Dictionar Roman Explicativ
 
 
Dictionar » Dictionar Roman-Roman » ace

ace

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.

ace

Definitie preluata din dictionarul DEX Online Link

ÁCE s. pl. v. înţepătură, junghi.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ACE [pr.: eis] n. (la tenis) Lovitură prin care se obţine punct direct din serviciu. /<eng. ace

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACE s.n. (Sport) Lovitură la tenis prin care se obţine punct. [Pron. eis. / < engl. ace].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACE [EIS] s. n. (tenis) lovitură din care se obţine un punct. (< engl. ace)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ace

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ace

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ace, brice şi carice expr. (vulg.) lucruri diverse / de tot felul (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

ACÉL1, ACEÁ, acei, acele, adj. dem. (antepus) (Arată că fiinţa, lucrul etc. desemnate de substantivul pe care îl determină se află mai departe, în spaţiu sau timp, de vorbitor) Acel om. Acea casă. [Gen.-dat. sg.: acelui, acelei, gen.-dat. pl.: acelor] – Lat. *ecce-illu, ecce-illa.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACÉL2, ACEÁ, pron. dem. v. acela1.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PÁCE s.f. 1. Stare de bună înţelegere între popoare, situaţie în care nu există conflicte armate sau război între state, popoare, populaţii. 2. Acord al părţilor beligerante asupra încetării războiului, tratat de încheiere a unui conflict armat. 3. (Într-o comunitate socială) Lipsă de tulburări, de conflicte, de vrajbă; armonie1, împăciuire, înţelegere. ♢ Loc. vb. A face pace cu cineva = a se împăca cu cineva. ♢ Expr. A strica pacea cu cineva = a ajunge la conflict, a se certa cu cineva. O mie de ani pace, formulă familiară de salut. 4. Linişte sufletească, stare de calm sufletesc; tihnă, repaus, odihnă; lipsă de zgomot şi de mişcare; calm, linişte, tăcere. ♢ Loc. adv. În (bună) pace = în linişte, fără să fie tulburat, stingherit, supărat. ♢ Expr. A da (cuiva) bună pace sau a lăsa (pe cineva) în pace = a nu deranja, a nu supăra, a nu tulbura pe cineva. Dă-i pace = nu te deranja, nu-ţi bate capul; lasă-l în plata Domnului. (Reg.) A nu avea pace (de cineva) = a fi deranjat, a fi tulburat (de cineva). Mergi (sau umblă, du-te, rămâi etc.) în pace = (ca formulă de urare la despărţire) mergi (sau umblă, du-te, rămâi etc.) cu bine, cu sănătate. A nu (mai) avea pace = a fi (în permanenţă) neliniştit, îngrijorat. Fii pe pace! = nu avea nici o grijă, linişteşte-te! ♦ (În concepţiile religioase) Linişte veşnică a omului după moarte, odihnă de veci. ♦ (Adverbial; pop. şi fam.) Nimic, nici vorbă, nici gând; s-a terminat, s-a sfârşit, gata. – Lat. pax, pacis.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

FÁCE, fac, vb. III. A. Tranz. I. 1. A întocmi, a alcătui, a făuri, a realiza, a fabrica un obiect. Face un gard. ♢ A procura un obiect, dispunând confecţionarea lui de către altcineva. Îşi face pantofi. 2. A construi, a clădi; a ridica, a aşeza. Face o casă. Face fânul stoguri. 3. A găti, a prepara, a pregăti un aliment, o mâncare. 4. A compune, a scrie, a crea o operă literară; a executa, a realiza o operă artistică. 5. A stabili o lege, o convenţie, o înţelegere. 6. A câştiga, a agonisi, a strânge bani, avere. 7. A pregăti ceva într-un anumit scop. Îşi face bagajele. ♦ Expr. A face focul = a aţâţa, a aprinde focul. ♢ A aranja (părul, sprâncenele, buzele, unghiile etc.). II. 1. (Despre femei) A naşte. ♦ Expr. (Pop. şi fam.) De când l-a făcut mă-sa sau de când mă-sa l-a făcut = de când s-a născut, dintotdeauna. ♢ (Despre soţi) A procrea. ♢ (Despre mamifere) A făta. ♢ (Despre păsări) A oua. 2. (Despre pomi) A produce, a da roade; (despre plante) a scoate, a da muguri, frunze, flori etc. 3. (despre fiinţe şi plante) A căpăta, a dobândi; a-i apărea. A făcut o bătătură. ♢ A se îmbolnăvi de... A făcut scarlatină. 4. (În expr.) A face ochi = a) (despre puii unor animale) a putea deschide ochii (la câteva zile după naştere); b) (fam., despre oameni) a se trezi, a se scula din somn. A face burtă (sau) pântece = a se îngrăşa. A face genunchi = (despre pantaloni) a se deforma (de multă purtare) în dreptul genunchilor. III. 1. A întocmi, a potrivi lucrurile astfel ca să...; a da cuiva posibilitatea de a... Ce-a făcut, ce-a dres, că a reuşit... 2. A determina, a convinge. Nu l-au putut face să se însoare. 3. A obliga, a sili, a constrânge, a pune pe cineva să... Nu mă face să plec. 4. A predispune la ceva; a îndemna. Timpul urât îl face trist. IV. 1. A determina sau a ajuta pe cineva sau ceva să-şi schimbe starea iniţială, să ajungă într-o anumită situaţie. L-a făcut om. ♢ Expr. A face (sau, refl., a se face) bine (sau sănătos) = a (se) însănătoşi, a (se) vindeca. 2. A preface, a schimba, a transforma în... Faceţi din piatră aur. ♢ Expr. A face din ţânţar armăsar = a exagera mult. A face (cuiva) coastele pântec (sau spinarea cobză) = a bate (pe cineva) tare. A face noaptea (sau din noapte) zi = a nu dormi, a rămâne treaz toată noaptea. A face (sau, refl., a se face) praf = a (se) distruge, a (se) nimici. 3. A zice, a spune (despre cineva sau cuiva) că este..., a califica; a învinui, a acuza pe cineva de... L-a făcut măgar. ♢ Expr. A face (pe cineva) cum îi vine la gură = a ocărî sau a certa (pe cineva) rău, fără a-şi alege cuvintele, a batjocori (pe cineva). A face (pe cineva) cu ou şi cu oţet v. oţet. V. 1. A săvârşi, a făptui, a comite. ♢ Expr. Face ce face şi... = încearcă prin toate mijloacele şi izbuteşte să...; nu ştiu cum procedează că...; vorba e că... A nu avea ce face (sau ce să facă) = a) a nu avea o ocupaţie; b) a nu-i rămâne cuiva nimic de schimbat într-o situaţie, a nu avea posibilitatea să se împotrivească, să obiecteze, să ajute cu ceva; a nu avea încotro; c) se spune despre cineva (sau cuiva) care comite sau este pe punctul să comită o imprudenţă, o prostie, o gafă. A nu avea ce face cu... = a nu avea (nici o) nevoie de..., a nu-i trebui; a nu-i folosi, a nu-i servi la nimic. Ce (mai) faci? = cum îţi merge? cum o (mai) duci? A face totul sau a face tot posibilul (sau în toate chipurile, posibilul şi imposibilul) să (sau ca să) = a depune toate eforturile (pentru a realiza ceva). (exprimând surpriza neplăcută şi purtând accentul în frază) Ce face?! = cum?! cum se poate (una ca asta)? Ce (tot) faci (sau ce ai făcut de)...? = ce ţi s-a întâmplat că...? care e cauza că...? Ce-i de făcut (cu cineva sau cu ceva) ? = cum să se procedeze (cu cineva sau cu ceva) ? N-am făcut nimic = a) nu am realizat nimic, nu m-am ales cu nimic; b) nu sunt vinovat, nu am comis ceea ce mi se impută. Văzând şi făcând = procedând conform situaţiei, împrejurărilor, fără un plan dinainte stabilit. A avea a (sau de-a) face cu cineva (sau cu ceva) = a) a avea ceva comun cu cineva (sau cu ceva), a exista anumite relaţii între...; b) a o păţi, a suporta consecinţele faptelor sale. Ce are a face? = ce legătură este (între un lucru şi altul)? Ce interesează? şi ce-i cu asta? N-are a face! = nu interesează! n-are importanţă! (Refl.) S-a făcut! = ne-am înţeles! s-a aranjat! Fii fără grijă! 2. A provoca, a da naştere la..., a cauza, a pricinui. A făcut o încurcătură ♢ Expr. Nu face nimic! = (formulă de politeţe cu care se răspunde celui ce-şi cere scuze pentru un neajuns sau o supărare pricinuită fără voie) nu are nici o importanţă! A i-o face (bună sau lată sau cu vârf) sau a-i face (cuiva) una (şi bună) = a-i pricinui cuiva un rău, un neajuns. A(-şi) face inimă rea (sau sânge rău) = a (se) supăra, a (se) consuma. A-şi face gânduri (sau griji) = a se îngrijora. ♦ A arăta, a manifesta, a acorda. I-a făcut toate onorurile. 3. A aduce la îndeplinire; a realiza, a îndeplini, a împlini. Şi-a făcut datoria. ♢ Expr. A face (un) târg (sau târgul) = a cădea de acord, a încheia o tranzacţie (comercială). ♦ A juca (un meci). 4. A exercita, a practica o meserie. Face avocatură. ♦ A studia, a urma un curs sau o formă de învăţământ. Face medicina. 5. (Cu complementul „semn”) A atrage cuiva atenţia printr-un gest; a da cuiva să înţeleagă ceva printr-un semn. (Cu elipsa complementului) Face din cap că a înţeles. ♢ Expr. A face (cuiva) cu degetul = a ameninţa (pe cineva) cu degetul arătător. A face (cuiva) cu ochiul = a) a face (cuiva) un semn simbolic (închizând şi deschizând un ochi); b) a atrage, a îmbia. 6. A parcurge, a străbate un drum sau o distanţă. A făcut 2 kilometri. 7. A petrece, a parcurge un interval de timp. Cu el şi-a făcut veacul. B. Intranz. I. 1. A proceda; a acţiona; a se comporta. Fă cum ştii. ♦ Refl. (În construcţii interogative) A se descurca într-un anumit fel. Ce se face acum? 2. A-i merge cuiva bine (sau rău), a o duce bine (sau rău). 3. (În superstiţii, determinat prin „a bine”, „a rău”, „a ploaie” etc.) A prevesti, a cobi. Porcul face a ploaie. 4. (Pop.; în superstiţii) A vrăji, a fermeca; a descânta. I-a făcut de boală. II. 1. A valora, a preţui; a costa. Cât fac pantofii? 2. (La pers. 3; cu valoare impersonală) A fi vrednic (de a...), a merita (să...). Scump, dar face! 3. (Fam.; în expr.) Nu face pentru... = a) nu e potrivit, nu corespunde pentru...; b) nu e de prestigiul cuiva, nu cadrează cu... III. 1. A se îndrepta, a merge, a porni (către sau spre...; a o coti (spre...). Am făcut la dreapta. ♢ Refl. (Fam.) A se abate, a se duce (sau a veni), a se apropia. Fă-te încoace! 2. A zice, a spune. Am să te cert, făcea el. C. Refl. I. 1. (despre zi, noapte, întuneric etc.) A se produce, a se ivi, a se lăsa. ♦ A i se face (cuiva) negru (sau roşu etc.) înaintea ochilor = a nu mai vedea, a i se face rău (din cauza supărării, a mâniei); a se supăra, a se mânia foarte tare. ♢ Impers. (Pop.) A i se părea cuiva că vede sau că aude ceva sau pe cineva (în vis sau în imaginaţie). Se făcea că vede un palat. 2. (despre drumuri, văi etc.) A se desfăşura, a se deschide (înaintea ochilor). Se făcea o vale lungă. 3. (despre senzaţii sau sentimente; construit cu dativul pronumelui) A se naşte, a se produce (în cineva) deodată, a fi cuprins de... I s-a făcut frică. ♢ A fi cuprins de o dorinţă nestăpânită pentru ceva, a simţi dorul de... I s-a făcut de ducă. 4. (Pop.) A se întâmpla. Ce s-a făcut cu el? ♦ Expr. Ce s-a făcut (cineva)? = ce a devenit? cum s-a descurcat? Cum se face că... (sau de...) = cum e posibil ca...? II. 1. A ajunge, a deveni. Copilul s-a făcut mare. ♦ Loc. vb. A se face galben = a se îngălbeni. A se face vânăt = a se învineţi. A se face roşu. = a se înroşi, a se îmbujora. ♦ Expr. A se face stăpân pe ceva = a lua un lucru în stăpînire cu forţa sau fără a-i aparţine. A se face în două = (despre drumuri, reţele etc.) a se bifurca, a se despărţi, a se ramifica. ♢ A ajunge la numărul de..., la un total de... Ceata se face de două sute de oşteni. ♢ A îmbrăţişa cariera de..., a deveni. Se face muncitor metalurgist. ♢ Intranz. A îndeplini o treabă sau o funcţie ocazională. ♢ (determinat prin „la loc”, „din nou”, „iarăşi” etc.) A redeveni. S-a făcut din nou om. 2. A se preface, a simula. Se face că pleacă. ♢ Intranz. A-şi lua înfăţişarea de..., a se arăta, a-şi da aere de... Face pe nevinovata. – Lat. facere.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

A (se) face ≠ a (se) desface

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

A face ≠ a strica

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Pace ≠ bătălie, bucluc, luptă, război

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PÁCE s. 1. v. armonie. 2. v. linişte. 3. v. astâmpăr. 4. v. tihnă. 5. v. răgaz. 6. v. odihnă de veci.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

FÁCE vb. 1. v. executa. 2. v. fabrica. 3. v. confecţiona. 4. v. realiza. 5. a efectua, a executa, a făuri, a înfăptui, a realiza, a săvârşi. (A ~ o lucrare durabilă) 6. v. desfăşura. 7. v. întâmpla. 8. v. construi. 9. v. găti. 10. a da. (A ~ o gaură.) 11. v. pregăti. 12. v. lustrui. 13. v. aprinde. 14. v. redacta. 15. v. opera. 16. v. întreprinde. 17. v. juca. 18. a efectua. 19. v. profesa. 20. v. studia. 21. v. proceda. 22. v. naşte. 23. v. făta. 24. v. procrea. 25. v. oua. 26. v. rodi. 27. v. produce. 28. v. institui. 29. v. administra. 30. (fam.) a trage. (A ~ un chef.) 31. v. comite. 32. v. inventa. 33. v. crea. 34. v. deveni. 35. v. deveni. 36. v. transforma. 37. a preface, a schimba, a transforma. (Băutura, din om te ~ neom.) 38. v. simula. 39. v. convinge. 40. v. provoca. 41. v. stârni. 42. v. constrânge. 43. v. predestina. 44. v. vrăji. 45. v. prevesti. (~ a ...) 46. v. contracta. 47. v. economisi. 48. v. costa. 49. v. valora. 50. a merita. (Dai un ban, dar ~.) 51. v. desemna. 52. v. califica. 53. a se ivi, a se lăsa, a sosi, a veni. (Cum se ~ seara, pleacă.) 54. v. zice. 55. v. parcurge.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ACÉL adj. cel. (~ de colo.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

acél adj. m. (antepus), g.-d. acélui, pl. acéi; f. sg. aceá, g.-d. acélei, pl. acéle, g.-d. m. şi f. acélor

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

fáce vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. fac, 1 pl. fácem, 2 pl. fáceţi; imper. 2 sg. , neg. nu fáce; part. făcút

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

páce s. f., g.-d. art. păcii; pl. păci

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

A SE FÁCE mă fac intranz. I. 1) A avea loc accidental; a se întâmpla. Ce se face pe lume!Ce s-a făcut (cu cineva)? Ce s-a întâmplat (cu cineva)? S-a făcut! ne-am inţeles! 2) A se crea aparenţa; a se părea; a părea. Se făcea că zburăm. 3) A începe să fie; a deveni; a ajunge. ~ actor. ~ mare.~ nevăzut a dispărea. ~ de ocară (sau de ruşine) a se compromite, atrăgându-şi oprobriul public. 4) v. A SE PREFACE.~ mort în păpuşoi a se preface. II. (în îmbinări) 1) (despre perioade ale zilei, fenomene sau stări ale naturii) ~ ziua. ~ frig. 2) (despre căi de comunicaţie) ~ drum. ~ pârtie. 3) (despre senzaţii sau sentimente) A i ~ dor. 4) (despre persoane sugerând ideea de procurare sau de obţinere) ~ cu casă. ~ cu diplomă. 2. tranz. A trece dintr-o stare în alta; a deveni. ~ medic. /<lat. facere

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A FÁCE fac 1. tranz. I. 1) (bunuri materiale sau valori spirituale) A realiza prin efort fizic sau intelectual. ~o casă. ~ poezii. 2) (obiecte care necesită îngrijire) A aranja în ordinea cuvenită. ~ patul. 3) (avere, bani etc.) A aduna, sporind mereu. ♢ ~ banul cu ciocanul a câştiga uşor bani mulţi. 4) (urmat de o propoziţie complementară cu verbul la conjuctiv) A determina acţionând într-un anumit fel. ~ să plece. 5) (persoane) A desemna printr-un calificativ (de obicei depreciativ); a numi; a califica; a eticheta; a considera; a taxa. ♢ A-l ~ (pe cineva) cum îi vine la gură a ocărî (pe cineva), folosind cuvinte la întâmplare. 6) (mai ales abstracte) A efectua, procedând într-un anumit fel. ~ un bine.Tace şi face se spune despre cineva care înfăptuieşte pe tăcute un lucru surprinzător. Una zice şi alta face spune într-un fel şi procedează altfel. Uşor de zis, greu de făcut (sau uşor a zice, greu ~) nu e uşor să rezolvi o problemă complicată. ~ pomană a) a dărui cuiva ceva; b) a face cuiva un mare bine. ~ abstracţie a nu lua în considerare; a ignora. ~ uz de forţă a folosi puterea în scopuri nepermise. A nu avea ce face (sau ce să facă) a) a nu fi ocupat cu ceva; b) a nu avea posibilitatea de a se împotrivi; a nu avea încotro. Ce are ~ ? a) ce importanţă, ce legătură este? N-are ~ n-are importanţă. 7) (supărări, necazuri, plăceri, bucurii etc.) A avea drept efect; a pricinui; a cauza; a provoca; a produce. ♢ A-i ~ cuiva de lucru a complica cuiva rezolvarea unei chestiuni. A i-o ~ bună (sau lată) a pricinui un mare rău. 8) (pictură, ştiinţă, politică etc.) A practica în mod sistematic. 9) (în îmbinări cu substantivul ce indică o instituţie sau o formă de învăţământ) A frecventa, studiind. ~ Universitatea. 10) (drumuri, distanţe) A străbate de la un capăt la altul; a parcurge. ♢ A-şi ~ drum (la cineva) a căuta pretext pentru a vizita pe cineva. 11) (intervale de timp, perioade) A consuma, efectuând un lucru. ♢ ~ chindia a se odihni la chindii. II. (în îmbinări stabile) 1) (sugerează ideea de semnalizare) ~ (cuiva) cu degetul. ~ (cuiva) cu ochiul (sau din ochi). 2) (sugerează ideea de transformare) ~ om (pe cineva). ♢ ~ de ocară (sau de ruşine) a compromite, atrăgând oprobriul public. ~ (pe cineva) din cal măgar a-şi bate joc de cineva, înjosindu-l. ~ (pe cineva) cuc (sau tun) a-l îmbăta tare (pe cineva). ~ (cuiva) coastele pântece a bate tare pe cineva. ~ praf (pe cineva) a nimici, a distruge pe cineva. ~ ochii mari a se mira. ~ fălci (burtă sau pântece) a se îngrăşa. ~ genunchi a se evidenţia urmele genunchilor la pantalonii purtaţi mult. 3) (sugerează ideea de îmbolnăvire) ~ gâlci. 4) (sugerează ideea de perpetuare a speciei) ~ copii. ~ fructe. ~ floare. 5) (sugerează ideea de relaţie) ~ prietenie.~ gură a face gălăgie. III. (împreună cu unele substantive formează locuţiuni verbale având sensul substantivului cu care se imbină): ~ chef a chefui. ~ glume a glumi. A-şi ~ griji a se îngrijora. ~ dragoste (sau sex) a săvârşi actul sexual; a se împerechea. 2. intranz. I. 1) A acţiona după cum dictează împrejurările sau conştiinţa; a proceda. 2) (mai ales în superstiţii) A vesti apariţia (unui fenomen sau a unui eveniment). ~ a ploaie. 3) (în poveşti şi în superstiţii) A lega prin vrăji; a vrăji; a fermeca. ~ de dragoste. 4) A prezenta o anumită valoare (bănească); a valora; a preţui; a costa. Cât face un palton? 5) A fi egal. Trei ori trei fac nouă. 6) A prezenta interes. Face să vezi acest oraş. 7) A fi convenabil. Face să zbori cu avionul. 8) (în vorbirea dialogată ca remarcă a autorului) A exprima prin grai; a reda prin cuvinte; a zice; a spune. 9) (urmat de un complement circumstanţial ce indică o direcţie) A lua direcţia; a se îndrepta; a apuca. ~ la stânga. ~ spre sat. 10) A căuta să apară altfel decât este. ~ pe deşteptul. II. (împreună cu onomatopeele formează locuţiuni verbale intranzitive) ~ hârşti! ~ zdup. /<lat. facere

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACÉL aceeá (acéi, acéle) dem. (se foloseşte pentru a indica pe cineva sau ceva care este relativ depărtat de subiectul vorbitor). ~ băiat. /<lat. ecce-illu, ecce-illa

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PÁCE f. 1) Situaţie de înţelegere în care nu există război. 2) Tratat între părţile beligerante care prevede încetarea unui conflict armat. 3) Atmosferă în care domneşte liniştea, armonia şi buna înţelegere între oameni; raport calm între oameni. 4) Lipsă de gălăgie, de zgomot; linişte. ♢ A da ~ cuiva (sau a lăsa în ~ pe cineva) a nu tulbura liniştea cuiva; a nu deranja, a nu supăra pe cineva. Dă-i ~! lasă-l în voia lui; dă-l încolo. 5) Stare de linişte sufletească; lipsă de griji; tihnă; odihnă; astâmpăr. ♢ Fii pe ~! să n-ai nici o grijă; fii liniştit. Mergi (sau rămâi) în ~ mergi (sau rămâi) cu bine, cu sănătate. Nu-i şi ~! a) nu-i nicăieri; a dispărut; b) nici gând să vină. [G.-D. păcii] /<lat. pax, pacis

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACÉL, adj., si pron. Aceea pron. f. (cu sensul n.): de aceea -Din mr. A el, megl. Telea, istr. Tel(a), lat. Ecce ille devenit Ecce illum sau Eccum illum

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ACÉL1, ACEÁ, acei, acele, adj. dem. (Arată că fiinţa sau lucrul al cărui nume îl determină este (mai) depărtat de subiectul vorbitor; când urmează după substantiv are forma acela, aceea) Acel om. Vremea aceea. [Gen.-dat. sg. acelui, acelei, gen.-dat. pl. acelor ; (când are forma acela, aceea) gen.-dat. sg. aceluia, aceleia, gen.-dat. pl. acelora – Var.: acéla, acéea adj. dem.] – Lat. ecce-illu, ecce-illa.

