Dictionar Roman Explicativ
 
 
Dictionar » Dictionar Roman-Roman » abuli

abuli

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.

abuli

Definitie preluata din dictionarul DEX Online Link

abuli, abulesc v.t. (ţig.) a aduce (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

abúlic, -ă adj., s.m. f. (suferind) de abulie. (< fr. aboulique)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABÚLIC, -Ă, abulici, -ce, adj., s.m. şi f. (Persoană) care suferă de abulie. – Din fr. aboulique.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

abulíe s. f. 1. boală psihică manifestată prin pierderea sau slăbirea voinţei. 2. (fig.) inerţie. (< fr. aboulie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABULÍE, abulii, s.f. Boală psihică caracterizată prin lipsa mai mult sau mai puţin pronunţată a voinţei; nehotărâre, inerţie. – Din fr. aboulie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

abúlic adj. m., s. m., pl. abúlici; f. sg. abúlică, pl. abúlice

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

abulíe s. f., art. abulía, g.-d. art. abulíei; pl. abulíi, art. abulíile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ABULÍE f. Lipsă de voinţă manifestată în unele boli psihice; nehotărâre. [G.-D. abuliei] /<fr. aboulie

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABÚLIC, -Ă adj., s.m. şi f. (Bolnav) care suferă de abulie. [< fr. aboulique].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ABULÍE s.f. (Med.) Simptom psihic caracterizat prin lipsă de voinţă, inerţie, nehotărâre. [Gen. -iei. / < fr. aboulie, cf. gr. a – fără, boule – voinţă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

FABULÍST, -Ă, fabulişti, -ste, s.m. şi f. Autor de fabule. – Din fr. fabuliste.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

FABULÍST, -Ă s. m. f. autor de fabule (1). (< fr. fabuliste)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

fabulíst s. m., pl. fabulíşti

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

FABULÍ//ST ~stă (~şti, ~ste) m. şi f. Autor de fabule. /<fr. fabuliste

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

FABULÍST, -Ă s.m. şi f. Autor de fabule. [Cf. fr. fabuliste].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

rabulíst, rabulíşti, s.m. (înv.) persoană care ştie să interpreteze legile în favoarea sa, utilizând tertipuri.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

CABULIPSÍ, cabulipsesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A catadicsi. – Din ngr. kabúleisa.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PARABULÍE, parabulii, s.f. (Med.) Tulburare funcţională la psihopaţi, manifestată prin scăderea activităţii voluntare. – Din fr. paraboulie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CABULIPSÍ vb. v. binevoi.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

cabulipsí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cabulipsésc, imperf. 3 sg. cabulipseá; conj. prez. 3 sg. şi pl. cabulipseáscă

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

parabulíe s. f., pl. parabulíi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sabulícol adj. m., pl. sabulícoli; f. sg. sabulícolă, pl. sabulícole

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

PARABULÍE s.f. (Med.) Tulburare funcţională la psihopaţi şi schizofrenici, manifestată prin slăbirea activităţii voluntare. [Gen. -iei. / < fr. paraboulie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PARABULÍE s. f. tulburare funcţională la psihopaţi şi schizofrenici, manifestată prin slăbirea activităţii voluntare. (< fr. paraboulie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

FABULÍSTIC, -Ă, fabulistici, -ce, adj. De fabulă; de fabulist. – Fabulist + suf. -ic.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

fabulístă s. f., pl. fabulíste

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

fabulístic adj. m., pl. fabulístici; f. sg. fabulístică, pl. fabulístice

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

FABULÍSTIC, -Ă adj. De fabulist; propriu fabulei. [< fabulă + -istic].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BARABÚLIŞTE, barabulişti, s.f. (Reg.) Ogor cultivat cu cartofi. – Barabulă + suf. -işte.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

barabúlişte s. f., g.-d. art. barabúliştii; pl. barabúlişti

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

şandrabulíe, şandrabulíi, s.f. (reg.) casă în care locuiesc ţiganii.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

şandrabulíe, şandrabulíi, s.f. (reg.) casă în care locuiesc ţiganii.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

şandrabulíe, şandrabulíi, s.f. (reg.) casă în care locuiesc ţiganii.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

şandrabulíe, şandrabulíi, s.f. (reg.) casă în care locuiesc ţiganii.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

şandrabulíe, şandrabulíi, s.f. (reg.) casă în care locuiesc ţiganii.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

şandrabulíe, şandrabulíi, s.f. (reg.) casă în care locuiesc ţiganii.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

CONTRABULÍNĂ s. f. (mar.) manevră curentă care serveşte la aducerea de-a lungul vergei a grandeei de cădere. (< fr. contre-buline)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CONTRABULÍNĂ s.f. (Mar.) Manevră curentă care serveşte la aducerea de-a lungul vergei a grandeei de cădere. [< fr. contre-bouline].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACETABULIFÉRE s. n. pl. moluşte cefalopode cu cupule sau ventuze prehensile. (< fr. acétabulifères)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.
DIC-DEX