Dictionar Roman Explicativ
 
 
Dictionar » Dictionar Roman-Roman » aborda

aborda

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.

aborda

Definitie preluata din dictionarul DEX Online Link

ABORDÁ, abordez, vb. I. 1. Intranz. (Despre nave) A acosta la ţărm. ♦ A se alătura de o altă navă, bord la bord (pentru a o ataca). 2. Tranz. A începe studierea unei probleme, a trata o problemă, a începe o discuţie. ♦ (Franţuzism) A se apropia de cineva pentru a-i vorbi. – Din fr. aborder.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

abordá vb. I. intr. 1. (despre nave) a se ciocni. 2. a se opri lângă o navă bord la bord. 3. a acosta. II. tr. 1. (fig.) a se apropia de cineva spre a-i vorbi. 2. a începe studiul unei probleme; a deschide o discuţie. (< fr. aborder)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABORDÁ vb. 1. v. acosta. 2. a trata, (fig.) a ataca. (A ~ următoarea temă ...)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

abordá vb., ind. prez. 1 sg. abordéz, 3 sg. şi pl. abordeáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

A ABORD//Á ~éz 1. intranz. 1) (despre nave) A se apropia de ţărm sau de chei (în vederea legării); a acosta. 2) (despre nave) A se ciocni accidental (de o altă navă, de un dig etc.). 2. tranz. 1) (nave) A anina pentru a trage la ţărm. 2) fig. (probleme, chestiuni etc.) A pune în discuţie. 3) fig. (persoane, de obicei necunoscute) A opri (în mod brutal) pentru a li se adresa; a acosta. /<fr. aborder

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABORDÁ vb. 1. (Despre nave) A acosta 2. A trata o problemă -Din fr. Aborder

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ABORDÁ vb. I. 1. intr. (Despre nave) A trage la ţărm; a acosta o navă (cu scopul de a o captura prin luptă); a se ciocni cu o altă navă. ♦ A se opri lângă o navă bord la bord. 2. tr. (Fig.) A se apropia de cineva şi a-i vorbi. ♦ A începe studiul, tratarea unei probleme; a deschide o discuţie. [< fr. aborder, cf. it. abbordare].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

abordá (-déz, -át) vb. 1. (Despre nave) A acosta. 2. A trata o problemă. < Fr. aborder. – Der. (din fr.) abordabil adj.; abordaj s.n.; inabordabil adj.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ABORDÁJ, abordaje, s.n. 1. Asalt, atac al unei nave (de către altă navă). 2. Ciocnire accidentală între nave ori între o navă şi un obstacol. – Din fr. abordage.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

abordáj s. n. 1. abordare (I, 1). 2. atacare a unei nave prin alăturare la bordul ei. (< fr. abordage, it. abbordaggio)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SABORDÁ, sabordez, vb. I. Tranz. A scufunda propria navă (pentru a nu o lăsa în mâinile duşmanului). ♦ A găuri corpul unei nave scufundate spre a-i putea scoate încărcătura. – Din fr. saborder.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

abordáj s. n., pl. abordáje

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sabordá vb., ind. prez. 1 sg. sabordéz, 3 sg. şi pl. sabordeáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ABORDÁJ ~e n. 1) Ciocnire accidentală între două nave sau a unei nave de un obstacol. 2) Atacare a unei corăbii inamice prin alăturare la bordul ei. Lupte de ~. /<fr. abordage

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A SABORD//Á ~éz tranz. 1) (nave) A supune unui sabordaj. 2) (corpul navelor scufundate) A sparge, făcând o intrare (pentru a putea scoate încărcătura). /<fr. saborder

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABORDÁJ s.n. 1. Ciocnire accidentală între două nave. 2. Atacare a unei corăbii prin alăturarea la bordul ei. [Cf. fr. abordage, it. abbordagio].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SABORDÁ vb. I. tr. A scufunda intenţionat propria navă pentru a nu cădea în mâinile inamicului. [< fr. saborder].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SABORDÁ vb. tr. a scufunda intenţionat propria navă pentru a nu se zdrobi de stânci sau a nu fi capturată de inamic. (< fr. saborder)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABORDÁRE, abordări, s.f. Acţiunea de a aborda. – V. aborda.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SABORDÁJ, sabordaje, s.n. Sabordare. – Din fr. sabordage.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

REABORDÁ, reabordez, vb. I. Tranz. A aborda din nou o problemă pentru a o aprofunda, a o lămuri. [Pr.: re-a-] – Re1- + aborda (după fr. réaborder).

