Dictionar Roman Explicativ
 
 
Dictionar » Dictionar Roman-Roman » accelera

accelera

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.

accelera

Definitie preluata din dictionarul DEX Online Link

ACCELERÁ, accelerez, vb. I. Tranz. 1. A iuţi, a grăbi o mişcare, o acţiune; a urgenta, a zori. 2. A mări viteza. – Din fr. accélérer, lat. accelerare.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

A accelera ≠ a încetini

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ACCELERÁ vb. a grăbi, a iuţi, a urgenta, a zori, (astăzi rar) a pripi. (~ încheierea unei acţiuni.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

accelerá vb., ind. prez. 1 sg. acceleréz, 2 sg. accelerézi, 3 sg. şi pl. accelereáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

A ACCELER//Á ~éz tranz. (acţiuni, procese tehnice) A face să se desfăşoare într-un ritm mai rapid (uneori nejustificat); a pripi; a grăbi; a zori; a precipita. /<fr. accélérer, lat. accelerare

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

accelerá, accelerez, vb. I. Tr. A mări viteza (de deplasare, de rotaţie etc.).

Dicţionarul limbii române contemporane, Vasile Breban, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1980

ACCELERÁ vb. I. tr. A imprima o acceleraţie, a iuţi, a grăbi din ce în ce mai mult. [Pron. ac-ce-. / < fr. accélérer, cf. it. accelerare, lat. accelerare].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACCELERÁ vb. I. tr. a imprima o acceleraţie, a iuţi, a grăbi din ce în ce mai mult. II. refl. a deveni mai rapid. (< fr. accélérer, lat. accelerare)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACCELERÁT, -Ă, acceleraţi, -te, adj. Care este iuţit, grăbit; care are o frecvenţă mai mare decât cea normală. Ritm accelerat. Respiraţie accelerată.Tren accelerat (şi substantivat n.) = tren cu viteză mai mare decât a personalului (şi care nu opreşte în toate gările). – V. accelera.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACCELERÁT adj. grăbit, iuţit, rapid, zorit. (Ritm ~ de deplasare.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

accelerát adj. m., pl. acceleráţi; f. sg. accelerátă, pl. acceleráte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

accelerát s. n., pl. acceleráte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ACCELERÁ//T ~tă (~ţi, ~te) v. A ACCELERA. ♢ (Tren) ~ tren cu viteză mare (care se opreşte numai la gările importante). /v. a accelera

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACCELERÁT, -Ă adj. Iuţit, grăbit (din ce în ce mai mult). ♦ Tren accelerat (şi s.n.) = tren cu viteză relativ mare, care opreşte numai în staţiile importante. [< accelera].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACCELERÁT, -Ă adj. iuţit, grăbit (din ce în ce mai mult). o tren ~ (şi s. n.) tren cu viteză mai mare. (< accelera)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACCELERÁRE, accelerări, s.f. Acţiunea de a accelera şi rezultatul ei; iuţire, grăbire, urgentare, zorire. – V. accelera.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

Accelerare ≠ încetinire

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ACCELERÁRE s. grăbire, iuţire, urgentare, zorire. (~ expedierii unei mărfi.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

acceleráre s. f., g.-d. art. accelerării; pl. accelerări

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ACCELERÁRE s.f. Acţiunea de a accelera; iuţire. ♦ (Cinem.) Trucaj prin care, în timpul proiecţiei, mişcările se efectuează cu o viteză mai mare decât cea normală. [< accelera].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

accelerare, grăbire,urgentare

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

accelerare, grăbire,urgentare

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

accelerare anormala a ritmului respiratiei, care apare in cursul anumitor boli, dar si in faza de somn superficial indusa de anestezicele generale.

