Dictionar Roman Explicativ
 
 
Dictionar » Dictionar Roman-Roman » abrogare

abrogare

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.

abrogare

Definitie preluata din dictionarul DEX Online Link

ABROGÁRE, abrogări, s.f. Acţiunea de a abroga. – V. abroga.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

Abrogare ≠ validare

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ABROGÁRE s. (JUR.) abrogaţie, anulare, desfiinţare, infirmare, invalidare, suprimare. (~ unui act normativ.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

abrogáre s. f. (sil. mf. ab-), g.-d. art. abrogării; pl. abrogări

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ABROGÁRE s.f. Acţiunea de a abroga; abrogaţie. [< abroga].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

!abrogáre (a-bro-) s. f., g.-d. art. abrogắrii; p. abrogắri

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

AUTOABROGÁRE, autoabrogări, s.f. (Jur.) Abrogare a unei legi la termenul fixat în prevederile ei. [Pr.: a-u-to-a-] – Auto1- + abrogare.

Supliment DEX, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, 1988

autoabrogáre s. f. (sil. a-u-to-a ) → abrogare

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

AUTOABROGÁRE s. f. abrogare a unei legi la termenul fixat în prevederile ei. (< auto1- + abrogare)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.
DIC-DEX