Dictionar Roman Explicativ
 
 
Dictionar » Dictionar Roman-Roman » acant

acant

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.

acant

Definitie preluata din dictionarul DEX Online Link

ACÁNT s.m. v. acantă.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACÁNT s.m. v. acantă.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

VACÁNT, -Ă, vacanţi, -te, adj. 1. (Despre posturi, funcţii etc.) Care nu este ocupat de nimeni, fără titular; liber. 2. (Jur.; despre succesiuni) Care este disponibil şi nereclamat de moştenitori. – Din fr. vacant, lat. vacans, -ntis.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

Vacant ≠ ocupat

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

VACÁNT adj. disponibil, liber, neocupat. (Un post ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

vacánt adj. m., pl. vacánţi; f. sg. vacántă, pl. vacánte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ACANTO- Element prim de compunere savantă, cu semnificaţia „spin”. [< fr. acanth(o)-, cf. lat. acanthus, gr. akantha].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

Acante f. = plantă erbacee decorativă cu frunze mari si cu flori albe sau roz grupate în formă de spic; talpa-ursului. <fr. acanthe, lat. acanthus

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ACANT(O)- elem. „spin”. (< fr. acanth/o/-, cf. lat. acanthus, gr. akantha)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

VACÁNT, -Ă adj. 1. Neocupat de nimeni; liber. 2. (Despre o succesiune) Care nu este reclamată de succesori, deşi s-a deschis. [< fr. vacant, cf. lat. vacans].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

VACÁNT, -Ă adj. 1. (despre un post, o funcţie) neocupat; liber. 2. (despre o succesiune) care nu este reclamată de succesori (2). (< fr. vacant, lat. vacans)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACÁNTĂ, acante, s.f. 1. Nume dat mai multor specii de plante erbacee decorative din familia acantaceelor, ale căror frunze mari, penate, uneori spinoase, şi rădăcini sunt folosite în medicină (Acanthus). 2. Ornament arhitectonic caracteristic capitelurilor corintice şi compozite; care imită frunzele de acantă (1). [Var.: acánt s.m.] – Din fr. acanthe, lat. acanthus.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ATACÁNT, -Ă, atacanţi, -te, s.m. şi f. Persoană care atacă. ♦ Jucător care face parte din linia de înaintaşi a unei echipe sportive. – Din fr. attaquant.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

Atacant ≠ apărător

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ATACÁNT s. v. înaintaş.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ACANTÍT s. (MIN.) argentit, argiroză.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ACÁNTĂ s. (BOT.; Acanthus longifolius) (pop.) talpa-ursului.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

acántă s. f., pl. acánte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

atacánt s. m., pl. atacánţi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ATACÁN//T ~tă (~ţi, ~te) m. şi f. 1) Persoană care atacă. 2) Jucător din linia de atac a unei echipe sportive. /<fr. attaquant

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACÁNT//Ă ~e f. Plantă erbacee decorativă cu frunze mari şi cu flori albe sau roz grupate în formă de spic; talpa-ursului. /<fr. acanthe, lat. acanthus

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ATACÁNT, -Ă adj. Care atacă. // s.m. şi f. 1. Jucător care face parte din linia de atac a unei echipe sportive (de fotbal, handbal etc.) 2. Atacator. [Cf. fr. attaquant].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

acantóm s.n. tumoare benignă a epiteliului malpighian. (< fr. acanthome)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ATACÁNT, -Ă I. adj. care atacă. II. s. m. f. 1. jucător din linia de atac a unei echipe de fotbal, handbal etc. 2. atacator. (< fr. attaquant)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACÁNTĂ s.f. 1. Plantă ierboasă cu frunze mari şi cu flori albe sau trandafirii, grupate în formă de spic; talpa-ursului. 2. Ornament care imită frunza acestei plante, folosit la decorarea capitelului corintic şi compozit. 3. Apofiza spinoasă a vertebrelor. [Var. acant s.m. / < fr. acanthe, cf. lat. acanthus < gr. akantha – spin].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACÁNTĂ s. f. 1. plantă erbacee decorativă, cu frunze mari, penate, grupate în formă de spic. 2. motiv decorativ, care stilizează frunza acestei plante. 3. apofiza spinoasă a vertebrelor. (< fr. acanthe, lat. acanthus, gr. akantha)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

BACÁNTĂ, bacante, s.f. (La romani) Preoteasă a zeului Bachus; menadă. ♢ Fiecare dintre însoţitoarele zeului Bachus. ♢ Fig. Femeie destrăbălată. – Din fr. bacchante.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BACÁNTĂ s. (MITOL.) menadă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

acantoíd adj. m., pl. acantoízi; f. sg. acantoídă, pl. acantoíde

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

bacántă s. f., pl. bacánte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

BACÁNT//Ă ~e f. mai ales la pl. 1) (în Roma antică) Preoteasă a zeului Bachus, care celebra bacanalele. 2) fig. Femeie desfrânată, de moravuri uşoare. /<fr. bacchante

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

acantóde s.n. pl. ordin de peşti fosili, cu schelet cartilaginos. (< fr. acanthodes)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

VACÁNT-Ă adj. 1. ( Despre posturi, funcţii) Neocupat, liber. 2. ( Despre succesiuni) Nereclamat de moştenitori.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

