Dictionar Roman Explicativ
 
 
Dictionar » Dictionar Roman-Roman » acana

acana

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.

acana

Definitie preluata din dictionarul DEX Online Link

ACANÁ adv. V. hacana.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

acaná adv. (ţig.) 1. aiurea, într-o parte 2. pe unde nu se cuvine (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

HACANÁ adv. (Arg.; la comparativ) Mai la o parte, în lături. [Var.: acaná adv.] – Din ţig. hacana.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

JACÁNA s. f. fazan de apă din America Centrală, având la îndoitura aripii un piepten cornos. (< lat. iacana)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

hacaná adv.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

hácana adv. – 1. Mai la o parte. – 2. Neobişnuit, rar. Ţig. akana „acum” (Graur 157; Juilland 166).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

bacanál adj. m., pl. bacanáli; f. sg. bacanálă, pl. bacanále

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

BACANÁL, -Ă I. adj. 1. de bacanală. 2. (fig.) orgiastic. II. s. f. 1. sărbătoare cu muzică şi dansuri, la romani, în cinstea zeului Bacus. 2. (fig.) petrecere zgomotoasă; orgie. 3. piesă instrumentală sau orchestrală, din perioada clasică şi romantică, cu ritm alert, punctat, cu o factură acordică şi sonoritate amplă. (<fr. bacchanal/e/, lat. bacchanalia)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

BACANÁLĂ, bacanale, s.f. (La pl.) Sărbătoare la romani, cu dansuri, jocuri şi petreceri licenţioase închinate lui Bachus, zeul vinului. ♢ Fig. (şi la sg.) Petrecere zgomotoasă şi destrăbălată. – Din fr. bacchanale, lat. Bacchanalia.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BACANÁLĂ s. v. desfrâu, dezmăţ, orgie.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

bacanálă s. f., g.-d. art. bacanálei; pl. bacanále

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

BACANÁL//Ă ~e f. mai ales la pl. 1) (în Roma antică) Sărbătoare cu dansuri şi jocuri, închinată zeului vinului Bachus. 2) fig. Petrecere zgomotoasă şi indecentă; orgie; saturnalii. [G.-D. bacanalei] /<lat. Bacchanalia, fr. bacchanale

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

BACANÁLĂ s.f. (La pl.) Sărbătoare în cinstea lui Bachus. ♦ (Fig.) Petrecere zgomotoasă; orgie; desfrânare, destrăbălare. [< lat. bacchanal < Bachus – zeul vinului la romani, cf. fr. bacchanale].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.
DIC-DEX