Dictionar Roman Explicativ
 
 
Dictionar » Dictionar Roman-Roman » acar

acar

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.

acar

Definitie preluata din dictionarul DEX Online Link

ACÁR, acari, s.m. Muncitor feroviar care manipulează dispozitivele de acţionare a acelor de macaz şi asigură întreţinerea acestora; macagiu. – Ac + suf. -ar.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACÁR s. macagiu. (~ la căile ferate.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

acár (persoană) s. m., pl. acári

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acár (obiect) s. n., pl. acáre

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ACÁR2 ~i m. Muncitor la calea ferată care manipulează acele; macagiu. /ac + suf. ~ar

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACÁR1 ~e n. Cutiuţă de păstrat ace, aţă şi alte obiecte necesare la cusut; acarniţă. /ac + suf. ~ar

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACAR conj. (Ban., Criş., Trans. SV) Deşi, cu toate că, măcar că; fie, ori. Pînă iaste vie şi tînără, ea-şi dă dracului trupul său, acar fată, acar nevastă. C 1692, 510v. Akar. Sive. Vel. AC, 327. Akar jest tu kraj fericat. PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW; cf. VCC, 114. Etimologie: magh. akár. Vezi şi acarcare, acarce. Cf. b a t î r.

Dicţionarul limbii române literare vechi (1640-1780) - Termeni regionali, Mariana Costinescu, Magdalena Georgescu, Florentina Zgraon, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987

acárp adj. m., pl. acárpi; f. sg. acárpă, pl. acárpe

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ACÁRP, -Ă adj. (despre plante) care nu produce fructe. (< fr. acarpe)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACARO- elem. acari-.

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACARI-/ACARO- elem. „acarieni”. (< fr. acari-, acaro-, cf. lat. acarus, gr. akari, căpuşă)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACARÉT, acareturi, s.n. 1. Construcţie auxiliară care ţine de o gospodărie. 2. (La pl.) Unelte de gospodărie, mai ales agricole. – Din tc. akaret.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BACARÁ1 s.f. Cristal de calitate superioară. ♢ Obiect fabricat din acest cristal. – Din fr. baccarat.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BACARÁ2 s.f. Joc de cărţi în care nouarii au valoare, iar decarii, numiţi bacara, sunt egali cu zero; maca. – Din fr. baccara.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

JACÁRD, jacarde, s.n. Dispozitiv special, montat la războaiele de ţesut, care serveşte la obţinerea unor ţesături cu anumite desene complicate. ♢ Ţesătură obţinută cu ajutorul acestui dispozitiv. – Din fr. jacquard.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MACARÁ, macarale, s.f. Aparat, dispozitiv sau sistem tehnic construit pe principiul scripeţilor, cu care se ridică (şi se deplasează) greutăţi (mari) pe distanţe scurte. – Din tc. makara.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

VACÁRM, vacarmuri, s.n. Zgomot asurzitor, hărmălaie. – Din fr. vacarme.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

JACÁRD s. n. 1. dispozitiv din ace orizontale cu ochiuri, montat la războaiele mecanice de ţesut, care produce ţesături cu desene complicate. 2. ţesătură cu ajutorul acestui dispozitiv. 3. tricot executat la maşină sau de mână care imită ţesătura jacard (2). (< fr. jacquard)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

VACÁRM s. v. hărmălaie.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

MACARÁ s. v. bobină, mosor.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

MACARÁ s. 1. (TEHN.) (rar) cran, (reg.) şaitău, vârtej. (~ pentru ridicat baloturi.) 2. v. gruie.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

BACARÁ s. banc, maca. (~ este numele unui joc de cărţi.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ACARÉT s. (mai ales la pl.) v. dependinţă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

acarét s. n., pl. acaréturi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

bacará (cristal) s. f., art. bacaráua, g.-d. art. bacarálei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

bacará (joc de cărţi) s. f., art. bacaráua, g.-d. art. bacarálei; pl. bacarále

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

jacárd s. n., pl. jacárde

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

macará s. f., art. macaráua, g.-d. art. macarálei; pl. macarále

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

vacárm s. n., pl. vacármuri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

MACARÁ ~le f. Sistem tehnic, construit pe principiul scripeţilor, care serveşte la ridicarea şi deplasarea pe distanţe scurte a greutăţilor mari. /<it. makara

