Dictionar Roman Explicativ
 
 
Dictionar » Dictionar Roman-Roman » abrac

abrac

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.

abrac

Definitie preluata din dictionarul DEX Online Link

ABRÁC s.n. (Reg.) Grăunţe de ovăz servind ca nutreţ. – Magh. abrak

Dicţionarul limbii române moderne, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, Bucureşti, 1958

JABRÁC, jabraci, s.m. (Reg.) Om de nimic, ticălos. – Din jabră + suf. -ac.

Dicţionarul limbii române moderne, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, Bucureşti, 1958

ZABRÁC s.n. (Înv.) 1. Mustrare aspră; ocară. 2. Încercare grea; primejdie. – Et. nec. Cf. rus. z a b r a k.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ZABRÁC, zabrácuri, s.n. (din sl. zazrakŭ [din zazrjeti = a certa])

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ZABRÁC s. v. admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, morală, mustrare, observaţie, reproş.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

zabrác s. n. (sil. -brac)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

jabracíe s.f. (reg.) faptă rea, mişelie, ticăloşie, potlogărie.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

BRICABRÁC, bricabracuri, s.n. (Franţuzism) Magazin de vechituri; vechituri, lucruri fără valoare, uzate şi demodate. – Din fr. bric-à-brac.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ŞABRÁCĂ s. cioltar, valtrap, (pop.) ţol, (reg.) harşa, ibâncă, japiu, pocladă, pocrovăţ, (înv.) abai. (~ se pune sub şaua calului.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

bricabrác s. n. (sil. -brac), pl. bricabrácuri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

şabrácă s. f. (sil. -bra-), g.-d. art. şabrácei; pl. şabráce

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

BRICABRÁC s. n. (magazin de) vechituri. (< fr. bric- à-brac)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ŞABRÁCĂ s.f. Pătură înflorată care se aşază pe spinarea calului sub şa. [< fr. chabraque, cf. germ. Schabracke].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BRICABRÁC s.n. (Franţuzism) (Magazin de) vechituri, lucruri fără valoare, uzate şi demodate. [< fr. bric-à-brac].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ŞABRÁCĂ s. f. pătură înflorată care se aşază pe spinarea calului sub şa. (< germ. Schabracke, fr. chabraque)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

!bric-à-brác (fr.) /bricabrác s.n.

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

abracadábra interj. cuvânt cabalistic căruia ocultiştii, gnosticii etc. îi atribuiau puterea magică de a vindeca anumite boli. (< fr., fr. abracadabra)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABRACADÁBRA subst. Cuvânt cabalistic căruia obscurantiştii îi atribuiau puterea magică de a realiza un lucru supranatural. – Din fr., it. abracadabra.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

abracadábra interj. (sil. -bra)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ABRACADÁBRA f. 1) Cuvânt cabalistic căruia i se atribuie putere magică. 2) Îngrămădire de cuvinte fără sens. [Sil. a-bra-] /<fr., it. abracadabra

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABRACADÁBRA interj. Cuvânt cabalistic căruia ocultiştii, gnosticii etc. îi atribuiau puterea magică de a vindeca anumite boli. (< fr., fr. abracadabra)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABRACADÁBRA s.n. Cuvânt cabalistic căruia obscurantiştii îi atribuiau puterea magică de a vindeca anumite boli. [< fr., it. abracadabra].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CONTRABRACÁJ, contrabracaje, s.n. (Auto) V. contrabracare. – Cf. fr. contrebraquage.

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

ABRACADABRÁNT, -Ă, abracadabranţi, -te, adj. (Rar) Cu totul neobişnuit; ciudat, bizar; încâlcit. – Din fr. abracadabrant.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

abracadabránt, -ă adj. surprinzător; ciudat, bizar. (< fr. abracadabrant)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABRACADABRÁNT adj. v. bizar, ciudat, curios, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, inexplicabil, insolit, năstruşnic, neobişnuit, original, paradoxal, singular, straniu.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

abracadabránt adj. m. (sil. a-bra-, -brant), pl. abracadabránţi; f. sg. abracadabrántă, pl. abracadabránte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

CONTRABRACÁRE, contrabracări, s.f. (Auto) Manevră folosită în special de piloţii de curse, prin care roţile directoare sunt virate în aceeaşi parte spre care a derapat spatele automobilului, cu scopul redresării rapide a traiectoriei acestuia. (cf. contrabracaj)

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

ABRACADABRÁNT, -Ă adj. (Rar) Surprinzător, extraordinar; ciudat, bizar. [< fr. abracadabrant].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.
DIC-DEX