Dictionar Roman Explicativ
 
 
Dictionar » Dictionar Roman-Roman » abuza

abuza

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.

abuza

Definitie preluata din dictionarul DEX Online Link

ABUZÁ, abuzez, vb. I. Intranz. 1. A uza de ceva în mod exagerat; a face abuz (1). 2. A comite ilegalităţi, nedreptăţi, profitând de o situaţie, de un titlu sau de putere. – Din fr. abuser.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

abuzá vb. intr. 1. a face abuz (1) de ceva. 2. a comite un abuz (2). (< fr. abuser)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

abuzá vb., ind. prez. 1 sg. abuzéz; 2 sg. abuzézi, 3 sg. şi pl. abuzeáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

A ABUZ//Á ~éz intranz. 1) A face abuz; a folosi cu exces. 2) A comite un abuz. /<fr. abuser

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ABUZÁ vb. I. intr. 1. A folosi ceva excesiv, fără măsură. 2. A comite nedreptăţi, incorectitudini profitând de o anumită situaţie. [< fr. abuser].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

DEZABUZÁ, dezabuzez, vb. I. Tranz. şi refl. A face să devină sau a deveni blazat, dezamăgit. – Din fr. désabuser.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DEZABUZÁ vb. tr., refl. a face să devină, a deveni blazat. (< fr. désabuser)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

DEZABUZÁ vb. v. blaza.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

dezabuzá vb., ind. prez.1 sg. dezabuzéz, 3 sg. şi pl. dezabuzeáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

DESABUZÁ vb. I. v. dezabuza.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

DEZABUZÁ vb. I. tr., refl. (Franţuzism) A-şi recunoaşte greşeala, a reveni asupra unei false opinii. ♦ A dezamăgi. ♦ A-i arăta cuiva că se înşeală. [Var. desabuza vb. I. / < fr. désabuser].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

DEZABUZÁT, -Ă adj. dezamăgit. (< fr. désabusé)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

DEZABUZÁT adj. v. blazat.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DESABUZÁT, -Ă adj. v. dezabuzat.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

DEZABUZÁT, -Ă adj. (Franţuzism) Dezamăgit; amărât, scârbit. [Var. desabuzat, -ă adj. / cf. fr. désabusé].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

dezabuzáre s. f., pl. dezabuzări

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

DESABUZÁRE s.f. v. dezabuzare.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

DEZABUZÁRE s.f. (Franţuzism) Acţiunea de a (se) dezabuza şi rezultatul ei; dezamăgire; amărăciune. [Var. desabuzare s.f. / < dezabuza].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.
DIC-DEX