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

JACÁRD ~e n. Mecanism la războiul de ţesut care formează rostul la ţesăturile cu desene complicate. /<fr. jacquard

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

BACARÁ1 f. 1) Cristal de calitate superioară. 2) Obiect fabricat din astfel de cristal. Veselă din ~. [Art. bacaraua; G.-D. bacaralei] /<fr. baccarat

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

BACARÁ2 ~le f. Nume dat unui joc de cărţi; banc; maca. [Art. bacaraua; G.-D. bacaralei] /<fr. baccara

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACARÉT ~uri n. Construcţie auxiliară care ţine de o clădire, de o gospodărie individuală. /<turc. acaret

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACARÉT, -uri s.n. 1. Accesorii, bunuri gospodăresti 2. Unelte (mai ales agricole) -Din tc. Akarat, pl. de la Akarbunuri gospodăresti

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ACARÉT, acaréturi s.n. 1. Construcţie cu dependinţele ei (magazii, pătule, grajduri etc.) 2. (la pl.) Averi nemişcătoare (construcţii, unelte, pământ)

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

BACARÁ1 s.f. Varietate de cristal de calitate superioară. [< fr. baccarat, cf. Baccarat – localitate în Franţa].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BACARÁ2 s.f. Numele unui joc de cărţi; maca. [< fr. baccara].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

VACÁRM s.n. Zgomot mare, hărmălaie. [< fr. vacarme].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

acarét (acaréturi), s.n. 1. Accesorii, bunuri gospodăreşti. – 2. Unelte (mai ales agricole). < Tc. akarat, pl. de la akar „bunuri gospodăreşti” (Şeineanu, II, 7; Lokotsch 43).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

BACARÁ2 s. f. joc de cărţi; maca. (< fr. baccara)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

BACARÁ1 s. f. cristal de calitate superioară. ♢ obiect fabricat din acesta. (< fr. baccarat)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

bacará (bacarále), s.f. – Joc de cărţi, maca. Fr. baccara. Din abrevierea fr. bac provine bac, s.n. (carte fără valoare).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ACARCE pron. nehot. (Criş., Trans. SV) Orice. Unul crede că e slobod acarce a mînca. N. TEST. (1648). Poţi luoa acaru-ce de furat pre banii tăi cei buni. C 1692, 506r; cf. C 1692, 504v, 517r; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW. Etimologie: acar + ce. Vezi şi acar, acarcare.

Dicţionarul limbii române literare vechi (1640-1780) - Termeni regionali, Mariana Costinescu, Magdalena Georgescu, Florentina Zgraon, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987

JACÁRD s.n. Dispozitiv compus dintr-o serie de ace orizontale cu ochiuri, montat la războaiele mecanice de ţesut, care produce ţesături cu desene complicate. [Pl. -de, -duri. / cf. Jacquard – inventatorul războiului mecanic de ţesut].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

!bacará (cristal, joc de cărţi) s. f., art. bacaráua, g.-d. art. bacarálei; (obiecte, partide) pl. bacarále, art. bacarálele

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

acaret, acareturi s.n. 1. fleac, mărunţiş 2. (la pl. – deţ.) obiecte de uz personal (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

VACÁRM s. n. zgomot mare, hărmălaie, larmă, tumult. (< fr. vacarme)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

macará (macarále), s.f. – Aparat, unealtă de ridicat. – Mr. măcară. Tc. makara (Miklosich, Türk. Elem., II, 122; Roesler 572; Meyer 255; Şeineanu, II, 240; Berneker, II, 9; Lokotsch 1371), cf. ngr. μακαρᾶς, alb. makarë, sb., bg. makara. Măcărău, s.n. (Olt., manivelă de puţ cu scripete) este acelaşi cuvînt.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ACARIÁN, acarieni, s.m. (La pl.) Arahnide mici, cu capul, toracele şi abdomenul de obicei nediferenţiate, unele dintre ele fiind purtătoare de germeni ai unor maladii grave; (şi la sg.) animal din acest ordin. [Pr.: -ri-an] – Din fr. acariens.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ANACÁRD, anacarde, s.n. Fructul anacardierului. ♦ Anacardier. – Din fr. anacarde.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BRACÁRE s.f. Rotire a părţii mobile a unor sisteme tehnice pentru a fi aduse sau orientate într-o anumită poziţie sau direcţie. – După fr. braquage.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ATACÁRE, atacări, s.f. Acţiunea de a ataca. – V. ataca.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PLACÁRE, placări, s.f. Acţiunea de a placa şi rezultatul ei. – V. placa.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CLACÁRE, clacări, s.f. Acţiunea de a claca. – V. claca.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TROACÁR, troacare, s.n. Palton sau pardesiu femeiesc mai scurt. – Din fr. trois-quarts.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CRACÁRE, cracări, s.f. Procedeu industrial de descompunere, la temperaturi şi presiuni înalte, a unui compus organic în molecule mai simple, folosit mai ales în industria petrolieră; cracaj. – V. craca.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PLACÁRE s. placaj.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