Dicţionarul limbii române moderne, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, Bucureşti, 1958

acél, adj. şi pron. – Aceea pron. f. (cu sensul n.): de aceea. – Mr. aţel, megl. ţelea, istr. ţel(a). Formele adj. antepus: acel (f. acea), gen. acelui (f. acelei), pl. acei (f. acele), gen. acelor. Ca adj. postpus şi ca pron. capătă un -a enclitic; ca rezultat al acestei adăugiri, se modifică structura fonetică a f. sing. aceia (‹ aceaiaaceaa), care se scrie şi aceea. Prezenţa lui -a în cazurile prevăzute nu s-a respectat strict în limba populară şi în poezie. < Lat. ecce ille, devenit *ecce illum sau *eccum illum (Diez, I, 337); Puşcariu, 9; Candrea-Dens., 532; REW 4266; DAR; Sanfeld, Syntaxe, 159-164); cf. it. quello, v. prov., sp. aquel, v. fr. cil, port. aquello. Explicarea lui -a paragogic prezintă incertitudini. Puşcariu, 9 şi DAR cred că este rezultatul lui *eccum illum illac (cf. fr. celui-là, friul. kel-la). Această ipoteză este imposibilă, deoarece confundă un tratament presupus a fi romanic cu un fenomen tîrziu din fr., şi pentru că pleacă de la o pronunţare primitivă *acelà, greu de admis (dacă s-ar admite, ar fi trebuit să se păstreze, sau să se reducă la pronunţarea gravă, caz în care -a aton trebuia să devină -ă). T. Papahagi, din Morfologia limbii romîne, 1937, 19, o explică prin fonetică sintactică. Pare mai curînd o propagare a art. f. -a, care în limba veche se aplica şi adj. şi s. (pădurea verdea, azi pădurea verde; cf. trăsături ale acestei concordanţe absolute în pădurii verzi, care reproduce un mai vechi pădurii verzii, şi forme invechite cum ar fi tuturor oamenilor, faţă de oamenilor buni). Reiese de aici că femeia aceia, datorită nuanţei sale dublu demonstrative, şi-a conservat dubla articulare, ca alte ori femeia carea, cf. omul carele. Se înţelege mai puţin extinderea de la f. la m. şi la cazurile oblice; dar numai dacă se concepe ca art., se explică faptul că, fiind aton, -a nu a devenit -ă. Der. acelaşi (f. aceiaşi), adj. şi pron., unde -şi reprezintă lat. sic „astfel”, cf. cineşi, careşi, acestaşi; în spiritul acestei comparaţii, cf. expresiile regionale şi mai curînd infantile iciaşa (‹ aici aşa), coleaşă (‹ colea aşa); acelălalt (var. acel(l)alt), adj. şi pron. Cf. cel.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

acea dependenta fata de un obiect, o substanta sau o activitate, in lipsa careia o persoana traieste un discomfort major

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

fáce (fác, făcút), vb. – 1. A înfăptui, a produce. – 2. A crea, a izvori. – 3. A da formă. – 4. A construi, a dura, a edifica. – 5. A plăsmui, a imagine, a scrie, a picta. – 6. A naşte, a da viaţă, a aduce pe lume. – 7. A rodi, a da roade. – 8. A produce, a provoca. – 9. A transforma, a preface, a deveni. – 10. A însuma, a valora. – 11. A petrece, a parcurge un interval de timp. – 12. A săvîrşi, a făptui, a comite. – 13. A executa, a practica, a exercita. – 14. A se ocupa cu ceva. – 15. A se afla, a se găsi. – 16. A pregăti, a aranja. – 17. A curăţa. – 18. A întocmi, a elabora. – 19. A aprinde. – 20. A găti, a pregăti. – 21. A împărţi cărţile de joc. – 22. A proceda, a se comporta. – 23. A se descurca. – 24. A stabili, a introduce. – 25. A ţine, a efectua, a organiza. – 26. A vorbi, a rosti. – 27. A vrăji, a fermeca. – 28. A pricinui, a cauza. – 29. A se îndrepta, a o lua spre. – 30. (Refl.) A deveni, a ajunge. – 31. (Refl.) A se preface, a se preschimba. – 32. A se produce, a se ivi. – 33. (Refl.) A creşte, a se forma. – 34. (Refl.) A se arăta. – 35. (Refl.) A părea, a da impresia. – 36. (Refl.) A se abate, a se îndepărta. – 37. (Refl.) Cu prep. pe, a dobîndi, a căpăta. – 38. (Refl., impersonal) Merită, se cuvine, se cade. – 39. (Refl. cu dat.) A-şi căuta: îşi făcea de lucru pe lîngă vatră (Rebreanu). – 40. (Cu pron. dat. şi acuz.) A i-o plăti cuiva, a se răzbuna: eram în adevăr hotărîtă să i-o fac (Bassarabescu). – 41. (Imperativ) Du-te, mergi; exprimă un imperativ atenuat: pînă una alta, fă de te spală (Galaction). – Mr. fac, faptă, faţire; megl. fac, fat, istr. facu, facut. Lat. facĕre (Diez 182; Puşcariu 566; Candrea-Dens., 534; REW 3128; DAR); cf. it. fare (sard. fakere), prov., fr. faire, sp. hacer, port. fazer. V. şi Gust. Rudberg, Le développement de facere dans les langues romanes, Paris 1873. Sensul de „a naşte, a da viaţă” (6) apare de asemenea în mai multe multe dialecte it. Sensul 41 este frecvent în v. it. (cf. Dante, Inferno, XVII, 93: Fa che tu m’abbracce). Der. facere, s.f. (fapt, act; acţiune; înv., operă; creaţie; naştere); făcaş, s.m. (înv., vrăjitor, vraci); făcător, s.m. (înv., creator, autor), der. cu suf. – ător, l-a înlocuit pe făptor şi este la rîndul lui deplasat de făptuitor, păstrat numai în comp. binefăcător, adj. (care face bine); răufăcător, s.m. (criminal); făcătură, s.f. (vrajă, farmec); făcut, s.n. (muncă, activitate; naştere; vrajă); aface, adv. (în expresia a avea aface, a avea legătură), de la inf. a face, cf. afacere; contraface, vb., reconstituit pe baza fr. contrefaire; desface, mr. disfeaţire, vb. (a desface; a deschide, a destupa; a anula; a dezdoi); preface, mr. prifac, prifaţire, megl. prufac, vb. (a modifica, a transforma, a reface; refl., a se transforma; refl., a simula, a se preface), după Puşcariu 1371 reprezintă un lat. *per-facĕre (în loc de perfĭcĕre), cu ultimul sens împrumutat din rus. pritvorjati sja (mai probabil este o formaţie neologică, din sec. XIX, ca prefira, pregăti, etc.); prefăcătorie, s.f. (simulare; ipocrizie); prefăcut, adj. (transformat, ipocrit); reface, vb. (a face din nou, a restaura), formaţie neol. Cf. fapt, făptură. Der. neol. factaj, s.n. (distribuire la domiciliu), din fr. factage; factice, adj. (fictiv; artificial), din fr. factice; facţiune, s.f. (bandă; grupare politică), din fr. faction; facţios, adj. (care face parte dintr-o facţiune), din lat. factiosus, prin intermediul fr. factieux; factor, s.m. (poştar), din lat. factor, prin intermediul fr. facteur (se eccentuează fáctor şi factór, pentru sensul 2); factorie, s.f. (agenţie), din sp. factotum, s.m., din lat., prin intermediul fr.; factură, s.f., din fr. facture; factura, vb., din fr. facturer; facturier, s.n., din fr. facturier.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

tace

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

páce, s.f. – Situaţie, stare fără război. Lat. pacem (Puşcariu 1235; Candrea-Dens., 1297; REW 6317), cf. alb. pakjë, it. pace, prov. patz, fr. paix, cat. pau, sp., port. paz. – Der. nepace, s.f. (înv., nelinişte); păciui (var. împăciui), vb. (a face pace, a pacifica); păceluit, adj. (înv., pacific); pacefăcător, s.m. (înv., pacificator); paşnic (var. pacinic), adj. (pacific); păşnicie, s.f. (linişte). – Der. neol. (din fr.) pacific, adj.; pacifica, vb.; pacificator (var. păcinicie), adj.; pacifism, s.n. După Buescu, R. Études roum., III, 158-63, folosirea lui pace ca interj. trimite la lat. pax, gr. πάξ, interj., distincţie care ni se pare prea subtilă. Mai probabil este formula de salut sau de rămas bun, folosită pentru a indica ideea de „problemă tranşată” sau „să nu mai vorbim de asta”, ca în cazul lui sănătate.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

acea capacitate umana de a intemeia grupuri, definite ca unitati de activitate: cupluri, familii, echipe, biserici, etc. (termen in sociologie)

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACÉLA, ACÉEA, aceia, acelea, pron. dem., adj. dem. (postpus) 1. Pron. dem. (Indică pe cineva sau ceva relativ depărtat de subiectul vorbitor) Cine e acela? ♢ Loc. adj. (Reg.) Ca acela sau ca aceea = puternic, însemnat; extraordinar. ♢ Loc. adv. De aceea = pentru acest (sau acel) motiv, din această cauză. Drept aceea = prin urmare; deci. (În) afară de (sau pe lângă) aceea = în plus. 2. Adj. dem. (postpus) Acel, acea. Omul acela. Casa aceea. [Gen.-dat. sg.: aceluia, aceleia, gen.-dat. pl: acelora. – Var.: (Înv.) acél, acéa pron. dem.] – Lat. *ecce-illu, ecce-illa.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACERÁ vb. I. v. acira.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACÉRB, -Ă, acerbi, -e, adj. Necruţător, înverşunat, aspru; agresiv, caustic, sarcastic. – Din fr. acerbe, lat. acerbus.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACÉST, ACEÁSTĂ, aceşti, aceste, adj. dem. (antepus) 1. (Arată că fiinţa, lucrul etc. desemnate de substantivul pe care îl determină se află aproape, în spaţiu sau timp, de vorbitor) Acest deal. Această casă. 2. (În legătură cu substantive care arată momentul, răstimpul, epoca în care se petrece o acţiune) Care este în curs; curent, prezent (sau dintr-un viitor apropiat). Anul acesta. [Gen.-dat. sg.: acestui, acestei, gen.-dat. pl.: acestor] – Lat. *ecce-istu, ecce-ista.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

RACÉM, raceme, s.n. (Bot.) Inflorescenţă în formă de ciorchine; ciorchine. ♢ Racem compus = panicul. – Din fr. racème, lat. racemus.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

COÁCE, coc, vb. III. 1. Tranz. A supune un aliment la acţiunea căldurii (în cuptor) spre a-l face bun de mâncat. ♢ Expr. A-i coace (cuiva) turta sau a i-o coace = a încerca să-i facă rău (cuiva); a-i întinde (cuiva) o cursă. ♦ Refl. (Despre alimente) A deveni bun de mâncat prin acţiunea căldurii (din cuptor). 2. Refl. (Despre fructe, seminţe) A ajunge la maturitate sub acţiunea căldurii soarelui; a deveni bun de mâncat; (despre plante) a ajunge să aibă sămânţa formată, maturizată. ♦ Tranz. (Despre soare sau căldură) A face ca fructele, plantele etc. să ajungă la maturitate, să fie bune de mâncat, să dea sămânţă. ♦ Fig. (Despre oameni) A ajunge la maturitate, a se forma (din punct de vedere intelectual, al felului de a fi etc.); a se maturiza. 3. Refl. Fig. (Despre fiinţe) A se încinge, a se înăbuşi de căldură. 4. Tranz. Fig. A pune ceva la cale cu intenţii răuvoitoare; a urzi. 5. (Despre bube şi inflamaţii, p. ext. despre părţi ale corpului) A face puroi. – Din lat. pop. cocere (= coquere).

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PACEÁ, pacele, s.f. 1. (Înv.) Partea de la genunchi în jos a piciorului la animalele cu blană; p. ext. blană prelucrată, de calitatea a doua, de pe picioarele unor astfel de animale. 2. (Reg.) Mâncare asemănătoare cu piftia, preparată din picioare de viţel sau de miel, mai rar de pasăre etc., cu adaos de ouă, de oţet sau de usturoi. – Din tc. paça.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

RACÉM s. 1. v. ciorchine. 2. racem compus v. panicul.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

COÁCE vb. 1. a se încinge, a se înfierbânta. (Se ~ stând lângă sobă.) 2. a fierbe, a opări. (~ firele de tort.) 3. (MED.) a colecta. (Buba începe să ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

COÁCE vb. v. fierbe, maturiza.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

BRÁCE s. pl. v. indispensabili, izmene.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

BOÁCE s. v. cuvânt, glas, grai, gură, termen, voce, vorbă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

AOÁCE adv. v. acolo, aici.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ACÉST adj. (pop.) ăst, (reg.), aiest, cest, iest, ist. (Omul ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ACERÁ vb. v. aştepta, iscodi, observa, pândi, spiona, urmări.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ACÉRB adj. v. înverşunat.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ACÉLA pron. cela, (pop.) ăla. (Cine este ~ de colo?)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

acéla pr. m., adj. m. (postpus:), g.-d. acéluia, pl. acéia; f. sg. acéea, g.-d. acéleia, pl. acélea, g.-d. m. şi f. acélora

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acérb adj. m., pl. acérbi; f. sg. acérbă, pl. acérbe

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acést adj. m. (antepus), g.-d. acéstui, pl. acéşti; f. sg. aceástă, g.-d. acéstei, pl. acéste, g.-d. m. şi f. acéstor

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

coáce vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. coc, 1 pl. coácem, imperf. 3 sg. coceá, perf. s. 1 sg. copséi, 1 pl. coápserăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. coácă; imper. 2 sg. coáce; ger. cocând; part. copt

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

paceá s. f., art. paceáua, g.-d. art. pacélei; pl. pacéle

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

racém s. n., pl. racéme

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

tacét s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

A SE COÁCE mă coc intranz. 1) (despre plante, fructe, seminţe) A ajunge la maturitate (devenind bun pentru recoltare). 2) fig. (despre persoane) A ajunge în faza de dezvoltare completă; a deveni matur; a se maturiza. 3) (despre fiinţe) A se înfierbânta tare (de căldură). /<lat. cocere

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A COÁCE coc 1. tranz. 1) (alimente) A prepara prin supunere la acţiunea unei temperaturi înalte (în cuptor). ~ plăcinte. ~ mere. 2) fig. (acţiuni duşmănoase) A întreprinde pe ascuns; a pune la cale în taină; a urzi; a ţese; a unelti. ♢ A-i ~ cuiva turta a încerca să-i facă cuiva pe neaşteptate un rău. 2. intranz. (despre răni, abcese) A face puroi; a colecta. /<lat. cocere

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACÉST aceástă (acéşti, acéste) adj. dem. 1) (se foloseşte pentru a indica pe cineva sau ceva relativ apropiat de subiectul vorbitor) ~ elev. Această carte. 2) Care este în curs; curent; prezent. /<lat. ecce-istu, ecce-ista

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACÉRB ~ă (~i, ~e) Care acţionează cu dârzenie sporită; agresiv; caustic; necruţător; înverşunat. Critică ~ă. /<fr. acerbe, lat. acerbus

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

RACÉM ~e n. Inflorescenţă în formă de ciorchine. /<fr. raceme, lat. racemus

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACETI- v. aceto-.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACETO- Element prim de compunere savantă cu sensul de „acid acetic”. [Var. aceti-. / < fr. aceto-, cf. lat. acetum – oţet].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

EDÁCE adj. invar. (Liv.) Care consumă, mănâncă. [Cf. it. edace, lat. edax < edere – a mânca].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

COÁCE vb. III. În gastronomie, mod de a prepara un aliment prin expunere la radiaţii calorice într-un cuptor (electric, cu gaz, cu convecţie, la rotisor, cu microunde), în urma căreia acesta apare acoperit de o crustă (excepţie la microunde); în limbaj comun se aplică, mai ales, la alimentele făcute din aluat: a coace pâine, prăjituri, cozonac etc.; anumite alimente se pot coace şi în sau sub cenuşă (cartofi, castane).

Dicţionar gastronomic explicativ, A.M. Gal, Editura Gemma Print, 2003

ACÉST adj. si pron. Aceasta, pron. f. (cu sens de neutru): după aceasta, apoi; afară de aceasta, pe deasupra, în plus Var.(Mold.) aest (înv.), cest. -Din mr. Aestu, Aistu, megl. Tista, istr. TĂSTA, lat. Eccum istum

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ACERÁ, acer vb. (înv. şi reg.) 1. A avea nădejde la ..., a aştepta să ..., a tinde spre ... 2. A fi în aşteptare, a aştepta; a pândi 3. A insista

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

ACÉRB, -Ă adj. (Liv.) Înverşunat, necruţător, aspru. [< fr. acerbe, cf. lat. acerbus].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACÉLA2, ACÉEA, adj. dem. v. acel1.

Dicţionarul limbii române moderne, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, Bucureşti, 1958

ACÉST, ACEÁSTĂ, aceşti, aceste, adj. dem. (Arată că fiinţa sau lucrul al cărui nume îl determină este (mai) apropiat de subiectul vorbitor; când urmează după substantiv are forma acesta, aceasta) Acest deal. Casa aceasta. [Gen.-dat. sg. acestui, acestei, gen.-dat. pl. acestor ; (când are forma acesta, aceasta) gen.-dat. sg. acestuia, acesteia, gen.-dat. pl. acestora. – Var.: acésta, aceásta adj. dem.] – Lat. ecce-*istu, ecce-*ista.

Dicţionarul limbii române moderne, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, Bucureşti, 1958

ACETI- elem. acet(o)-.

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACÉRB, -Ă adj. îndârjit, înverşunat, necruţător. (< fr. acerbe, lat. acerbus)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACET(O)-/ACETI- elem. „acid acetic”. (< fr. acét/o/-, acéti-, cf. lat. acetum, oţet)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

acerá (-r, -át), vb. – 1. A aştepta. – 2. (Banat) A pîndi. – Var. acina. < Lat. acināri (Graur, BL, IV, 64). Mai puţin probabilă der. propusă de Puşcariu, Dacor., II, 592, de la alb. kjëlloń „a avea grijă”. – Der. încina, vb. (a se odihni vitele); pe care DAR îl deriva greşit de la cină (cf. Graur, BL, VI, 152).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

acerá (-r, -át), vb. – 1. A aştepta. – 2. (Banat) A pîndi. – Var. acina. Lat. acināri (Graur, BL, IV, 64). Mai puţin probabilă der. propusă de Puşcariu, Dacor., II, 592, de la alb. kjëlloń „a avea grijă”. – Der. încina, vb. (a se odihni vitele); pe care DAR îl deriva greşit de la cină (cf. Graur, BL, VI, 152).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

acést, adj. şi pron. – Aceasta, pron. f. (cu sens de neutru): după aceasta, apoi; afară de aceasta, pe deasupra, în plus. – Var. (Mold.) aest (înv.), cest. Mr. aestu, aistu, megl. ţista, istr. ţăsta. Forme ale adj. antepus: acest (f. această), gen. acestui (f. acestei); pl. aceşti (f. aceste), gen acestor. Ca adj. postpus şi ca pron., i se adaugă -a enclitic, cf. acel. < Lat. *eccum istum (Puşcariu 11; Candrea-Dens., 103; REW 4553; DAR; cf. Sandfeld, Syntaxe, 154-9); cf. it. questo, v. fr. cest (fr. ce), v. sp. aquesto. Pentru -a, cf. acel. Der. acestaşi, adj. şi pron. (acesta însuşi), cu -şi, cf. acelaşi; acestălalt , adj. şi pron. (cestălalt), cf. Iordan, BF, VI, 150.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ceáce s.m. sg. (reg.) nume de respect pentru o persoană mai în vârstă; bade, nene, tete.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

„acest verb nu exista in DEX

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

aoáce, adv. – Acolo, colo. Var. aoaci. – Mr. auaţi. Lat. illāc-ce, cu a- caracteristic funcţiei adv. (DAR). Din lat. *ad hocce, după Philippide, ZRPh., XXXI, 1907, p. 292, şi Pascu, I, 46. În Trans. de V.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

Acest cuvant provine din limba romana uzuala, si se refera la persoanele care penetreaza cu varful penisului un vas de orice fel care contine benzina ... adaugat de Godfather '06

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

auáce adv. – (Înv.) Aici, în partea asta. Lat. *ad hācce (Candrea-Dens., 116; Rosetti, I, 163); sau, după Philippide, ZRPh., XXXI (1907), p. 202; REW 4159 şi Pascu, Beiträge, 14, în lat. *ad hocce.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ACERA vb. (Ban.) A aştepta. Acsĕr. Expecto. AC, 326. Etimologie necunoscută. Cf. alb. kĭăloni „observ”. Vezi şi acerat.

Dicţionarul limbii române literare vechi (1640-1780) - Termeni regionali, Mariana Costinescu, Magdalena Georgescu, Florentina Zgraon, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987

acest termen se mai foloseste in medicina si se refera de obicei la o forma speciala de evolutie acuta in general a colecistului si apendicelui, e de obicei o peritonita plastica

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

bráce s.f. pl. – (Bucov., rar) Indispensabili. – Var. braci, s.m. pl. Lat. bracae (Candrea-Dens., 173; DAR). Cuvînt practic nefolosit, supravieţuind în brăcire, brăcinar, îmbrăca. Cf. alb. brekë „indispensabili”, it. brache „pantalon”, prov., sp., port. braga, fr. brayes, ngr. βραϰί.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

acele drepturi reale principale derivate asupra bunurilor altora, opozabile tuturor, inclusiv proprietarului, care se constituie sau dobândesc prin desprinderea sau limitarea unor atribute din conţinutul juridic al dreptului de proprietate.

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

acest fapt a adus oprobiul cetatenilor

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

RACÉM s.n. Inflorescenţă în formă de ciorchine. ♦ Racem compus = panicul. [< fr. racème, cf. lat. racemus].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

Boace- Sarmale ( regionalism din zona nordica a tarii Satu-Mare Maramures)

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

coáce (cóc, cópt), vb. – 1. A supune un aliment la acţiunea căldurii. – 2. A găti înăbuşit. – 3. A fierbe puţin. – 4. A opări, a pîrli. – 5. A arde, a prelucra prin foc (cărămizi, porţelan etc.). – 6. Despre fructe şi plante, a ajunge la maturitate. – 7. Despre inflamaţii, a face puroi. – 8. A deveni matur, chibzuit. – 9. A albi lîna cu cenuşă. – 10. A urzi, a pune la cale, mai ales planuri de răzbunare. – 11. Despre lemn, a se încinge. – Mr., megl. coc, cops, istr. coc. Lat. cŏcĕre, forma populară de la cŏquĕre (Puşcariu 390; Candrea-Dens., 370; REW 2212; DAR), cf. it. cu(o)cere, prov., port. cozer, fr. cuire, sp. cocer. Sensul „a ajunge la maturitate” apare în unele dialecte it., cf. calabr. cottu „matur”. – Der. cocător, s.m. (ajutor de brutar); cocător, s.n. (cuptor pentru copt pîine de casă); copt, s.n. (maturitate; acţiunea de a coace); cocăt, s.n. (zăduf, dogoare); cocări, vb. (a coace); cocărit, s.n. (dijmă de porumb); răscoace (var. înv. scoace), vb. (a arde, a face puroi, o inflamaţie), format cu pref. răs- (după Candrea-Dens., 372-3, din lat. *excocere şi *re-excocere); răscopt, adj. (Arg., ramolit, decrepit); necopt, (crud, verde; imatur). Cf. coptură, cuptor.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

RACÉM s. n. inflorescenţă în formă de ciorchine. o ~ compus = panicul. (< fr. racème, lat. racemus)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TÁCET s. n. (muz.) suspendare a participării unei voci sau unui instrument pe parcursul unei părţi, unui fragment, într-o partitură corală sau orchestrală. (< lat. tacet, tace)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

pláce (= plăcea) vb. tranz. defectiv

Dictionnaire morphologique de la langue roumaine, A. Lombard, C. Gâdei, Editura Academiei, Bucureşti, 1981

(acest termen nu există în limba română)

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

paceá (pacéle), s.f. – 1. (Înv.) Pielea, blana de pe picioarele animalului. – 2. Fel de mîncare preparat din picioare de viţel. – Mr. păcea, megl. pacea. Tc. paça (Şeineanu, II, 279; Lokotsch 1601), cf. ngr. πατζας, alb., bg. pača, sb. pače.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

acest text este scurt si literar

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

VRÁCE s.f. (Înv.) Vrăciţă. – Din vraci.

Dicţionarul limbii române moderne, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, Bucureşti, 1958

ACEFÁL, -Ă, acefali, -e, adj. (Zool.; despre unele animale inferioare) Fără cap. – Din fr. acéphale.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ÁCERĂ, acere, s.f. (Reg.) Acvilă, pajură; vultur. – Lat. aquila.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACÉSTA, ACEÁSTA, aceştia, acestea, pron. dem., adj. dem. (postpus) 1. Pron. dem. (Indică pe cineva sau ceva relativ apropiat de subiectul vorbitor) Ce e aceasta? ♢ Loc. adv. Pentru aceasta = din această cauză, de aceea. (În) afară de (sau pe lângă) aceasta = în plus. Cu toate acestea = totuşi. 2. Adj. dem. (postpus) (Arată că fiinţa, lucrul etc. desemnate de substantivul pe care îl determină se află aproape, în spaţiu sau timp, de vorbitor) Dealul acesta. Casa aceasta. [Gen.-dat. sg.: acestuia, acesteia, gen.-dat. pl.: acestora] – Lat. *ecce-istu, ecce-ista.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACETÁT, acetaţi, s.m. 1. Sare a acidului acetic, folosită în industria chimică şi farmaceutică. 2. Ester al acidului acetic, întrebuinţat în tehnică în special ca dizolvant. ♢ Acetat de celuloză = acetat folosit la fabricarea unor materiale plastice. Acetat de vinil = acetat care serveşte la fabricarea unor fibre textile artificiale (a poliacetatului de vinil, a unor copolimeri). – Din fr. acétate.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACÉTIC, -Ă, acetici, -ce, adj. (În sintagmele) Acid acetic = acid organic obţinut sintetic sau prin oxidarea alcoolului etilic, care se prezintă ca un lichid incolor, cu miros înţepător şi este folosit în industria coloranţilor, farmaceutică, în alimentaţie etc. Fermentaţie acetică = fermentaţie care transformă alcoolul etilic în acid acetic, folosită la fabricarea oţetului. Aldehidă acetică = lichid incolor cu miros înţepător, folosit la prepararea acidului acetic, a acetatului de etil, în industria chimică de sinteză etc.; acetaldehidă. – Din fr. acétique.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACETÍL, acetili, s.m. Radical organic monovalent, derivat de la acidul acetic. – Din fr. acétyle.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACOÁCE adv. (Reg.) Încoace. – Lat. eccum-*hacce.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MACERÁ vb. I. tr. a lăsa un corp, o plantă mai mult timp într-un lichid, spre a-i dizolva părţile solubile. II. refl. (despre corpuri) a elimina particulele solubile (prin menţinerea într-un lichid); (med.; despre ţesuturi) a se dezintegra. (< fr. macérer, lat. macerare)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACERÁ, macerez, vb. I. Tranz. A ţine un corp solid (plante, fructe, flori etc.) vreme îndelungată într-un solvent pentru a-i dizolva părţile solubile. ♦ Refl. A elimina particulele solubile prin menţinerea îndelungată într-un solvent. – Din fr. macérer.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

RAPÁCE, rapaci, -ce, adj. (Livr.) Hrăpăreţ, lacom, apucător, hapsân. – Din fr., it. rapace, lat. rapax – acis.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SAGÁCE, sagaci, -ce, adj. (Livr.) Care pricepe uşor şi repede ceva; perspicace, ager, pătrunzător. – Din fr. sagace.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LACERÁ vb. tr. a sfâşia, a rupe în bucăţi. (< fr. lacérer, lat. lacerare)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

POGÁCE, pogăci, s.f. (Pop.) Turtă de mălai coaptă în cuptor; turtă din aluat de făină de grâu, preparată de obicei cu jumări de porc. – Din scr. pogača, magh. pogácsa, germ. dial. Pogatsche.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

VORÁCE, voraci, -ce, adj. Care mănâncă cu poftă exagerată, cu lăcomie, mâncăcios; lacom, gurmand. – Din fr. vorace, lat. vorax, -acis.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

VIVÁCE adj. invar. 1. (Livr.) Vioi, ager, plin de vitalitate, de viaţă. ♦ (Adverbial, în legătură cu modul de executare a unei bucăţi muzicale) Cu voiciune, într-un ritm viu, energic. 2. (Despre plante) A cărei viaţă şi vegetaţie durează mai mulţi ani, fără a fi nevoie de o nouă însămânţare; peren. – Din it., fr. vivace.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

FÁCERE, faceri, s.f. Acţiunea de a (se) face şi rezultatul ei. ♢ Facere de bine = binefacere. ♦ (În credinţele religioase) Creare a lumii de către Dumnezeu. ♢ Facerea sau Cartea facerii = cartea întâi din Vechiul Testament; geneza. ♦ Construire, zidire. ♦ Naştere. – V. face.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LACERÁ, lacerez, vb. I. Tranz. (Livr.) A sfâşia, a rupe în bucăţi. – Din fr. lacérer.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

AZEÁCE s.f. (Înv.) Zeciuială. (din zece)

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

TENÁCE, tenaci, -ce, adj. 1. Stăruitor, perseverent; persistent, dârz. 2. (Despre corpuri dure) Care prezintă tenacitate (2), care este dur; rezistent, tare. – Din fr. tenace, lat. tenax, -acis.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TORÁCE, torace, s.n. Cavitate în corpul vertebratelor cuprinsă între gât şi abdomen, care conţine principalele organe ale sistemelor circulator şi respirator; coşul pieptului. ♦ Parte a corpului insectelor de care sunt legate picioarele. – Din it. torace.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

REFÁCE, refác, vb. III. Tranz. 1. A face din nou ceva rău făcut sau în parte distrus; a repara; p. ext. a transforma, a modifica, a schimba. ♦ Refl. (Despre un ţesut) A se regenera. 2. A aduce din nou în starea (de înflorire) în care a fost mai înainte; a reconstrui. ♦ Tranz. şi refl. Fig. A (se) face din nou sănătos, a (se) întrema, a (se) însănătoşi. – Re1- + face (după fr. refaire).

