Dictionar Roman Explicativ
 
 
Dictionar » Dictionar Roman-Roman » accidenta

accidenta

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.

accidenta

Definitie preluata din dictionarul DEX Online Link

ACCIDENTÁ, accidentez, vb. I. Tranz. şi refl. A (se) răni într-un accident. – Din accident.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

accidentá vb., ind. prez. 1 sg. accidentéz, 3 sg. şi pl. accidenteáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

A ACCIDENT//Á ~éz tranz. A face să se accidenteze. /Din accident

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A SE ACCIDENT//Á mă ~éz intranz. A suferi un accident. /Din accident

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACCIDENTÁ vb. I. tr., refl. A (se) răni într-un accident. [< accident + -a].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACCIDENTÁ vb. tr., refl. a (se) răni într-un accident. (< fr. accidenter)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACCIDENTÁL, -Ă, accidentali, -e, adj. Întâmplător; incidental. ♦ Secundar, neesenţial. – Din fr. accidentel.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACCIDENTÁT, -Ă, accidentaţi, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) (Persoană) care a fost victima unui accident. 2. (Despre un teren, un drum etc.) Care prezintă neregularităţi. – V. accidenta. Cf. fr. a c c i d e n t é.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

Accidentat ≠ neaccidentat

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ACCIDENTÁT adj. (GEOGR.) denivelat, învălurat, neregulat, (înv. şi reg.) săpat. (Teren ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ACCIDENTÁL adj. 1. v. întâmplător. 2. neesenţial, secundar. (Un aspect ~ al problemei.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

accidentál adj. m., pl. accidentáli; f. sg. accidentálă, pl. accidentále

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

accidentát adj. m., pl. accidentáţi; f. sg. accidentátă, pl. accidentáte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ACCIDENTÁ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) şi substantival Care a suferit un accident. 2) (despre teren, relief etc.) Care prezintă neregularităţi. /v. a (se) accidenta

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACCIDENTÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care este întâmplător; neprevăzut; cazual. 2) Care este neesenţial, secundar. /<fr. accidentel

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACCIDENTÁL, -Ă adj. Întâmplător; (p. ext.) neesenţial. [Cf. fr. accidentel, engl. accidental].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACCIDENTÁT, -Ă adj. 1. (şi s.m. şi f.) (Cel) care a suferit un accident. 2. (Despre un teren) Care are neregularităţi. [< accidenta].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACCIDENTÁT, -Ă I. adj., s. m. f. (cel) care a suferit un accident. II. adj. (despre un teren) cu multe neregularităţi. (< accidenta)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACCIDENTÁL, -Ă adj. 1. întâmplător, fortuit. 2. secundar, neesenţial. (< fr. accidentel)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACCIDENTÁRE, accidentări, s.f. Faptul de a (se) accidenta. – V. accidenta.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

accidentáre s. f., g.-d. art. accidentării; pl. accidentări

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ACCIDENTÁRE s.f. Acţiunea de a (se) accidenta. [< accidenta].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

NEACCIDENTÁT, -Ă, neaccidentati, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care a ieşit nevătămat dintr-un accident. 2. (Despre terenuri, drumuri etc.) Care nu prezintă neregularităţi. [Pr.: ne-ac-] – Ne- + accidentat.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

Neaccidentat ≠ accidentat

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

neaccidentát adj. m. (sil. ne-a-), pl. neaccidentáţi; f. sg. neaccidentátă, pl. neaccidentáte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

AUTOACCIDENTÁ, autoaccidentez, vb. I. Refl. A se accidenta involuntar. [Pr.: a-u-to-ac-] – Auto1- + accidenta.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

autoaccidentá vb. (sil. a-u-to-ac-) → accidenta

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

AUTOACCIDENTÁ vb. I. refl. A se accidenta singur. [Pron. a-u-to-ac-. / auto1- + accidenta].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

AUTOACCIDENTÁ vb. refl. a se accidenta involuntar. (< auto1- + accidenta)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

AUTOACCIDENTÁT, -Ă, autoaccidentaţi, -te, adj. Care s-a accidentat singur, involuntar. [Pr.: a-u-to-ac-] – V. autoaccidenta.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

AUTOACCIDENTÁRE, autoaccidentări, s.f. Faptul de a se autoaccidenta. [Pr.: a-u-to-ac-] – V. autoaccidenta.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

accidentalitáte s. f., g.-d. art. accidentalităţii

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ACCIDENTALITÁTE s.f. (Rar) Caracter accidental. [< accidental + -itate].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

AUTOACCIDENTÁRE s.f. Faptul de a se autoaccidenta. [< autoaccidenta].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.
DIC-DEX