Dictionar Roman Explicativ
 
 
Dictionar » Dictionar Roman-Roman » acari

acari

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.

acari

Definitie preluata din dictionarul DEX Online Link

ACARI-/ACARO- elem. „acarieni”. (< fr. acari-, acaro-, cf. lat. acarus, gr. akari, căpuşă)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACARIÁN, acarieni, s.m. (La pl.) Arahnide mici, cu capul, toracele şi abdomenul de obicei nediferenţiate, unele dintre ele fiind purtătoare de germeni ai unor maladii grave; (şi la sg.) animal din acest ordin. [Pr.: -ri-an] – Din fr. acariens.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

acarián s. m. (sil. -ri-an), pl. acariéni (sil. ri-eni)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ACARI//ÁN ~éni m. 1) la pl. Ordin de arahnide mici transmiţătoare de boli grave. 2) Arahnidă din acest ordin. [Sil. -ri-an] /<fr. acariens

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACARIÓT s. n. (biol.) 1. celulă fără nucleu; acariobiont. 2. nucleu neconstituit încă în plasmă celulară. (< fr. akariote)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACARICÍD, acaricide, s.n., adj. (Substanţă) care omoară acarienii. – Din fr. acaricide.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

acaricíd adj. m., pl. acaricízi; f. sg. acaricídă, pl. acaricíde

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acaricíd s. n., pl. acaricíde

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ACARICÍD ~e n. Substanţă otrăvitoare, care ucide acarienii. /<fr. acaricide

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACARICÍD, -Ă adj., s.n. (Substanţă) care ucide acarienii. [Cf. fr. acaricide].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACARIÉNI s.m.pl. Ordin de arahnide care cuprinde animale microscopice parazite; (la sg.) animal din acest ordin. [Pron. -ri-eni, sg. acarian. / < fr. acariens, cf. gr. akari – arahnidă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACARIFÉR, -Ă adj. care poartă acarieni. (< fr. acarifère)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACARIÉNI s. m. pl. ordin de arahnide mici, înaripate, parazite. (< fr. acariens)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACARICÍD adj., s. n. (substanţă) care omoară acarienii. (< fr. acaricide)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACARIÓZĂ, acarioze, s.f. Nume dat unor boli de piele contagioase, parazitare (la oameni şi la animale), provocate de acarieni. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. acariose.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

acarióză s. f. (sil. -ri-o-), g.-d. art. acariózei; pl. acarióze

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ACARIÓZ//Ă ~e f. Dermatoză la om şi la animale, provocată de acarieni. /<fr. acariose

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACARINÁTE s.f.pl. Păsări lipsite de carena sternală. [Sg. acarinată. / cf. gr. a – fără, lat. carina – carenă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACARIÓZĂ s.f. Dermatoză provocată la oameni şi la animale de acarieni. [Pron. -ri-o-. / < fr. acariose].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACARIÓZĂ s. f. dermatoză la oameni şi la animale (albine) provocată de acarieni. (< fr. acariose)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACARINÁTE s. f. pl. ordin de păsări alergătoare cu sternul lipsit de carenă, cu aripi nedezvoltate; ratite. (< lat. acarinatus)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACARINÁTĂ, acarinate, s.f. (La pl.) Păsări alergătoare cu sternul lipsit de carenă şi cu aripi reduse; (şi la sg.) pasăre care face parte din din această clasă; ratite. – Din lat. acarinatus.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACARINÁTĂ s. (ORNIT.) ratită. (Struţul face parte din grupul ~elor.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

acarinátă s. f., pl. acarináte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ACARINÁT//Ă ~e f. 1) la pl. Clasa de păsări alergătoare cu sternul lipsit de carenă şi cu aripi reduse (reprezentant: struţul). 2) Pasăre din această clasă. /<lat. acarinatus

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ceacaríbă, ceacaríbe, s.n. (reg.) nap turcesc.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

HIDRACARIÁN, hidracarieni, s.m. (La pl.) Acarieni de origini diferite, adaptaţi la viaţa acvatică; (şi la sg.) animal care face parte din această categorie. [Pr.: -ri-an] – Din fr. hydracariens.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

hidracarián s. m. (sil. -ri-an; mf. hidr-), pl. hidracariéni (sil. -ri-eni)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ACARIOBIÓNT s. n. acariot (1). (< germ. Akariobiont)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MEGACARIOCÍT s. n. celulă uriaşă a măduvei roşii din os, a cărei citoplasmă se fragmentează, în plăcuţele sangvine. (< fr. mégacaryocyte)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

HIDRACARIÉNI s. m. pl. acarieni de origini diferite, adaptaţi la viaţa acvatică. (< fr. hydracariens)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MEGACARIOCÍT s.n. (Med.) Celulă uriaşă a măduvei roşii din os, a cărei citoplasmă se fragmentează, producând plăcuţele sanguine. [Pron. -ri-o-. / < fr. mégacaryocyte, cf. gr. megas – mare, karyon – nucleu, kytos – celulă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACARIOCECIDÍE s. f. cecidie produsă de acarieni. (< fr. acariocécidie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MEGACARIOBLÁST s.n. Celulă mare, cu protoplasmă hialină şi foarte bazofilă, ocupată aproape în întregime de nucleu, care se găseşte în măduva osoasă. [Pron. -ri-o-. / < fr. mégacaryoblaste, cf. gr. megas – mare, karyon – nucleu, blastos – vlăstar].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MEGACARIOCITÓZĂ s. f. abundenţă excesivă, în măduva osoasă, a megacariocitelor. (< fr. mégacaryocytose)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.
DIC-DEX