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SFACÉL, sfacele, s.n. (Med.) Porţiune de ţesut mortificat care se detaşează de ţesuturile sănătoase învecinate şi se elimină. – Din fr. sphacèle.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

A se reface ≠ a se vlăgui

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Facere ≠ desfacere

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

TORÁCE s. (ANAT.) 1. cavitate toracică, coşul pieptului, cutie toracică. 2. piept.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

TENÁCE adj. 1. v. stăruitor. 2. perseverent, răbdător, stăruitor, (livr.) pacient, (rar) răbduriu, (astăzi rar) străduitor, (pop.) pilos, (înv.) nevoitor. (O fire ~.) 3. dârz, îndârjit, perseverent, stăruitor. (O muncă ~.) 4. v. perseverent. 5. v. tare.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

FUGÁCE adj. inv. trecător, fugitiv. (< lat. fugax, fr. fugace)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SCOÁCE vb. v. acri, altera, aprinde, descompune, fermenta, împuţi, înăcri, încinge, răscoace, strica.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SAGÁCE adj. v. ager, clarvăzător, iscoditor, observator, pătrunzător, perspicace, scormonitor, scrutător, sfredelitor, străbătător, subtil.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

REFÁCE vb. v. redistila.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

REFÁCE vb. 1. v. repara. 2. v. restaura. 3. v. restabili. 4. v. modifica. 5. v. reconstitui. 6. v. reconstrui. 7. v. redresa. 8. v. înviora. 9. v. regenera. 10. (MED.) a (se) îndrepta, a (se) înfiripa, v. însănătoşi. 11. v. întrema.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

RAPÁCE adj. v. aprig, apucător, hrăpăreţ, lacom, nesătul, prădalnic, răpitor.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PUHÁCE s. v. bufniţă, buhă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

NEPÁCE s. v. război.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

MACERÁ vb. (pop.) a (se) plămădi, (reg.) a (se) mocni. (Frunzele se ~ în alcool.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

FÁCERE s. v. naştere, parturiţie, procreare, procreaţie.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

FÁCERE s. 1. v. confecţionare. 2. v. executare. 3. executare, execuţie, făurire, realizare. (~ unei opere durabile.) 4. v. gătit. 5. v. pregătire. 6. v. aprindere. 7. v. comitere. 8. creare. 9. v. ge-neză.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

AZEÁCE s. v. dijmă, zeciuială.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ACOÁCE adv. v. încoace.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ACETÁT s. (CHIM.) 1. acetat de celuloză = acetilceluloză. 2. acetat de polivinil = poliacetat de vinil.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ACÉSTA pron. (pop.) ăsta, (înv. şi reg.) cesta, (reg.) aiesta, ista. (~ ce face?)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

VIVÁCE adj., adv. 1. adj. însufleţit, vioi, viu. (Tempo ~ de execuţie a unei bucăţi muzicale.) 2. adv. v. spiritoso. 3. adj. v. peren.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

VORÁCE adj. v. avid, lacom, mâncăcios, ne-sătul, nesăţios, pofticios.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

acefál adj. m., pl. acefáli; f. sg. acefálă, pl. acefále

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

áceră s. f., g.-d. art. ácerei; pl. ácere

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acésta pr. m., adj. m. (postpus), g.-d. acéstuia, pl. acéştia (sil. -tia/-ti-a); f. sg. aceásta, g.-d. acésteia, pl. acéstea (sil. -tea), g.-d. m. şi f. acéstora

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acetát s. m., pl. acetáţi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acétic adj. m., pl. acétici; f. sg. acétică, pl. acétice

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acetíl s. m., pl. acetíli

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

aracée s. f., pl. aracée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

céea ce v. cel ce

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

fácere s. f., g.-d. art. fácerii; pl. fáceri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

lacerá vb., ind. prez. 1 sg. laceréz, 3 sg. şi pl. lacereáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

macerá vb., ind. prez. 1 sg. maceréz, 3 sg. şi pl.macereáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

plácer s. n., pl. plácere

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

pogáce s. f., g.-d. art. pogăcii; pl. pogăci

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

rapáce adj. m., pl. rapáci; f. sg. şi pl. rapáce

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

refáce vb. face

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sagáce adj. m., pl. sagáci; f. sg. şi pl. sagáce

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sfacél s. n., pl. sfacéle

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

tenáce adj. m., pl. tenáci; f. sg. şi pl. tenáce

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

toráce s. n., pl. toráce

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

viváce adj. invar., adv.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

voráce adj. m., pl. voráci; f. sg. şi pl. voráce

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

A MACER//Á ~éz tranz. (plante, fructe, flori etc.) A menţine timp îndelungat într-un solvent pentru a obţine modificarea calităţilor fizice. /<fr. macérer

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

FÁCER//E ~i f. v. A FACE. ♢ ~ de bine binefacere; faptă bună. ~ea lumii crearea lumii de către Dumnezeu. Durerile (sau chinurile) ~ii durerile pe care le suportă femeia la naştere. /v. a face

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACETÍL ~i m. chim. Radical organic monovalent, derivat de la acidul acetic. /<fr. acétyle

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACÉTI//C ~că (~ci, ~ce): Acid ~ lichid incolor, cu miros înţepător, folosit în industria farmaceutică. Fermentaţie ~că fermentaţie care dă naştere oţetului. /<fr. acétique

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACETÁ//T ~ţi m. Sare sau ester al acidului acetic. ♢ ~ de celuloză acetat folosit la fabricarea unor materiale plastice. /<fr. acétate

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACÉSTA aceásta (acéştia, acéstea) dem. (indică pe cineva sau pe ceva mai apropiat de subiectul vorbitor) Ce e aceasta?Cu toate acestea totuşi. (În) afară de (sau pe lângă) aceasta în plus. /<lat. ecceistu, ecce-ista

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACEFÁL ~ă (~i, ~e) (despre unele animale inferioare) Care nu are cap. /<fr. acéphale, lat. acephalus

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

POGÁC//E ~i f. 1) Turtă de mălai coaptă în cuptor. 2) Azimă din făină de grâu. /<sb. pogaţa, ung. pogácsa

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

RAPÁC//E ~i adj. livr. 1) Care caută să se îmbogăţească cu orice preţ; foarte lacom de câstig; răpitor. 2) fig. Care tinde să cuprindă tot mai mult şi mai repede; orientat spre învăluire totală şi rapidă. Flăcări ~ /<fr., it. rapace, lat. rapax, ~acis

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A REFÁCE refác tranz. 1) A face din nou. 2) A aduce la starea normală; a recompune; a reconstitui. /re- + a face

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A SE REFÁCE mă refác intranz. 1) (de-spre un organism sau despre părţi ale lui) A reveni la condiţia iniţială; a se restabili; a se regenera; a creşte. 2) (despre persoane) A-şi recăpăta starea normală (fizică sau/şi morală); a se regenera; a se redresa. /re- + a se face

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SAGÁCE ~e (~i) livr. 1) (despre persoane) Care pricepe uşor şi repede; cu mintea ageră. 2) (despre manifestări ale persoanelor) Care denotă capacitate de pătrundere în esenţa lucrurilor; perspicace; subtil. /<fr. sagace, lat. sagax, ~cis

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A SCOÁCE scoc tranz. pop. (chişleagul) A încălzi la foc pentru a face brânză. /<lat. excoquere

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TENÁC//E ~ (~i) 1) (despre persoane) Care îşi respectă opiniile şi deciziile cu fermitate; perseverent; stăruitor; insistent. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care denotă dârzenie puternică. Voinţă ~. 3) (despre corpuri dure) Care rezistă la acţiunea forţelor externe; rezistent la rupere. /<fr. tenace, it. tenace, lat. tenax, ~acis

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TORÁCE n. 1) Cavitate a corpului, până la diafragmă, în care se află principalele organe ale sistemului respirator şi circulator; coşul pieptului. 2) (la insecte) Partea mijlocie a corpului de care se ţin picioarele şi aripile. /<fr. thorax

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

VIVÁCE adj. invar. 1) (mai ales despre persoane şi manifestările lor) Care vădeşte vioiciune şi agerime. 2) (despre plante, animale) Care este apt de a rezista timp îndelungat la acţiunea unor factori nocivi; rezistent. 3) şi adverbial (despre modul de executare a unei bucăţi muzicale) Cu o mişcare vioaie; cu vioiciune; rapid. /<it. vivace, fr. vivace

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

VORÁC//E ~i adj. 1) (despre persoane) Care mănâncă repede şi cu lăcomie; care înfulecă. 2) (despre animale) Care sfâşie, care devorează hrana. Vultur ~. /<lat. vorax, ~acis, it., fr. vorace

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

aracée s.f. pl. Familie de plante erbacee monocotiledonate perene; rodul-pământului. (< fr. aracées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

aracét s.n. Acetat de polivinil, pastă fluidă, folosit ca adeziv. (n. com.)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ROBÁCE adj. – V. robaci.

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

MACERÁ vb. I. În gastronomie, a acoperi un aliment cu un lichid (alcool, lichior, vin, sirop) aromatizat şi a-l lăsa, mai mult sau mai puţin timp, pentru a se impregna de aromă.

Dicţionar gastronomic explicativ, A.M. Gal, Editura Gemma Print, 2003

FUGÁCE adj. invar. Trecător, fugitiv. [< lat. fugax, cf. fr. fugace].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PALÁCE s.n. v. palas.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SFACÉL s.n. (Med.) Fragment de ţesut necrozat în curs de liză purulentă. [< fr. sphacèle, cf. gr. sphakelos – cangrenă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TORÁCE s.n. Cavitate a corpului mărginită de vertebrele regiunii dorsale, coaste şi stern, în care se află principalele organe ale sistemului respirator şi circulator. ♦ (Zool.) Segment mijlociu al corpului insectelor, de care sunt legate picioarele. // (În forma toraco-) Element prim de compunere savantă cu semnificaţia „(referitor la) torace”, „piept”, „cavitate toracică”. [Pl. invar. / < fr., lat., gr. thorax, it. torace].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ÁCERĂ, -e s.f. Vultur, acvilă Var. aciră -Din lat. Ăquĩla

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

VORÁCE adj. Care mănâncă cu lăcomie, mâncăcios; lacom. [< fr., it. vorace, cf. lat. vorax].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

VIVÁCE adv. (Muz.; ca indicaţie de execuţie) Repede, cu multă vioiciune, agerime. [< it. vivace].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

VIVÁCE adj. invar. 1. Vioi, ager, plin de viaţă. 2. (Despre plante) Care durează mai mulţi ani; peren. [< fr., it. vivace < lat. vivax].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SCOÁCE, scoc, vb. III. (Reg.) 1. Tranz. A încălzi la foc laptele acru, pentru a-l închega si a-l transforma în brânză. 2. Refl. A fermenta, a dospi. – Lat. excoquere.

Dicţionarul limbii române moderne, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, Bucureşti, 1958

ACERĂ, acere s.f. (reg.) Acvilă, vultur

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

ACEFÁL, -Ă adj. (Despre unele animale inferioare) Care nu are cap. [< fr. acéphale, cf. gr. a – fără, kephale – cap].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACETÁT s.m. Sare sau ester al acidului acetic. [< fr. acétate, cf. lat. acetum – oţet].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACÉTIC, -Ă adj. (Chim.) Acid acetic = acid organic, rezultat din oxidarea alcoolului etilic; fermentaţie acetică = proces de fermentaţie prin care ia naştere oţetul; aldehidă acetică = lichid incolor cu miros înţepător, folosit în industria materiilor colorante, a parfumurilor etc.; acetaldehidă. [< fr. acétique, cf. lat. acetum – oţet].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACETÍL s.m. (Chim.) Radical organic monovalent, derivat de la acidul acetic. [< fr. acétyle].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SACEAC [săceac? – CM] s.n. Partea dintre streaşina casei şi zid, făcută din blăni de lemn sau chituci, prinse între ele, şi folosită ca protecţie împotriva vântului, a păsărilor, a rozătoarelor.

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

ARACÉE s.f.pl. Familie de plante erbacee monocotiledonate perene, având ca tip rodul-pământului; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. aracées].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

taceti mah

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

ACÉSTA1, ACEÁSTA, adj. dem. v. acest.

Dicţionarul limbii române moderne, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, Bucureşti, 1958

ACÉSTA2, ACEÁSTA, aceştia, acestea, pron. dem. (Indică pe cineva sau ceva (mai) apropiat de subiectul vorbitor) Ce e aceasta? ♢ (Cu formă feminină şi sens neutru) Loc. adv. După aceasta = apoi. (În) afară de (sau pe lângă) aceasta = în plus. Cu toate acestea = totuşi. [Gen.-dat. sg. acestuia, acesteia, gen.-dat. pl. acestora] – Lat. ecce-*istu, ecce-*ista.

Dicţionarul limbii române moderne, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, Bucureşti, 1958

ACETON- elem. „acetonă”. (< fr. acéton-, cf. lat. acetum, oţet)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACETÍL s. m. radical organic monovalent, din acidul acetic. (< fr. acétyle)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACETÁT s. m. sare sau ester al acidului acetic. (< fr. acétate)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACÉTIC, -Ă adj. de natura oţetului. o acid ~ = acid organic rezultat din oxidarea alcoolului etilic; acid etanoic; fermentaţie ~ă = fermentaţie care transformă alcoolul în acid acetic. (< fr. acétique)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACEFAL2(O)- elem. „absenţa capului”. (< fr. acéphal/o/-, cf. gr. akephalos)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACEFÁL1, -Ă adj. 1. care prezintă acefalie. 2. (despre flori) fără capitul. (< fr. acéphale)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

áceră (ácere), s.f. – Vultur, acvilă. – Var. aciră < Lat. ăquῐla (Puşcariu 10; REW 582; DAR); cf. prov. aigla, fr. aigle, cat. áliga, sp. águila, port. aguia. Cuvîntul rom. este rar, astăzi practic a dispărut. Nu apare în texte vechi nici autentic populare; astfel încît poate fi creaţie artificială, datorată vreunui filolog latinist din sec. XIX (după cum crede DAR; însă filologul avea , în acest caz, un excepţional simţ al limbii). Adevărul este că latiniştii din sec. XIX au inventat forma acvilă, s.f., care încă se mai foloseşte, în limbajul poetic şi heraldic, şi der. acvilin, adj. (vulturesc, ca ciocul acvilei, coroiat).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

cobáce s.f. (reg.) 1. locuinţă izolată în munţi pentru ciobani; colibă. 2. (la pl.) clădiri de gospodărie; hleaburi, olete.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

cováce s.f. pl. (reg., înv.) mâncăruri scumpe şi alese.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

cozáce s.f. pl. (reg.) bube, vărsat, pojar.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

fleáce s.f. sg. (reg.) lapoviţă; noroi apătos.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

ACERAT s.n. (Ban.) Aşteptare. Acsĕratul. Expectatio. AC, 326. Etimologie: acera. Vezi şi acera.

Dicţionarul limbii române literare vechi (1640-1780) - Termeni regionali, Mariana Costinescu, Magdalena Georgescu, Florentina Zgraon, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987

nepáce s.f. (înv.) 1. conflict armat, război. 2. nelinişte, tulburare.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

plácet s.n. (înv.) aprobare, încuviinţare.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

LACERÁ vb. I. tr. (Liv.) A sfâşia, a rupe în bucăţi. [< fr. lacérer, cf. lat. lacerare].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

pogáce, pogăci, s.f. (reg.) 1. turtă de mălai coaptă în cuptor; turtă din aluat de fâină de grâu, preparată de obicei cu jumări de porc. 2. azimă în spuză. 3. turtă dulce. 4. pâine muiată în miere, care se dă mirilor. 5. mămăligă tăiată felii prăjită pe jăratic. 6. turtă din seminţe de floarea soarelui sau de dovleac, după extragerea uleiului din ele. 7. mâncarea servită cuscrilor în ziua logodnei de către mire.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

poháce s.f. (reg.) v. pogace.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

MACERÁ vb. I. tr. A lăsa un corp mai mult timp într-un lichid la temperatura obişnuită spre a-i dizolva părţile solubile. ♦ refl. (Despre corpuri) A elimina particulele solubile (prin menţinerea într-un lichid). [< fr. macérer, cf. lat. macerare].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

taceau

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

saceác, saceácuri, s.n. (reg.) 1. (în forma: salceag) parte componentă a unei case, lată de 2-3 palme, care se află între calcan şi streaşina casei. 2. (în forma: saciap) parte a podului situată pe capetele ieşite în afară ale grinzilor. 3. (în forma: saciap) locul gol la streaşina casei, între cosoroabă şi grindă. 4. bârna care leagă stâlpii casei deasupra.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

suláce adj. invar. (înv.) care are forma de sulă.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

RAPÁCE adj. invar. Răpitor; hrăpăreţ, apucător, lacom. [< it. rapace, cf. fr. rapace].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

REFÁCE vb. III. tr. 1. A face din nou; a repara. 2. A reconstrui. ♦ tr., refl. (Fig.) A (se) face din nou sănătos, a (se) întrema. 3. A schimba, a transforma. [P.i. refác. / < re- + face, după fr. refaire].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SAGÁCE adj. invar. Pătrunzător, ager la minte; perspicace. [Cf. fr., it. sagace, lat. sagax].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

cobáce (-e), s.f. – 1. Colibă. – 2. Dependinţe. – Var. (Trans.) cobaşe. Sb. kòbača (Densusianu, Haţeg, 56; DAR). În Banat şi Trans. de Sud. Din aceeaşi familie par a face parte mai multe cuvinte, a căror legătură exactă este greu de definit: cobîlcer (var. cobîlşer), s.n. (Banat, scrumieră); cobîlteaţă, s.f. (coteţ de găini), pe care DAR îl pune în legătură cu germ. Kobel „colibă”; cobîrlău, s.n. (coteţ de găini; vizuină de urs); cobîrnă, s.f. (colibă); cobilete (var. copileţ), s.n. (nişă, firidă; colţ, ungher). Poate sînt în legătură cu colibă (vezi cuvîntul), prin intermediul unei metateze a radicalului lor comun, cobil-.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

!acésta pr. m., adj. pr. postpus m. (omul ~), g.-d. acéstuia, pl. acéştia (-tia); f. aceásta, g.-d. acésteia, pl. acéstea; g.-d. pl. m. şi f. acéstora

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

TENÁCE adj. 1. Dârz, stăruitor, perseverent. 2. (Despre un material) Rezistent la rupere; dur, tare. [< fr., it. tenace, cf. lat. tenax].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

Acesta est une extras din Don Quichote, cred ca cuvantul maciuca are ceva in legature cu Vargas y Machuca, este prea importanta asemanarea si sensul comun, merci, bulbucifrom.ro „I remember having read how a Spanish knight, Diego Perez de Vargas by name, having broken his sword in battle, tore from an oak a ponderous bough or branch, and with it did such things that day, and pounded so many Moors, that he got the surname of Machuca, and he and his descendants from that day forth were called Vargas y Machuca.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

RACEMI- elem. „racem”. (< fr. racémi-, cf. lat. racemus, ciorchine)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

RAPÁCE adj. lacom, hrăpăreţ, apucător. (< fr., it. rapace, lat. rapax, -acis)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

REFÁCE vb. I. tr. 1. a face din nou; a repara. 2. a reconstrui. 3. a schimba, a transforma. II. tr., refl. (fig.) a (se) face din nou sănătos, a (se) întrema. (după fr. refaire)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SAGÁCE adj. inv. pătrunzător, ager la minte; perspicace. (< fr. sagace)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SFACÉL s. n. 1. cangrenă uscată în leziunile traumatice întinse sau în organele care degenerează prin ischemie. 2. boală a trunchiului sau a ramurilor arborilor care produce uscarea acestora. (< fr. sphacèle)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TENÁCE adj. 1. dârz, stăruitor, perseverent. 2. (despre materiale solide) care prezintă tenacitate (2); dur, rezistent, tare. (< fr. tenace, lat. tenax)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TORÁCE s. n. 1. cavitate a corpului mărginită de vertebrele regiunii dorsale, coaste şi stern, în care se află principalele organe ale sistemului respirator şi circulator. 2. segment mijlociu al corpului insectelor, de care sunt legate picioarele. (< it. torace, lat., fr. thorax)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

VIVÁCE I. adj. inv. 1. vioi, ager, plin de viaţă. 2. peren (1). II. adv. (muz.) foarte repede, între allegro şi presto; vivo. (< it., fr. vivace)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

VORÁCE adj. 1. care mănâncă cu lăcomie, mâncăcios adefag. 2. (fig.) avid, lacom. (< fr. vorace, lat. vorax)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

limáce s.f. (pl. limáci)

Dictionnaire morphologique de la langue roumaine, A. Lombard, C. Gâdei, Editura Academiei, Bucureşti, 1981

pogáce (-e), s.f. – Turtă. – Var. pogaci, pohace, bogace, pohaci. Mr., megl. pugace. It. foccacia, prin intermediul sb., bg. pogača (Miklosich, Slaw. Elem., 36; Miklosich, Fremdw., 118; Cihac, II, 272; Densusianu, Rom., XXXIII, 283; Conev 86; Battisti, III, 1672), sau al mag. pogácsa (Gáldi, Dict., 152), cf. ngr. πογάτζα.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

puháce (-e), s.f. – Bufniţă. – Var. buhoci. Tc. buhaç (Tiktin).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

scoáce (-óc, -opt), vb. – (Mold.) A arde, a se răscoace, a se opări, a se pîrjoli. Lat. ezcoquĕre (Tiktin; Candrea; cf. REW 2985), cf. prov., v. port. escozer, sp. escocer şi coace.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

AFÁCERE, afaceri, s.f. 1. Tranzacţie financiară, comercială sau industrială, bazată de obicei pe speculă sau pe speculaţii. 2. (Fam.) Întreprindere cu rezultat favorabil. 3. Treabă (importantă), îndelenicire, ocupaţie. ♢ Afaceri interne (sau externe) = treburi obşteşti privind problemele interne (sau externe) ale unei ţări. – A3 + facere (după fr. affaire).

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BERÁCEA s.f. art. Numele dat unui dans popular şi melodia după care se execută.

Dicţionarul limbii române moderne, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, Bucureşti, 1958

CETACÉU, cetacee, s.n. (La pl.) Ordin de mamifere acvatice care cuprinde cele mai mari animale actuale, cu corpul de forma unui peşte şi cu membrele anterioare transformate în lopeţi; (şi la sg.) animal care face parte din acest ordin. – Din fr. cétacé.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ERBACÉE, erbacee, adj., s.f. (Plantă) care are tulpina subţire, fragedă, moale şi apoasă, de obicei verde. – Din fr. herbacé, lat. herbaceus.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MICACÉU, -ÉE adj. (despre roci, minerale) care conţine mică. (< fr. micacé)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

GĂOÁCE, găoci, s.f. 1. Coaja tare a oului. 2. Fiecare dintre jumătăţile unei coji de nucă, de ghindă sau de alte fructe. [Pr.: gă-oa-] – Et. nec.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MACÉTĂ s. f. cuţit folosit la tăiatul trestiei de zahăr în America tropicală. (< sp. machete)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

NACÉLĂ, nacele s.f. 1. Cabină (deschisă) atârnată de un balon pentru a transporta echipajul, lestul, instrumentele etc. ♦ Cabină metalică închisă în care se află echipajul şi motoarele unui dirijabil. 2. Vas de laborator de formă alungită, folosit pentru calcinări. – Din fr. nacelle.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PANACÉU, panacee, s.n. Medicament despre care se credea odinioară că vindecă orice boală. [Var.: (înv.) panacée s.f.] – Din lat. panacea, fr. panacée.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

RACÉMIC, -Ă, racemici, -ce, adj., s.n. (Substanţă chimică organică) care este optic inactivă. – Din fr. racémique.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ULMACÉE, ulmacee, s.f. (La pl.) Familie de arbori şi de arbuşti având ca tip ulmul; (şi la sg.) plantă din această familie. – Din fr. ulmacées.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LOCVÁCE adj. inv. vorbăreţ, volubil, limbut. (< fr. loquace, lat. loquax, -acis)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

LINACÉE s. f. pl. familie de plante erbacee dicotiledonate: inul. (< fr. linacées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACERÁT, -Ă, maceraţi, -te, adj. Care a fost supus macerării, care a suferit un proces de macerare. – V. macera.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PREFÁCE, prefác, vb. III. 1. Tranz. şi refl. A da sau a lua o formă nouă, un conţinut nou; a (se) transforma, a (se) modifica, a (se) schimba, a (se) preschimba. 2. Tranz. A repara, a reface un obiect, schimbându-i (parţial sau total) aspectul, înfăţişarea. 3. Refl. A încerca (prin atitudine, comportare) să de o impresie falsă, pentru a induce în eroare; a simula. – Pre2 + face (după sl. prĕtvoriti).

