Dictionar Roman Explicativ
 
 
Dictionar » Dictionar Roman-Roman » acaro

acaro

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.

acaro

Definitie preluata din dictionarul DEX Online Link

ACARO- elem. acari-.

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACARÓN s. v. migdală amară, picromigdală.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ACAROFÍL, -Ă adj. care creşte în simbioză cu acarienii; acarofitic. (< fr. acarophile)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACARONÁR, macaronari, s.m. (Fam.) Italian. – Macaroană + suf. -ar.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MACARÓNIC, -Ă, macaronici, -ce, adj. (Despre versuri, poezii, stil etc.) Care parodiază şi satirizează pedantismul moravurilor cavalereşti, amestecând cuvintele şi formele limbii naţionale cu cuvinte latineşti, latinizante sau cu alte cuvinte străine. – Din fr. macaronique. Cf. it. m a c c h e r o n i c o.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MACARÓNIC, -Ă adj. (despre versuri, poezii, stil etc.) scris într-o limbă specifică macaronismului. (< fr. macaronique, it. maccheronico)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACARONÁR s. v. italian.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

macaronár s. m., pl. macaronári

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

macarónic adj. m., pl. macarónici; f. sg. macarónică, pl. macarónice

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

MACARÓNI//C ~că (~ci, ~ce) (despre opere literare) Care conţine o cantitate exagerată de cuvinte străine. Poezie ~că. /<fr. macaronique

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

MACARONÁR s.m. (Fam.) Denumire (depreciativă) dată italienilor. [Cf. it. maccheronaio].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MACARÓNIC, -Ă adj. (Despre versuri, poezii etc.) Scris într-un stil glumeţ, amestecând cuvintele şi formele limbii naţionale cu cuvinte şi forme latineşti sau latinizante. [Cf. fr. macaronique, it. maccheronico].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

macaroáne s.f., pl. – Un fel de paste făinoase. – Mr. macaroni. It. maccheroni (ven. macaroni), cf. ngr. μαϰαρούνια, bg. makaroni. – Der. macaronadă, s.f. (stil macaronic), din it. maccheronata; macaronic, adj., din fr. macaronique; macaronar, s.m. (italian).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

MACAROÁNĂ, macaroane, s.f. (Mai ales la pl.) Pastă făinoasă de fabricaţie industrială, în formă de tuburi lungi şi subţiri (goale pe dinăuntru). – Din ngr. makarónia. Cf. it. m a c c h e r o n e.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MACARONÍSM s.n. 1. Mişcare literară din sec. XVI-XVII care parodia şi satiriza pedantismul moravurilor cavalereşti într-un stil burlesc plin de cuvinte latine şi latinizate ridicol. 2. Ansamblu de aspecte care caracterizează macaronismul. 3. Apartenenţă la macaronism. – Din fr. macaronisme.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MACARONÍSM s. n. 1. mişcare literară din sec. XVI-XVII care parodia şi satiriza pedantismul moravurilor cavalereşti, prin compoziţii burleşti, scrise într-o limbă împestriţată cu cuvinte şi forme latine şi latinizate. 2. cuvânt, expresie specifică macaronismului (1). 3. apartenenţă la macaronism (1). (< fr. macaronisme)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACAROÁNĂ s. f. (pl.) paste făinoase în formă de tuburi lungi şi subţiri. (< macaron/ic/ + -adă)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

acarologíe s. f., art. acarología, g.-d. art. acarologíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

macaroánă s. f., g.-d. art. macaroánei; pl. macaroáne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

macaronísm s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

MACARONÍSM n. Mişcare literară în sec. XVI-XVII care parodia şi satiriza într-un stil comic, plin de cuvinte străine, pedantismul moravurilor cavalereşti. /<fr. macaronism

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

MACAROÁN//Ă ~e f. mai ales la pl. Produs alimentar în formă de tuburi lungi şi subţiri, care se consumă fierte. /<ngr. makarónia

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACAROLOGÍE s.f. Ştiinţă care are ca obiect de studiu creşterea diferitelor specii de insecte. [Gen. -iei. / < fr. acarologie, cf. gr. akari – arahnidă, logos – studiu].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MACARONÍSM s.n. (Liv.) Compoziţie literară scrisă într-o limbă împestriţată cu cuvinte străine. ♦ Cuvânt sau expresie specifică acestei compoziţii. [< fr. macaronisme].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACAROFÍTIC, -Ă adj. acarofil. (< fr. acarophytique)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACAROFOBÍE s. f. teamă patologică de molii, de căpuşe. (< fr. acarophobie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACAROLOGÍE s. f. disciplină care studiază creşterea dife-ritelor specii de acarieni. (< fr. acarologie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACAROÁNĂ s.f. (Mai ales la pl.) Paste făinoase în formă de tubuşoare lungi şi subţiri. [Cf. ngr. macaronia, it. maccheroni].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MACARONÁDĂ, macaronade, s.f. (Rar) Poezie în stil macaronic. – Macaron[ic] + suf. -adă.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MACARONÁDĂ s. f. poezie în stil macaronic. (după it. maccheronata)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

macaronádă s. f., g.-d. art. macaronádei; pl. macaronáde

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

MACARONÁDĂ s.f. Poezie în stil macaronic. [Cf. fr. maccaronée, it. maccheronea, prin confuzie cu it. maccheronata].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.
DIC-DEX