Dictionar Roman Explicativ
 
 
Dictionar » Dictionar Roman-Roman » accentuat

accentuat

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.

accentuat

Definitie preluata din dictionarul DEX Online Link

ACCENTUÁT, -Ă, accentuaţi, -te, adj. 1. (Despre vocale, silabe, cuvinte) Care poartă accentul, care este scos în relief. 2. Fig. Intensificat. 3. (Indică modul de executare a unei bucăţi muzicale) Puternic, forzato. [Pr.: -tu-at] – V. accentua.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

Accentuat ≠ neaccentuat

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ACCENTUÁT adj. 1. tonic. (Vocală ~; silabă ~.) 2. evidenţiat, întărit, marcat, reliefat, subliniat, (livr.) potenţat. (Semnificaţii ~.) 3. v. proeminent. 4. v. evident.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

NEACCENTUÁT, -Ă, neaccentuaţi, -te, adj. 1. (Despre vocale, silabe, cuvinte) Care nu poartă accent, care nu este scos în relief. 2. Fig. Lipsit de culoare, de strălucire; şters. [Pr.: ne-ac-cen-tu-at] – Ne- + accentuat.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

Neaccentuat ≠ accentuat

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

NEACCENTUÁT adj. v. aton.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

accentuatív adj. m., pl. accentuatívi; f. sg. accentuatívă, pl. accentuatíve

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

neaccentuát adj. m. (sil. ne-ac-), pl. neaccentuáţi; f. sg. neaccentuátă, pl. neaccentuáte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ACCENTUATÍV, -Ă adj. (Rar) Referitor la accente, la accentuaţie; (despre ritm) tonic. [Cf. it. accentuativo].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACCENTUATÍV, -Ă adj. referitor la accente, la accentuaţie. (< it. accentuativo)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.
DIC-DEX