MACARÓN s. v. migdală amară, picromigdală.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CRACÁRE s. f. procedeu industrial prin care se obţin din hidrocarburile grele, rămase de la distilarea fracţionată a ţiţeiului, hidrocarburi uşoare, care au o valoare mai mare; cracaj. (< craca)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CRACÁRE s. (CHIM.) cracaj. (~ păcurii pentru obţinerea unor derivaţi.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CLACÁRE s. (MED.) clacaj.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

acarián s. m. (sil. -ri-an), pl. acariéni (sil. ri-eni)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

anacárd s. n., pl. anacárde

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

atacáre s. f., g.-d. art. atacării; pl. atacări

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

bracáre s. f., g.-d. art. bracării

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

clacáre s. f., g.-d. art. clacării; pl. clacări

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cracáre s. f., g.-d. art. cracării; pl. cracări

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

placáre s. f., g.-d. art. placării; pl. placări

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

troacár (haină) s. n. (sil. troa-), pl. troacáre

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ANACÁRD n. Fructul anacardierului. /<fr. anacarde

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACARI//ÁN ~éni m. 1) la pl. Ordin de arahnide mici transmiţătoare de boli grave. 2) Arahnidă din acest ordin. [Sil. -ri-an] /<fr. acariens

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

BRACÁRE s.f. (Tehn.) Acţiunea de a braca şi rezultatul ei; rotire a părţii mobile a unor sisteme tehnice; bracaj. ♦ Înclinare a comenzilor unui avion pentru viraj. [< fr. braca].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CRACÁRE s.f. Procedeu prin care se obţin din hidrocarburile grele, rămase de la distilarea fracţionată a ţiţeiului, hidrocarburi uşoare, care au o valoare mai mare; cracaj. [< craca].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ANACÁRD s. n. fructul anacardierului. ♢ (s. m.) anacardier. (< fr. anacarde)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ANACÁRD s.n. (Bot.) Fructul anacardierului. ♦ Anacardier. [< fr. anacarde].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ATACÁRE s.f. Acţiunea de a ataca. [< ataca].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACARIÓT s. n. (biol.) 1. celulă fără nucleu; acariobiont. 2. nucleu neconstituit încă în plasmă celulară. (< fr. akariote)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACARDÍE s. f. malformaţie embrionară constând în lipsa inimii. (< fr. acardie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CLACÁRE s.f. Acţiunea de a (se) claca; clacaj. [< claca].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

macarét s.n. (reg.) sfredel de miner pentru a găuri stânca unde se introduce dinamita.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

PLACÁRE s.f. Acţiunea de a placa şi rezultatul ei; placaj. [< placa].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TROACÁR s.n. Jachetă femeiască lungă; un fel de pardesiu trei sferturi. [Pl. -re. / < fr. trois-quarts].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TROACÁR s. n. jachetă femeiască lungă; un fel de pardesiu trei sferturi. (< fr. trios-quarts)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACARICÍD, acaricide, s.n., adj. (Substanţă) care omoară acarienii. – Din fr. acaricide.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

METACÁRP s. n. porţiune a scheletului mâinii cuprinsă între carp şi falange. ♢ os, baza fluierului la picioarele anterioare ale unor animale. (< fr. métacarpe)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACARÉNA s. f. dans modern cu ritm săltăreţ. (< sp. Macarena, n. fr.)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PLACARDÁ, placardez, vb. I. Tranz. (Rar) A pune o placardă. – Din fr. placarder.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

METACÁRP, metacarpuri, s.n. Parte din scheletul mâinii cuprinsă între carp şi falange, formată din cinci oase dispuse radiar; os care formează baza fluierului la picioarele din faţă ale unor animale. – Din fr. métacarpe.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PLACARDÁ vb. v. afişa.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