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LACERTI- elem. „şopârlă”. (< fr. lacerti-, cf. lat. lacerta)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PANACÉE s.f. v. panaceu.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PLACÉBO s.n. (Farm.) Medicament (sau preparat) inactiv prescris fie pentru a-i face plăcere pacientului, fie în scopuri experimentale, pentru a studia efectele farmaceutice ale medicamentului şi reacţiile psihice ale pacientului. ♢ (Adjectival) Efectul placebo. – Din fr., engl. placebo.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PINACÉE, pinacee, s.f. (La pl.) Familie de arbori răşinoşi din încrengătura gimnospermelor, cu tulpină în general dreaptă, cu frunze aciculare persistente la majoritatea speciilor, cu flori grupate în conuri; abietacee; (şi la sg.) arbore din această familie. – Din fr. pinacées.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

POMACÉE, pomacee, s.f. (La pl.) Subfamilie de arbori şi arbuşti fructiferi din familia rozaceelor; (şi la sg.) arbore sau arbust din această subfamilie. [Pr.: -ce-e] – Din fr. pomacées.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

VITACÉE, vitacee, s.f. (La pl.) Familia de plante lemnoase, agăţătoare, având ca prototip viţa de vie; (şi la sg.) plantă din această familie. [Pr.: -ce-e] – Din fr. vitacées.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OLEACÉE, oleacee, s.f. (La pl.) Familie de plante lemnoase dicotiledonate, cu frunze opuse, care cuprinde specii ca măslinul, liliacul, frasinul etc.; (şi la sg.) plantă care face parte din această familie. [Pr.: -le-a-ce-e] – Din fr. oléacées.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OPIACÉU, -ÉE, opiacee, adj. (Şi substantivat, n.) Care conţine opiu sau provine din opiu. [Pr.: -pi-a-] – Din fr. opiacé.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

FAGACÉE s.f. pl. Familie de arbori şi arbuşti cu frunze alterne, cu flori mici, unisexuate, dispuse în amenţi, şi cu fructele achene. – Din fr. fagacées.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LACERÁT, -Ă, laceraţi, -te, adj. (Livr.) Rupt în bucăţi. – V. lacera.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LOCVÁCE adj. invar. (Livr.) Care vorbeşte mult; vorbăreţ, limbut, guraliv. – Din fr. loquace, lat. loquax, -acis.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ZACÉTIE, zacétii, s.f. (Înv.) Procreare, naştere. (din sl. začatije)

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

LINACÉE, linacee, s.f. (La pl.) Familie de plante erbacee dicotiledonate, cu frunze întregi, flori hermafrodite şi fructe capsule; (şi la sg.) plantă din această familie. Inul este o linacee. – Din fr. linacées.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MICACÉU, -ÉE, micacei, -cee, adj. (Despre roci, minerale) Care face parte din grupa micelor1 sau care conţine mică2. – Din fr. micacé.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MORDÁCE adj. invar. (Livr.) Muşcător (2). – Din lat. mordacis.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

COÁCERE, coaceri, s.f. Acţiunea de a (se) coace. – V. coace.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MORACÉE, moracee, s.f. (La pl.) Familie de plante lemnoase, rareori erbacee, cu frunze alterne, întregi sau lobate, cu flori dispuse în inflorescenţe şi fructe nucule, achene sau drupe, reunite într-un fruct compus; (şi la sg.) plantă care face parte din această familie. – Din fr. moracées.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

EFICÁCE adj. invar. Care produce efectul scontat, care dă un rezultat pozitiv; eficient. – Din fr. efficace, lat. efficax, -acis.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TAXACÉE, taxacee, s.f. (La pl.) Familie de plante gimnosperme lemnoase, cu frunze persistente în formă de ac, cu flori solitare la subsuoara frunzelor sau în spice şi cu sămânţa acoperită cu un înveliş cărnos (Taxaceae); (şi la sg.) plantă din această familie. – Din fr. taxacées.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

RECOÁCE, recóc, vb. III. Tranz. A trata termic un material în stare solidă prin încălzirea până la o anumită termperatură, urmată de o răcire (înceată), în scopul de a-i îmbunătăţi proprietăţile fizico-chimice, mecanice, tehnologice etc.; a efectua operaţia de recoacere. – Re1- + coace.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

RĂGÁCE, răgace, s.f. (Entom.) Rădaşcă. – Din bg., scr. rogač.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

RUDACÉE s.f. pl. Nume generic pentru rocile sedimentare elastice de tipul pietrişurilor. – Et. nec.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DESFÁCE, desfác, vb. III. 1. Tranz. şi refl. A (se) descompune în părţile componente. ♦ Tranz. A face ca ceva efectuat să revină la starea anterioară. ♦ Tranz. A anula o învoială, un contract etc. 2. Tranz. şi refl. A (se) desprinde din locul sau din legătura în care este prins, fixat. 3. Refl. şi tranz. A (se) despărţi, a (se) separa de cineva sau de ceva. 4. Tranz. A deschide un obiect, dezlegându-l, tăindu-l, ridicându-i capacul etc. ♦ A desfăşura, deschizând, întinzând, răsfirând; a despături. ♢ Expr. A desface patul = a pregăti patul pentru dormit. ♦ Refl. (Despre flori) A-şi deschide petalele. 5. Tranz. A vinde produse; a lichida prin vânzare. 6. Intranz. (În superstiţii; construit cu dativul persoanei) A înlătura vraja sau farmecul care apasă asupra cuiva. – Din lat. dis-facere.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ROZACÉE, rozacee, s.f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate lemnoase şi erbacee din care fac parte specii cultivate (trandafirul, mărul, cireşul etc.), precum şi păducelul, măceşul, scoruşul etc.; (şi la sg.) plantă care face parte din această familie. [Pr.: -ce-e] – Din fr. rosacée.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SEBACÉU, -ÉE, sebacee, adj. (În sintagmele) Glandă sebacee = glandă în formă de ciorchine, care se găseşte la rădăcina firelor de păr şi care secretează sebumul. Chist sebaceu = umflătură sub piele, produsă prin hipertrofia glandelor sebacee. – Din fr. sébacé, lat. sebaceus.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

A (se) desface ≠ a (se) face, a (se) strânge

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Eficace ≠ ineficient, neeficace, neeficient, ineficace

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Locvace ≠ taciturn

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

FUCACÉE s. f. pl. familie de alge brune marine: fucusul şi sargasele. (< fr. fucacées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

FAGACÉE s. f. pl. cupulifere. (< fr. fagacées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

RĂGÁCE s. v. rădaşcă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ERBACÉE adj., s. f. (plantă) cu tulpina subţine, nelignificată, cu aspect de iarbă. (< fr. herbacé, lat. herbaceus)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PREFÁCE vb. v. contraface, deghiza, face, falsifica, găti, pregăti, prepara, tălmăci, traduce, transpune, travesti.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PREFÁCE vb. 1. v. metamorfoza. 2. v. renova. 3. v. transforma. 4. a deveni, a se face, a se transforma. (Totul s-a ~ în scrum.) 5. v. modifica. 6. v. transforma. 7. (FON.) a se altera, a se modifica, a se schimba, a se transforma. („N” intervocalic s-a ~.) 8. (FON.) a se modifica, a se schimba, a se transforma, a trece. („L” inter-vocalic se ~ în „r” în cuvintele româneşti de origine latină.) 9. a (se) schimba, a (se) transforma, (reg.) a (se) veli, a (se) velnici, (înv.) a veni. (Bucuria lor s-a ~ în suspine.) 10. v. simula.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

EFICÁCE adj. inv. care produce efectul aşteptat; eficient. ♢ folositor, practic. o valoare ~ = valoare afectivă. (< fr. efficace, lat. efficax, -acis)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PINACÉE s. (BOT.) abietacee, abietinee. (Molidul este o ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

NACÉLĂ s. (AV.) gondolă. (~ la un balon.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

MICACÉU adj. (MIN., GEOL.) (rar) micafer, micos.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

MACERÁT adj. (pop.) plămădit. (Frunze ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

LOCVÁCE s., adj. v. clănţău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, vorbăreţ.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CUMACÉE s. n. pl. crustacee cu corpul tare, puternic cristalizat, având carapacea mult umflată, cu coada subţire şi segmentele bine individualizate. (< lat. cumaceae)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

GĂOÁCE s. coajă. (~ a oului.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

FAGACÉE s. (BOT.) cupuliferă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ERBACÉE adj. ierbos. (Plantă ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

EFICÁCE adj. invar. 1. eficient, folositor, operativ, practic, productiv, util, (rar) operant, (înv.) putincios. (O metodă ~.) 2. efectiv, eficient, pozitiv. (Tratamentul a dat rezultate ~.) 3. drastic, eficient, energic, puternic. (Un medicament ~.) 4. eficient, sigur. (Un remediu ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DESFÁCE vb. 1. a despături, a dezdoi, (înv.) a răspica. (A ~ şervetul sau o foaie împăturită.) 2. v. desfăşura. 3. v. deschide. 4. v. dezlega. 5. v. despleti. 6. a degaja, a elibera, a libera, a scoate, (înv. şi pop.) a slobozi. (A ~ pe cineva din strânsoare.) 7. v. desprinde. 8. v. dezlipi. 9. v. scoate. 10. v. descompune. 11. a desfăşura, a întinde, a răsfira. (Pasărea îşi ~ aripile.) 12. a căsca, a deschide. (~ gura.) 13. a crăpa, a se deschide, a se despica, a plesni. (Se ~ mugurii, bobocii.) 14. v. vinde. 15. v. rupe. 16. v. rezilia.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

COÁCERE s. (BOT.) maturaţie, maturitate. (~ fructelor.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CARTÁCE s. v. mitralie.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

AFÁCERE s. 1. chestiune, interese (pl.), problemă, treabă, (pop. şi fam.) daraveră, (reg.) tamjă, (înv.) negoţ. (Şi-a rezolvat toate ~ile.) 2. v. tranzacţie. 3. v. avantaj. 4. speculaţie, (fam.) bişniţă, gheşeft, (fam. fig.) învârteală. (Face tot felul de ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CETACÉE s. n. pl. ordin de mamifere marine cu corpul în formă de peşte: balenele, delfinii etc. (< fr. cétacés)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

afácere s. f., g.-d. art. afácerii; pl. afáceri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

buxacée s. f., pl. buxacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cetacéu s. n., art. cetacéul; pl. cetacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

coácere s. f., g.-d. art. coácerii

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cumacéu s. n., pl. cumacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

de acéea loc. adv. (tempo lent)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

de-acéea loc. adv. (tempo rapid)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

de-a fáce v. avea a face

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

desfáce vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. desfác, 1 pl. desfácem, 2 pl. desfáceţi; imper. 2 sg. desfă, neg. nu desfáce; part. desfăcút

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

eficáce adj. invar.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

erbacée adj. f., s. f., pl. erbacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

fagacée s. f., pl. fagacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

găoáce s. f., art. găoácea, g.-d. art. găócii; pl. găóci

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

lacerát adj. m., pl. laceráţi; f. sg. lacerátă, pl. laceráte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

linacée s. f., pl. linacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

locváce adj. invar.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

macétă s. f., pl. macéte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

micacéu adj. m., pl. micacéi; f. sg. şi pl. micacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

moracée s. f., pl. moracée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

mordáce adj. invar.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

musacée s. f. pl.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

nacélă s. f., g.-d. art. nacélei; pl. nacéle

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

oleacée s. f. (sil. -le-a-), pl. oleacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

opiacéu adj. n. (sil. -pi-a-), f. opiacée; pl. n. şi f. opiacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

opiacéu s. n. (sil. -pi-a-), pl. opiacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

panacéu s. n., art. panacéul; pl. panacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

pinacée s. f., pl. pinacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

pomacée s. f., pl. pomacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

poracéu adj. m., f. poracée; pl. m. şi f. poracéi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

prefáce vb. → face

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

racémic adj. m., pl. racémici; f. sg. racémică, pl. racémice

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

racémic s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

racemós adj. m., pl. racemóşi; f. sg. racemoásă, pl. racemoáse

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

răgáce s. f., g.-d. art. răgácei; pl. răgáce

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

recoáce vb. coace

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

rozacée s. f., pl. rozacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

rudacée s. f. pl.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

rutacée s. f., pl. rutacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sebacéu adj. n., f. sebacée; pl. n. şi f. sebacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

taxacée s. f., pl. taxacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

tifacée s. f., pl. tifacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ulmacée s. f., pl. ulmacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

vitacée s. f., pl. vitacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

NACÉL//Ă ~e f. 1) Cabină atârnată de un balon zburător sau de un dirijabil. 2) Vas mic, lunguieţ, confecţionat dintr-un material refractar, folosit în unele operaţii de laborator. /<fr. nacelle

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

MICACÉ//U ~e (~i, ~e) (despre o rocă) Care conţine mică. Şist ~. /<fr. micacé

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

GĂOÁC//E găóci f. 1) Coajă tare a oului. 2) Fiecare dintre jumătăţile unei coji de nucă (sau de alt fruct). ♢ A se închide în ~ea sa a se izola de tumultul vieţii. 3) Căpăcel al unei ghinzi. [G.-D. găocii] /Orig. nec.

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

FAGACÉE ~ f. 1) la pl. Familie de plante lemnoase cu frunze alterne, cu flori mici, grupate în amenţi, şi cu fructe achene (reprezentanţi: fagul, stejarul etc.). 2) Plantă din această familie. /<fr. fagacées

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ERBACÉE ~ adj. (despre plante) Care are tulpina subţire, fragedă, moale (ca iarba) şi, de obicei, verde; ierbos. [Sil. er-ba-ce-e] /<fr. herbacé, lat. herbaceus

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

EFICÁCE adj. invar. Care produce efectul dorit; cu acţiune pozitivă; eficient. /<fr. efficace, lat. efficax, ~acis

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A SE DESFÁCE pers. 3 se desfáce intranz. 1) A se separa în elementele constitutive; a se descompune; a se dezagrega; a se disocia; a se dezasambla. 2) A se desprinde din locul sau din legătura în care a fost prins. Nodul s-a desfăcut. 3) (despre flori, boboci) A-şi răsfira petalele; a se deschide; a se desfoia. /<lat. disfacere

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A DESFÁCE desfác 1. tranz. 1) A face să se desfacă. 2) (contracte, tranzacţii) A declara nul, fără efect. 3) (obiecte închise) A face să aibă o deschizătură, înlăturând piesa corespunzătoare. ~ un plic. ~ un pachet. 4) (obiecte strânse, împăturite) A desfăşura întinzând; a despături. 5) (mărfuri) A transmite în proprietate unui achizitor în schimbul unei sume de bani; a vinde. 2. intranz. (în superstiţii) A înlătura prin descântece efectul vrăjilor. /<lat. disfacere

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CETACÉ//U ~e n. 1) la pl. Ordin de mamifere, de talie foarte mare, având corpul asemănător unui peşte cu o singură pereche de înotătoare (reprezentanţi: balena, caşalotul, delfinul etc.). 2) Mamifer din acest ordin. [Sil. -ta-ceu] /<fr. cétacés

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

AFACERÍ/ST ~stă (~şti, ~ste) m. şi f. Persoană care practică afacerismul. /afacere + suf. ~ist

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

AFACER//E ~i f. 1) fam. Activitate cu care se ocupă cineva; ocupaţie; îndeletnicire; treabă. 2) Tranzacţie comercială sau financiară (bazată de obicei pe speculă). [G.-D. afacerii] /a + facere

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

OLEACÉE ~ f. 1) la pl. Familie de plante lemnoase (arbori sau arbuşti), cu frunze simple sau penat-divizate, opuse, uneori alterne (reprezentanţi: frasinul, iasomia etc.). 2) Plantă din această familie. [Sil. -le-a-ce-e] /<fr. oléacée

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PANACÉ//U ~e n. 1) (la alchimişti) Medicament considerat atotvindecător. 2) fig. Remediu contra tuturor relelor; soluţie salvatoare în orice situaţie. /<lat. panacea, fr. panacée

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PINACÉE ~ f. 1) la pl. Familie de arbori răşinoşi, cu frunze persistente aciculare la majoritatea speciilor şi cu flori unisexuale, reunite în conuri (reprezentanţi: bradul, molidul, pinul etc.). 2) Arbore din această familie. /<fr. pinacées

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PLACÉBO n. fam. Preparat medicamentos inactiv prescris pacientului pentru a-i face plăcere sau în scopuri experimentale. /<fr., engl. placebo

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A PREFÁCE prefác tranz. A face să se prefacă; a schimba; a modifica; a preschimba; a transforma. /pre- + a face

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A SE PREFÁCE mă prefác intranz. 1) A căpăta o altă formă sau un alt conţinut; a suferi modificări; a se schimba; a se preschimba; a se modifica; a se transforma. 2) A crea impresie falsă (pentru a induce în eroare); a simula. /pre- + a face

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A RECOÁCE recóc tranz. (piese sau materiale metalice) A supune unui tratament de recoacere. /re- + a coace

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ROZACÉE ~ f. 1) la pl. Familie de plante erbacee şi lemnoase, cu flori viu colorate şi plăcut mirositoare (reprezentanţi: trandafi-rul, măceşul, caisul, cireşul etc.). 2) Plantă din această familie. /<fr. rosace

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SEBACÉ//U ~e (~i, ~e): Glandă ~e glandă exocrină de la rădăcina părului, care secretează sebumul. [Sil. -ceu, -ce-e] /<fr. sébacé, lat. sebaceus

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TAXACÉE ~ f. 1) la pl. Familie de plante conifere cu frunze alterne, liniare persistente (reprezentant: tisa). 2) Plantă din această familie. /<fr. taxacée

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

VITACÉE ~ f. 1) la pl. Familie de plante lemnoase, agăţătoare, cu frunze palmat-lobate şi cu fructe bace, cărnoase (reprezentant: viţa de vie). 2) Plantă din această familie. [Sil. -ce-e] /<fr. vitacées

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ALIACÉU, -ÉE adj. (rar) Referitor la usturoi. [< fr. alliacé].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

sebacéu, -ée adj. De natura seului, a corpurilor grase; care conţine, produce materii grase. ♢ Glandă ~ee = glandă exocrină de la rădăcina firelor de păr, care secretă sebum; chist ~ = chist, rezultat al dezvoltării unei glande sebacee. ♦ (Despre secreţii) Produs de glandele sebacee. (< fr. sébacé, lat. sebaceus)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

BUXACÉE s.f.pl. (Bot.) Familie de plante dicotiledonate lemnoase sempervirescente, având ca tip cimişirul; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. buxacées].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

LACERÁT, -Ă adj. 1. (Liv.) Sfâşiat, rupt. 2. (Despre frunze, ţesuturi) Cu marginile crestate în mod neuniform şi neregulat. [Cf. fr. lacéré, lat. laceratus].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MACÉTĂ s.f. Cuţit folosit la tăiatul trestiei de zahăr în America tropicală. [< sp. machete].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BUXACÉE s. f. pl. familie de plante dicotiledonate lemnoase sempervirescente: cimişirul. (< fr. buxacées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

GĂOÁCE, găoáce, s.f. 1. Coajă de ou. 2. Coaja tare a unui fruct; cochilie. 3. Gaură, gol, scobitură. 4. Cocon2, gogoaşă (3). (din lat. cavum = gaură, la al cărui rezultat normal *gău (cf. zgău) s-a ataşat ulterior suf. -oc (Papahagi); găoace este un singular analog, derivat din plural; este dublet al lui ghioc; cf. şi gaură)

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

POMACÉE s.f.pl. Subfamilie de arbori fructiferi cuprinzând mărul, părul şi alţi pomi din familia rozaceelor. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. pomacées].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

placere

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

NACÉLĂ s.f. Cabină suspendată se un balon, în care se află echipajul.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

RACÉMIC, -Ă adj., s.n. (Substanţă) care este optic inactivă, care nu deviază planul polarizării luminii. [< fr. racémique].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

RACEMÓS, -OÁSĂ adj. (Despre inflorescenţe) În formă de racem; racemiform. [< fr. racémeux].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ROZACÉE1 s.f.pl. Familie de plante lemnoase şi erbacee dicotiledonate, cu staminele inserate pe caliciu, având ca tip trandafirul; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. rosacées].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ROZACÉE2 s.f. (Med.) Cuperoză. [< fr. rosacée].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ROZACÉU, -ÉE adj. (Liv.) Care bate în roz. [< fr. rosacé, lat. rosaceus].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

RUTACÉE s.f. pl. Familie de plante dicotiledonate dialipetale erbacee, cuprinzând lămâiul, portocalul, grepfrutul etc.; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. rutacées].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SETACÉU, -ÉE adj. (Bot.; despre unele organe) Acoperit cu peri ţepoşi, rigizi. [< fr. sétacé, cf. lat. seta – păr aspru].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TAXACÉE s.f.pl. Familie de plante gimnosperme având ca tip tisa; taxinee; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. taxacées].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TIFACÉE s.f.pl. Familie de plante monocotiledonate de pe marginea apelor, având ca tip papura; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. typhacées].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

VITACÉE s.f.pl. Familie de plante lemnoase agăţătoare, din care face parte viţa de vie; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. vitacées].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ALIACÉU, -ÉE adj. referitor la usturoi. (< fr. alliacé)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

LACETÁN, -Ă, lacetáni, -e, s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi f. În vechime, membru al unei populaţii preromane iberice din Lacetania, regiune din Hispania Tarraconense, aflată în partea centrală a Cataloniei, cu nucleul stabilit în regiunea Bages. 2. Adj. Care aparţine sau se referă la lacetani (1). (cf. sp. lacetano, cat. lacetà < lat. Lacetani < gr. laketanoí = lacetan, identificabil cu ka(s)telanoí menţionaţi de Ptolemeu) [DRAE, GDLC]

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

AFÁCERE s.f. 1. Activitate comercială, industrială sau (mai ales) financiară, bazată adesea pe speculă şi constând în vânzare, cumpărare, creditare, antrepriză etc. 2. Treabă, îndeletnicire. ♢ Afaceri interne (externe) = treburi, preocupări, lucrări privind problemele interne (externe) ale unui stat. [După fr. affaire].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

AFÁCERE s. f. 1. activitate comercială. o cifră de ĩ = total al banilor obţinuţi în comerţ sau în alte activităţi economice. 2. acţiune din care rezultă un profit. ♢ tranzacţie economică. 3. (fam.) îndeletnicire. o ĩ interne (sau externe) = treburi, preocupări, lucrări privind problemele interne (sau externe) ale unui stat. (după fr. affaire)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACERVÚL s. m. mic grăunte de calcar, în glanda pineală. (< fr. acervule, lat. acervulus)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CETACÉE s.n.pl. Ordin de mamifere marine foarte mari, cuprinzând balena, caşalotul, delfinul; (la sg.) animal din acest ordin. [Pron. -ce-e, sg. invar. şi cetaceu. / < fr. cétacés, cf. lat. cetus, gr. kete – peşte mare].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

EFICÁCE adj. Care produce efectul aşteptat. [Cf. fr., it. efficace, lat. efficax].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

afácere (afáceri), s.f. – 1. Tranzacţie financiară, comercială sau industrială. – 2. Treabă, îndeletnicire, ocupaţie. – 3. (Arg.) Organ genital. Format de la facere, după paralelismul fr. faire, affaire. Substituie o formaţie strict identică, bazată pe a- şi inf. scurt; cf. ce-are aface? au de aface cu un derbedeu inteligent (Galaction); cf. v. sp. afazer „a avea de-a face”. – Der. afacerist, s.m. (om de afaceri fără scrupule, escroc); aferat, adj. (care este foarte ocupat); galicism, din fr. affairé.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

homoáce s.f. pl. (reg.) păr mare şi stufos.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

ERBACÉE adj., s.f. (Plantă) cu tulpina fragedă, moale (ca iarba). [Pron. -ce-e, pl.invar. / < fr. herbacé, cf. lat. herba – iarbă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

FAGACÉE s.f.pl. Cupulifere. [Pron. -ce-e. / sg. invar. < fr. fagacées].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

LINACÉE s.f.pl. Familie de plante dicotiledonate, având ca tip inul; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. linacées].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

LOCVÁCE adj. invar. (Liv.) Vorbăreţ, limbut. [< fr. loquace, cf. lat. loquax].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MICACÉU, -ÉE adj. (Despre roci, minerale) Care conţine mică. [Pron. -ceu. / < fr. micacé].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

profáce, profác, vb. III (reg.) a face din nou.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

MORACÉE s.f.pl. (Bot.) Familie de plante apetale din regiunile calde, cuprinzând dudul, smochinul etc.; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. [< fr. moracées].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

NACÉLĂ s.f. 1. Coş deschis sau cabină (metalică) atârnată de un balon, în care se transportă aeronauţii, lestul, aparatele de bord etc. ♦ Cabină a unui dirijabil, unde sunt instalate motoarele şi în care sunt transportate persoanele etc. 2. Vas de laborator de formă alungită, folosit pentru calcinări. [< fr. nacelle].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

OLEACÉE s.f.pl. Familie de plante dicotiledonate, care cuprinde specii ca măslinul, liliacul etc.; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -le-a-ce-e, sg. invar. / < fr. oléacées].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

OPIACÉU, -ÉE adj., s.n. (Medicament) care conţine opiu. [Pron. -pi-a-ceu. / < fr. opiacé].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PANACÉU s.n. Nume dat odinioară unor medicamente despre care se credea că ar putea să vindece orice boală; leac, remediu universal. [Pron. -ceu. / < fr. panacée, cf. gr. panakeia < pas – tot, akos – medicament],

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PINACÉE s.f.pl. Abietacee. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. pinacées, cf. pinus – pin].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SEBACÉU, -ÉE adj. De natura seului, unsuros. ♦ Glande sebacee = glande situate în piele la rădăcina părului şi care secretează sebumul; chist sebaceu = umflătură apărută sub piele datorită hipertrofiei glandelor sebacee. [Pron. -ceu. / < fr. sébacé, cf. lat. sebaceus < sebum – seu].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ULMACÉE s.f.pl. Familie de arbori având ca tip ulmul; (la sg.) arbore din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. ulmacées].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

desfáce (desfác, desfăcút), vb. – 1. A dezlega. – 2. A descompune. – 3. A suprima, a elimina. – 4. A da drumul, a slobozi. – 5. A dezghioca, a desfăca. – 6. A vinde, a lichida. – 7. (Refl.) A se deschide, a se crăpa, a se fărîma. – Mr. disfac, disfeaţire. Lat. dĭsfacĕre (Candrea-Dens., 538; Candrea); sau, mai probabil, de la facere, cu pref. des-; cf. it. disfare (calabr. disfaciri), prov. defar, fr. défaire, sp. deshacer, port. desfazer. – Der. desfăcut, s.n. (farmec sau descîntec care are drept scop anihilarea influenţei nefaste a altui descîntec potrivnic); desfăcătură, s.f. (verigă, farmec).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

