Dictionar Roman Explicativ
 
 
Dictionar » Dictionar Roman-Roman » abrupt

abrupt

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.

abrupt

Definitie preluata din dictionarul DEX Online Link

ABRÚPT, -Ă, abrupţi, -te, adj. 1. (Despre povârnişuri, prăpăstii etc.) Cu pantă repede, greu accesibil; accidentat, prăpăstios. 2. Fig. (Despre stil) Fără legătură, inegal. 3. (Despre un organ) Târâtor, repent. – Din fr. abrupt, lat. abruptus.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

abrúpt, -ă I. adj. 1. (despre un teren) foarte înclinat; accidentat, prăpăstios. 2. (despre stil) alcătuit din elemente contrastante; inegal. 3. (bot.; despre un organ) terminat brusc. II. s. n. formă de relief abruptă (I, 1). (< fr. abrupt, lat. abruptus)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

Abrupt ≠ domol, lin

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ABRÚPT adj. 1. drept, perpendicular, pieptiş, pieziş, prăpăstios, priporos, râpos, vertical, (rar) prăpăstuit, priporât, (pop.) oblu, (reg.) ponciş, prăvălat, prăvălatic, râpit, râpuros, ţărmuros, (prin Transilv.) priporiu, (prin Bucov.) pripos, (înv.) măluros, străminos. (Peretele ~ al muntelui.) 2. repede. (Un traseu ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

abrúpt adj. m. (sil. mf. ab-), pl. abrúpţi; f. sg. abrúptă, pl. abrúpte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ABRÚP//T ~tă (~ţi, ~te) 1) (despre maluri, povârnişuri) Care este în pantă foarte înclinată; aproape vertical. 2) fig. (despre stil) Care nu are legătură între idei. [Sil. ab-rupt] /<lat. abruptus, fr. abrupt

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABRÚPT, -Ă adj. 1. (Despre povârnişuri) Cu pantă foarte înclinată; accidentat, prăpăstios. 2. (Despre stil) Fără legătură; aspru; inegal. 3. (Bot.; despre un organ) Repent, târâtor. // s.n. (Geol.) Orizont (3) [în DN] dur de gresii şi calcare, cu înclinare foarte mare, în regiunile cu climă aridă. [Cf. lat. abruptus, fr. abrupt].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

!abrúpt1 (a-brupt) adj. m., pl. abrúpţi; f. abrúptă, pl. abrúpte

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

*abrúpt2 (a-brupt) s. n., pl. abrúpturi

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

ABRÚPTO v. .

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

EX ABRUPTO loc. adv. Dintr-o dată, brusc, pe nepregătite, [Pr.: ecsabrúpto] – Loc. lat.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

EX ABRÚPTO loc. adv. dintr-o dată, brusc, pe nepregătite. (< lat. ex abrupto)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

EX ABRÚPTO loc.adv. dintr-o dată, brusc, pe nepregătite. [< lat. ex abrupto].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.
DIC-DEX