Dictionar Roman Explicativ
 
 
Dictionar » Dictionar Roman-Roman » abroga

abroga

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.

abroga

Definitie preluata din dictionarul DEX Online Link

abrogá vb. tr. a scoate din vigoare un act normativ. (< lat. abrogare, fr. abroger)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABROGÁ, abróg, vb. I. Tranz. A anula o lege, o dispoziţie oficială. – Din lat. abrogare, fr. abroger.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

A abroga ≠ a valida

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ABROGÁ vb. (JUR.) a anula, a desfiinţa, a infirma, a invalida, a suprima, (pop.) a strica, (înv.) a surpa. (A ~ o lege.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

abrogá vb. (sil. a-bro-; mf. ab-), ind. prez. 1 sg. abróg, 3 sg. şi pl. abrógă, 2 sg. abrógi; conj. prez. 3 sg. şi pl. abróge

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

A ABROGÁ abróg tranz. (legi, ordine, dispoziţii oficiale etc.) A declara nul printr-un ordin; a aboli; a anula; a contramanda; a revoca. [Sil. ab-ro-ga] /<lat. abrogare

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABROGÁ vb. I. tr. A anula, a suprima, a aboli (o lege, un regulament etc.). [< lat. abrogare].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

!abrogá (a~) (a-bro-) vb., ind. prez. 3 abrógă

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

ABROGÁT, -Ă, abrogaţi, -te, adj. (Despre acte, dispoziţii etc.) Anulat. – V. abroga.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ABROGÁT adj. (JUR.) anulat, desfiinţat, invalidat, înlăturat, suprimat. (Convenţie ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ABROGÁRE, abrogări, s.f. Acţiunea de a abroga. – V. abroga.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

Abrogare ≠ validare

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ABROGÁRE s. (JUR.) abrogaţie, anulare, desfiinţare, infirmare, invalidare, suprimare. (~ unui act normativ.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

abrogáre s. f. (sil. mf. ab-), g.-d. art. abrogării; pl. abrogări

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ABROGÁRE s.f. Acţiunea de a abroga; abrogaţie. [< abroga].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

!abrogáre (a-bro-) s. f., g.-d. art. abrogắrii; p. abrogắri

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

abrogatív, -ă adj. care abrogă. (< fr. abrogatif)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

abrogatív adj. m., pl. abrogatívi; f. sg. abrogatívă, pl. abrogatíve

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ABROGATÍV, -Ă adj. Care urmăreşte abrogarea (a ceva). [< fr. abrogatif].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

abrogáţie s. f. abrogare. (< fr. abrogation, lat. abrogatio)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABROGÁŢIE, abrogaţii, s.f. Anulare, suprimare a unei legi, a unui act normativ etc. – Din lat. abrogatio, fr. abrogation.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ABROGÁŢIE s. v. abrogare.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

abrogáţie s. f. (sil. -ţi-e; mf. ab-), art. abrogáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. abrogáţiei; pl. abrogáţii, art. abrogáţiile (sil. -ţi-i-)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ABROGÁŢIE s.f. (Jur.) Anulare, suprimare (a unei legi, a unui regulament etc.); abrogare. [Cf. lat. abrogatio, fr. abrogation].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

!abrogáţie (înv.) (a-bro-, -ţi-e) s. f., art. abrogáţia (-ţi-a), g.-d. art. abrogáţiei; pl. abrogáţii, art. abrogáţiile (-ţi-i-)

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

AUTOABROGÁRE, autoabrogări, s.f. (Jur.) Abrogare a unei legi la termenul fixat în prevederile ei. [Pr.: a-u-to-a-] – Auto1- + abrogare.

Supliment DEX, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, 1988

autoabrogáre s. f. (sil. a-u-to-a ) → abrogare

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

AUTOABROGÁRE s. f. abrogare a unei legi la termenul fixat în prevederile ei. (< auto1- + abrogare)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.
DIC-DEX