MORACÉE s. f. pl. familie de plante apetale din regiunile calde: dudul, smochinul etc. (< fr. moracées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MORDÁCE adj. inv. muşcător, caustic. (< lat. mordax, -acis)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MUSACÉE s. f. pl. familie de plante monocotiledonate: bananierul. (< fr. musacées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

NACÉLĂ s. f. 1. coş deschis, cabină suspendată de un balon, în care se transportă aeronauţii, lestul, instrumentele de bord. 2. carenaj care conţine grupul motopropulsor al unui avion. ♢ cabină de motor a unui dirijabil. 3. vas de laborator de formă alungită, pentru calcinări. 4. element arhitectural de secţiune semiovală cu axa verticală, scobit în zid. (< fr. nacelle)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OLEACÉE s. f. pl. familie de plante dicotiledonate, gamopetale: măslinul, liliacul. (< fr. oléacées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OPIACÉU, -ÉE adj., s. n. (medicament) care conţine opiu. (< fr. opiacé)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PANACÉU s. n. medicament despre care se credea că ar putea să vindece orice boală; leac, remediu universal. (< fr. panacée, lat. panacea, gr. panakeia)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PINACÉE s. f. pl. familie de conifere, cuprinzând arbori răşinoşi din specia bradului; abietacee. (< fr. pinacées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PLACÉBO s. n. substanţă-martor, inofensivă, în farmacologie pentru testarea unui produs nou înainte de a fi pus în circulaţie. (< fr., engl., lat. placebo)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

POMACÉU, -ÉE I. adj. referitor la mere; de culoarea verde a merelor. II. s. f. pl. subfamilie de arbori şi arbuşti fructiferi din familia rozaceelor: mărul, părul etc. (< fr. pomacé/es/)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PORACÉU, -ÉE adj. de culoare verde, ca prazul. (< fr. porracé)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

RACÉMIC s. n. substanţă optic inactivă, formată dintr-un amestec echimolecular de antipozi optici. (< fr. racémique)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

RACEMÓS, -OÁSĂ adj. (despre inflorescenţe) în formă de racem; racemiform. (< fr. racémeux)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ROZACÉE1 s. f. pl. familie de plante dicotiledonate, lemnoase şi erbacee, cu staminele inserate pe caliciu: trandafirul. (< fr. rosacées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ROZACÉE2 s. f. cuperoză. (< fr. rosacée)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ROZACÉU, -ÉE adj. care bate în roz. (< fr. rosacé, lat. rosaceus)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

RUTACÉE s. f. pl. familia de plante dicotiledonate dialipetale erbacee: lămâiul, portocalul, grepfrutul etc. (< fr. rutacées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SACÉLUS s. n. capsulă monospermă cu dehiscenţă neregulată, la rupere. (< lat. saccellus)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SETACÉU, -ÉE adj. (bot.; despre unele organe) acoperit cu peri ţepoşi, rigizi. (< fr. sétacé)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TAXACÉE s. f. pl. familie de plante gimnosperme din ordinul coniferelor: tisa. (< fr. taxacées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TIFACÉE s. f. pl. familie de plante monocotiledonate de pe marginea apelor: papura. (< fr. typhacées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ULMACÉE s. f. pl. familie de plante dicotiledonate apetale: ulmul. (< fr. ulmacées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

VITACÉE s. f. pl. familie de plante dicotiledonate lemnoase, agăţătoare: viţa de vie. (< fr. vitacées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

găoáce (-e), s.f. – 1. Gaură, loc gol. – 2. Coajă. – 3. Coajă de ou. – 4. Gogoaşă a viermelui de mătase. – Var. găoc. Lat. cavum „gaură”, al cărui rezultat normal, *gău (cf. sgău) a primit apoi suf. -oc (Papahagi, Notiţe, 23); găoace este un sing. analogic pe baza pl. Este dublet al lui ghioc, cf.şi gaură. Găoază (var. găoz), s.f. (anus) pare a proveni din acelaşi etimon lat., cu suf. - (după DAR din sl. *gązŭ, neatestat, dar cf. bg. găz, sg. guz, pol. guzica, rus. guzno, care nu corespund sub aspect fonetic); der. din ngr. γάβος „groapă” (Cihac, II, 661), este improbabilă. Der. găozar, s.m. (Arg., homosexual); găuşel, s.m. (melc, căsuţa melcului), diminutiv format prin intermediul suf. dublu - şi el. Cf. şi găman, găoace.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

PLÁCERE s. f. v. place. [DMLR]

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

Aceasta nu este o definitie ci doar o semnalare catre specialisti privind sursa posibila a cuvantutlui popular romanesc ”pulă”. Ar putea proveni din cuvantul din greaca veche ”pylos”, cu ”y” pronuntat ca in frantuzescul ”but”. ”Pylos” avea semnificatia de ”stalp, par, sulita”, de exemplu in ”syderoi pyloi” – portile de fier, de fapt ”stalpii (de poarta) de fier”. Istoric se si consemneaza o legatura intre micenienii dela inceputul mileniului II BC si zona Muntilor Apuseni (depozitele de bronz), de unde unele ipoteze istorice spun ca au plecat grecii vechi, aheii sau argeii.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

pacéşi s.f. pl. – Cîlţi de cînepă. – Var. pacişe. Pol. paczesi, rus. pačesi, din sl. česati „a pieptăna” (Cihac, II, 236), cf. cesală. – Der. pacişele, s.f. pl. (Trans., cîlţi).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

răgáce (răgáce), s.f. – Rădaşcă (Lucanus cervus). – Var. răgaci, Trans. rugaci, rugace. Sl., cf. bg., sb., slov., rus. rogačĭ, ceh. roháč, din sl. rogŭ „corn” (Cihac, II, 303; Conev 52), sl. rogatŭ „cornut”. Este dubletul lui rădaşcă (var. rodaşcă, rudaşcă, caradaşcă), s.f. (boul-lui-Dumnezeu), cu schimb. cons. greu de explicat. – Der. radăşcat, adj. (cu coarne ca de rădaşcă).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ACEFALÍE s.f. 1. (Zool.) Absenţă a capului, specifică unor animale inferioare. 2. (Med.) Monstruozitate congenitală (incompatibilă cu viaţa), care constă în lipsa capului la făt. – Din fr. acéphalie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACÉLAŞI, ACÉEAŞI, aceiaşi, aceleaşi, pron. dem., adj. dem. (Care este) tot acela, chiar acela; (care este) la fel ca mai înainte. [Gen.-dat. sg.: aceluiaşi, aceleiaşi, gen.-dat. pl: aceloraşi] – Acela1 + şi.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACERACÉE s.f. (La pl.) Familie de plante lemnoase dicotiledonate, cu frunze opuse, cu flori grupate în inflorescenţe şi cu fructe disamare, folosite în industria lemnului sau ca plante decorative; (şi la sg.) plantă care face parte din această familie [Pr.: -ce-e] – Din fr. acéracée.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACETOFÁN s.n. Folie transparentă folosită ca suport pentru desenele animate. – Din fr. acétophane.

Supliment DEX, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, 1988

ACETÓNĂ, acetone, s.f. Lichid incolor, volatil, inflamabil, folosit ca solvent în industrie. – Din fr. acétone.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ADIACÉNT, -Ă, adiacenţi, -te, adj. 1. (În sintagma) Unghiuri adiacente = unghiuri care au acelaşi vârf, o latură comună şi se află de o parte şi de alta a laturii comune. 2. Care se înrudeşte, se învecinează. [Pr.: -di-a-] – Din fr. adjacent, lat. adjacens, -ntis.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

AMILACÉU, -CÉE, amilacei, -cee, adj. Care conţine sau care este constituit din amidon. – Din fr. amylacé.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BUDIHÁCE, budihace, s.f. (Reg.) Monstru, pocitanie, -Et. nec.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MIRTACÉE s. f. pl. familie de plante dicotiledonate, cu tulpina arborescentă: mirtul şi eucaliptul. (< fr. myrtacées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CACEALMÁ, cacealmale, s.f. (La jocul de cărţi) Inducere în eroare a adversarului, căruia îi laşi impresia că ai cărţi mai bune decât ale lui. ♦ P. gener. Păcăleală, înşelăciune. – Din tc. kaçirma

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CACTACÉE, cactacee, s.f. Cactee. – Din fr. cactacées.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CARAPÁCE, carapace, s.f. Înveliş osos, cornos sau calcaros care protejează corpul unor animale. – Din fr. carapace.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CETACÉUM s.n. Grăsime extrasă din cavităţile pericraniene ale unei specii de balene, utilizată în cosmetică şi în farmacie. – Din lat. caetaceum.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MELIACÉE s. f. pl. familie de plante: melia. (< fr. méliacées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MALVACÉE s. f. pl. familie de plante dicotiledonate dialipetale, având ca fruct o capsulă cu multe seminţe, de tipul nalbei. (< fr. malvacées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

IRIDACÉE, iridacee, s.f. (La pl.) Familie de plante erbacee monocotiledonate, cu flori de obicei decorative; (şi la sg.) plantă care face parte din această familie. – Din fr. iridacées.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ÎNCOÁCE adv. 1. Înspre mine, spre locul unde mă aflu; în direcţia mea. ♢ (În loc. adv.) Încoace şi încolo = dintr-o parte în alta. (Pop. şi fam.; substantivat, n.) A avea pe vino-ncoace = a avea farmec, a fi cuceritor, atrăgător. ♢ Expr. Ce mai încoace (şi) încolo = de ce atât a vorbă? e inutilă orice discuţie. 2. Înspre momentul de faţă, mai apropiat de epoca noastră. [Var.: încoá adv.] – Lat. in-eccu(m)-hocce.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MALVACÉE, malvacee, s.f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate, având flori hermafrodite cu cinci petale şi multe stamine, iar fructul o capsulă; (şi la sg.) plantă care face parte din această familie. – Din fr. malvacée.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LILIACÉE s. f. pl. familie de plante monocotiledonate, erbacee şi lemnoase: crinul. (< fr. liliacées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACERÁRE, macerări, s.f. Acţiunea de a (se) macera; maceraţie. – V. macera.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LEMNACÉE s. f. pl. familie de plante angiosperme monocotiledonateacvatice, plutitoare: lintiţa. (< fr. lemnacées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

LAURACÉE s. f. pl. familie de plante dicotiledonate dialipetale, arbori şi arbuşti din regiunile calde, cu frunzele persistente, bogate în uleiuri eterice. (< fr. lauracées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

LARDACÉU, -ÉE adj. (despre ţesuturi patologice) care ia aspect şi consistenţă de slănină. (< fr. lardacé)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

FOLIACÉU, -ÉE, foliacei, -cee, adj. Care seamănă cu o frunză, de consistenţa şi de culoarea unei frunze. [Pr.: -li-a-] – Din fr. foliacé, lat. foliaceus.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LACÉRNĂ s. f. manta largă deschisă, pe care romanii o purtau peste togă şi care se prindea cu o agrafă la gât. (< lat. lacerna)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PALMACÉE, palmacee, s.f. (La pl.) Familie de plante monocotiledonate, având ca reprezentant tipic palmierul; (şi la sg.) plantă din această familie. – Din lat. palmaceae.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

JONCACÉE s. f. pl. familie de plante monocotiledonate, anuale sau perene: stuful şi trestia. (< fr. joncacées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ANTRACÉN, antaceni, s.m. Substanţă cristalizată de culoare albă-gălbuie, cu fluorescenţă albastră, care se prepară prin distilarea gudronului cărbunilor de pământ şi serveşte îndeosebi în fabricarea unor coloranţi. – Din fr. anthracène.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

VIOLACÉU, -CÉE, violacei, -cee, adj., s.f. 1. Adj. Care bate în violet, care are nuanţe de violet. ♦ (Substantivat, n.) Culoare care are aceste nuanţe. 2. S.f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate, al cărei tip principal este vioreaua; (şi la sg.) plantă care face parte din această familie. [Pr.: vi-o-] – Din fr. violacé, lat. violaceus.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PULTACÉU, -CÉE, pultacei, -cee, adj. (Med.) Păstos. ♢ Anghină pultacee = anghină cu amigdalele acoperite de un exsudat alb. – Din fr. pultacé.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CRETACÉU, -E, cretacei, -e, I. adj. 1. (Despre roci) de natura cretei. 2. (Despre plante) care creşte pe sol cretacic. II. s.n. Cretacic. (din fr. crétacé)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SACERDÓT, sacerdoţi, s.m. (Livr.) Preot. – Din it. sacerdote, lat. sacerdos, -otis.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

IRIDACÉE s. f. pl. familie de plante erbacee perene monocotiledonate, cu flori adesea decorative: stânjenelul (iris /II/). (< fr. iridacées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CORNACÉE, cornacee, s.f. (La pl.) Familie de plante lemnoase dicotiledonate, cu frunze opuse, întregi, flori gamopetale mici, galbene sau albe, grupate în umbele şi fructe drupe sau bace roşii sau negre; (şi la sing.) plantă care face parte din această familie. [Pr.: -ce-e] – Din fr. cornacées.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

FACEŢÍE, faceţii, s.f. (Franţuzism) Snoavă. – Din fr. facétie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OSTRACÉE, ostracee, s.f. (La pl.) Subordin de moluşte lamelibranhiate al căror tip este stridia; (la sg.) animal care face parte din acest subordin. – Din fr. ostracées.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CORIACÉU, -ÉE, coriacei, -ee, adj. Care are constituţia, aspectul pielii; tare ca o piele. ♦ Fig. Tenace, dur, zgârcit. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. coriacé, lat. coriaceus.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LACERÁRE, lacerări, s.f. (Livr.) Acţiunea de a lacera. – V. lacera.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ZACEÁLĂ, zacéle, s.f. Evanghelie, evangheliar; verset din evanghelie care se citeşte la o slujbă. [g.-d. art. zacélei] (din sl. začalo) [morf. DOOM]

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

LEMNACÉE, lemnacee, s.f. (La pl.) Familie de plante monocotiledonate de tipul lintiţei; (şi la sg.) plantă din această familie. – Din fr. lemnacées.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LAURACÉE, lauracee, s.f. (La pl.) Familie de arbori şi arbuşti din regiunile calde, cu frunzele persistente, bogate în uleiuri eterice; (şi la sg.) plantă din această familie. [Pr.: la-u-] – Din fr. lauracées.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LILIACÉE, liliacee, s.f. (La pl.) Familie de plante erbacee monocotiledonate, cu bulbi, rizomi sau tuberculi, cu frunze întregi, având nervuri paralele, şi cu fructul de obicei o capsulă sau o bacă; (şi la sg.) plantă din această familie. ♢ (Adjectival) Plante liliacee. [Pr.: -li-a-] – Din fr. liliacées.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MIRTACÉE, mirtacee, s.f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate cu tulpina arborescenţă, al cărei tip este mirtul; (şi la sg.) plantă din această familie. – Din fr. myrtacées.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

EXACERBÁ, exacerbez, vb. I. Tranz. (Livr.) A intensifica, a accentua, a exagera sentimente, dureri etc. – Din fr. exacerber, lat. exacerbare.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DISPLÁCE vb. III v. displăcea.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DRUPACÉE, drupacee, s.f. (La pl.) Grup de pomi fructiferi cu fructele drupe; (şi ia sg.) pom fructifer din acest grup. – Din fr. drupacé.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TILIACÉU, tiliacee, s.n. (La pl.) Familie de plante lemnoase sau (rar) erbacee, al căror tip este teiul (Tilia); (şi la sg.) plantă care face parte din această familie. ♢ (Adjectival) Plantă tiliacee. [Pr.: -li-a-] – Din fr. tiliacées.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TESTACÉU, testacee, s.n. (La pl.) Subordin de moluşte al căror corp are un înveliş calcaros; (şi la sg.) moluscă aparţinând acestui subordin. – Din fr. testacé, lat. testaceus.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

REFÁCERE, refaceri, s.f. Acţiunea de a (se) reface şi rezultatul ei. ♦ Operaţie prin care o unitate militară este retrasă în spatele liniei de luptă, pentru odihna trupelor şi pentru completarea efectivelor şi a armamentului. – V. reface.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

RUBIACÉE, rubiacee, s.f. (La pl.) Familie de plante erbacee dicotiledonate, cu frunze înguste, situate mai multe la un nod, cu flori mici grupate în inflorescenţe bogate; (şi la sg.) plantă care face parte din această familie. [Pr.: -bi-a-ce-e] – Din fr. rubiacées.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DÍNCOACE adv. În partea aceasta, în partea dinspre vorbitor. ♢ Loc. adj. De dincoace = care se află în partea aceasta (dinspre vorbitor). ♢ Loc. prep. Dincoace de... = în partea aceasta (dinspre vorbitor). De dincoace de... = din partea aceasta. [Acc. şi: dincoáce] – De4 + încoace.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

COMPLÁCE vb. III. v. complăcea.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CRETACÉU, -ÉE, cretacei, -ee, s.n., adj. 1. S.n. Cretacic. 2. Adj. (Despre roci) De natura cretei, format din cretă. ♦ (Înv.) Care se referă la perioada cretacică. – Din fr. crétacé.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

Dincoace ≠ dincolo, înspre

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Încoace ≠ încolo

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

FOLIACÉU, -EE adj. 1. de natura frunzelor, ca o frunză. 2. (despre muguri) în care se dezvoltă frunza. (< fr. foliacé, lat. foliaceus)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

FACÉŢIE s. f. glumă, farsă, poznă, năzdrăvănie. (< fr. facétie, lat. facetia)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SACERDÓT s. v. părinte, popă, preot, rabin.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

EXACERBÁ vb. tr. (despre dureri, senzaţii, sentimente) a intensifica, a accentua, a exagera. (< fr. exacerber, lat. exacerbare)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

REFÁCERE s. 1. v. reparaţie. 2. v. restaurare. 3. v. re-stabilire. 4. v. modificare. 5. v. reconstituire. 6. (LINGV.) v. reconstrucţie. 7. v. redresare. 8. reconstrucţie. (Anii ~ii.) 9. v. înviorare. 10. v. regenerare. 11. creştere, regenerare. (~ unei unghii căzute.) 12. (MED.) îndreptare, înfiripare, v. însănătoşire. 13. v. întremare.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PULTACÉU adj. v. păstos.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ERINACÉU, -ÉE adj. cu ghimpi, asemănător cu un arici. (< fr. érinacé, lat. erinaceus)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ERICACÉE s. f. pl. familie de plante dicotiledonate gamopetale: afinul, rododendronul şi azaleele. (< fr. éricacées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

EBENACÉE s. f. pl. familie de plante dicotiledonate gamopetale exotice, cu arbori şi arbuşti, ca ebenul. (< fr. ébénacées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

DRUPACÉE s. f. pl. grup de plante pomicole cu fructul o drupă. (< fr. drupacées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

DIPSACÉE/DIPSACACÉE s. f. pl. familie de plante asemănătoare cu compozeele: scaieţii, sipica etc. (< fr. dipsacées, dipsacacées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

DILACERÁ vb. tr. 1. a sfâşia în bucăţi, a fărâmiţa. 2. (med.) a smulge cu violenţă (un ţesut). (< fr. dilacérer, lat. dilacerare)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACERÁRE s. maceraţie, (pop.) plămădeală. (Proces de ~ a unor fructe.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ÎNCOÁCE adv. (pop.) întracoace, (reg.) acoace. (Vino ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DRUPACÉE s. (BOT.) sâmburoasă. (Prunul este o ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CORNACÉE s. f. pl. familie de plante lemnoase dialipetale: cornul, scoruşul etc. (< fr. cornacées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CORIACÉU, -ÉE adj. 1. care are constituţia pielii. ♢ (bot.; despre un organ) rezistent şi elastic. 2. (fig.) tenace, dur; zgârcit. (< fr. coriacé, lat. coriaceus)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CRETACÉU s., adj. 1. s., adj. v. cretacic. 2. adj. v. cretos.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CETACÉUM s. v. spermanţet.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CARAPÁCE s. (ANAT.) ţest, (rar) capac, scafă, (reg.) troacă, (înv.) ţeastă. (~ de broască ţestoasă.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CACTACÉE s. (BOT.) cactee. (Cactusul este o ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CACEALMÁ s. v. înşelăciune, înşelătorie, păcăleală.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

BUDIHÁCE s. v. arătare, monstru, pocita-nie, pocitură.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ADIACÉNT adj. contiguu.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ADIACÉNT adj. v. alăturat, înrudit, învecinat, vecin.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ACETÓNĂ s. (CHIM.) dimetilcetonă, propanonă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

acefalíe s. f., art. acefalía, g.-d. art. acefalíei; pl. acefalíi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acélaşi adj. m., pr. m., g.-d. acéluiaşi (sil. -iaşi), pl. acéiaşi; f. sg. acéeaşi, g.-d. acéleiaşi (sil. -iaşi), pl. acéleaşi (sil. -leaşi), g.-d. m. şi f. acéloraşi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

aceracée s. f., pl. aceracée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acetofán s. n., pl. acetofáni

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acetónă s. f., g.-d. art. acetónei; pl. acetóne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acetóză s. f., g.-d. art. acetózei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

adiacént adj. m. (sil. -dia-; mf. ad-), pl. adiacénţi; f. sg. adiacéntă, pl. adiacénte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

amilacéu adj. m., pl. amilacéi; f. sg. şi pl. amilacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

antracén s. m.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

a piacére loc. adv.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

arenacéu adj. m., pl. arenacéi, f. sg. şi pl. arenacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

budiháce s. f., art. budihácea, g.-d. art. budihácei; pl. budiháce

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cacealmá s. f., art. cacealmáua, g.-d. art. cacealmálei; pl. cacealmále

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cactacée s. f., pl. cactacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

carapáce s. f., g.-d. art. carapácei; pl. carapáce

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cetacéum s. n. (sil. -ce-um)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

coriacéu adj. m. (sil. -ri-a-), pl. coriacéi; f. sg. şi pl. coriacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cornacée s. f., pl. cornacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cretacéu adj. m., pl. cretacéi; f. sg. şi pl. cretacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cretacéu s. n., art. cretacéul

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

dilacerá vb., ind. prez. 3 sg. dilacereáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

díncoace (în această parte, aici) adv.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

dincoáce (din această parte, de aici) adv.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

dipsacée/dipsacacée s. f., pl. dipsacée/dipsacacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

drupacée s. f., pl. drupacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ericacée s. f., pl. ericacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

erinacéu adj. m., f. erinacée; pl. m. şi f. erinacéi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

exacerbá vb. (sil. mf. ex-), ind. prez. 1 sg. exacerbéz, 3 sg. şi pl. exacerbeáză

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

faceţíe s. f., pl. faceţíi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

foliacéu adj. m. (sil. -li-a-ceu), pl. foliacéi; f. sg. şi pl. foliacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

iridacée s. f., pl. iridacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

încoáce adv. (sil. -coa-)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

joncacée s. f., pl. joncacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

labiacée s. f., pl. labiacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

laceráre s. f., g.-d. art. lacerării

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

lauracée s. f. (sil. -la-u-), pl. lauracée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

lemnacée s. f., pl. lemnacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

liliacée s. f. (sil. -li-a), pl. liliacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

maceráre s. f., g.-d. art. macerării; pl. macerări

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

malvacée s. f., pl. malvacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

mirtacée s. f., pl. mirtacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

oleracéu adj. m., pl. oleracéi; f. sg. şi pl. oleracée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ostracée s. f., pl. ostracée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

palmacée s. f., pl. palmacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

potroáce (ciorbă, măruntaie) s. n. pl. (sil. -troa-) (ciorbă sg. potróc)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

pultacéu adj. m., f. pultacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

refácere s. f., pl. refáceri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

rubiacée s. f. (sil. -bi-a-), pl. rubiacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sacerdót (preot) s. m., pl. sacerdóţi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sfacelát adj. m., pl. sfaceláţi; f. sg. sfacelátă, pl. sfaceláte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

tălmáce s. f., g.-d. art. tălmácei; pl. tălmáce

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

testacéu s. n., pl. testacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

tiliacéu adj. n., s. n. (sil. -li-a-), f. tiliacée; pl. n. şi f. tiliacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

violacée s. f., pl. violacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

violacéu adj. m. (sil. vi-o-), pl. violacéi; f. sg. şi pl. violacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

zaceálă s. f., g.-d. art. zacélei; pl. zacéle

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

MIRTACÉE ~ n. 1) la pl. Familie de plante exotice, lemnoase, cu pungi secretoare de uleiuri eterice (reprezentant: mirtul). 2) Plantă din această familie. /<fr. myrtacées

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

MALVACÉE ~ f. 1) la pl. Familie de plante dicotiledonate, erbacee sau lemnoase, cu flori hermafrodite, solitare sau grupate în inflorescenţe şi cu fructul o capsulă (reprezentanţi: nalba, bumbacul etc.). 2) Plantă din această familie. /<fr. malvacées

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

LILIACÉE f. 1) la pl. Familie de plante erbacee sau lemnoase, cu bulbi sau cu rizomi, variat colorate (reprezentanţi: usturoiul, ceapa, laleaua etc.). 2) Plantă din această familie. [Sil. -li-a-ce-e] /<fr. liliacées, lat. liliaceus

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ÎNCOÁCE adv. 1) Înspre mine; în partea (sau în direcţia) mea; în partea aceasta. Vino ~.A se da mai ~ a se apropia. ~ şi încolo într-o parte şi în alta; în toate direcţiile. A avea pe vino-ncoace a avea ceva atrăgător. 2) Mai aproape de timpul actual; înspre timpul prezent. ♢ Mai ~ a) mai aproape; b) într-un timp mai apropiat. De la o vreme ~ de câtva timp. [Sil. -coa-] /<lat. in-eccu[m]-hocce

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

IRIDACÉE f. 1) la pl. Familie de plante erbacee perene, cu frunze lungi, înguste, şi cu flori de diferite culori, răspândite, mai ales, în regiunile temperate şi subtropicale (reprezentanţi: stânjenelul, brânduşa etc.). 2) Plantă din această familie. /<fr. iridacées

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

FOLIACÉ//U ~e (~i) Care se aseamănă cu o frunză. [Sil. -li-a-] /<fr. foliacé, lat. foliaceus

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A EXACERB//Á ~éz tranz. rar (dureri, sentimente, pasiuni etc.) A aduce la paroxism; a intensifica în cel mai înalt grad. /<fr. exacerber, lat. exacerbare

