Dictionar Roman Explicativ
 
 
Dictionar » Dictionar Roman-Roman » absent

absent

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.

absent

Definitie preluata din dictionarul DEX Online Link

ABSÉNT, -Ă, absenţi, -te, adj. 1. Care nu e de faţă, care lipseşte. 2. Fig. Care nu este atent la ce se petrece în jurul lui; distrat. – Din fr. absent, lat. absens, -ntis.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

absént, -ă adj. 1. care lipseşte de undeva. 2. (fig.) distrat; preocupat. (< fr. absent, lat. absens)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

Absent ≠ atent, omniprezent, prezent

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ABSÉNT adj. 1. lipsă. (A fost ~ la apel.) 2. v. distrat. 3. (fig.) pierdut. (O privire ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

absént adj. m., pl. absénţi; f. sg. abséntă, pl. absénte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ABSÉN//T ~tă (~ţi, ~te) 1) Care lipseşte. 2) fig. Care este dus pe gânduri; distrat. Privire ~tă. /<fr. absent, lat. absens, ~ntis

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABSÉNT, -tă adj. Care lipseste. -Din fr. Absent

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ABSÉNT, -Ă adj. 1. Care lipseşte, care nu este prezent. 2. (Fig.) Distrat; indiferent; preocupat. [< fr. absent, cf. lat. absens].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

absént (abséntă), adj. – Care lipseşte. < Fr. absent. – Der. (din fr.) a absenta, vb.; absenţă, s.f.; absenteism, s.n.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ABSENTÁ, absentez, vb. I. Intranz. (Despre persoane) A lipsi dintr-un loc (unde ar fi trebuit să se găsească), a nu fi de faţă. – Din fr. (s')absenter, lat. absentare.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

absentá vb. I. intr. a lipsi, a fi absent. II. refl. a se îndepărta, a se separa de sine. (< fr. absenter, lat. absentare)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

A absenta ≠ a asista, a se afla

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ABSENTÁ vb. a lipsi. (~ de la şcoală.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

absentá vb., ind. prez. 1 sg. absentéz, 3 sg. şi pl. absenteáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

A ABSENT//Á ~éz intranz. A fi absent; a lipsi. ~ nemotivat. /<lat. absentare, fr. [s']absenter

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABSENTÁ vb. I. intr. A lipsi de undeva (unde trebuia să fie). [P.i. -tez. / < fr. absenter, cf. lat. absentare].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

Absentare ≠ aflare, asistare

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

absentáre s. f., pl. absentări

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

absenteísm s. f. 1. absenţă frecventă şi nemotivată dintr-un loc de muncă. 2. mod de exploatare a pământului printr-un intermediar. 3. neparticiparea la alegeri sau la şedinţe politice. ♢ ~ parlamentar = practică folosită de deputaţii opoziţiei constând în neparticiparea la sesiunile parlamentului, pentru întârzierea sau blocarea adoptării unor legi. (< fr. absentéisme, engl. absenteeism)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABSENTEÍSM s.n. 1. Absenţă îndelungată a deţinătorului unei proprietăţi funciare, pe care o exploatează printr-un intermediar. 2. Absenteism parlamentar = practică folosită mai ales de deputaţii aflaţi în opoziţie, constând în neparticiparea la sesiunile parlamentului, cu scopul de a întârzia sau de a împiedica adoptarea unor legi. – Din fr. absentéisme.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

absenteíst, -ă adj., s.m. f. (cel) care practică absenteismul. (< fr. absentéiste)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABSENTEÍST, -Ă, absenteişti, -ste, adj., s.m. şi f. (Persoană) care trăia în strainătate, administrându-şi bunurile prin intermediari. – Din fr. absentéiste.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

absenteísm s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

absenteíst adj. m., s. m., pl. absenteíşti; f. sg. absenteístă, pl. absenteíste

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ABSENTEÍSM n. 1) Exploatare a unei proprietăţi funciare de un intermediar în timpul absenţei îndelungate a proprietarului. 2) Absenţă frecventă dintr-un loc (de muncă). /<fr. absentéisme

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABSENTEÍ//ST ~şti m. Proprietar care îşi administrează proprietatea funciară printr-un intermediar. /<fr. absentéiste

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABSENTEÍSM s.n. 1. Exploatare a pământului pe care o făcea proprietarul printr-un intermediar, el ţinându-se departe de proprietatea sa. 2. (Psih.) Lipsă de asiduitate în muncă; comportament al celui care este adesea absent. [< fr. absentéisme].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABSENTEÍST, -Ă adj., s.m. şi f. 1. (Proprietar funciar) care îşi exploatează pământul printr-un intermediar. 2. (Persoană) cu înclinaţii spre absenteism (2) [în DN]. [< fr. absentéiste].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.
DIC-DEX