Dictionar Roman Explicativ
 
 
Dictionar » Dictionar Roman-Roman » absoluţiune

absoluţiune

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.

absoluţiune

Definitie preluata din dictionarul DEX Online Link

ABSOLUŢIÚNE, absoluţiuni, s.f. 1. Iertare de pedeapsă a unui acuzat când faptul imputat nu este prevăzut de lege sau când săvârşirea lui a fost justificată. 2. Iertare a păcatelor, dată de obicei de papă2. [Pr.: -ţi-u-] – Din fr. absolution, lat. absolutio, -onis.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

absoluţiúne s. f. 1. absolvire (2). 2. iertare a păcatelor (de către papă). (< fr. absolution, lat. absolutio)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

absoluţiúne s. f. (sil. -ţi-u-), g.-d. art. absoluţiúnii; pl. absoluţiúni

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ABSOLUŢIÚN//E ~i f. 1) Iertare de pedeapsă a unui acuzat. 2) Iertare a păcatelor (de către preot). /<lat. absolutio, ~onis

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABSOLUŢIÚNE s.f. 1. Scutire, iertare de pedeapsă a unui acuzat când faptul imputabil nu este prevăzut de lege sau când săvârşirea lui a fost justificată. 2. Iertare a păcatelor (dată de obicei de către papă). [Pron. -ţi-u-. / cf. lat. absolutio, fr. absolution].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.
DIC-DEX