Dictionar Roman Explicativ
 
 
Dictionar » Dictionar Roman-Roman » aburit

aburit

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.

aburit

Definitie preluata din dictionarul DEX Online Link

ABURÍT, -Ă, aburiţi, -te, adj. Acoperit cu aburi (1); care scoate, din care ies aburi. ♦ Fig. Aprins la faţă; înroşit; înfierbântat (de supărare). – V. aburi.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ABURÍT adj. (fig.) brumat. (Un pahar ~ cu apă rece.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

aburit, -ă aburiţi, -te adj. 1. aprins la faţă roşu (de băutură sau de supărare) 2. păcălit, fraierit (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

DEZABURITÓR, dezaburitoare, s.n. Instalaţie împotriva aburirii geamurilor la autoturisme. – Dezaburi + suf. -tor.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

dezaburitór s. n., pl. dezaburitoáre

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ÎNCHIABURÍT, -Ă, închiaburíţi, -te, adj. Devenit chiabur; îmbogăţit. [Casele] amândouă cu stăpânii gospodăriţi şi închiaburiţi. GALAN, Z.R. 89.

Dicţionarul limbii române literare contemporane, Colectiv, Editura Academiei Republicii Populare Române, 1955-1957

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.
DIC-DEX