. v. silabisire, silabisit.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

panarabístă s. f., pl. panarabíste

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sorabístică s. f., g.-d. art. sorabísticii

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

SORABÍSTICĂ s. f. ştiinţă care studiază limba, literatura şi cultura sorabă. (< gemr. Sorabistik)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

FOSĂ ABISÁLĂ s. (GEOGR.) depresiune oceanică, groapă abisală.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.
DIC-DEX