Dictionar Roman Explicativ
 
 
Dictionar » Dictionar Roman-Roman » acapara

acapara

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.

acapara

Definitie preluata din dictionarul DEX Online Link

ACAPARÁ, acaparez, vb. I. Tranz. A cumpăra toate mărfurile sau o anumită categorie de mărfuri de pe piaţă (pentru speculă); a pune stăpânire (în mod silnic, necinstit) pe... ♦ P. ext. A-şi însuşi totul pentru sine în dauna altora. – Din fr. accaparer.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACAPARÁ vb. 1. (fig.) a monopoliza. (~ atenţia tuturor.) 2. v. absorbi.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

acapará vb., ind. prez. 1 sg. acaparéz; 3 sg. şi pl. acapareáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

A ACAPAR//Á ~éz tranz. (pământ, putere etc.) A-şi însuşi (cu forţa) în întregime. /<fr. accaparer

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACAPARÁ vb. I. tr. A-şi însuşi ceva în dauna altora, a pune mâna pe... ♦ A retrage din circulaţie o marfă pentru a o specula. [< fr. accaparer, cf. it. accaparrare].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACAPARÁ vb. tr. a pune stăpânire pe ceva sau pe cineva. (< fr. accaparer, it. accaparrare)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACAPARÁRE, acaparări, s.f. Acţiunea de a acapara. – V. acapara.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACAPARÁRE s. (fig.) monopolizare. (~ atenţiei.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

acaparánt s. m., adj. m., pl. acaparánţi; f. sg. acaparántă, pl. acaparánte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acaparáre s. f., g.-d. art. acaparării; pl. acaparări

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ACAPARÁRE s.f. Acţiunea de a acapara. [< acapara].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACAPARÁNT, -Ă adj., s. m. f. acaparator. (< acapara + -ant)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACAPARATÓR, -OÁRE, acaparatori, -oare, adj., s.m. şi f. (Persoană) care acaparează. – Acapara + suf. -tor.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACAPARATÓR adj. (fig.) monopolizator. (Spirit ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

acaparatór adj. m., s. m., pl. acaparatóri; f. sg. şi pl. acaparatoáre

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ACAPARATÓR, -OÁRE adj., s.m. şi f. (Cel) care acaparează. [< acapara + -tor].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACAPARATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care acaparează; acaparant. (după fr. accapareur)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.
DIC-DEX