BACÁNTĂ s.f. 1. Preoteasă a cultului lui Bachus. 2. (Fig.) Femeie cu atitudini libertine. [< lat. bacchans, cf. fr. bacchante, it. baccante].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BACÁNTĂ s. f. 1. (la romani) preoteasă a cultului zeului Bacus; menadă; evie. 2. (fig.) femeie cu atitudini libertine. (< fr. bacchante)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACANTACÉE s.f. pl. Familie de plante dicotiledonate răspândite mai ales în regiunile calde, cu frunze opuse, flori dispuse în raceme şi fructe capsule, al cărui tip este acanta. – Din fr. acanthacées.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACANTÓZĂ, acantoze, s.f. Boală de piele caracterizată prin prezenţa unor pete pigmentate, îngroşate pe diferite părţi ale corpului. – Din fr. acanthose.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

acantacée s. f., pl. acantacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acantofág adj. m., pl. acantofági; f. sg. acantofágă, pl. acantofáge

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acantofíl adj. m., pl. acantofíli; f. sg. acantofílă, pl. acantofíle

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acantóză s. f., g.-d. art. acantózei; pl. acantóze

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

atacántă s. f., pl. atacánte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

poliacánt adj. m. (sil. -li-a-), pl. poliacánţi; f. sg. poliacántă, pl. poliacánte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acantogór, -ă adj. (despre plante) care poartă ghimpi; acantifer. (< fr. acanthophore)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

acantifér, -ă adj. acantofor. (< fr. acanthifère)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

acantocít s.n. hematie deformată semănând cu nişte spini zburliţi. (< fr. acanthocyte)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

acantofág, -ă adj. (despre animale) care se hrăneşte cu spini. (< fr. acanthophage)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

acantofíl, -ă adj. (despre plante) cu frunzele terminate cu ţepi. (< fr. acanthophyle)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

acantóză s.f. Boală de piele prin îngroşarea epidermei. (<fr. acanthose)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACANTACÉE s. f. pl. familie de plante dicotiledonate, gamopetale: acanta. (< fr. acanthacées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TRAGACÁNT s.m. Plantă decorativă şi furajeră din Asia, care produce o răşină asemănătoare cu cauciucul. // s.n. Gumă folosită ca liant pentru pilule, tablete, dulciuri etc. [< fr. tragacantha].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACANTACÉE s.f.pl. Familie de plante erbacee sau lemnoase dicotiledonate, având ca tip acanta; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. acanthacées].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACANTÓZĂ s.f. (Med.) Îngroşare a epidermei prin hiperplazia stratului mucos. [< fr. acanthose, cf. gr. akantha – spin].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACANTOFÓR, -Ă adj. (despre plante) care poartă ghimpi; acantifer. (< fr. acanthophore)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

!acantacée s. f., art. acantacéea, g.-d. art. acantacéei; pl. acantacée

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

TRAGACÁNT I. s. m. plantă decorativă şi furajeră din Asia, care produce o răşină asemănătoare cu cauciucul. II. s. n. gumă, ca liant pentru pilule, tablete, dulciuri. (< fr. tragacantha)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

vacantábil adj. m., pl. vacantábili; f. sg. vacantábilă, pl. vacantábile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acantocárp, -ă adj. (despre plante) cu fructul acoperit de ţepi. (< fr. acanthocarpe)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACANTOCEFÁL, acantocefali, s.m. (La pl.) Clasă de viermi paraziţi nematelminţi, cu o trompă retractilă înconjurată de cârlige de apărare (Acanthocephala); (şi la sg.) vierme din această clasă. – Din fr. acanthocéphales.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

acantocefál s. m., pl. acantocefáli

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acantologíe s. f., at. acantología, g.-d. acantologíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ACANTOCEFÁL ~i m. 1) pl. Clasa de viermi inferiori, care parazitează în intestinele porcilor, ale păsărilor înotătoare, ale peştilor. 2) Vierme din această clasă. /<fr. acanthocéphale

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

acantocerás s.m. amonit cu cochilia groasă, răsucită dorsal, prevăzută cu spini. (< fr. acanthocéras)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

acantolíză s.f. slăbire a aderenţei reciproce dintre celulele epiteliului malpighian al epidermei. (< fr. acantholyse)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

acantologíe s.f. disciplină care studiază spinii. (< fr. acanthologie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

şaracantéu s.n. (reg.) pinten (la cizmă).

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

acantestezíe s.f. tulburare a sensibilităţii tactile constând în senzaţia de furnicare, de înţepături. (< fr. acanthesthésie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

acantocefáli s.m. pl. clasă de viermi nematelminţi, paraziţi intestinali, fără tub digestiv, cu un rostru cefalic sau cu un fel de trompă cu cârlige. (< fr. acanthocéphales)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

acantosféră s.f. corpuscul sferoidal ciliat din celulele unor alge. (< fr. acanthosphère)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACANTOCEFÁLI s.m.pl. (Zool.) Clasă de viermi paraziţi, nematelminţi, prevăzuţi cu un fel de trompă retractilă înarmată cu cârlige; (la sg.) vierme din această clasă. [Sg. acantocefal. / < fr. acanthocéphales, cf. gr. akantha – spin, kephale – cap].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

acantocitóză s.f. prezenţa acantocitelor în sânge. (< fr. acanthocytose)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

acantodactíli s.m. pl. gen de saurieni din familia lacertidelor. (< fr. acanthodactyles)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

acantocefalóză s.f. boală parazită provocată de acantocefali. (după engl. acanthocephaliasis)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

acantopterigiéni s.m. pl. ordin de peşti osoşi cu înotătoarea dorsală spinoasă. (< fr. acanthoptérygiens)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.
DIC-DEX