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SABORDÁJ s. (MAR.) sabordare.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

abordáre s. f., g.-d. art. abordării; pl. abordări

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

reabordá vb., ind. prez. 1 sg. reabordéz, 3 sg. şi pl. reabordeáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sabordáj s. n., pl. sabordáje

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

SABORDÁJ ~e n. Operaţie de scufundare intenţionată a unei nave pentru a nu fi capturată de inamic. /<fr. sabordage

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABORDÁRE s.f. Acţiunea de a aborda şi rezultatul ei; acostare; abordaj. [< aborda].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SABORDÁJ s.n. Sabordare. [< fr. sabordage].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

REABORDÁ vb. tr. a aborda din nou o problemă, pentru a o aprofunda, a o lămuri. (< fr. réaborder)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SABORDÁJ s. n. 1. sabordare. 2. găurire a corpului unei nave scufundate pentru a scoate încărcătura la suprafaţă. (< fr. sabordage)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

abordare din interiorul unui fenomen

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

abordare

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ABORDÁBIL, -Ă, abordabili, -e, adj. Care poate fi abordat; p.ext. accesibil. – Din fr. abordable.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

abordábil, -ă adj. care poate fi abordat; accesibil. (< fr. abordable)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SABORDÁRE, sabordări, s.f. Acţiunea de a saborda şi rezultatul ei; sabordaj. – V. saborda.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

REABORDÁT, -Ă, reabordaţi, -te, adj. (Despre probleme, situaţii, teorii) Care a fost abordat din nou (pentru aprofundare). [Pr.: re-a-] – V. reaborda.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

Abordabil ≠ inabordabil, inaccesibil, neabordabil, inacostabil

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SABORDÁRE s. v. sabordaj.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ABORDÁBIL adj. v. accesibil.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

abordábil adj. m., pl. abordábili; f. sg. abordábilă, pl. abordábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sabordáre s. f., g.-d. art. sabordării; pl. sabordări

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ABORDÁBIL ~ă (~i, ~e) 1) Care poate fi abordat. 2) Care este accesibil. /<fr. abordable

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABORDÁBIL, -Ă adj. Care poate fi abordat; accesibil. [Cf. fr. abordable, it. abbordabile].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SABORDARE s.f. Acţiunea de a saborda şi rezultatul ei; sabordaj. [< saborda].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

REABORDÁRE, reabordări, s.f. Acţiunea de a reaborda. [Pr.: re-a-] – V. reaborda.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

reabordáre s. f., g.-d. art. reabordării

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

INABORDÁBIL, -Ă adj. Inaccesibil; la care nu se poate ajunge. [Cf. fr. inabordable].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

INABORDÁBIL, -Ă, inabordabili, -e, adj. (Livr.) Care nu poate fi abordat; inaccesibil, neabordabil. – Din fr. inabordable.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

NEABORDÁBIL, -Ă, neabordabili, -e, adj. Care nu poate fi abordat; inabordabil; p. ext. inaccesibil. [Pr.: ne-a-] – Ne- + abordabil.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

INABORDÁBIL, -Ă adj. care nu poate fi abordat; inaccesibil. (< fr. inabordable)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

Inabordabil ≠ abordabil

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

NEABORDÁBIL adj. v. inabordabil, inaccesibil, neaccesibil.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

INABORDÁBIL adj. v. inaccesibil.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

INABORDÁBIL adj. v. exagerat, excesiv, exor-bitant, mare, ridicat, scump.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

inabordábil adj. m. (sil. mf. in-) abordabil

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

neabordábil adj. m. (sil. ne-a-), pl. neabordábili; f. sg. neabordábilă, pl. neabordábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

INABORDÁBIL ~ă (~i, ~e) 1) şi fig. Care nu poate fi abordat; de neabordat; inaccesibil. O trecere ~ă. O teorie ~ă. 2) Care depăşeşte cu mult limita normală; extrem de mare; exorbitant. Preţ ~. [Sil. in-a-] /<fr. inabordable

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.
DIC-DEX