METACÁRP s. (ANAT.) (rar) metacarpian.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

acaricíd adj. m., pl. acaricízi; f. sg. acaricídă, pl. acaricíde

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acaricíd s. n., pl. acaricíde

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

metacárp s. n., pl. metacárpuri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

placardá vb., ind. prez. 1 sg. placardéz, 3 sg. şi pl. placardeáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sumacáre s. f. g.-d. art. sumacării, pl. sumacări

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

METACÁRP ~uri n. Ansamblu de cinci oase, dispuse radiar, care formează scheletul mâinii între carp şi falange. /<fr. métacarp

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACARICÍD ~e n. Substanţă otrăvitoare, care ucide acarienii. /<fr. acaricide

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CARACÁRA s. m. şoim din zona tropicală a Americii, care trăieşte mai mult pe sol, hrănindu-se cu cadavre, şerpi, insecte şi moluşte. (< amer., sp. caracara)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SUMACÁRE s.f. (Tehn.) Tratare a pieilor cu o zeamă din extract de sumac. [< sumac + -a].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACARICÍD, -Ă adj., s.n. (Substanţă) care ucide acarienii. [Cf. fr. acaricide].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACARIÉNI s.m.pl. Ordin de arahnide care cuprinde animale microscopice parazite; (la sg.) animal din acest ordin. [Pron. -ri-eni, sg. acarian. / < fr. acariens, cf. gr. akari – arahnidă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACAROFÍL, -Ă adj. care creşte în simbioză cu acarienii; acarofitic. (< fr. acarophile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACARIFÉR, -Ă adj. care poartă acarieni. (< fr. acarifère)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACARIÉNI s. m. pl. ordin de arahnide mici, înaripate, parazite. (< fr. acariens)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACARICÍD adj., s. n. (substanţă) care omoară acarienii. (< fr. acaricide)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACARDIÁC, -Ă adj., s. m. (monstru) care prezintă acardie. (< fr. acardiaque)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACARCARE pron. nehot. (Ban., Criş, Trans. SV) Oricine, oricare. Să te va opăci ochiul tău, au mîna ta, au piciorul tău, sau acarcarea din mădularele tale, tu să le lapezi de la tine. C 1692, 505r. Akarkare. Quicunque. Quivis. AC, 327; cf. PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW. Etimologie: acar + care. Vezi şi acar, acarce.

Dicţionarul limbii române literare vechi (1640-1780) - Termeni regionali, Mariana Costinescu, Magdalena Georgescu, Florentina Zgraon, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987

METACÁRP s.n. Scheletul părţii de mijloc a mâinii, compus din cinci oase aşezate în formă de raze. [< fr. métacarpe, cf. gr. metakarpion].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

sandacár, sandacári, s.m. (înv.) meseriaş care confecţiona sandâcuri.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

PLACARDÁ vb. I. tr. (Rar) A afişa, a pune o placardă. [< fr. placarder].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PLACARDÁ vb. tr. a afişa, a pune o placardă. (< fr. placarder)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACARIÓZĂ, acarioze, s.f. Nume dat unor boli de piele contagioase, parazitare (la oameni şi la animale), provocate de acarieni. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. acariose.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MAGNACÁRD s. n. sistem bazat pe fişe cu o suprafaţă magnetică, pe care se înregistrează codificarea documentelor într-o bibliotecă. (< engl. magnacard)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACARAGÍU, macaragii, s.m. Muncitor care manipulează o macara; macaragist. – Macara + suf. -giu.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MACARONÁR, macaronari, s.m. (Fam.) Italian. – Macaroană + suf. -ar.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MACARÓNIC, -Ă, macaronici, -ce, adj. (Despre versuri, poezii, stil etc.) Care parodiază şi satirizează pedantismul moravurilor cavalereşti, amestecând cuvintele şi formele limbii naţionale cu cuvinte latineşti, latinizante sau cu alte cuvinte străine. – Din fr. macaronique. Cf. it. m a c c h e r o n i c o.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MACARÓNIC, -Ă adj. (despre versuri, poezii, stil etc.) scris într-o limbă specifică macaronismului. (< fr. macaronique, it. maccheronico)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

