Dictionar Roman Explicativ
 
 
Dictionar » Dictionar Roman-Roman » accentuare

accentuare

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.

accentuare

Definitie preluata din dictionarul DEX Online Link

ACCENTUÁRE, accentuări, s.f. Acţiunea de a (se) accentua. [Pr.: -tu-a-] – V. accentua.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACCENTUÁRE s. 1. accentuaţie. (O ~ corectă a cuvintelor.) 2. evidenţiere, întărire, marcare, relevare, reliefare, subliniere, (livr.) potenţare. (~ unor caracteristici ale lucrării.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

accentuáre s. f. (sil. -tu-a-), g.-d. art. accentuării (sil. -tu-ă-); pl. accentuări

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ACCENTUÁRE s.f. Acţiunea de a (se) accentua; accentuaţie. [Pron. -tu-a-. / < accentua].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.
DIC-DEX