Dictionar Roman Explicativ
 
 
Dictionar » Dictionar Roman-Roman » acatist

acatist

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.

acatist

Definitie preluata din dictionarul DEX Online Link

ACATÍST, acatiste, s.n. 1. Imn şi slujbă bisericească ortodoxă în cinstea Fecioarei Maria sau a unor sfinţi. 2. Listă de nume dată preotului spre a se ruga, pentru a se ruga pentru persoanele înscrise pe ea. ♢ Expr. A da acatiste (sau un acatist) = a cere preotului să rostească anumite rugăciuni pentru îndeplinirea unei dorinţe. [Acc. şi: acátist] – Din sl. akatistŭ.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

acatíst s. n., pl. acatíste

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ACATÍST ~e n. bis. Slujbă bisericească în cinstea fecioarei Maria sau a altor sfinţi. ♢ A da ~e (sau un ~) a cere preotului să se roage pentru realizarea unor dorinţe. /<sl. akatistu

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACÁTIST, -e s.n. 1. Imn si slujbă bisericească ortodoxă în cinstea Fecioarei Maria sau a unor sfin i 2. Listă de nume date preotului spre a se ruga pentru persoanele înscrise pe ea -Din sl. AkatistĂï

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

acátist (-te), s.n. – 1. Imn şi slujbă bisericească ortodoxă în cinstea Fecioarei Maria sau a unor sfinţi. – 2. Listă de nume date preotului spre a se ruga pentru persoanele înscrise pe ea. < Gr. ἀϰάϑιστος, din ϰαϑίζω „a sta jos”, cu α – privativ, deoarece este vorba de imnuri care se cîntă stînd în picioare. – Der. acatistier, s.n. (colecţie de imnuri).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

!acatíst/acátist s. n., pl. acatíste/acátiste

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

acatistiér s. n., pl. acatistiére

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.
DIC-DEX