Dictionar Roman Explicativ
 
 
Dictionar » Dictionar Roman-Roman » abjurare

abjurare

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.

abjurare

Definitie preluata din dictionarul DEX Online Link

ABJURÁRE, abjurări, s.f. Acţiunea de a abjura şi rezultatul ei. – V. abjura.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ABJURÁRE s. abjuraţie, lepădare, renegare. (~ a unei doctrine.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

abjuráre s. f. → jurare

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ABJURÁRE s.f. Renegare, renunţare publică (la o idee, la o doctrină etc.); abjuraţie. [< abjura].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.
DIC-DEX