Dictionar Roman Explicativ
 
 
Dictionar » Dictionar Roman-Roman » abjudecare

abjudecare

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.

abjudecare

Definitie preluata din dictionarul DEX Online Link

ABJUDECÁRE, abjudecări, s.f. Acţiunea de a abjudeca şi rezultatul ei. – V. abjudeca.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

abjudecáre s. f. → judecare

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ABJUDECÁRE s.f. Acţiunea de a abjudeca. ♦ Suspendare, anulare (a unui drept, a unui titlu etc.) printr-o sentinţă judecătorească. [< abjudeca].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.
DIC-DEX