Dictionar Roman Explicativ
 
 
Dictionar » Dictionar Roman-Roman » acces

acces

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.

acces

Definitie preluata din dictionarul DEX Online Link

ACCÉS, accese, s.n. 1. Posibilitatea de a pătrunde, drept de ajunge până într-un loc sau pâna la o persoană; p. ext. intrare. ♢ Cale (sau drum, şosea) de acces = drum care face legătura cu o şosea importantă, cu o localitate etc. Rampă de acces = porţiune de drum în pantă care permite urcarea vehiculelor pe o şosea mai înaltă, pe un pod etc. ♢ Expr. A (nu) avea acces = a (nu) avea permisiunea să meargă undeva, a (nu) avea voie să pătrundă undeva. 2. Ansamblu de tulburări clinice ale organismului care se manifestă brusc, în stare de sănătate aparentă, şi care se repetă de obicei la intervale variate. ♦ Izbucnire violentă (şi trecătoare) a unei stări sufleteşti. – Din fr. accès, lat. accessus.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACCÉS s. 1. v. intrare. 2. v. criză.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

accés (intrare) s. n., pl. accése

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

accés (stare morbidă, izbucnire) s. n., pl. accése

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ACCÉS2 ~e n. 1) Manifestare violentă a unei boli; criză; atac. ~ de nervi. 2) fig. Manifestare violentă a unei stări sufleteşti. ~ de furie. /<lat. accessus, fr. acces

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACCÉS1 ~uri n. Posibilitate sau drept de a ajunge, de a pătrunde sau de a intra undeva. /< lat. accessus, fr. acces

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACCÉS s.n. ~ 3. (Inform.) Proprietate a sistemelor de memorie de a permite înregistrarea şi regăsirea informaţiei.

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACCÉS, -se s.n. Posibilitatea de a pătrunde; intrare -Din fr. Accès

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ACCÉS s.n. 1. Posibilitate de a ajunge, de a pătrunde într-un anumit loc, la cineva etc.; intrare, loc pe unde se pătrunde undeva. 2. (Med.) Simptome care apar brusc şi determină o stare acută a unei boli. ♦ (Fig.) Izbucnire trecătoare şi violentă a unei stări sufleteşti. 3. (Cib.) Proprietatea sistemelor de memorie de a permite înregistrarea şi regăsirea informaţiei. [Pron. ac-ces, pl. -se, -suri. / < fr. accès, cf. lat. accesus < accedere – a sosi, a ajunge].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

accés (-se), s.n. – Posibilitate de a pătrunde; intrare. Fr. accès. – Der. (din fr.) accesibil, adj.; accesoriu, adj.; accesorii, s.f. pl.; inaccesibil, adj.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

accés (-se), s.n. – Posibilitate de a pătrunde; intrare. Fr. accès. – Der. (din fr.) accesibil, adj.; accesoriu, adj.; accesorii, s.f. pl.; inaccesibil, adj.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

accesá vb., ind. prez. 1 sg. acceséz, 3 sg. şi pl. acceseáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

A ACCES//Á ~éz tranz. A face funcţional; a folosi. /Din acces

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACCESÁ, acceséz, vb. I. Tranz. (Inform.) 1. A avea acces, a intra într-o reţea, într-un program. 2. A obţine o instrucţiune din memorie, pentru a o executa. (cf. engl. access)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

*accesá (a ~) vb., ind. prez. 3 acceseáză

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

accesáre s. f., pl. accesări

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ACCESÍBIL, -Ă, accesibili, -e, adj. La care se poate ajunge uşor; care este la îndemâna cuiva; care poate fi uşor procurat; care se poate înţelege uşor. – Din fr. accessible, lat. accessibilis.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACCESIÚNE, accessiuni, s.f. Mod de dobândire a proprietăţii, rezultând din alipirea naturală sau prin intervenţia omului a unui bun la alt bun mai important. [Pr.: -si-u-] – Din fr. accession.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACCESÓRIU, -IE, accesorii, adj., s.n. 1. Adj., s.n. (Obiect, piesă, dispozitiv) care constituie un element secundar, anex, incidental, complementar. 2. (Despre drepturi, cereri etc.) Secundar în raport cu alt drept sau altă cerere, dar legat de acestea şi supunându-se ca atare unor condiţii de fond şi de procedură comune. – Din fr. accessoire, lat. accessorius.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

Accesibil ≠ inaccesibil, neaccesibil

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ACCESÓRIU adj. v. auxiliar.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ACCESÍBIL adj. 1. abordabil, practicabil. (Un drum ~.) 2. v. convenabil. 3. elementar, simplu, uşor. (Cunoştinţe, noţiuni ~.) 4. inteligibil, (rar) priceput. (Un text ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

accesíbil adj. m., pl. accesíbili; f. sg. accesíbilă, pl. accesíbile

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

accesiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. accesiúnii; pl. accesiúni

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

accesóriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. accesórie (sil. -ri-e); pl. m. şi f. accesórii

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

accesóriu s. n. [-riu pron. -riu], art. accesóriul; pl. accesórii, art. accesóriile (sil. -ri-i-)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ACCESÓRI//U2 ~i n. mai ales la pl. 1) Piese anexe ale unei maşini sau ale unui aparat. ~i de automobil. 2) Obiecte mărunte (de îmbrăcăminte, de mobilier etc.). [Sil. -riu] /<lat. accessorius, fr. accessoire