JACARÁNDA s. m. arbore din America tropicală, cu flori tubuloase albastre, miros plăcut şi cu lemn frumos, folosit în ebenisterie. (< fr., engl. jacaranda)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PLACÁRDĂ, placarde, s.f. Bucată de carton, de lemn etc. pe care este scrisă o lozincă, o înştiinţare etc.; pancartă, placat1. – Din fr. placard.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DETRACÁRE, detracări, s.f. (Livr.) Faptul de a se detraca. – V. detraca.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SĂGEACÁR s. v. ceaprazar.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PLACÁRDĂ s. v. pancartă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

MACARONÁR s. v. italian.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DETRACÁRE s. v. dezechilibru.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

acarióză s. f. (sil. -ri-o-), g.-d. art. acariózei; pl. acarióze

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

detracáre s. f. (sil. -tra-), g.-d. art. detracării; pl. detracări

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

macaragíu s. m., art. macaragíul; pl. macaragíi, art. macaragíii

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

macaronár s. m., pl. macaronári

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

macarónic adj. m., pl. macarónici; f. sg. macarónică, pl. macarónice

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

magnacárd s. n., pl. magnacárduri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

placárdă s. f., g.-d. art. placárdei, pl. placárde

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

MACARAGÍ//U ~i m. Muncitor care manipulează o macara. /macara + suf. ~giu

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

MACARÓNI//C ~că (~ci, ~ce) (despre opere literare) Care conţine o cantitate exagerată de cuvinte străine. Poezie ~că. /<fr. macaronique

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACARIÓZ//Ă ~e f. Dermatoză la om şi la animale, provocată de acarieni. /<fr. acariose

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PLACÁRD//Ă ~e f. Placă de metal (pânză, hârtie, lemn) pe care este scrisă o lozincă sau un anunţ; pancartă. /<fr. placard

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

MACARONÁR s.m. (Fam.) Denumire (depreciativă) dată italienilor. [Cf. it. maccheronaio].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MAGNACÁRD s.n. Sistem bazat pe fişe cu o suprafaţă magnetică pe care se înregistrează codificarea documentelor într-o bibliotecă. [< engl. magnacard].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACARINÁTE s.f.pl. Păsări lipsite de carena sternală. [Sg. acarinată. / cf. gr. a – fără, lat. carina – carenă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACARIÓZĂ s.f. Dermatoză provocată la oameni şi la animale de acarieni. [Pron. -ri-o-. / < fr. acariose].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACARPELÁT, -Ă adj. (despre flori) fără carpele. (< fr. acarpelé)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACARIÓZĂ s. f. dermatoză la oameni şi la animale (albine) provocată de acarieni. (< fr. acariose)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACARINÁTE s. f. pl. ordin de păsări alergătoare cu sternul lipsit de carenă, cu aripi nedezvoltate; ratite. (< lat. acarinatus)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

DETRACÁRE s.f. Acţiunea de a (se) detraca şi rezultatul ei. [< detraca].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

nacarádă, nacaráde, s.f. (înv.) un fel de ţambal folosit de muzica militară; nagará.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

à la carte (fr.) [carte pron. cart] loc. adj., loc. adv.

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

MACARÓNIC, -Ă adj. (Despre versuri, poezii etc.) Scris într-un stil glumeţ, amestecând cuvintele şi formele limbii naţionale cu cuvinte şi forme latineşti sau latinizante. [Cf. fr. macaronique, it. maccheronico].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PLACÁRDĂ s.f. Tablă cu lozinci etc. care se poartă la manifestaţii; pancartă. [< fr. placard].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PLACÁRDĂ s. f. pancartă. (< fr. placard)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

macaroáne s.f., pl. – Un fel de paste făinoase. – Mr. macaroni. It. maccheroni (ven. macaroni), cf. ngr. μαϰαρούνια, bg. makaroni. – Der. macaronadă, s.f. (stil macaronic), din it. maccheronata; macaronic, adj., din fr. macaronique; macaronar, s.m. (italian).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ACARINÁTĂ, acarinate, s.f. (La pl.) Păsări alergătoare cu sternul lipsit de carenă şi cu aripi reduse; (şi la sg.) pasăre care face parte din din această clasă; ratite. – Din lat. acarinatus.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACÁRNIŢĂ, acarniţe, s.f. (Reg.) Acăriţă. – Ac + suf. -arniţă.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ANACARDIÉR, anacardieri, s.m. Arbust tropical din al cărui fruct comestibil se extrage o substanţă folosită la lustruirea mobilelor. [Pr.: -di-er] – Din fr. anacardier.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