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

EBENACÉE ~ f. 1) pl. Familie de arbori tropicali cu lemnul de culoare închisă, dur şi foarte preţios. 2) Arbore din această familie. /<fr. ébénacée

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

DÍNCOACE adv. În partea aceasta (dinspre vorbitor). ♢ De ~ din partea unde se află vorbitorul. Pe ~ prin partea mai apropiată de vorbitor. /de + încoace

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CRETACÉ//U ~e (~i, ~e) (despre roci) Care este alcătuit din cretă; format din cretă. /<fr. crétacé

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CORNACÉE ~ f. 1) pl. Familie de plante angiosperme, răspândite în regiunile temperate şi subtropicale, cu frunze opuse, flori mici, galbene sau albe, grupate în umbele, şi fructe drupe, roşii sau negre. 2) Plantă din această familie. [Sil. -ce-e] /<fr. cornacées

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CETACÉUM n. Grăsime cu aspect de ceară, extrasă din craniul unor cetacee şi întrebuinţată în industria farmaceutică şi cosmetică, la fabricarea lumânărilor; spermanţet. [Sil. -ce-um] /<lat. caetaceum

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CARAPÁCE ~ f. Înveliş tare (chitinos, calcaros, osos) care protejează corpul unor animale (raci, broaşte-ţestoase etc.). [G.-D. carapacei] /<fr. carapace

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CACTACÉE ~ f. 1) la pl. Familie de plante exotice dicotiledonate, adaptate la climă uscată, cu tulpini cărnoase şi frunze în formă de ţepi, răspândite în regiunile calde ale Americii (reprezentant: cactusul). 2) Plantă din această familie. [Art. cactacea; G.-D. cactaceei; Sil. -ce-e] /<fr. cactacées

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CACEALMÁ ~le f. 1) (la jocul de cărţi) Inducere în eroare a adversarului prin crearea impresiei de a avea cărţi valoroase. 2) Prezentare a unui neadevăr drept adevăr; înşelătorie; păcăleală. [Art. cacealmaua; G.-D. cacealmalei; Sil. -ceal-ma] /<turc. kaçirma

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

AMILACÉ//U ~e (~i, ~e) Care conţine sau care este constituit din amidon. /<fr. amylacé

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ADIACÉN//T ~tă (~ţi, ~te) Care este alăturat prin natura lui; legat prin ceva comun; contiguu. Noţiuni ~te.Unghiuri ~te unghiuri care au acelaşi vârf şi o latură comună. [Sil. -dia-] /<fr. adjacen, lat. adjacens, ~ntis

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACETÓN//Ă ~e f. Lichid incolor, volatil, folosit ca dizolvant în industria de lacuri şi vopsele. /<fr. acétone

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACÉLAŞI acéeaşi (acéiaşi, acéleaşi) adj. dem. Tot acela; chiar acela. /acela + şi

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACERACÉE ~ f. 1) la pl. Familie de plante lemnoase, cu frunze opuse, cu flori grupate în inflorescenţe şi cu fructe aripate (reprezentant: arţarul). 2) Plantă din această familie. /<fr. acéracées

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACELAŞI ACÉLA acéea (acéia, acélea) pron. dem. (indică pe cineva sau pe ceva mai depărtat de subiectul vorbitor) Cine e acela?De aceea din această cauză. Drept aceea prin urmare; deci; aşadar. /<lat. ecce-illu, ecce-illa

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACEFALÍE f. 1) zool. Absenţă a capului, specifică unor animale inferioare. 2) med. Monstruozitate congenitală care constă în lipsa capului la făt. /<fr. acéphalie

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

RUBIACÉE ~i f. 1) la pl. Familie de plante erbacee (rar lemnoase), anuale sau perene, cu tulpina pătrată, cu frunze înguste, grupate în mănunchiuri, şi cu inflorescenţă în formă de ciorchine (reprezentanţi: arborele de chini-nă, iarba-stelată, sânzienele etc.). 2) Plantă din această familie. /<fr. rubiacées

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SACERDÓ//T ~ţi m. livr. Persoană care are dreptul să oficieze actele cultului religios. /<lat. sacerdos, ~otis, it. sacerdote

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TESTACÉ//U ~e n. 1) la pl. Subordin de moluşte având corpul acoperit de un test. 2) Moluscă din acest subordin. /<fr. testacé

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TILIACÉ//U ~e n. 1) la pl. Familie de plante lemnoase (arbori, arbuşti), cu frunze căzătoare, cu flori mici, dispuse în inflorescenţe, ramificate şi cu fructe capsule sau nucule (reprezentant: teiul). 2) Plantă din această familie. [Sil. -li-a-] /<fr. tiliacées

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

VIOLACÉ//E ~ f. 1) la pl. Familie de plante dicotiledonate cu cinci petale (reprezentant: vioreaua). 2) Plantă din această familie. /<fr. violacées

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

VIOLACÉ//U ~e (~i, ~e) Care are culoarea apropiată de cea violetă; care bate în violet; cu nuanţă violetă. /<fr. violace, lat. violaceus

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

aracetín s.n. Substanţă cleioasă cu care se lipesc obiecte din diferite materii. (< aracet + -in)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACETÁBUL s.n. (Anat.) Cavitate a osului iliac în care se articulează capul femurului. ♦ Cavitate a unei cochilii în care stă fixat animalul. [< fr. acétabule, cf. lat. acetabulum].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACERACÉE s.f. pl. Familie de plante dicotiledonate, având ca tip arţarul; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. acéracées, cf. lat. acer – arţar].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACETÓNĂ s.f. Lichid incolor, cu miros plăcut, foarte volatil, care rezultă din distilarea unui acetat şi este folosit ca dizolvant pentru materii grase, lacuri etc. // (În forma aceton-) Element prim de compunere savantă cu semnificaţia „acetonă”. [Cf. fr. acétone, engl. acetone].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ANONACÉE s.f.pl. Familie de plante dicotiledonate cuprinzând arbori şi arbuşti din ţările tropicale, cu flori hermafrodite; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. anonacées].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

A PIACÉRE loc. adv. (Muz.; ca indicaţie de execuţie) După dorinţă, după apreciere. [< it. a piacere].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

arenacéu, -ée I. adj. De consistenţa nisipului. II. s.n. Ţestul unor foraminifere fosile din particule fine de nisip. (< fr. arénacé)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CARAPÁCE s. f. 1. înveliş tare care acoperă corpul broaştelor ţestoase, al racilor etc. 2. (fig.) înveliş protector. (< fr., it. carapace)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CORIACÉU, -ÉE adj. (Rar) Care are constituţia, aspectul pielii; tare ca o piele. ♦ (Bot.; despre un organ) Rezistent şi elastic. ♦ (Fig.) Tenace, dur; zgârcit. [Pron. -ri-a-ceu. / < fr. coriace, cf. lat. corium – piele].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CORNACÉE s.f.pl. (Bot.) Familie de plante dialipetale, având ca tip cornul; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. cornacées].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

DILACERÁ vb. I. tr. A sfâşia în bucăţi, a fărâmiţa. ♦ (Med.) A smulge cu violenţă (un ţesut). [< fr. dilacérer, cf. lat. dilacerare].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

DIPSACÉE s.f.pl. Dipsacacee. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. dipsacées].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

placerea , iubirea de mizerie

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, 1975

ERICACÉE s.f.pl. (Bot.) Familie de plante dicotiledonate gamopetale, cuprinzând afinul, rododendronul şi azaleele; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. éricacées].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

LACERÁRE s.f. Acţiunea de a lacera şi rezultatul ei; laceraţie. [< lacera].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

LACÉRNĂ s.f. Manta largă deschisă, pe care romanii o purtau peste togă şi care se prindea cu o agrafă la gât. [< lat. lacerna, cf. fr. lacerne].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

LILIACÉE s.f.pl. Familie de plante monocotiledonate, având ca tip crinul; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -li-a-ce-e, sg. invar. / < fr. liliacées, cf. lat. lilium – crin].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CACTACÉE s. f. pl. familie de plante exotice, cu tulpina cărnoasă şi spinoasă: cactusul; cactee. (< fr. cactacées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

BOMBACÉE s. f. pl. familie de plante dicotiledonate cu tulpina arborescentă, groasă, care serveşte ca rezervor de apă: baobabul. (< fr. bombacées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TESTACÉU, -ÉE adj. (Despre moluşte) Al cărui corp este acoperit cu un înveliş calcaros. // s.n.pl. Subordin de moluşte cu corpul acoperit de un test2 [în DN]; (la sg.) moluscă din acest subordin. [Pron. -ceu, ce-e. / cf. fr. testacé, testacées, lat. testaceus].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TILIACÉE s.n.pl. Familie de plante dicotiledonate lemnoase, rar erbacee, având ca tip teiul; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -li-a-...-ce-e, sg. tiliaceu. / < fr. tiliacées].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

VIOLACÉE s.f.pl. Familie de plante dicotiledonate, dialipetale, erbacee, având ca tip micşuneaua; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. vi-o-la-ce-e, sg. invar. / < fr. violacées].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

VIOLACÉU, -ÉE adj. Care bate în violet, care are nuanţe de violet; vineţiu. // s.n. Culoare care are aceste nuanţe. [Pron. vi-o-. / cf. fr. violacé, lat. violaceus].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

glumacéu, -ée adj. (bot.; despre unele organe) Asemănător unei glume. (< fr. glumacé)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

A PIACÉRE loc. adv. (muz.) după plac, după dorinţă. (< it. a piacere)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ANTRACÉN s. m. hidrocarbură aromatică, substanţă cristalizată, care se prepară prin distilarea gudroanelor de huilă. (< fr. anthracène)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

AMILACÉU, -ÉE adj. de natura amidonului. (< fr. amylacé)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACEFALÍE s.f. 1. Lipsa capului la unele animale inferioare. 2. Monstruozitate congenitală constând în lipsa capului la făt. [Gen. -iei. / < fr. acéphalie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ADIACÉNT, -Ă adj. (Liv.) Alăturat, în atingere, contiguu. ♢ Unghiuri adiacente = unghiuri care au o latură comună şi acelaşi vârf. [Pron. di-a-. / < lat. adiacens – care este aproape, cf. fr. adiacent, it. adiacente].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

AGAVACÉE s. f. pl. familie de plante monocotiledonate: agava. (< fr. agavacées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

AMILACÉU, -ÉE adj. Care conţine amidon. [Pron. -ceu, pl. -ei, -ee (pron. -e-e). / < fr. amylacé, cf. lat. amylum – amidon].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ANTRACÉN s.n. Substanţă organică cristalizată, care se prepară prin distilarea gudroanelor de huilă şi este folosită la fabricarea unor coloranţi sau ca antiseptic. [< fr. anthracène].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ADIACÉNT, -Ă adj. alăturat, învecinat, continuu. o (mat.) unghiuri ĕ = unghiuri care au acelaşi vârf şi o latură comună. (< lat. adiacens, it. adiacente)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACETÓZĂ s. f. boală la rumegătoare determinată de prezenţa în exces de corpi cetonici în organism. (< fr. acétose)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACETÓNĂ s. f. derivat al cetonelor, lichid incolor, cu miros eteric, volatil, inflamabil, solvent pentru materii grase, lacuri şi vopsele etc. (< fr. acétone)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACETOFÁN s. n. folie transparentă din material plastic, pentru conturarea şi colorarea imaginilor filmului de animaţie. (< fr. acétophane)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACETÁBUL s. n. 1. cavitate a osului iliac în care se articulează capul femurului. 2. excavaţie a unei cochilii în care stă fixat animalul. (< fr. acétabule, lat. acetabulum)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACERACÉE s. f. pl. familie de plante lemnoase dicotiledonate: arţarul. (< fr. acéracées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACÉNTRIC, -Ă adj. (despre cromozomi) 1. nedispus în centru. 2. lipsit de centromere. (< fr. acentrique)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACELULÁR, -Ă adj. (despre organisme) fără structură celulară. (< fr. acellulaire)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACEFALÍE s. f. 1. lipsă a capului la unele animale inferioare. 2. monstruozitate, lipsa capului sau nedezvoltarea regiunii cefalice. (< fr. acéphalie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CACTACÉE s.f.pl. Cactee. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. cactacées].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CARAPÁCE s.f. Înveliş tare care acoperă corpul broaştelor ţestoase, al racilor etc. [< fr. carapace, cf. sp. carapacho].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CETACÉUM s.n. (Chim.) Grăsime extrasă din unele specii de balenă, folosită în cosmetică şi în farmacie. [Pron. -ce-um. / < lat. cetaceum].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

brehnáce s.f. (înv.) un fel de uliu; erete.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

caznacéi s.m. (înv.) casier (la armată).

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

COMPLÁCE vb. III. v. complăcea.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CRETACÉU, -ÉE adj. (Despre roci) De natura cretei, alcătuit din cretă. [Pron. -ceu. / < fr. crétacé].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

DISPLÁCE vb. III. v. displăcea.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

DRUPACÉE s.f.pl. (Bot.) Grup de pomi fructiferi sau plante care au ca fruct o drupă; (la sg.) pom fructifer din acest grup. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. drupacées].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

EXACERBÁ vb. I. tr. (Liv.) A face mai violent; a întări, a intensifica (o durere, o pasiune etc.). [< fr. exacerber, cf. lat. exacerbare].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

FOLIACÉU, -ÉE adj. Care seamănă cu o frunză. [Pron. -li-a-ceu. / cf. fr. foliacé, lat. foliaceus].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

IRIDACÉE s.f.pl. Familie de plante erbacee perene monocotiledonate, având ca tip stânjenelul; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. iridacées].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

paceavúr, paceavúri, s.m. (reg.) om care se ţine numai de rele.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

binefáce (-c, ăcút), – vb. (Înv.) A face binele. De la bine şi face, compus ca în gr. εὐποιεῖν, sl. blagotvoriti, cf. lat. benefacere. Este formă înv., care supravieţuieşte în der., şi a cărei compunere se simte încă, astfel încît se poate spune indiferent binefacere sau facere de bine. – Der. binefăcător, adj. (care foloseşte, care face bine); binefacere, s.f. (faptă bună; ajutor dat cuiva).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

LAURACÉE s.f.pl. Familie de arbori şi arbuşti din regiunile calde, cu frunzele persistente, bogate în uleiuri eterice; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. la-u-ra-ce-e, sg. invar. / < fr. lauracées].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

LEMNACÉE s.f.pl. Familie de plante monocotiledonate având ca tip lintiţa; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. lemnacées].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MALVACÉE s.f.pl. Familie de plante dicotiledonate, dialipetale, cu fructul o capsulă, având ca tip nalba; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. malvacées].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MACERÁRE s.f. Acţiunea de a macera; maceraţie. [< macera].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

preafáce, pers. 3 sg. preafáce, vb. III refl. (reg.) a se face complet, până la capăt, a se termina de făcut.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

MIRTACÉE s.f.pl. Familie de plante dicotiledonate, cu tulpina arborescentă, al căror tip este mirtul; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. myrtacées].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

săidáce s.n. pl. (reg.) bagaje.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

scoácere, scoáceri, s.f. (pop.) încălzire, fierbere a laptelui acru pentru a se transforma în brânză sau a smântânei pentru a alege untul.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

cacealmá (cacealmále), s.f. – Înşelăciune, subterfugiu la anumite jocuri cu cărţi, constînd în a induce in eroare adversarul asupra valorii cărţilor avute. Tc. kaçurmak „a alunga” (Popescu-Ciocănel 18), întrucît se adoptă această tactică pentru a-l dezorienta pe adversar şi a-l obliga să se retragă. Mai puţin sigur este etimonul lui Şeineanu, III, 24 (tc. kaçirma, „contrabandă”).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

OSTRACÉE s.f.pl. Subordin de animale lamelibranhiate, având ca tip stridia; (la sg.) animal din acest subordin. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. ostracées, cf. gr. strakon – scoică, cochilie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PALMACÉE s.f.pl. Familie de plante monocotiledonate, cunoscute sub numele generic de palmieri; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < lat. palmaceae, cf. lat. palma – palmier].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PULTACÉU, -ÉE adj. Care are consistenţa unei paste fierte. ♦ Anghină (sau amigdalită) pultacee = anghină în care amigdalele sunt acoperite cu un exsudat alb. [< fr. pultacé].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

REFÁCERE s.f. Acţiunea de a (se) reface şi rezultatul ei. ♦ Operaţie prin care o unitate militară este adusă în spatele frontului pentru odihna trupelor şi pentru completarea efectivelor şi a armamentului. [< reface].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

RUBIACÉE s.f.pl. Familie de plante erbacee cu frunzele înguste aşezate în mănunchi şi cu flori, din care se extrag materii colorante şi medicamentoase; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -bi-a-ce-e, sg. invar. / < fr. rubiacées].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

zaceálă, zăcéle, s.f. (înv.) capitol, secţiune.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

SACERDÓT s.m. (Liv.) Preot. [< it. sacerdote, lat. sacerdos].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

*acetofán s. n.

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

!acetónă s. f., g.-d. art. acetónei

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

!adiacént (-di-a-) adj. m., pl. adiacénţi; f. adiacéntă, pl.adiacénte

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

OMACEFÁL s. m. monstru acefal lipsit de membrele toracice şi terminat în regiunea umerilor. (< fr. omacéphale)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OSTRACÉE s. f. pl. subordin de moluşte lamelibranhiate: stridia. (< fr. ostracées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PALMACÉE s. f. pl. familie de plante monocotiledonate: palmieri. (< lat. palmaceae)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PULTACÉU, -ÉE adj. care are consistenţa unei paste fierte; păstos. o anghină ĕe = anghină în care amigdalele sunt acoperite cu un exsudat alb. (< fr. pultacé)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

RAMNACÉE s. f. pl. familie de plante dicotiledonate dialipetale, cu arbori şi arbuşti cu spini, care cresc în regiunile calde şi temperate: salba-moale. (< fr. rhamnacées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

REFÁCERE s. f. acţiunea de a (se) reface. ♢ operaţie prin care o unitate militară este adusă în spatele frontului pentru odihna trupelor şi pentru completarea efectivelor şi a armamentului. (< reface)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

RUBIACÉE s. f. pl. familie de plante dicotiledonate, lemnoase sau erbacee, cu frunze înguste în mănunchi şi cu flori hermafrodite gamopetale, dispuse în racem sau cimă. (< fr. rubiacées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SACERDÓT s. m. preot. (< it. sacerdote, lat. sacerdos)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TESTACÉU, -ÉE I. adj. acoperit cu o cochilie, cu un test2. II. s. n. pl. 1. ordin de moluşte cu corpul acoperit de un test2. 2. subordin de protozoare care secretă în jurul lor o membrană organică, rezistentă, de natură gelatinoasă sau pseudochitinoasă. (< fr. tescacé/s/, lat. testaceus)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TILIACÉE s. n. pl. familie de plante dicotiledonate lemnoase, rar erbacee: teiul. (< fr. tiliacées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

VIOLACÉU, -ÉE I. adj., s. n. (de) culoare care bate în violet, cu nuanţe de violet. II. s. f. pl. familie de plante dicotiledonate dialipetale, erbacee: micşuneaua. (< fr. violacé/es/, lat. violaceus)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

încoáce adv. – Înspre mine. – Megl. ancoaţi. De la acoace, cuvînt păstrat în cîteva comp. ca în(tr’) a coace, şi aceasta de la eccum hocce (Puşcariu, ZRPh., XXXII, 478; Candrea-Dens., 851; DAR; după Philippide, Principii, 92, de la in ecce hacce). Încoa (mr. ncoa, megl. anco), adv. (înspre mine) pare să fie reducere a cuvîntului anterior (der. de la eccum illac propusă de DAR pare mai puţin probabilă, întrucît sensul ar fi trebuit să fie cel de încolo; astfel încît autorul trebuie să admită o încrucişare cu încoace). – Der. dincoace, adv. (de partea asta), cu prep. de, cf. dincolo.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

pitcoáce s.f. (pl. pitcoci)

Dictionnaire morphologique de la langue roumaine, A. Lombard, C. Gâdei, Editura Academiei, Bucureşti, 1981

pacearíz (-íji), s.m. – (Olt., Banat) Persoană urîtă, pocită; neserios. Sb. pačariz (Candrea).

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

TILIACÉU, -ÉE, tiliacei, -ee, adj. Care face parte din familia teiului. ♦ (Substantivat, n.; la pl.) Familie de arbori al căror tip este teiul; (şi la sg.) arbore care face parte din această familie. [Pr.: -li-a-] – Fr. tiliacées.

Dicţionarul limbii române moderne, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, Bucureşti, 1958

ABIETACÉE s.f. pl. Familie de conifere cuprinzând arbori din specia bradului; abietinee, pinacee. [Pr.: -bi-e-] – Din fr. abiétacées.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

abietacée s.f. pl. abietinee; pinacee. (< fr. abietacées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACANTACÉE s.f. pl. Familie de plante dicotiledonate răspândite mai ales în regiunile calde, cu frunze opuse, flori dispuse în raceme şi fructe capsule, al cărui tip este acanta. – Din fr. acanthacées.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACETIFICÁ, acetífic, vb. I. Tranz. A transforma alcoolul etilic în acid acetic. – După fr. acétifier.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACETILÁRE, acetilări, s.f. Proces chimic de introducere a radicalului acetil în molecula unui compus organic. – Din acetil.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

AFACERÍSM s.n. Utilizare în tranzacţii comerciale, financiare, industriale de interes personal a poziţiei sociale, profesionale sau politice a cuiva. – Afacere + suf. -ism.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

AFACERÍST, -Ă, afacerişti, -ste, s.m. şi f. Persoană care practică afacerismul. – Afacere + suf. -ist.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

AMENTACÉE, amentacee, s.f. (La pl.) Familie de plante lemnoase cu inflorescenţă în formă de amenţi; (şi la sg.) plantă care face parte din această familie. – Din fr. amentacées.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BÂRCOÁCE, bârcoci, s.f. Arbust cu flori şi cu fructe roşii, care creşte pe stânci, în pădurile de munte (Cotoneaster integerrima). – Et. nec.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BETULACÉE, betulacee, s.f. (La pl.) Familie de plante lemnoase dicotiledonate, cu flori unisexuate grupate în amenţi, care se polenizează prin intermediul vântului; (şi la sg.) plantă din această familie. – Din fr. bétulacées.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GAIBARÁCE s.f. pl. (Fam.) Picioare (prea lungi); gaibe, gaide. – Cf. g a i b e.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GALINACÉE, galinacee, s.f. (La pl.) Subordin de păsări al cărui tip principal este găina; (şi la sg.) pasăre care face parte din acest subordin. – Din fr. gallinacé.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MEGACÉROS s. m. mamifer rumegător fosil din familia cerbului, cu coarne late, din epocile glaciare din cuaternar. (< fr. mégacéros)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MEGACEFÁL, -Ă adj. care prezintă megacefalie; megalocefal. (< fr. megacéphale)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

INEFICÁCE adj. invar. Care nu este eficace, care nu produce efectul dorit; slab, fără efect. – Din fr. inefficace, lat. inefficax, -acis.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MACERATÓR s. n. recipient pentru macerare. (< fr. macérateur)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACERATÓR, maceratoare s.n. Recipient folosit pentru macerare. – Din fr. macérateur.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

URTICACÉE, urticacee, s.f. (La pl.) Familie de plante erbacee dicotiledonate, prevăzute adesea cu peri aspri urzicători; (şi la sg.) plantă care face parte din această familie. – Din fr. urticacées.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PLACÉNTĂ, placente, s.f. 1. (Anat.) Organ musculos şi spongios care se formează în perioada de gestaţie la majoritatea mamiferelor şi care face legătura între mamă şi embrion, servind la nutriţia şi respiraţia acestuia, eliminându-se la naştere; casă, căiţă, cămaşă, loc. ♢ Placentă previa = placentă (1) anormală, dezvoltată în partea inferioară a uterului. 2. (Bot.) Loc, porţiune din pereţii ovarului pe care se fixează ovulele. – Din lat., fr. placenta.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

EXACERBÁT, -Ă, exacerbaţi, -te, adj. (Livr.) Intensificat, accentuat, exagerat. – V. exacerba.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PLACENTÁR, -Ă, placentari, -e, adj., s.n. 1. Adj. Care aparţine placentei (1), privitor la placentă. 2. S.n. (La pl.), Subclasă de mamifere care cuprinde animale cu placentă; (şi la sg.) animal care face parte din această subclasă. – Din fr. placentaire.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LACERTÍDE s. f. pl. familie de lacertilieni: şopârlele şi reptilele înrudite. (< fr. lacertidés)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PACEAÚRĂ, paceaure, s.f. 1. Cârpă (de şters praful, de spălat vasele, podelele etc.). 2. (Fam.) Epitet depreciativ dat unei femei uşuratice, proaste, urâte, murdare, rele etc. [Acc. şi: paceáură. – Pr.: -cea-u-. – Var.: paceavúră s.f.] – Din tc. paçavra, ngr. patsavúra.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SCORIACÉU, -ÉE, scoriacei, -ee, adj. (Geol.; despre roci) Care are aspectul unei scorii vulcanice. [Pri: -ri-a-] – Din fr. scoriacé.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ARALIACÉE, araliacee, s.f. (La pl.) Familie de arbori şi arbuşti, rar de plante erbacee, cu frunze adânc lobate sau compuse, cu flori actinomorfe în umbele şi cu fruct bacă sau drupă; (şi la sg.) plantă din această familie. [Pr.: -li-a-] – Din fr. araliacées.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PIPERACÉE, piperacee, s.f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate cu proprietăţi aromatice, cu flori mici, dispuse în amenţi lungi, şi cu fructul în formă de boabe; (şi la sg.) plantă din această familie. – Din fr. pipéracées, lat. piperaceae.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PREFÁCERE, prefaceri, s.f. Acţiunea de a (se) preface şi rezultatul ei; schimbare, transformare; evoluţie; reparare, refacere, prefăcătură. – V. preface.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PROTORÁCE, protorace, s.n. (Entom.) Primul segment al toracelui la insecte. [Var.: protórax s.n.] – Din fr. protorax (după torace).

