Dictionar Roman Explicativ
 
 
Dictionar » Dictionar Roman-Roman » abona

abona

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.

abona

Definitie preluata din dictionarul DEX Online Link

aboná vb. I. tr., refl. a (-şi) face un abonament. II. refl. (fam.) a veni cu regularitate undeva. (< fr. abonnér)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABONÁ, abonez, vb. I. Tranz. şi refl. (Cu determinări introduse prin prep. „la”) A-şi face un abonament. ♦ Refl. Fig. (Fam.) A veni în mod regulat undeva, a fi un obişnuit al casei. – Din fr. abonner.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ABONÁ vb. (înv.) a (se) prenumăra. (S-a ~ la un ziar.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

aboná vb., ind. prez. 1 sg. abonéz, 3 sg. şi pl. aboneáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

A SE ABON//Á mă ~éz intranz. A-şi face un abonament. ~ la o revistă. /<fr. abonner

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A ABON//Á ~éz tranz. A face să se aboneze. /<fr. abonner

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABONÁ vb. 1. A-si face un abonament 2. (arg.) A profita, a se folosi în mod indiscret si periodic de o facilitate. -Din fr. Abonner

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ABONÁ vb. 1. A-si face un abonament 2. (arg.) A profita, a se folosi în mod indiscret si periodic de o facilitate. -Din fr. Abonner

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ABONÁ vb. I. tr., refl. A(-şi) face un abonament la o publicaţie etc. [< fr. abonner].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

aboná (abonéz, abonát), vb. – 1. A-şi face un abonament. – 2. (Arg.) A profita, a se folosi în mod indiscret şi periodic de o facilitate. < Fr. abonner (sec. XVIII). – Der. abonament s.n.; abonat s.m.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

abona, abonez v.r. (deţ.) a se înscrie la rând la fumatul unei ţigări (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, Bucureşti, 2006)

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

ABONÁT, -Ă, abonaţi, -te, s.m. şi f., adj. (Persoană) care beneficiază de un abonament. ♦ Fig. (Fam.) (Persoană) care vine în mod regulat undeva. – V. abona.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

abonát, -ă adj., s.m. f. 1. beneficiar al unui abonament. 2. (fam.) (cel) care frecventează o familie, un local etc. (< abona)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABONÁT s., adj. 1. s. (înv.) prenumerant, subscribent. 2. adj. (înv.) prenumărat.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

abonát s. m., adj. m., pl. abonáţi; f. sg. abonátă, pl. abonáte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ABONÁ//T ~ţi m. Persoana care beneficiază de un abonament. /v. a abona

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABONÁT, -Ă adj., s.m. şi f. (Persoană) care beneficiază de ceva. ♦ (Fig.; fam.) (persoană) care frecventează regulat o familie, un local, o instituţie fără obligaţii. [< abona].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABONÁRE, abonări, s.f. Acţiunea de a (se) abona. – V. abona.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

REABONÁ, reabonez, vb. I. Refl. A se abona din nou. [Pr.: re-a-] – Re1- + abona. Cf. fr. r é a b o n n e r.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ABONÁRE s. (înv.) prenumărare, prenumeraţie. (~ cuiva la o publicaţie periodică.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

abonáre s. f., g.-d. art. abonării; pl. abonări

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

reaboná vb. (sil. re-a-), ind. prez. 1 sg. reabonéz, 3 sg. şi pl. reaboneáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ABONÁRE s.f. Acţiunea de a (se) abona. [< abona].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

REABONÁ vb. I. refl. A se abona din nou. [Pron. re-a-. / cf. fr. réabonner].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

REABONÁ vb. refl. a se abona din nou. (< fr. réabonner)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

NEABONÁT, -Ă, neabonaţi, -te, adj. Care nu beneficiază de un abonament. [Pr.: ne-a-] – Ne + abonat (după fr. non – abonné).

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

REABONÁT, -Ă, reabonaţi, -te, adj. (Despre oameni) Care beneficiază din nou de un abonament. [Pr.: re-a-] – V. reabona.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DEZABONÁ, dezabonez, vb. I. Tranz. şi refl. (Rar) A(-şi) anula un abonament. – Din fr. désabonner.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DEZABONÁ vb. tr., refl. a(-şi) anula un abonament. (< fr. désabonner)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

dezaboná vb. (sil. mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezabonéz, 3 sg. şi pl. dezaboneáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

reabonát adj. m. (sil. re-a-), pl. reabonáţi; f. sg. reabonátă, pl. reabonáte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

A SE DEZABON//Á mă ~éz intranz. A-şi anula un abonament. / dez- + a abona

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A DEZABON//Á ~éz tranz. A face să se dezaboneze. / dez- + a abona

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

DEZABONÁ vb. I. tr., refl. A(-şi) anula abonamentul. [< fr. désabonner].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABONAMÉNT, abonamente, s.n. Convenţie prin care, în schimbul unei sume, o persoană obţine, pe o anumită perioadă, dreptul de a folosi anumite servicii publice, de a asista la spectacole, de a călători cu mijloace publice de transport, de a primi o revistă, un ziar etc.; (concr.) înscris care atestă această convenţie; sumă plătită pentru obţinerea acestui drept. Abonament la radio. – Din fr. abonnement.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

abonamént s. n. convenţie prin care, în schimbul unei taxe, se obţin unele servicii, dreptul la folosirea unui mijloc de transport, anumite publicaţii; înscris prin care se certifică această convenţie. (< fr. abonnement)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

REABONÁRE, reabonări, s.f. Acţiunea de a se reabona şi rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. reabona.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ABONAMÉNT s. (înv.) subscriere. (Are ~ la o revistă.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

abonamént s. n., pl. abonaménte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

reabonáre s. f., g.-d. art. reabonării

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ABONAMÉNT ~e n. Document prin care, în schimbul unei sume de bani, se obţine, pentru un anumit timp, dreptul de a se folosi de unele servicii (de a primi o publicaţie, de a asista la spectacole etc.). /<fr. abonnement

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABONAMÉNT s.n. Convenţie prin care, în schimbul unei sume (plătite înainte), se obţin pe un timp limitat unele servicii, anumite publicaţii etc.; dovadă prin care se certifică această convenţie; suma care se plăteşte pentru această convenţie. [< fr. abonnement].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

REABONÁRE s.f. Acţiunea de a se reabona. [< reabona].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

DEZABONÁRE s.f. Acţiunea de a (se) dezabona. [< dezabona].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.
DIC-DEX