| Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou. | |||||||||||||||||||||||||||||||
| Toate | A | Ă | Â | B | C | D | E | F | G | H | I | Î | J | K | L | M | N | O | P | Q | R | S | Ş | T | Ţ | U | V | W | X | Y | Z |
absenteist
Definitie preluata din dictionarul DEX Online Link
absenteíst, -ă adj., s.m. f. (cel) care practică absenteismul. (< fr. absentéiste)
Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000
ABSENTEÍST, -Ă, absenteişti, -ste, adj., s.m. şi f. (Persoană) care trăia în strainătate, administrându-şi bunurile prin intermediari. – Din fr. absentéiste.
Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998
absenteíst adj. m., s. m., pl. absenteíşti; f. sg. absenteístă, pl. absenteíste
Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002
ABSENTEÍ//ST ~şti m. Proprietar care îşi administrează proprietatea funciară printr-un intermediar. /<fr. absentéiste
Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002
ABSENTEÍST, -Ă adj., s.m. şi f. 1. (Proprietar funciar) care îşi exploatează pământul printr-un intermediar. 2. (Persoană) cu înclinaţii spre absenteism (2) [în DN]. [< fr. absentéiste].
Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986
| Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou. | |||||||||||||||||||||||||||||||
| Toate | A | Ă | Â | B | C | D | E | F | G | H | I | Î | J | K | L | M | N | O | P | Q | R | S | Ş | T | Ţ | U | V | W | X | Y | Z |