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACCESÓRI//U1 ~e (~i) Care însoţeşte un element principal; suplimentar. [Sil. -riu] /<lat. accessorius, fr. accessoire

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACCESÍBIL ~ă (~i, ~e) 1) La care se poate ajunge uşor; de care se poate apropia uşor. Persoană ~ă. 2) Care este convenabil pentru toţi. Preţuri ~e. 3) Care poate fi uşor înţeles. Expunere ~ă. /<fr. accessible, lat. accessibilis

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACCESÍBIL, -Ă adj. Uşor de ajuns, de atins; la îndemâna cuiva. [Cf. fr. accessible, lat. accessibilis].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACCESIÚNE s.f. (Jur.) Mod de dobândire a unei proprietăţi, rezultând din alipirea naturală sau prin acţiunea cuiva a unui bun la un alt bun mai important. [Pron. -si-u-. / < fr. accession, lat. accessio].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACCESÓRIU, -IE adj. Care însoţeşte un element principal, fiind dependent de acesta. ♦ (s.n.; la pl.) Piese anexe ale unei maşini etc. [Cf. lat. accessorius, fr. accessoire].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACCESÓRIU, -IE I. adj. care însoţeşte un element principal, dependent de acesta; secundar, neesenţial. II. adj., s. n. (obiect, piesă, dispozitiv) anex. (< fr. accessoire, lat. accessorius)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACCESIÚNE s. f. (jur.) mod de dobândire a unei proprietăţi prin alipirea unui bun la altul mai important. (< fr. accession, lat. accessio)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACCESIBIL, -Ă adj. 1. la care se poate ajunge (uşor). 2. uşor de înţeles. (< fr. accessible, lat. accessibilis)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

accesoríst s. m., pl. accesoríşti

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

BOCCACCÉSC, -Ă (Liv.) Aparţinând, caracteristic operei lui Boccaccio. [< it. boccaccesco, cf. Boccaccio – scriitor italian].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACCESORÍST s. m. cel care întreţine şi plasează accesoriile în teatru, cinema şi televiziune. (< fr. accessoiriste)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

INACCESÍBIL, -Ă adj. Care nu este accesibil; de neajuns; inabordabil. [Pron. ac-ce-. / cf. fr. inaccessible].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

INACCESÍBIL, -Ă, inaccesibili, -e, adj. Care nu este accesibil, la care nu poţi ajunge; neaccesibil, inabordabil. – Din fr. inaccessible, lat. inaccesibilis.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

INACCESÍBIL, -Ă adj. la care nu se poate ajunge; inabordabil. (< fr. inaccessible, lat. inaccessibilis)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

Inaccesibil ≠ abordabil, accesibil

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Neaccesibil ≠ accesibil

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

NEACCESÍBIL adj. v. inaccesibil.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

INACCESÍBIL adj. inabordabil, neaccesibil, (rar) neabordabil. (La un preţ ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

inaccesíbil adj. m. (sil. mf. in-) accesibil

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

INACCESÍBIL ~ă (~i, ~e) 1) Care nu este accesibil; de neabordat; neaccesibil; inabordabil. 2) Care nu poate fi înţeles; de neînţeles; neaccesibil. [Sil. in-ac-ce-] /<fr. inaccessible, lat. inaccessibilis

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

accesibilizá vb., ind. prez. 1 sg. accesibilizéz, 3 sg. şi pl. accesibilizeáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ACCESIBILIZÁ vb. tr. a face accesibil. (< accesibil + -iza)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACCESIBILIZÁT adj. v. accesibiliza. [MDN]

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

ACCESIBILITÁTE s.f. Însuşirea de a fi accesibil. – Din fr. accessibilité, lat. accessibilitas, -atis.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

accesibilitáte s. f., g.-d. art. accesibilităţii

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ACCESIBILITÁTE f. Caracter accesibil. /<fr. accessibilité, lat. accessibilitas, ~atis

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACCESIBILITÁTE s.f. Faptul de a fi accesibil. [Cf. fr. accessibilité, lat. accesibilitas].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACCESIBILITÁTE s. f. însuşirea de a fi accesibil. (< fr. accessibilité)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACCESIBILIZÁRE s.f. v. accesibiliza. [MDN]

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

INACCESIBILITÁTE s.f. Caracterul a ceea ce este inaccesibil. [Cf. fr. inaccessibilité].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

INACCESIBILITÁTE s.f. Însuşirea sau starea de a fi inaccesibil. – Din fr. inaccessibilité.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

INACCESIBILITÁTE s. f. caracter inaccesibil. (< fr. inaccessibilité)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

NEACCESIBILITÁTE s. v. inaccesibilitate.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

INACCESIBILITÁTE s. neaccesibilitate.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

inaccesibilitáte s. f. (sil. mf. in-), g.-d. art. inaccesibilităţii

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

INACCESIBILITÁTE f. Caracter inaccesibil; lipsă de accesibilitate. /<fr. inaccessibilité

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.
DIC-DEX