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

ACCELERÁNDO adv. (Indică modul de executare a unei bucăţi muzicale) Din ce în ce mai repede. – Cuv. it.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACCELERATÓR, -OÁRE, acceleratori, -oare, adj. subst. 1. Adj. Care accelerează. 2. S.n. Mecanism care permite accelerarea turaţiilor unui motor; pedală care comandă acest mecanism. ♦ Instalaţie pentru accelerarea microparticulelor. 3. S.m., adj. (Substanţă) care se adaugă unor materiale pentru a mări viteza unor reacţii chimice sau a unor procese fizico-chimice. – Din fr. accélérateur.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

accelerándo adv.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acceleratór s. m. (substanţă), adj. m., pl. acceleratóri; f. sg. şi pl. acceleratoáre

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acceleratór (mecanism) s. n., pl. acceleratoáre

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ACCELERAT//ÓR ~oáre n. 1) Mecanism care permite mărirea vitezei unui motor. 2) Pedală care pune în mişcare acest mecanism. ♢ ~ de particule aparat folosit pentru a mări viteza particulelor elementare în scopul realizării unor reacţii nucleare. 3) Substanţa care grăbeşte o reacţie chimică sau un proces fizico-chimic. /<fr. accélérateur

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACCELERÁNDO adv. muz. Din ce în ce mai repede. /Cuv. it.

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACCELERATÓR, -OÁRE adj. Care accelerează. // s.n. 1. Dispozitiv prin care se măreşte viteza, turaţia (unui motor la autovehicule etc.); pedală care comandă acest dispozitiv. 2. Instalaţie care imprimă particulelor elementare (electroni, protoni etc.) viteze foarte mari. 3. procedeu folosit în cinematografie pentru imprimarea unor mişcări de desfăşurare lentă. // adj., s.m. (Substanţă) care măreşte viteza unei reacţii chimice sau a unui proces fizico-chimic. [Pl. -toare, (s.m.) -tori. / Cf. fr. accélérateur, it. acceleratore, engl. accelerator].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACCELERÁNDO adv. (Muz.; ca indicaţie de execuţie) Din ce în ce mai repede, mai grăbit. [< it. accelerando].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACCELERATÓR, -OÁRE I. adj. care accelerează. II. s. n. 1. dispozitiv prin care se măreşte viteza, turaţia (unui motor); pedală care comandă acest dispozitiv. 2. (cinem.) procedeu de imprimare a unor mişcări de desfăşurare lentă. 3. instalaţie complexă care imprimă particulelor elementare viteze foarte mari. III. s. m. substanţă care măreşte viteza unei reacţii chimice; produs destinat a reduce durata de priză şi de întărire a betonului. (< fr. accélérateur)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACCELERÁNDO adv. (muz.) din ce în ce mai repede, grăbind. (< it. accelerando)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

accelerando! interj. fugi! (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

ACCELERÁŢIE, acceleraţii, s.f. Creştere a vitezei unui corp mobil în raport cu unitatea de timp. ♦ Acceleraţie gravitaţională = acceleraţia pe care o au corpurile în cădere liberă. [Var.: acceleraţiúne s.f.] – Din fr. accélération, lat. acceleratio, -onis.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

acceleráţie s. f. (sil. -ţi-e), art. acceleráţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. acceleráţiei; pl. acceleráţii, art. acceleráţiile (sil. -ţi-i-)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ACCELERÁŢI//E ~i f. Variaţie a vitezei unui corp într-o unitate de timp. [G.-D. acceleraţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. accélération, lat. acceleratio, ~onis

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACCELERÁŢIE s.f. Creştere a vitezei unui corp în mişcare într-o unitate de timp. ♢ Acceleraţia gravitaţiei = acceleraţia pe care o au corpurile în cădere liberă în vid. [Gen. -iei, var. acceleraţiune s.f. / cf. fr. accélération, it. accelerazione, lat. acceleratio].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACCELERÁŢIE s. f. creştere a vitezei unui corp în mişcare în unitatea de timp. o ~ gravitaţională = acceleraţia pe care o au corpurile în cădere liberă. (< fr. accélération, lat. acceleratio)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACCELERAŢIÚNE s.f. v. acceleraţie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACCELERAŢIÚNE s.f. v. acceleraţie.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CARDIOACCELERATÓR, cardioacceleratori, adj. (În sintagma) Nerv cardioaccelerator = nerv simpatic care are rolul de a accelera ritmul bătăilor inimii atunci când este excitat. [Pr.: -di-o-] – Din fr. cardioaccélérateur.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

cardioacceleratór adj. m. (sil. -di-o-), pl. cardioacceleratóri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

CARDIOACCELERATÓR, -OÁRE adj. Care accelerează ritmul inimii. ♢ Nerv cardioaccelerator = nerv care are funcţia de a accelera ritmul bătăilor inimii. [Pron. -di-o-ac-. / cf. fr. cardioaccélérateur].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.
DIC-DEX