AUTOMACARÁ, automacarale, s.f. Macara montată pe şasiul unui autocamion. [Pr: a-u-] – Auto2 + macara.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MEGACARDÍE s. f. mărire a volumului inimii. (< fr. mégacardie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACARAGÍST, macaragişti, s.m. Macaragiu. – Macaragiu + suf. -ist.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MACAROÁNĂ, macaroane, s.f. (Mai ales la pl.) Pastă făinoasă de fabricaţie industrială, în formă de tuburi lungi şi subţiri (goale pe dinăuntru). – Din ngr. makarónia. Cf. it. m a c c h e r o n e.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MACARONÍSM s.n. 1. Mişcare literară din sec. XVI-XVII care parodia şi satiriza pedantismul moravurilor cavalereşti într-un stil burlesc plin de cuvinte latine şi latinizate ridicol. 2. Ansamblu de aspecte care caracterizează macaronismul. 3. Apartenenţă la macaronism. – Din fr. macaronisme.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MACARONÍSM s. n. 1. mişcare literară din sec. XVI-XVII care parodia şi satiriza pedantismul moravurilor cavalereşti, prin compoziţii burleşti, scrise într-o limbă împestriţată cu cuvinte şi forme latine şi latinizate. 2. cuvânt, expresie specifică macaronismului (1). 3. apartenenţă la macaronism (1). (< fr. macaronisme)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACAROÁNĂ s. f. (pl.) paste făinoase în formă de tuburi lungi şi subţiri. (< macaron/ic/ + -adă)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CONTRACARÁ, contracarez, vb. I. Tranz. A împiedica, a zădărnici planurile, intenţiile etc. cuiva; a neutraliza. – Din fr. contrecarrer.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PLACARDÁRE, placardări, s.f. (Rar) Acţiunea de a placarda şi rezultatul ei. – V. placarda.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SAHAIDACÁR s.m. v. săhăidăcar.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CONTRACARÁ vb. tr. a se opune direct voinţei sau acţiunii cuiva. (< fr. contrecarrer)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CONTRACARÁ vb. v. anihila.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ACARINÁTĂ s. (ORNIT.) ratită. (Struţul face parte din grupul ~elor.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

acarinátă s. f., pl. acarináte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acárniţă s. f., g.-d. art. acárniţei; pl. acárniţe

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acarologíe s. f., art. acarología, g.-d. art. acarologíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

anacardiér s. m. (sil. -di-er), pl. anacardiéri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

automacará s. f. (sil. a-u-) → macara

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

contracará vb., ind. prez. 1 sg. contracaréz, 3 sg. şi pl. contracareáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

macaragíst s. m., pl. macaragíşti

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

macaroánă s. f., g.-d. art. macaroánei; pl. macaroáne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

macaronísm s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

placardáre s. f., g.-d. art. placardării; pl. placardări

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

MACARONÍSM n. Mişcare literară în sec. XVI-XVII care parodia şi satiriza într-un stil comic, plin de cuvinte străine, pedantismul moravurilor cavalereşti. /<fr. macaronism

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

MACAROÁN//Ă ~e f. mai ales la pl. Produs alimentar în formă de tuburi lungi şi subţiri, care se consumă fierte. /<ngr. makarónia

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A CONTRACAR//Á ~éz tranz. (acţiuni, planuri, uneltiri) A face să eşueze; a zădărnici; a împiedica; a dejuca. /<fr. contrecarrer

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

AUTOMACARÁ ~le f. Macara montată pe un autocamion, folosită de obicei la lucrări de depanare. /auto- + macara

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ANACARDIÉR ~i m. Arbust tropical, din al cărui fruct comestibil se extrage o substanţă vâscoasă, folosită la lustruirea mobilelor. /<fr. anacardier

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACARINÁT//Ă ~e f. 1) la pl. Clasa de păsări alergătoare cu sternul lipsit de carenă şi cu aripi reduse (reprezentant: struţul). 2) Pasăre din această clasă. /<lat. acarinatus

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACÁRNIŢ//Ă ~e f. 1) Cutiuţă de păstrat ace, aţă şi alte obiecte necesare la cusut; acar. 2) Perniţă în care se înfig acele. / ac + suf. ~arniţă

