Dictionar Roman Explicativ
 
 
Dictionar » Dictionar Roman-Roman » accesoriu

accesoriu

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.

accesoriu

Definitie preluata din dictionarul DEX Online Link

ACCESÓRIU, -IE, accesorii, adj., s.n. 1. Adj., s.n. (Obiect, piesă, dispozitiv) care constituie un element secundar, anex, incidental, complementar. 2. (Despre drepturi, cereri etc.) Secundar în raport cu alt drept sau altă cerere, dar legat de acestea şi supunându-se ca atare unor condiţii de fond şi de procedură comune. – Din fr. accessoire, lat. accessorius.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACCESÓRIU adj. v. auxiliar.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

accesóriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. accesórie (sil. -ri-e); pl. m. şi f. accesórii

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

accesóriu s. n. [-riu pron. -riu], art. accesóriul; pl. accesórii, art. accesóriile (sil. -ri-i-)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ACCESÓRI//U2 ~i n. mai ales la pl. 1) Piese anexe ale unei maşini sau ale unui aparat. ~i de automobil. 2) Obiecte mărunte (de îmbrăcăminte, de mobilier etc.). [Sil. -riu] /<lat. accessorius, fr. accessoire

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACCESÓRI//U1 ~e (~i) Care însoţeşte un element principal; suplimentar. [Sil. -riu] /<lat. accessorius, fr. accessoire

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACCESÓRIU, -IE adj. Care însoţeşte un element principal, fiind dependent de acesta. ♦ (s.n.; la pl.) Piese anexe ale unei maşini etc. [Cf. lat. accessorius, fr. accessoire].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACCESÓRIU, -IE I. adj. care însoţeşte un element principal, dependent de acesta; secundar, neesenţial. II. adj., s. n. (obiect, piesă, dispozitiv) anex. (< fr. accessoire, lat. accessorius)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.
DIC-DEX