Dictionar Roman Explicativ
 
 
Dictionar » Dictionar Roman-Roman » abonare

abonare

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.

abonare

Definitie preluata din dictionarul DEX Online Link

ABONÁRE, abonări, s.f. Acţiunea de a (se) abona. – V. abona.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ABONÁRE s. (înv.) prenumărare, prenumeraţie. (~ cuiva la o publicaţie periodică.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

abonáre s. f., g.-d. art. abonării; pl. abonări

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ABONÁRE s.f. Acţiunea de a (se) abona. [< abona].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

REABONÁRE, reabonări, s.f. Acţiunea de a se reabona şi rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. reabona.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

reabonáre s. f., g.-d. art. reabonării

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

REABONÁRE s.f. Acţiunea de a se reabona. [< reabona].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

DEZABONÁRE s.f. Acţiunea de a (se) dezabona. [< dezabona].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.
DIC-DEX