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

FARINACÉU, -ÉE, farinacei, -cee, adj. (Rar) Ca făina. – Din fr. farinacé, lat. farinaceus.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

FACEŢIÓS, -OÁSĂ, faceţioşi, -oase, adj. (Franţuzism) Glumeţ, poznaş. [Pr.: -ţi-os] – Din fr. facétieux.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CIPERACÉE, ciperacee, s.f. (La pl.) Familie de plante erbacee cu rizom, cu tulpină în trei muchii, cu flori mici şi fructe achene; (şi la sg.) plantă din această familie. – Din fr. cypéracées.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

NACEÁLNIC, nacealnici, s.m. (Înv.) Şef al unui serviciu sau al unei instituţii (civile, militare sau religioase); conducător; p. ext. comandant. – Din rus. nacealnik.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

COACERVÁT, coacervate, s.n. (La pl.) Forme de viaţă microscopice considerate ca făcând trecerea între substanţele organice şi primele organisme; (şi la sg.) individ din aceste forme microscopice. [Pr.: co-a-] – Din fr. coacervat.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

INEFICÁCE adj. inv. lipsit de eficacitate; fără efect; ineficient. (< fr. inefficace, lat. inefficax)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ERINACEÍD, erinaceide, s.n. (La pl.) Familie de mamifere insectivore, cu corpul acoperit cu ţepi (Erinaceidae); (şi la sg.) animal care face parte din această familie. – Din fr. érinacéidés.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

RECOÁCERE, recoaceri, s.f. Acţiunea de a recoace şi rezultatul ei. ♦ Tratament termic aplicat, în scopul îmbunătăţirii calităţilor structurale şi fizico-chimice, unor piese sau materiale metalice. – V. recoace.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

RĂSCOÁCE, răscóc, vb. III. Tranz. şi refl. (Adesea fig.) A (se) coace mai mult decât trebuie. – Răs- + coace.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DESFÁCERE, desfaceri, s.f. Acţiunea de a (se) desface şi rezultatul ei; desfăcut1, descompunere, despărţire, dezorganizare; anulare; vânzare. ♦ Lichidare. – V. desface.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SALICACÉE, salicacee, s.f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate cu inflorescenţe în formă de amenţi, care cuprinde arbori şi arbuşti ca plopul şi salcia: (şi la sg.) plantă din aceată familie. [Pr.: -ce-e] – Din fr. salicacées.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SATISFÁCE, satisfác, vb. III. Tranz. 1. A mulţumi pe cineva îndeplinindu-i o dorinţă, o necesitate, o exigenţă. 2. A fi conform cu anumite norme, criterii, exigenţe, dorinţe; a se potrivi, a corespunde. – Din lat. satisfacere.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SOLANACÉE, solanacee, s.f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate erbacee bianuale sau perene, caracterizate prin frunze simple, flori solitare sau grupate în inflorescenţe şi prin fructe bace sau capsule; (şi la sg.) plantă care face parte din această familie; solanee. ♢ (Adjectival) Plantă solanacee. – Din fr. solanacées.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CRUSTACÉU, crustacee, s.n. (La pl.) Clasă de animale artropode, în general acvatice, cu corpul alcătuit din segmente acoperite cu o carapace chitinoasă; (şi la sg.) animal care face parte din această clasă. ♢ (Adjectival) Animale crustacee. [Pl. şi: (m.) crustacei] – Din fr. crustacé.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SUBIACÉNT, -Ă, subiacenţi, -te, adj. Care este plasat dedesubt. [Pr.: -i-a-] – Din fr. subjacent, lat. subjacens, -entis.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

A satisface ≠ a nesatisface

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Desfacere ≠ facere

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Ineficace ≠ eficace, eficient

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Neeficace ≠ eficace, eficient

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

GALINACÉU, -ÉE I adj. referitor la găină. II s.f. pl. subordin de păsări galiforme: găina domestică. (< fr. gallinacé/s/)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SOLANACÉE s. (BOT.) solanee. (Mătrăguna este o ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

FILICACÉE s. f. pl. familie de criptogame vasculare: feriga. (< fr. filicacées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

FARINACÉU, -ÉE adj. farinos. (< fr. farinacé, lat. farinaceus)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

FACEŢIÓS, -OÁSĂ adj. glumeţ, poznaş; hazliu. (< fr. facetieux)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SATISFÁCE vb. 1. a împăca, a mulţumi. (Măsura luată i-a ~ pe toţi.) 2. a mulţumi, (pop.) a îndestula, (Ban., Transilv. şi Mold.) a joi. (Recolta obţinută l-a ~.) 3. v. îndeplini. 4. a asculta, a împlini, a îndeplini. (I-a ~ toate capriciile.) 5. v. efectua.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SALACETÓL s. (FARM.) salantol, salicilacetol, salicilacetonă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

RĂSCOÁCE vb. v. dogori, încinge, înfierbânta.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

RĂSCOÁCE vb. (înv. şi reg.) a (se) scoace.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PREFÁCERE s. 1. v. evoluţie. 2. v. metamorfoză. 3. v. renovare. 4. v. modificare. 5. v. inovaţie. 6. (FON.) modificare, schimbare, transformare, trecere. (~ lui „l” intervocalic în „r” în elementele româneşti de origine latină.) 7. (FON.) modificare, schimbare, transformare, tratament. (~ labialelor.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PREFÁCERE s. v. tălmăcire, traducere, transpunere.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PLACÉNTĂ s. (ANAT.) (reg.) casă, căiţă, cămaşă, curătoare, îmbrăcăminte, loc, locşor, locuţ, lupşor, matcă, mitră, nadră, perdea, plod, prapur, soartă, strat, casa-copilului, mama-muierii, (prin Transilv.) sălaş.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

PACEAÚRĂ s. v. buleandră, cârpă, flean-dură, otreapă, petică, zdreanţă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

NACEÁLNIC s. v. cap, căpetenie, comandant, conducător, mai-mare, şef.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

INEFICÁCE adj. invar. v. zadarnic.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CRUSTACÉU, -ÉE I. adj. care formează o crustă. II. s.n. pl. clasă de artropode acvatice, cu respiraţie branhială şi corpul acoperit cu o crustă chitinoasă impregnată cu calcar. (< fr. crustacé/s/)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

GAIBARÁCE s. pl. v. picior.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DESFÁCERE s. 1. despăturire, dezdoire. (desfacerea unei coli de hârtie.) 2. v. desfăşurare. 3. v. deschidere. 4. v. dezlegare. 5. desprindere, eliberare, liberare, scăpare, (înv. şi pop.) slobozire. (desfacere din strânsoare.) 6. v. dezlipire. 7. v. scoatere. 8. v. descompunere. 9. v. deschidere. 10. v. vânzare. 11. v. rupere. 12. v. reziliere.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

COACERVÁT s. n. formaţie specială gelatinoasă macromoleculară, în stare coloidală, prezentând fenomene de metabolism, de creştere şi de înmulţire, formă intermediară între substanţele organice şi primele organisme. (< fr. coacervat, lat. coacervatus)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CIPERACÉE s. f. pl. familie de plante erbacee monocotiledonate, pe terenuri mlăştinoase: rogoz, pipirig, papură. (< fr. cypéracées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

AFACERÍST s., adj. profitor, speculant, (înv.) speculator, (fam.) bişniţar. (E un ~ fără scrupule.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ACETALDÓL s. (CHIM.) aldol.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ABIETACÉE s. v. pinacee.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

abietacée s. f. (sil. -bi-e-), pl. abietacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acantacée s. f., pl. acantacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acetificá vb., ind. prez. 3 sg. acetífică

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acetiláre s. f., g.-d. art. acetilării; pl. acetilări

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

afacerísm s. n., pl. afacerísme

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

afaceríst s. m., pl. afaceríşti

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

amentacée s. f., pl. amentacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

araliacée s. f., pl. araliacée (sil. -ce-e)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

aveá a fáce/aveá de-a fáce loc. vb.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

bârcoáce s. f., g.-d. art. bârcócii; pl. bârcóci

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

betulacée s. f., pl. betulacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

butomacée s. f. pl.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ciperacée s. f., pl. ciperacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

coacervát s. n. (sil. co-a-), pl. coacerváte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

crustacéu s. n., adj. n., pl. crustacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

desfácere s. f., g.-d. art. desfácerii; pl. desfáceri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

erinaceíd s. n., pl. erinaceíde

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

faceţiós adj. m. (sil. -ţi-os), pl. faceţióşi; f. sg. faceţioásă, pl. faceţioáse

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

farinacéu adj. m., pl. farinacéi; f. sg. şi pl. farinacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

gaibaráce s. n. pl.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

galinacée s. f., pl. galinacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ineficáce adj. invar. (sil. mf. in-)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

maceratór s. n., pl. maceratoáre

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

mucoracée s. f., pl. mucoracée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

naceálnic s. m. (sil. -ceal-), pl. naceálnici

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

nimfeacée s. f., pl. (sil. -fe-a-), nimfeacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

orhidacée s. f., pl. orhidacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

paceaúră s. f., g.-d. art. paceaúrei; pl. paceaúre

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

piperacée s. f., pl. piperacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

placentár adj. m., pl. placentári; f. sg. placentáră, pl. placentáre

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

placentár s. n., pl. placentáre

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

placéntă s. f., g.-d. art. placéntei; pl. placénte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

prefácere s. f. → facere

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

protoráce s. n., pl. protoráce

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

racemáză s. f., pl. racemáze

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

răscoáce vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. răscóc, perf. s. 1 sg. răscopséi, 1 pl. răscoápserăm; part. răscópt

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

recoácere s. f., g.-d. art. recoácerii; pl. recoáceri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

rezedacée s. f., pl. rezedacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

salicacée s. f., pl. salicacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

saponacéu adj. m., pl. saponacée; f. sg. şi pl. saponacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sapotacée s. f., pl. sapotacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

satisfáce vb. face

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

scoriacéu (despre roci) adj. m., pl. scoriacéi; f. sg. şi pl. scoriacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

solanacée s. f., pl. solanacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

subiacént adj. m. (sil. -bia-; mf. sub-), pl. subiacénţi; f. sg. subiacéntă, pl. subiacénte

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

urticacée s. f., pl. urticacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

INEFICÁCE adj. invar. Care nu este eficace; care nu produce efectul dorit; fără rezultatele aşteptate; neeficace; infructuos. /<fr. inefficace, lat. inefficax, ~acis

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

GALINACÉE ~ f. 1) Subordin de păsări galiforme, omnivore (reprezentant: găina domestică). 2) Pasăre din acest subordin. /<fr. gallinaces

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ERINACEÍD ~e n. 1) la pl. Familie de mamifere insectivore care au corpul acoperit cu ţepi. 2) Animal din această familie. /<fr. érinacéides

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CRUSTACÉ//U ~e n. 1) la pl. Clasă de animale nevertebrate cu corpul acoperit cu o crustă chitinoasă (reprezentanţi: racul, crabul, langusta). 2) Animal din această clasă. [Sil. -ta-ceu] /<fr. crustacé

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CIPERACÉE ~ f. 1) la pl. Familie de plante erbacee cu tulpina în trei muchii, frunze peţiolate, cu flori mici şi fructe achene (reprezentanţi: căprişorul, pipirigul, rogozul etc.). 2) Plantă din această familie. [Sil. -ce-e] /<fr. cypéracées

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

BETULACÉE f. 1) la pl. Familie de plante lemnoase cu flori unisexuate, grupate în amenţi, care se polenizează prin intermediul vântului (reprezentanţi: mesteacănul, alunul etc.). 2) Plantă din această familie. /<fr. bétulacées

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

BÂRCOÁCE f. Arbust cu flori şi fructe roşii, răspândit în pădurile muntoase. /Orig. nec.

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

AMENTACÉE ~ f. 1) la pl. Familie de plante lemnoase cu florile dispuse în amenţi (reprezentanţi: alunul, plopul, salcia etc.). 2) Plantă din această familie. /<fr. amentacées

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

AFACERÍSM n. Realizare (abuzivă) de profituri pe baza situaţiei profesionale sau sociale. /afacere + suf. ~ism

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A ACETIFICÁ pers. 3 se acetífică tranz. (alcool etillic) A transforma în acid acetic. /<fr. acétifier

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PACEAÚR//Ă ~e f. 1) Bucată de pânză (veche) folosită în anumite scopuri (pentru ştersul prafului, pentru spălatul vaselor etc.); cârpă; petică. 2) depr. Femeie desfrânată; târfă; târâtură; prostituată. [Sil.-cea-u-] /<turc. paçavra, ngr. patsavúra

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PIPERACÉE ~ f. 1) la pl. Familie de plante (liane, ierburi sau arbuşti) cu frunze alterne, cu flori grupate în inflorescenţe de tip spic sau racem şi cu fruct în formă de boabe (reprezentant: piperul). 2) Plantă din această familie. /<fr. pipéracées

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PLACENTÁR ~ă (~i, ~e) 1) Care ţine de placentă; propriu placentei. 2) (despre mamifere) Care are placentă; cu placentă. /<fr. placentaire

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PLACÉNT//Ă ~e f. 1) (la mamifere) Organ vascular spongios, adrenat la uter, prin care se înfăptuieşte schimbul de substanţe dintre organismul mamei şi al embrionului în perioada sarcinii. 2) bot. Parte a ovarului pe care sunt situate ovulele. /<lat., fr. placenta

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A RĂSCOÁCE răscóc tranz. A face să se răscoacă. /răs- + a coace

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A SE RĂSCOÁCE se răscoáce intranz. (despre legume, fructe, unele alimente etc.) A se coace mai mult decât trebuie. /răs- + a se coace

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

RECOÁCER//E ~i f. metal. Tratament termic, care constă în încălzirea şi menţinerea unui material metalic la o anumită tempera-tură, urmată de o răcire lentă, în scopul îmbunătăţirii calităţilor lui. /v. a recoace

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SALICACÉE ~ f. 1) la pl. Familie de plante lemnoase (arbori şi arbuşti) cu flori în formă de amenţi şi fructe capsule cu seminţe păroase, care cresc în zone temperate şi reci (reprezentanţi: salcia, plopul etc.). 2) Plantă din această familie. /<fr. salicacées

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A SATISFÁCE satisfác tranz. 1) (persoane) A mulţumi, provocând satisfacţie. 2) (dorinţe, cereri etc.) A face să se realizeze; a traduce în fapt. 3) (curiozitatea, pofte) A mulţumi din plin. 4) (exigenţe) A respecta cu stricteţe. /<lat. satisfacere, fr. satisfaire

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SOLANACÉE ~ f. 1) la pl. Familie de plante erbacee (rar lemnoase), anuale sau perene, cu frunze de obicei alterne, cu flori bisexuate şi fructe capsule sau bace (reprezentanţi: cartoful, tutunul, mătrăguna etc.). 2) Plantă din această familie. [Sil. -ce-e] /<fr. solanacées

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

URTICACÉE ~ f. 1) la pl. Familie de plante erbacee anuale sau perene, de cele mai multe ori cu peri urzicători (reprezentanţi: urzica şi parecherniţa). 2) Plantă din această familie. /<fr. urticacées

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

BUTOMACÉE s.f.pl. (Bot.) Familie de plante acvatice perene, cu rizom şi flori hermafrodite dispuse în umbele; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. butomacées].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

COACERVÁT s.n. (Biol.) Formaţie specială gelatinoasă macromoleculară, în stare coloidală, născută din amestecul soluţiilor de albuminoide în compuşi organici asemănători, reprezentând prima fază de organizare a materiei vii. [Pron. co-a-. / < fr. coacervat, cf. lat. coacervatus – grămădit].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MACEDÓNIE s.f. În gastronomie, amestec de diverse legume sau fructe, tăiate cubuleţe, utilizate pentru realizarea unor preparate culinare: garnituri, salată a la rus, salată de fructe etc. – Din fr. macedoine; it. macedonia

Dicţionar gastronomic explicativ, A.M. Gal, Editura Gemma Print, 2003

FARINACÉU, -ÉE adj. Ca făina; farinos. [Cf. fr. farinacé, lat. farinaceus].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

GALINACÉE s.f.pl. Galiforme. [Pron. -ce-e-, sg. invar. / < fr. gallinacés, cf. lat. gallina – găină].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACANTACÉE s. f. pl. familie de plante dicotiledonate, gamopetale: acanta. (< fr. acanthacées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

INEFICÁCE adj. invar. Lipsit de eficacitate; slab, fără efect; ineficient. [Pl. invar. / cf. fr., it. inefficace].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MEGACEFÁL, -Ă adj. Megalocefal. [< fr. mégacéphale].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MEGACÉROS s.m. Mamifer rumegător fosil din familia cerbului, care a trăit în epocile glaciare din cuaternar. [< fr. mégacéros].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MUCORACÉE s.f.pl. Familie de ciuperci al cărei tip este mucor; (la sg.) ciupercă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. mucoracées].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BUTOMACÉE s. f. pl. familie de plante acvatice monocotiledonate perene, cu rizom şi flori hermafrodite roz, dispuse în umbele. (< fr. butomacées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

NIMFEACÉE s.f.pl. (Bot.) Familie de plante dicotiledonate dialipetale, având ca tip nufărul alb; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -fe-a-ce-e, sg. invar. / < fr. nymphéacées].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ONAGRACÉE s.f.pl. (Bot.) Familie de plante dicotiledonate dialipetale, având ca tip onagrul; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / fr. onogracées].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ORHIDACÉE s.f.pl. Orhidee. [Pron. -ce-e, sg. invar., var. orchidacee s.f.pl. / cf. fr. orchidacées].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PAPILACÉU, -ÉE adj. Care are papile. [< fr. papillacé].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PLACENTÁR, -Ă adj. 1. Referitor la placentă, al placentei. 2. Cu placentă. // s.n.pl. Mamifere la care schimburile nutritive dintre organismul matern şi pui se face prin intermediul placentei (1). [Cf. fr. placentaire(s)].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PLACENTÓM s.n. (Med.) Tumoare derivând din placentă. [Pl. -oame. / < fr. placentome].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PACEMAKER s.n. (Pr: péis-méicăr) Stimulator cardiac. – Cuv. engl.

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

RACEMÁZĂ s.f. Enzimă care catalizează reacţiile de racemizare. [< racem(ic) + -ază].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

REDESFÁCE vb. III. tr. A desface din nou. [< re- + desface, după fr. redéfaire].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SCORIACÉU, -ÉE adj. De natura scoriilor. [< fr. scoriacé].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SFAGNACÉE s.f.pl. Familie de plante cuprinzând muşchii din care se formează turba; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. sphagnacées].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BETULACÉE s. f. pl. familie de plante dicotiledonate, cu flori unisexuate monoice, grupate în amenţi: mesteacănul, arinul etc. (< fr. bétulacées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ARALIACÉE s. f. pl. familie de plante dicotiledonate, arbori şi arbuşti, uneori erbacee, cu flori mici grupate în umbele simple sau compuse: iedera. (< fr. araliacées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

AMENTACÉU, -ÉE I. adj. amentiform. II. s. f. pl. familie de plante dicotiledonate lemnoase, cu flori apetale, dispuse în ament. (< fr. amentacé/es/)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ABIETACÉE s.f.pl. Familie de conifere, cuprinzând arbori din specia bradului; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. abiétacées, cf. lat. abies – brad].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACANTACÉE s.f.pl. Familie de plante erbacee sau lemnoase dicotiledonate, având ca tip acanta; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. acanthacées].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACETIFICÁ vb. I. tr., refl. (Despre alcoolul etilic) A (se) transforma în acid acetic. [Cf. fr. acétifier].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACETILÁRE s.f. Reacţie de introducere a radicalului acetil în molecula unui compus organic. [Cf. fr. acétylation].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

AFACERÍSM s.n. Practică constând în realizarea de profituri personale pe seama unor chestiuni de serviciu sau politice. [< afacere + -ism].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

AFACERÍST, -Ă s.m. şi f. Cel care practică afacerismul. [< afacere + -ist].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

AFACERÍST, -Ă s. m. f. cel care practică afacerismul; speculant. (după fr. affairiste)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

AFACERÍSM s. n. practică constând în realizarea de profituri personale. (după fr. affairisme)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

AMENTACÉE s.f.pl. Familie de plante dicotiledonate ale căror flori speciale sunt dispuse în ament; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. amentacées].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BETULACÉE s.f.pl. Familie de plante cu frunze simple, alterne, dublu dinţate pe margini şi cu flori unisexuate, grupate în amenţi, cuprinzând mesteacănul, arinul etc.; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. bétulacées].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACETIFICÁ vb. tr., refl. (despre alcoolul etilic) a (se) transforma în acid acetic. (< fr. acétifer)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACETILÁRE s. f. introducere a radicalului acetil în molecula unui compus organic. (după fr. acétylation)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACELOMÁTE s. n. pl. grup de animale fără celom. (< fr. acoelomates)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CIPERACÉE s.f.pl. Familie de plante erbacee monocotiledonate, având tulpina în trei muchii şi teaca frunzelor nedespicată; rogozuri; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. cypéracées].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CRUSTACÉE s.n.pl. Clasă de artropode acvatice, cu corpul acoperit cu o crustă chitinoasă impregnată cu calcar; (la sg.) animal din această clasă. [Sg. crustaceu. / < fr. crustacés, cf. lat. crusta – crustă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

FACEŢIÓS, -OÁSĂ adj. (Franţuzism) Glumeţ, poznaş. [Pron. -ţi-os. / < fr. facetieux, cf. lat. facetus].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

!abietacée (-bi-e) s. f., art. abietacéea, g.-d. art. abietacéei; pl. abietacée

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

bîrcoáce s.f. – Varietate de moşmon, Cotoneaster vulgaris. Tc. barkuk „prună galbenă”, din ngr. πραιϰόϰιον ‹ lat. praecox. De la forma arabă barqŭq derivă sp. albaricoque.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

!acantacée s. f., art. acantacéea, g.-d. art. acantacéei; pl. acantacée

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

MACERÁTOR s.n. Recipient folosit pentru macerare. [< fr. macérateur].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

scarifáce, scarifác, vb. III (înv.) a cresta pielea superficial cu scarificatorul, cu un bisturiu sau un brici; a scarifica.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

scorováce, scorovéci, s.f. (reg.) coajă de dovleac.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

adiacente

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

sticloáce, sticloáce, s.f. (reg.) sticlă mare; sticloi, sticloaie.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

PIPERACÉE s.f.pl. Familie de plante dicotiledonate apetale cu proprietăţi aromatice foarte pronunţate, având ca tip piperul; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. pipéracées].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PLACÉNTĂ s.f. 1. Masă cărnoasă şi spongioasă care înveleşte fătul şi prin care acesta primeşte hrana în perioada de gestaţie. 2. Parte a ovarului pe care sunt dispuse ovulele. [< lat., fr. placenta].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PROTORÁCE s.n. v. protorax.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SALICACÉE s.f.pl. Familie de plante dicotiledonate apetale, cuprinzând sălciile şi plopii; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. salicacées].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SATISFÁCE vb. III. tr. A împlini (o dorinţă, o cerere etc.). ♦ A mulţumi; a da satisfacţie. [P.i. satisfác. / cf. lat. satisfacere < satis – destul, facere – a face, fr. satisfaire].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SOLANACÉE s.f.pl. Familie de plante dicotiledonate, din care fac parte cartoful, pătlăgelele roşii şi vinete, mătrăguna, tutunul etc.; solanee; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. solanacées].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SUBIACÉNT, -Ă adj. Care este plasat imediat dedesubt. [Pron. -ia-. / < fr. subjacent, cf. lat. iacens – care este întins].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

!ineficáce (i-ne-/in-e-) adj. invar.

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

URTICACÉE s.f.pl. Familie de plante erbacee dicotiledonate, având ca tip urzica; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. urticacées, cf. lat. urtica – urzică].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MUCORACÉE s. f. pl. familie de ciuperci inferioare, microscopice: mucorul. (< fr. mucoracées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

NIMFEACÉE s. f. pl. familie de plante angiosperme dicotiledonate acvatice: nufărul alb. (< fr. nymphéacées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ONAGRACÉE s. f. pl. familie de plante dicotiledonate dialipetale, din ordinul mirtale: onagrul. (< fr. onagracées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PACEMAKER [PÉIS-MÉICĂR] I. s. m. 1. regiune a inimii unde ia naştere excitaţia motrice. 2. element funcţional capabil să imprime bioritmul său unui ansamblu de elemente oscilante. 3. (p. ext.) reacţie biochimică dintr-un lanţ enzimatic care îşi impune ritmul întregului lanţ. II. s. n. aparat electric pentru a stimula ritmul cardiac anormal; stimulator cardiac. o ~ cerebral = implantare de electrozi pe suprafaţa creierului, pentru autostimularea electrică. (< engl., fr. pacemaker)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PAPILACÉU, -ÉE adj. papilar. (< fr. papillacé)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PARACEFÁL s. m. monstru unitar cu cap, trunchi şi membre rudimentare. (< fr. paracéphale)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PIACÉVOLE adv. (muz.) în manieră plăcută, agreabilă, graţioasă. (< it. piacevole)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PIPERACÉE s. f. pl. familie de plante dicotiledonate apetale din regiunile tropicale, cu proprietăţi aromatice pronunţate: piperul. (< fr. pipéracées, lat. piperaceae)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PLACENTÁR, -Ă adj. 1. referitor la placentă. 2. (despre mamifere) cu placentă. (< fr. placentaire)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PLACÉNTĂ s. f. 1. masă cărnoasă şi spongioasă care înveleşte fătul şi prin care acesta primeşte hrana în perioada de gestaţie. 2. (bot.) parte a ovarului pe care sunt inserate ovulele. (< fr., lat. placenta)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PROTORÁCE s. n. primul segment al toracelui la insecte. (după fr. prothorax)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

RACEMÁZĂ s. f. enzimă care catalizează reacţiile de racemizare. (< racem/ic/ + -ază)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

RACEMIFÉR, -Ă adj. care poartă raceme. (< fr. racémifère)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

REZEDACÉE s. f. pl. familie de plante dicotiledonate dialipetale: rezeda. (< fr. résédacées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SALICACÉE s. f. pl. familie de plante dicotiledonate apetale: sălciile şi plopii. (< fr. salicacées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SAPONACÉU, -ÉE adj. de natura săpunului. (< fr. saponacé)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SAPOTACÉE s. f. pl. familie de plante dicotiledonate gamopetale, tropicale, din care se obţin balata şi gutaperca. (< fr. sapotacées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SATISFÁCE vb. tr. a împlini, a îndestula (o dorinţă, o cerere etc.). ♢ a mulţumi; a da satisfacţie. (< lat. satisfacere)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SCORIACÉU, -ÉE adj. de natura scoriei. (< fr. scoriacé)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SFAGNACÉE s. f. pl. familie de plante: muşchii din care se formează turba. (< fr. sphagnacées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SOLANACÉE s. f. pl. familie de plante dicotiledonate erbacee: cartoful, pătlăgelele roşii, vinetele, mătrăguna, tutunul; solanee. (< fr. solanacées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SUBIACÉNT, -Ă adj. imediat dedesubt. (< fr. subjacent, lat. subiacens)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

URTICACÉE s. f. pl. familie de plante erbacee dicotiledonate apetale: urzica. (< fr. urticacées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

naceálnic (naceálnici), s.m. – Conducător, comandant. – Var. nacelnic. Sl. mačĕlĭnikŭ (Cihac, II, 200; Tiktin). Sec. XVIII, înv.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

paceaúră (-re), s.f. – 1. Zdreanţă, otreapă. – 2. Femeie stricată. – Megl. pacivură. Tc. paçavra (Loebel 72; Şeineanu, II, 279; Lokotsch 1602), cf. ngr. πατζαβοῦρα, alb. pačavurë, bg. pačavra, sb. pačaura.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

satisfáce (satisfác, ăcút), vb. – A mulţumi, a corespunde. Fr. satisfaire, adaptat la conjug. lui a face. – Der. satisfăcător, adj. (mulţumitor); satisfacţi(un)e, s.f., din fr. satisfaction.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

ACERATÉRIU s.m. Mamifer fosil neozoic, strămoş al rinocerului, caracterizat prin absenţa cornului. [Var.: acerathérium s.m.] – Cuv. lat.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACETAMÍDĂ, acetamide, s.f. (Chim.) Amidă a acidului acetic. – Din fr. acétamide.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACETILÉNĂ s.f. Gaz incolor, cu miros de usturoi, otrăvitor în cantităţi mai mari, având numeroase folosiri în industrie, la iluminat şi la sudură oxiacetilenică. – Din fr. acétylène.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACETILÚRĂ, acetiluri, s.f. Derivat al hidrocarburilor acetilenice. – Din fr. acétylure.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACETONEMÍE s.f. Prezenţă anormală a acetonei în sânge, mai ales la bolnavii de diabet. – Din fr. acétonémie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACETONURÍE s.f. Prezenţă a acetonei în urină, întâlnită în diabet, în stările de inaniţie etc. – Din fr. acétonurie.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

AGARICACÉE s.f. (La pl.) Familie de ciuperci cu picior şi pălărie prevăzută la partea inferioară cu numeroase lamele; (şi la sg.) ciupercă din această familie. – Din fr. agaricacées.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BINEFÁCERE, binefaceri, s.f. (Adesea fig.) Faptă bună, ajutor dat cuiva. – Bine + facere (după lat. benefacere).

