Dictionar Roman Explicativ
 
 
Dictionar » Dictionar Roman-Roman » abnega

abnega

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.

abnega

Definitie preluata din dictionarul DEX Online Link

abnegá vb. tr. a tăgădui, a nega, a se lepăda de ceva sau de cineva. (< lat. abnegare)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABNEGÁ, abnég, vb. I. Tranz. A tăgădui, a nega, a se lepăda de cineva sau de ceva. – Din lat. abnegare.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

abnegá vb., ind. prez. 1 sg. abnég, 3 sg. şi pl. abneágă

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

A ABNEGÁ abnég intranz. A se consacra în întregime; a se dedica; a se devota. /Din abnegaţie

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABNEGÁ vb. I. tr. A tăgădui, a nega, a se lepăda de ceva sau de cineva. [< lat. abnegare].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABNEGÁRE s.f. (Rar) Abnegaţie. – V. abnega.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

abnegáre s. f., g.-d. art. abnegării; pl. abnegări

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ABNEGÁTIE, - ii s.f. Devotament. Var. abnegare -Din fr. Abnégation

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

abnegaţíe s. f. devotament dus până la sacrificiu. (< fr. abnégation, lat. abnegatio)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABNEGÁŢIE s.f. Devotament (dus până la sacrificiu); abnegare. ♦ Renunţare; sacrificiu voluntar. – Din fr. abnégation.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ABNEGÁŢIE s. v. devotament.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

abnegáţie s. f. → negaţie

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ABNEGÁŢIE f. 1) Devotament până la jertfire de sine faţă de o cauză sau de o persoană. 2) Sacrificiu voluntar; renunţare voluntară la ceva scump. [G.-D. abnegaţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. abnegation, lat. abnegatio, ~onis

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABNEGÁŢIE s.f. Devotament extrem. ♦ Renunţare, sacrificiu voluntar. [Var. abnegaţiune s.f. / < fr. abnégation, cf. lat. abnegatio].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

abnegáţie (abnegáţii), s.f. Devotament. – Var. abnegare. < Fr. abnégation. Der. s-a format pe baza unui model verbal a abnega, care nu se foloseşte.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

abnegáţie (-ţi-e) s. f., art. abnegáţia (-ţi-a), g.-d. abnegáţii, art. abnegáţiei

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

ABNEGAŢIÚNE s.f. v. abnegaţie.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.
DIC-DEX