Dictionar Roman Explicativ
 
 
Dictionar » Dictionar Roman-Roman » abrevia

abrevia

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.

abrevia

Definitie preluata din dictionarul DEX Online Link

ABREVIÁ, abreviez, vb. I. Tranz. A prescurta (în scris sau în vorbire), un cuvânt, un titlu etc.; a nota ceva printr-un simbol, printr-o siglă. [Pr.: -vi-a] – Din lat., it. abbreviare.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

abreviá vb. tr. a prescurta (un cuvânt, un titlu etc.). (< lat. abbreviare)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABREVIÁ vb. a prescurta, a scurta. (A ~ numele unei instituţii.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

abreviá vb. (sil. -bre-vi-a), ind. prez. 1 sg. abreviéz, 3 sg. şi pl. abreviáză, 1 pl. abreviém (sil. -vi-em), 2 pl. abreviáţi; conj. prez. 3 sg. şi pl. abreviéze; ger. abreviínd (sil. -vi-ind)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

A ABREVI//Á ~éz tranz. (cuvinte, expresii) A face mai scurt prin reducerea numărului de litere sau de silabe; a prescurta. [Sil. a-bre-vi-a] /<lat., it. abbreviare

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABREVIÁ vb. I. tr. A prescurta; a exprima ceva printr-un simbol, printr-o prescurtare. [Pron. -vi-a, p.i. -iez, 3,6 -iază, 4 -iem, 5 -iaţi, ger. -iind. / < lat. abbreviare, cf. it. abbreviare].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABREVIÁT, -Ă, abreviaţi, -te, adj. (Despre cuvinte, titluri etc.) Care a fost prescurtat. [Pr.: -vi-at] – V. abrevia.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ABREVIÁT adj. prescurtat, scurtat. (Cuvinte ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

abreviatív, -ă adj. care indică o abreviere. (< fr. abréviatif)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABREVIATÍV, -Ă, abreviativi, -e, adj. Care indică o prescurtare, care abreviază. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. abréviatif.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

abreviatór s. m. cel care abreviază scrierile unui autor. (< fr. abréviateur, lat. abbreviator)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABREVIATÓR, abreviatori, s.m. 1. Funcţionar al cancelariei papale. 2. Persoană care prelucrează restrângând sau care rezumă scrierile unui autor. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. abréviateur.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

abreviatív adj. m. (sil. -bre-vi-a-), pl. abreviatívi; f. sg. abreviatívă, pl. abreviatíve

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abreviatór s. m. (sil. -bre-vi-a-), pl. abreviatóri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ABREVIATÍV ~ă (~i, ~e) Care marchează o abreviere. Semne ~e. /<it. abbreviativo, fr. abréviatif

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABREVIATÍV, -Ă adj. Care marchează o abreviere. [Cf. it. abbreviativo, fr. abréviatif].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABREVIATÓR s.m. 1. Funcţionar al cancelariei papale. 2. Cel care prelucrează restrângând sau care rezumă scrierile unui autor. [Cf. lat. abbreviator, fr. abréviateur].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

abreviáţie s. f. abreviere. (< fr. abréviation, lat. abbreviatio)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABREVIÁŢIE, abreviaţii, s.f. Abreviere. [Pr.: -vi-a-. – Var.: abreviaţiúne s.f.] – Din lat. abbreviatio, -onis, fr. apreviation.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ABREVIÁŢIE s. v. abreviere.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

abreviáţie s. f. (sil. -bre-vi-a-ţi-e), art. abreviáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. abreviáţiei; pl. abreviáţii, art. abreviáţiile (sil. -ţi-i-)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ABREVIÁŢIE s.f. Abreviere. [Gen. -iei, var. abreviaţiune s.f. / cf. lat. abbreviatio, it. abbreviazione, fr. abréviation].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

1)Abreviaţie numismatică folosită la unele monede romane 2)Amalgamaţi, în vechea chimie Sursa Îndreptar rebusist de Dr.N.Andrei

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ABREVIAŢIÚNE s.f. v. abreviaţie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ABREVIAŢIÚNE s.f. v. abreviaţie.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.
DIC-DEX