Dictionar Roman Explicativ
 
 
Dictionar » Dictionar Roman-Roman » absolvenţă

absolvenţă

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.

absolvenţă

Definitie preluata din dictionarul DEX Online Link

ABSOLVÉNŢĂ, absolvenţe, s.f. Terminare a unui ciclu sau a unei forme de învăţământ; absolvire. – Din absolvent.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

absolvénţă s. f. absolvire (1). (< absolvent + -enţă)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABSOLVÉNŢĂ s. v. absolvire.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

absolvénţă s. f., pl. absolvénţe

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ABSOLVÉNŢĂ s.f. Terminare a unei forme de învăţământ; absolvire. [< absolvent].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.
DIC-DEX