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACAROLOGÍE s.f. Ştiinţă care are ca obiect de studiu creşterea diferitelor specii de insecte. [Gen. -iei. / < fr. acarologie, cf. gr. akari – arahnidă, logos – studiu].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MACARONÍSM s.n. (Liv.) Compoziţie literară scrisă într-o limbă împestriţată cu cuvinte străine. ♦ Cuvânt sau expresie specifică acestei compoziţii. [< fr. macaronisme].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACÁRNIŢĂ, acarniţe s.f. (reg.) Cutiuţă în care se păstrează ace, aţă şi alte mărunţişuri necesare la cusut; acăriţă

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

ANACARDIÉR s. m. arbust din America tropicală cu fruct comestibil; anacard. (< fr. anacardier)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ANACARDIÉR s.m. (Bot.) Arbust tropical din al cărui fruct comestibil se extrage o substanţă folosită la lustruirea mobilelor. [< fr. anacardier].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

AUTOMACARÁ s.f. Macara montată pe un autocamion, folosită de obicei la lucrări de depanare. [< auto2- + macara, după rus. avtokran].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACARPOTRÓP, -Ă adj. (despre plante) care nu prezintă mişcări de curbare pentru diseminare. (după fr. acarpotropique)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACAROFÍTIC, -Ă adj. acarofil. (< fr. acarophytique)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACAROFOBÍE s. f. teamă patologică de molii, de căpuşe. (< fr. acarophobie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACAROLOGÍE s. f. disciplină care studiază creşterea dife-ritelor specii de acarieni. (< fr. acarologie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ceacaríbă, ceacaríbe, s.n. (reg.) nap turcesc.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

CONTRACARÁ vb. I. tr. A se opune direct voinţei, proiectelor, acţiunii cuiva; a împiedica planurile cuiva. [Cf. fr. contrecarrer].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MACAROÁNĂ s.f. (Mai ales la pl.) Paste făinoase în formă de tubuşoare lungi şi subţiri. [Cf. ngr. macaronia, it. maccheroni].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

AUTOMACARÁ s. n. macara pe un autocamion, folosită la lucrări de depanare. (după germ. Autokran)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

acarniţă, acarniţe s.f. femeie cu greutăţi materiale (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

METACARPIÁN, -Ă adj., s. n. (os) al metacarpului. (< fr. métacarpien)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

HIDRACARIÁN, hidracarieni, s.m. (La pl.) Acarieni de origini diferite, adaptaţi la viaţa acvatică; (şi la sg.) animal care face parte din această categorie. [Pr.: -ri-an] – Din fr. hydracariens.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MACARONÁDĂ, macaronade, s.f. (Rar) Poezie în stil macaronic. – Macaron[ic] + suf. -adă.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MACARONÁDĂ s. f. poezie în stil macaronic. (după it. maccheronata)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

METACARPIÁN, -Ă, metacarpieni, -e, adj. Care aparţine metacarpului, privitor la metacarp. [Pr.: -pi-an] – Din fr. métacarpien.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

METACARPIÁN s. v. metacarp.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

hidracarián s. m. (sil. -ri-an; mf. hidr-), pl. hidracariéni (sil. -ri-eni)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

macaronádă s. f., g.-d. art. macaronádei; pl. macaronáde

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

metacarpián adj. m. carpian

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ACARIOBIÓNT s. n. acariot (1). (< germ. Akariobiont)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACARONÁDĂ s.f. Poezie în stil macaronic. [Cf. fr. maccaronée, it. maccheronea, prin confuzie cu it. maccheronata].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

METACARPIÁN, -Ă adj. Al metacarpului. [Pron. -pi-an. / < fr. métacarpien].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

acarul Păun expr. persoană învinuită pe nedrept de comiterea unei infracţiuni pentru acoperirea adevăraţilor vinovaţi (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

MEGACARIOCÍT s. n. celulă uriaşă a măduvei roşii din os, a cărei citoplasmă se fragmentează, în plăcuţele sangvine. (< fr. mégacaryocyte)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACARAGÍŢĂ, macaragiţe, s.f. Muncitoare la o macara. – Macaragiu + suf. -iţă.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

INTRACARDIÁC, -Ă adj. în, din interiorul inimii. (< fr. intracardiaque)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

