Dictionar Roman Explicativ
 
 
Dictionar » Dictionar Roman-Roman » abrutiza

abrutiza

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.

abrutiza

Definitie preluata din dictionarul DEX Online Link

ABRUTIZÁ, abrutizez, vb. I. Tranz. şi refl. A face să-şi piardă sau a-şi pierde însuşirile morale, specific umane; a deveni sau a face să devină insensibil, asemănător cu un animal, cu o brută; a (se) îndobitoci, a (se) dezumaniza. – După fr. abrutir.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

abrutizá vb. tr., refl. a face să-şi piardă, a-şi pierde însuşirile umane; a (se) îndobitoci; a (se) dezumaniza. (după fr. abrutir)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

A (se) abrutiza ≠ a (se) civiliza, a (se) înnobila

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ABRUTIZÁ vb. a (se) animaliza, a (se) dezumaniza, a se îndobitoci. (Băutura l-a ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

abrutizá vb. (sil. -bru-), ind. prez. 1 sg. abrutizéz; 2 sg. abrutizézi, 3 sg. şi pl. abrutizeáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

A SE ABRUTIZ//Á mă ~éz intranz. A se transforma în brută; a-şi pierde însuşirile umane şi morale. [Sil. a-bru-] /<fr. abrutir

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A ABRUTIZ//Á ~éz tranz. A face să se abrutizeze. /<fr. abrutir

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABRUTIZÁ vb. I. tr., refl. A-şi pierde sau a face să-şi piardă însuşirile umane, devenind asemănător unui animal; a (se) îndobitoci. [< fr. abrutir].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABRUTIZÁT, -Ă, abrutizaţi, -te, adj. (Care a devenit) insensibil, care şi-a pierdut însuşirile morale, specific umane; insensibil, brutal. – V. abrutiza.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ABRUTIZÁT adj. animalizat, dezumanizat, îndobitocit.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ABRUTIZÁT, -Ă adj. Care şi-a pierdut însuşirile morale, specific umane; insensibil; brutal. [< abrutiza].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

abrutizánt, -ă adj. care abrutizează. (< fr. abrutissant)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABRUTIZÁNT, -Ă, abrutizanţi, -te, adj. Care abrutizează. – Din fr. abrutissant.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ABRUTIZÁRE, abrutizări, s.f. Acţiunea de a (se) abrutiza. – V. abrutiza.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

Abrutizare ≠ înnobilare

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ABRUTIZÁRE s. animalizare, dezumanizare, îndobitocire.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

abrutizánt adj. m. (sil. -bru-), pl. abrutizánţi; f. sg. abrutizántă, pl. abrutizánte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abrutizáre s. f. (sil. -bru-), g.-d. art. abrutizării; pl. abrutizări

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ABRUTIZÁN//T ~tă (~ţi, ~te) Care abrutizează. /<fr. abrutissant

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABRUTIZÁRE s.f. Acţiunea de a (se) abrutiza şi rezultatul ei; îndobitocire. [< abrutiza].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABRUTIZÁNT, -Ă adj. Care abrutizează. [Cf. fr. abrutissant].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.
DIC-DEX