Dictionar Roman Explicativ
 
 
Dictionar » Dictionar Roman-Roman » absint

absint

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.

absint

Definitie preluata din dictionarul DEX Online Link

absínt s. n. 1. plantă amară şi aromatică, cu esenţă toxică; pelin. 2. băutură alcoolică, tare, verzuie, preparată din absint (1). (< fr. absinthe, lat. absinthium)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABSÍNT, absinturi, s.n. Băutură alcoolică tare, de culoare verde, cu gust amar, preparată cu uleiuri eterice de pelin, anason şi alte plante aromatice. – Din fr. absinthe.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

absínt s. n., pl. absínturi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ABSÍNT ~uri n. Băutură alcoolică preparată din pelin, anason şi alte plante aromatice. /<fr. absinthe

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABSÍNT s.n. 1. (Bot.) Plantă amară şi aromatică, care conţine o esenţă tonică. 2. Băutură alcoolică tare, verzuie, preparată din această plantă sau din pelin, chimen şi alte plante aromatice. [< fr. absinthe, cf. lat. absinthium, gr. absinthion].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

absintísm s. n. intoxicaţie cu absint. (< fr. absinthisme)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

absintísm s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ABSINTÍSM s.n. Intoxicaţie cu absint. [< fr. absinthisme].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

absintínă s. f. substanţă specifică din frunze de absint. (< fr. absinthin)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

absintínă s. f., pl. absintíne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

absintomaníe s. f., g.-d. art. absintomaníei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.
DIC-DEX