HIDRACARIÉNI s. m. pl. acarieni de origini diferite, adaptaţi la viaţa acvatică. (< fr. hydracariens)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

EXTRACARDIÁC, -Ă adj. care îşi are originea în afara inimii. (< fr. extracardiaque)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CONTRACARÁRE s. v. anihilare.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

extracardiác adj. m., pl. extracardiáci; f. sg. extracardiácă, pl. extracardiáce

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

macaragístă s. f., pl. macaragíste

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

macaragíţă s. f., g.-d. art. macaragíţei; pl. macaragíţe

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

MACARAGÍŢ//Ă ~e f. Muncitoare care manipulează o macara. /macaragiu + suf. ~iţă

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ANACARDIACÉE s.f.pl. (Bot.) Familie de arbori din regiunile tropicale, având ca tip anacardierul; terebintacee; (la sg.) Arbore din această familie. [Pron. -ce-e. sg. invar. / < fr. anacardiacées].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

INTRACARDIÁC, -Ă adj. Din interiorul inimii. [Pron. -di-ac. / cf. fr. intracardiaque].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MEGACARIOCÍT s.n. (Med.) Celulă uriaşă a măduvei roşii din os, a cărei citoplasmă se fragmentează, producând plăcuţele sanguine. [Pron. -ri-o-. / < fr. mégacaryocyte, cf. gr. megas – mare, karyon – nucleu, kytos – celulă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ANACARDIACÉE s. f. pl. familie de arbori sau arbuşti lactescenţi ori răşinoşi tropicali. (< fr. anacardiacées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

(persoana)care priveste cu neincredere viata si pe semeni

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

AUTOMACARAGÍU, automacaragii, s.m. Muncitor care lucrează cu automacaraua. [Pr.: a-u-] – Auto2 + macaragiu.

Supliment DEX, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, 1988

INTRACARPÁTIC, -Ă, intracarpatici, -ce, adj. Situat în interiorul arcului munţilor Carpaţi. – Intra1-+carpatic.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

INTRACARPÁTIC, -Ă adj. în interiorul arcului munţilor Carpaţi. (< intra- + carpatic)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

EXTRACARPÁTIC, -Ă adj. situat în afara arcului munţilor Carpaţi. (< extra1- + carpatic)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ELECTROMACARÁ s. f. macara cu sursă de acţionare energia electrică. (după fr. électrogrue)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

automacaragíu s. m. (sil. a-u-) → macaragiu

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

electromacará s. f., pl. electromacarále

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

extracarpátic adj. m., pl. extracarpátici; f. sg. extracarpátică, pl. extracarpátice

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

intracarpátic adj. m. carpatic

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

INTRACARPÁTI//C ~că (~ci, ~ce) Care se află în interiorul arcului munţilor Carpaţi. /intra-carpatic

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ELECTROMACARÁ s.f. Macara care foloseşte ca sursă de acţionare energia electrică. [< electro- + macara, după fr. électrogrue].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CONTRABRACÁRE, contrabracări, s.f. (Auto) Manevră folosită în special de piloţii de curse, prin care roţile directoare sunt virate în aceeaşi parte spre care a derapat spatele automobilului, cu scopul redresării rapide a traiectoriei acestuia. (cf. contrabracaj)

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

ACARIOCECIDÍE s. f. cecidie produsă de acarieni. (< fr. acariocécidie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACARDIOTROFÍE s. f. atrofie a inimii. (< engl. acardiotrophia)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

INTRACARPÁTIC, -Ă adj. Situat în interiorul arcului munţilor Carpaţi. [< intra- + carpatic].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MEGACARIOBLÁST s.n. Celulă mare, cu protoplasmă hialină şi foarte bazofilă, ocupată aproape în întregime de nucleu, care se găseşte în măduva osoasă. [Pron. -ri-o-. / < fr. mégacaryoblaste, cf. gr. megas – mare, karyon – nucleu, blastos – vlăstar].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CONTRACARLÍNGĂ s. f. (mar.) carlingă laterală, pe ambele părţi ale carlingei centrale, ca piesă de consolidare. (< fr. contre-carlingue)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MEGACARIOCITÓZĂ s. f. abundenţă excesivă, în măduva osoasă, a megacariocitelor. (< fr. mégacaryocytose)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TETRACARBONIL DE NÍCHEL s. (CHIM.) nichel-carbon.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.
DIC-DEX