Dictionar Roman Explicativ
 
 
Dictionar » Dictionar Roman-Roman » abundenţă

abundenţă

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.

abundenţă

Definitie preluata din dictionarul DEX Online Link

abundénţă s. f. cantitate mare, belşug; bogăţie. ♢ cornul ĕi = corn cu fructe şi flori, simbol al belşugului. (după fr. abondance, lat. abundantia)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABUNDÉNŢĂ s.f. Cantitate mare, belşug, bogăţie, prisos. ♢ Loc. adv. Din abundenţă = mult, în cantitate mare. – Din fr. abondance, lat. abundantia.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

Abundenţă ≠ mizerie, sărăcie

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ABUNDÉNŢĂ s. v. belşug.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

abundénţă s. f., g.-d. art. abundénţei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ABUNDÉNŢ//Ă f. Cantitate mare de bunuri care întrece mult necesităţile obişnuite; belşug; îndestulare; bogăţie. Din ~. [G.-D. abundenţei] /<lat. abundentia, fr. abondance

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABUNDÉNŢĂ s.f. Belşug, bogăţie. ♦ Din abundenţă = din belşug; mult. [Var. abundanţă s.f. / cf. lat. abundantia, fr. abondance].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SUPRAABUNDÉNŢĂ, supraabundenţe, s.f. Abundenţă foarte mare, neobişnuită; belşug mare. [Pr.: -pra-a-] – Supra- + abundenţă (după fr. surabondance).

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

supraabundénţă s. f. (sil. -pra-), g.-d. art. supraabundénţei; pl. supraabundénţe

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

SUPRAABUNDÉNŢĂ f. Abundenţă mai mare decât cea obişnuită; abundenţă excesivă; suprabelşug. /supra- + abundenţă

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SUPRAABUNDÉNŢĂ s.f. Abundenţă mare; belşug. [Pron. -pra-a-. / după fr. surabondance].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SUPRAABUNDÉNŢĂ s. f. abundenţă mare; belşug. (după fr. surabondance)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.
DIC-DEX