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MEZOTORÁCE s. n. segmentul al doilea al toracelui insectelor, de care sunt prinse aripile anterioare şi a doua pereche de picioare. (< fr. mésothorax)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

GERANIACÉE, geraniacee, s.f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate cu frunze păroase şi flori viu colorate; (şi la sg.) plantă din această familie. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. géraniacées.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

METACÉNTRU s. n. intersecţie a verticalelor care trec prin centrele de greutate ale volumului de apă dislocat de un corp plutitor. (< fr. métacentre)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACERÁŢIE s. f. macerare. (< fr. macération)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACEDONEÁN, -Ă, macedoneni, -e, s.m. şi f., adj. 1. Persoană care face parte din populaţia de bază a Macedoniei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparţine Macedoniei sau populaţiei ei, privitor la Macedonia sau la populaţia ei, originar din Macedonia. – Macedonia (n. pr.) + suf. -ean.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MACERÁŢIE, maceraţii, s.f. Macerare; p. ext. proces suferit de un corp solid supus macerării. – Din fr. macération.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MACEDONEÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Macedonia. ♢ (s. n.) dialect vorbit în Macedonia. (< Macedonia + -ean)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

RACEMIFÓRM, -Ă, racemiformi, -e, adj. (Bot.; despre inflorescenţe) În formă de racem. – Din fr. racémiforme.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

RACEMIZÁRE, racemizări, s.f. Proces prin care o substanţă devine racemică. – După fr. racémisation.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PERSPICÁCE, adj. invar. (Despre oameni) Care este înzestrat cu o minte ageră, pătrunzătoare, care este capabil să surprindă şi să înţeleagă ceea ce scapă majorităţii; ascuţit (la minte), ager; (despre mintea sau manifestările oamenilor) care dovedeşte agerime, pătrundere, subtilitate, isteţime, fineţe spirituală; pătrunzător. – Din fr. perspicace.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LACERÁŢIE s. f. lacerare. (< fr. lacération, lat. laceratio)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PACEAVÚRĂ s.f. v. paceaură.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

APOCINACÉE s.f. (La pl.) Familie de plante erbacee sau lemnoase care secretă un suc lăptos; (şi la sg.) plantă din această familie. – Din fr. apocynacées.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

POLIACETÁT s.m. (În sintagma) Poliacetat de vinil = produs macromolecular obţinut prin polimerizarea acetatului de vinil. [Pr.: -li-a-] – Poli- + acetat.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PRIMULACÉE, primulacee, s.f. (La pl.) Familie de plante perene, rar anuale, cu frunzele dispuse de obicei în rozetă, cu florile gamopetale; (şi la sg.) planta care face parte din această familie. [Pr.: -ce-e] – Din fr. primulacées.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SACERDOTÁL, -Ă, sacerdotali, -e, adj. (Livr.) Preoţesc; p. ext. sacru, solemn. – Din fr. sacerdotal, lat. sacerdotalis.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

METACÉNTRU, metacentre, s.n. Punctul în care verticala centrului de greutate al unui corp care pluteşte este intersectată de verticala centrului de carenă, aceasta din urmă fiind trasată pentru o poziţie înclinată a corpului. – Din fr. métacentre.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

METATORÁCE, metatorace, s.n. Segmentul posterior al toracelui insectelor. [Var.: metatoráx s.n.] – Din fr. métathorax (după torace).

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MEZOTORÁCE s.n. (Entom.) Al doilea segment al toracelui la insecte, de care sunt prinse aripile anterioare şi a doua pereche de picioare. – Din fr. mésothorax.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ELEAGNACÉE, eleagnacee, s.f. (La pl.) Familie de arbori şi de arbuşti răspândiţi în Europa şi în Asia, cu solzişori bruni sau argintii pe părţile aeriene; (şi la sg.) plantă care face parte din această familie. [Pr.: -le-ag-] – Din fr. éléagnacées.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CONTRAFÁCE, contrafác, vb. III. Tranz. A reproduce un document, un obiect, un preparat original în scop fraudulos, dându-l drept autentic; a falsifica. – Contra1- + face (după fr. contrefaire).

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ERISIFACÉE, erisifacee, s.f. (La pl.) Familie de ciuperci parazite care provoacă la unele plante diverse boli; (şi la sg.) ciupercă din această familie. – Din fr. érisifacées.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

EXACERBÁRE, exacerbări, s.f. (Livr.) Acţiunea de a exacerba şi rezultatul ei; exacerbaţie. – V. exacerba.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TAXODIACÉE, taxodiacee, s.f. (La pl.) Familie de plante gimnosperme, lemnoase, răşinoase, cu frunze solzoase sau aciculare persistente, cu fructe sub formă de conuri cu solzi (Taxodiaceae); (şi la sg.) plantă care face parte din această familie. [Pr.: -di-a-ce-e] – Din fr. taxodiacées.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CUPRESACÉE, cupresacee, s.f. (La pl.) Familie de plante răşinoase, cu frunze persistente, aciculare sau în formă de solzi şi cu flori unisexuate mici; (şi la sg.) plantă (arbore sau arbust) care face parte din această familie. – Din fr. cupressacées.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GERANIACÉE s. f. pl. familie de plante dicotiledonate dialipetale erbacee, în general odorante, cu frunze păroase şi flori viu colorate: geraniul. (< fr. géraniacées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

FURFURACÉU, -ÉE adj. 1. care are aparenţa tărâţei. 2. (med.) descuamare ĕe = leziune acoperită sau compusă din mici scuame. (< fr. furfuracé)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

FUMARIACÉE s. f. pl. familie de plante dialipetale: fumăriţa, cerceii-doamnei etc. (< fr. fumariacées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SACERDOTÁL adj. v. popesc, preoţesc, sacru, solemn.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ERISIFACÉE s. f. pl. familie de ciuperci parazite, care provoacă diverse boli la unele plante. (< fr. érisifacées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ERINACEÍDE s. n. pl. familie de mamifere insectivore având corpul acoperit cu ţepi. (< fr. érinacéidés)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ELEAGNACÉE s. f. pl. familie de arbori şi arbuşti din America de Nord, Europa şi Asia, cu solzişori bruni sau argintii pe părţile aeriene şi flori apetale, axiale. (< fr. éléagnacées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PERSPICÁCE adj. ager, clarvăzător, iscoditor, observator, pătrunzător, scormonitor, scrutător, sfredelitor, străbătător, subtil, (livr.) penetrant, sagace, (fig.) ascuţit. (Un spirit ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DROSERACÉE s. f. pl. familie de plante dicotiledonate insectivore cu flori: drosera. (< fr. droséracées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACERÁŢIE s. v. macerare.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

MACEDONEÁN adj. (reg.) macedonesc. (Port ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

MACEDONEÁN adj. v. aromânesc.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

MACEDONEÁN s., adj. v. aromân, macedo-român.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

MACEDONÉSC adj. v. macedonean.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CUSCUTACÉE s. f. pl. familie de plante parazite: cuscuta. (< fr. cuscutacées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CUPRESACÉE s. f. pl. familie de arbori sau arbuşti răşinoşi, cu frunze persistente: chiparosul. (< fr. cupressacées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CRASULACÉE s. f. pl. familie de plante dicotiledonate erbacee grase, suculente: crasula. (< fr. crassulacées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CONTRAFÁCE vb. tr. a reproduce un document, o operă de artă, un obiect în scopuri frauduloase; a falsifica. (după fr. contrefaire)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CONTRAFÁCE vb. 1. v. falsifica. 2. v. denatura. 3. a falsifica, (pop. şi fam.) a drege, (pop.) a preface. (~ băutura.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

BINEFÁCERE s. 1. bine. (I-a făcut o mare ~.) 2. caritate, filantropie, milă. (Acte de ~.) 3. v. avantaj.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CLORACÉTIC adj. acid ~ = acid prin substituirea unui atom de clor cu unul de hidrogen din acidul acetic. (< fr. chloracétique)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACETILÉNĂ s. v. alchină.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

VINO-NCOÁCE s. v. sex-appeal.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

VRACEVÁNIE s. v. îndreptare, înfiripare, însănătoşire, întremare, înzdrăvenire, lecuire, refacere, restabilire, ridicare, tămăduire, vindecare.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

aceratériu s. m. [-riu pron. -riu], art. aceratériul

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acetamídă s. f. (sil. mf. -cet-) → amidă

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acetilénă s. f., g.-d. art. acetilénei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acetilúră s. f., g.-d. art. acetilúrii; pl. acetilúri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acetimétru s. n., pl. acetimétre

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acetonémic adj. m., pl. acetonémici; f. sg. acetonémică, pl. acetonémice

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acetonemíe s. f. (sil. mf. -ton-), art. acetonemía, g.-d. acetonemíi, art. acetonemíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acetonuríe s. f. (sil. mf. -ton-), art. acetonuría, g.-d. acetonuríi, art. acetonuríei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

agaricacée s. f. pl.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

antracénic adj. m., pl. antracénici; f. sg. antracénică, pl. antracénice

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

apocinacée s. f., pl. apocinacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

begoniacée s. f., pl. begoniacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

binefácere s. f. → facere

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

contrafáce vb. → face

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

crasulacée s. f., pl. crasulacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cupresacée s. f., pl. (sil. -pre-) cupresacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cuscutacée s. f., pl. cuscutacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

de dincoáce prep. + adv.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

dilaceráre s. f., g.-d. art. dilacerării

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

dintr-acéla prep. + pr.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

droseracée s. f., pl. droseracée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

eleagnacée s. f., pl. (sil. -le-ag-) eleagnacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

erisifacée s. f., pl. erisifacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

exacerbáre s. f. (sil. mf. ex-), g.-d. art. exacerbării; pl. exacerbări

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

geraniacée s. f. (sil. -ni-a-), pl. geraniacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

într-acéea loc. adv.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

laceráţie s. f., g.-d. art. laceráţiei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

lacertídă s. f., pl. lacertíde

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

macedoneán s. m., adj. m., pl. macedonéni; f. sg. macedoneánă, pl. macedonéne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

maceráţie s. f. (sil. -ţi-e), art. maceráţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. maceráţiei; pl. maceráţii, art. maceráţiile (sil. -ţi-i-)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

metacéntru s. n., pl. metacéntre

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

metatoráce s. n., pl. metatoráce

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

mezotoráce s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

perspicáce adj. invar.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

poliacetát s. m. (sil. -li-a-)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

primulacée s. f., pl. primulacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

racemifórm adj. m., pl. racemifórmi; f. sg. racemifórmă, pl. racemifórme

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

racemizáre s. f., g.-d. art. racemizării; pl. racemizări

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sacelifórm adj. m., pl. sacelifórmi; f. sg. sacelifórmă, pl. sacelifórme

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sacerdotál adj. m., pl. sacerdotáli; f. sg. sacerdotálă, pl. sacerdotále

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sapindacée s. f., pl. sapindacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

taxodiacée s. f. (sil. -di-a-), pl. taxodiacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

verbenacée s. f., pl. verbenacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

vino-ncoáce s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

MEZOTORÁCE n. Segmentul al doilea al toracelui la insecte, de care sunt prinse aripile dinainte şi a doua pereche de picioare. /<fr. mésothorax

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

METATORÁCE ~ n. Al treilea segment al toracelui la insecte. /<fr. métathorax

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

GERANIACÉE ~ f. 1) la pl. Familie de plante erbacee, cu frunzele rotunde şi păroase, cu flori viu colorate, dispuse în inflorescenţe, şi cu fructe în formă de capsulă (reprezentant: muşcata). 2) Plantă din această familie. /<fr. géraniacées

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ELEAGNACÉE ~ f. 1) la pl. Familie de arbori şi de arbuşti cu solzi bruni sau argintii pe partea aeriană, cu flori apetale şi rădăcinile cu nodozităţi (reprezentant: cătina albă). 2) Plantă din această familie. [Sil. e-le-ag-na-ce-e] /<fr. éléagnacées

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

DIONISIÁCE f. pl. (în Grecia antică) Serbări organizate în cinstea zeului Dionisos. [Sil. di-o-ni-si-a-] /<fr. dionisiaque

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CUPRESACÉE ~ f. pl. 1) Familie de plante răşinoase (arbori şi arbuşti) cu frunze persistente şi cu flori unisexuate mici (reprezentanţi: chiparosul, ienupărul etc.). 2) Plantă din această familie. /<fr. cupressacées

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

A CONTRAFÁCE contrafác tranz. (acte, adevăruri, obiecte de preţ etc.) A denatura în mod intenţionat, prezentând ca fiind autentic; a falsifica. /contra- + a face

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

BINEFÁCER//E ~i f. Ajutor acordat (cuiva) la un moment greu. [G.-D. binefacerii] /bine + facere

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

APOCINACÉE ~ f. 1) pl. Familie de plante erbacee sau lemnoase care conţin un suc din care se extrage cauciucul. 2) Plantă din această familie. /<fr. apocynacées

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

AGARICACÉE f. 1) la pl. Familie de ciuperci comestibile, care au pălăria cu numeroase lamele (reprezentanţi: râşcovul, pâinişoara etc.). 2) Ciupercă din această familie. /<fr. agaricacées

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACETONEMÍE f. Prezenţă a acetonei în sânge (întâlnită în diabet). /<fr. acétonémie

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACETONURÍE f. Prezenţă a acetonei în urină (întâlnită în diabet, în stările de inaniţie etc.). /<fr. acétonurie

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACETILÉNĂ f. Gaz incolor, folosit în industria chimică, la iluminat şi la sudură. Lampă cu ~. [G.-D. acetilenei] /<fr. acétylene

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PERSPICÁCE adj. invar. 1) (despre persoane) Care este dotat cu spirit pătrunzător; capabil să pătrundă uşor în esenţa lucrurilor; profund. 2) (despre persoane şi despre manifestările lor) Care vădeşte spirit de pătrundere; cu fineţe spirituală; pătrunzător; subtil; sagace. /<fr. perspicace

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PRIMULACÉE ~ f. 1) la pl. Familie de plante erbacee perene (rar anuale), cu frunze dispuse în rozete radicale, cu flori gamopetale (solitare sau în inflorescenţă) şi cu fructe capsulare (reprezentanţi: ciuboţica-cucului, laptele-stâncii, scânteiuţa etc.). 2) Plantă din această familie. /<fr. primulacées

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SACERDOTÁL ~ă (~i, ~e) Care ţine de sacerdoţi; propriu sacerdoţilor. /<fr. sacerdotal, lat. sacerdotalis

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

TAXODIACÉE ~ f. 1) la pl. Familie de plante conifere cu frunze persistente, în formă de solzi sau de ace (reprezentant: sequoia). 2) Plantă din această familie. /<fr. taxodiacees

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACETILÉNIC, -Ă adj. (Despre compuşi chimici) Derivat din acetilenă. [< fr. acétylénique].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACETIMÉTRU s.n. Instrument cu care se măsoară tăria oţelului; acetometru. [< fr. acétimètre].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACETOMÉTRU s.n. Acetimetru. [< fr. acétomètre].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACETONÉMIC, -Ă adj. Referitor la acetonemie. [< fr. acétonémique].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACERATÉRIU s.m. Mamifer fosil neozoic, asemănător cu rinocerul, însă lipsit de corn. [Pron. -riu, scris şi aceratherium < fr. aceratherium, cf. gr. a – fără, keras – corn, therion – fiară].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ANTRACÉNIC, -Ă adj. Care conţine sau este derivat din antracen.[< fr. anthracénique].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BEGONIACÉE s.f. pl. Familie de plante erbacee perene sau frutescente monoice, având ca tip begonia; (la sg.) Plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / cf. fr. bégoniacées].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CRASULACÉE s.f.pl. Familie de plante dicotiledonate grase, având ca tip crasula; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. crassulacées].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CUPRESACÉE s.f.pl. Familie de arbori sau arbuşti răşinoşi, cu frunze persistente, având ca tip chiparosul; cupresinee; (la sg.) arbore din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. cupressacées, cf. lat. cupressus – chiparos].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CUSCUTACÉE s.f.pl. (Bot.) Familie de plante parazite, având ca tip cuscuta; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. cuscutacées].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

DILACERÁRE s.f. Acţiunea de a dilacera; dilaceraţie. [< dilacera].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

DIONISIACE s.f.pl. Dionisii. [Cf. fr. dionysiaque].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

DIPSACACÉE s.f.pl. Familie de plante asemănătoare cu compozeele, cuprinzând scaieţii, sipica etc.; dipsacee; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. dipsacacées].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

FUMARIACÉE s.f.pl. Familie de plante dialipetale cuprinzând fumăriţa, cerceii-doamnei etc.; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. fumariacées].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

LACERÁŢIE s.f. (Liv.) Sfâşiere, rupere în bucăţi; lacerare. [Gen. -iei, var. laceraţiune s.f. / cf. fr. lacération, lat. laceratio].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MACERÁŢIE s.f. Macerare. [Gen. -iei, var. maceraţiune s.f. / cf. fr. macération, lat. maceratio].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACETILÉNIC, -Ă, acetilénici, -e, adj. ~ ♦ Hidrocarburi acetilenice = alchine.

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

METACERCÁR s.m. Ultima fază larvară a distomului, după sporocist. [Et. incertă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MEZOTORÁCE s.n. v. mezotorax.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ORCHIDACÉE s.f.pl. v. orhidacee.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

RACEMIFÓRM, -Ă adj. Racemos. [< fr. racémiforme, cf. lat. racemus – ciorchine, forma – formă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

RACEMIZÁRE s.f. Transformare parţială a unei substanţe optice active în antipodul ei. [După fr. racémisation].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BRISE-GLACE [BRIZ GLAS] s. n. cuţit pentru spart cuburi de gheaţă. (< fr. brise-glace)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SAPINDACÉE s.f.pl. Familie de plante lemnoase şi liane dicotiledonate dialipetale, adesea grimpante sau volubile, din regiunile tropicale; (la sg.) plantă din această familie. [Sg. invar. / < fr. sapindacées].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SPERMACÉTI s.n. Ceară obţinută din craniul de balenă, de delfin şi din craniul şi grăsimea de caşalot, folosită în industria cosmetică şi la fabricarea lumânărilor; cetaceum; (pop.) spermanţet. [< fr. spermaceti, cf. gr. sperma – sămânţă, lat. cetus – balenă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BEGONIACÉE s. f. pl. familie de plante dialipetale erbacee perene sau frutescente monoice: begonia. (< fr. bégoniacées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

VERBENACÉE s.f.pl. Familie de plante dicotiledonate, având ca tip verbina; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. verbénacées].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

APOCINACÉE s. f. pl. familie de plante dicotiledonate, erbacee sau lemnoase, cu frunze opuse şi flori hermafrodite, actinomorfe, şi cu latex, din regiunile tropicale şi mediteraneene. (< fr. apocynacées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

APLACENTÁL, -Ă adj. lipsit de placentă. (< engl. aplacental)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACETAMÍDĂ s.f. Amidă a acidului acetic. [< fr. acétamide].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACETILÉNĂ s.f. Gaz incolor cu miros specific, explozibil, care arde cu flacără albă intensă, folosindu-se la iluminat, la sudură etc. [< fr. acétylène].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACETILÚRĂ s.f. Derivat al hidrocarburilor acetilenice. [< fr. acetylure].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACETONEMÍE s.f. (Med.) Prezenţa acetonei în sânge. [Gen. -iei. / < fr. acétonémie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACETONURÍE s.f. (Med.) Prezenţa acetonei în urină. [Gen. -iei. / < fr. acétonurie, cf. fr. acétone – acetonă, gr. ouron – urină].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

AGARICACÉE s.f.pl. Familie de ciuperci din clasa bazidiomicetelor, având pălăria prevăzută la partea inferioară cu numeroase lamele; (la sg.) ciupercă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar.. / < fr. agaricacées, cf. gr. agarikon – specie de ciupercă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

AGARICACÉE s. f. pl. familie de ciuperci bazidiomicete, având pălăria la partea inferioară cu lamele dispuse radial. (< fr. agaricacées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

APOCINACÉE s.f.pl. Familie de plante erbacee sau lemnoase, care conţin un suc din care se extrage cauciucul; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg.invar. / < fr. apocynacées].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACETONEMÍE s. f. prezenţa acetonei sau a altor corpi cetonici în sânge. (< fr. acétonémie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACETONURÍE s. f. prezenţa acetonei în urină. (< fr. acétonurie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACETOMÉTRU s. n. acetimetru. (< fr. acétomètre)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACETOLÍZĂ s. f. transformare chimică a celulozei, cu un amestec de acid sulfuric, acid acetic şi anhidridă acetică. (< fr. acétolyse)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACETIMÉTRU s. n. instrument pentru măsurarea tăriei oţetului; acetometru. (< fr. acetimètre)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACETILÚRĂ s. f. derivat al acetilenei cu un metal. (< fr. acétylure)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACETILÉNĂ s. f. hidrocarbură aciclică nesaturată, gaz incolor cu miros specific, explozibil, care arde cu flacără albă intensă. (< fr. acétylène)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACETAMÍDĂ s. f. amidă a acidului acetic. (< fr. acétamide)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACEROFOBÍE s. f. teamă patologică de a părea dur, ironic, de a supăra. (< engl. acerophobia)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACERATÉRIU s. m. mamifer fosil asemănător cu rinocerul. (< lat. aceratherium)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CONTRAFÁCE vb. III. tr. A reproduce (un act, un document) în scopuri frauduloase prin imitaţie; a falsifica. [P.i. contrafác. / < contra- + face, după fr. contrefaire].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

EXACERBÁRE s.f. (Liv.) Faptul de a (se) exacerba; exacerbaţie. [< exacerba].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

GERANIACÉE s.f.pl. Familie de plante dicotiledonate cu cinci petale, având ca tip geraniul; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ni-a-ce-e, sg. invar. / < fr. géraniacées].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ortá-ceaúş, ortá-ceaúşi, s.m. (înv.) curier (de regiment).

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

METATORÁCE s.n. v. metatorax.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

METACÉNTRU s.n. Intersecţia imaginară a verticalelor care trec prin centrele de greutate ale volumului de apă dislocat de un corp plutitor. [< fr. métacentre].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

răgăoáce (răgáce), răgăóci (răgáce), s.f. (reg.) orbită, cavitate.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

PERSPICÁCE adj. invar. Isteţ, ager la minte, pătrunzător. [< fr., it. perspicace, cf. lat. perspicax].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PRIMULACÉE s.f.pl. Familie de plante dicotiledonate gamopetale, având ca tip ciuboţica-cucului; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. primulacées].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SACERDOTÁL, -Ă adj. (Liv.) De preot, preoţesc. [Cf. fr. sacerdotal, lat. sacerdotalis].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

!acetamídă (-ce-ta-/-cet-a) s. f., g.-d. at. acetamídei; pl. acetamíde

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

!acetonemíe (-to-ne-/-ton-e-) s.f., art. acetonemía, g.-d. acetonemíi, art. acetonemiéi

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

!acetonuríe (-to-nu-/-ton-u-) s. f., art. acetonuría, g.-d. acetonuríi, art. acetonuríei

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

contrafáce (contrafác, contrafăcút), vb. – A falsifica, a imita. De la face, după modelul fr. contrefaire.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

TAXODIACÉE s.f.pl. Familie de plante gimnosperme, lemnoase, răşinoase, cu frunze solzoase sau aciculare persistente şi cu flori dispuse monoic, având ca tip chiparosul de baltă; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -di-a-ce-e, sg. invar. / < lat. taxodiaceae, cf. taxodium].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

!agaricacée s.f., art. agaricacéea, g.-d. art. agaricacéei, pl. agaricacée

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

NACELIZÁRE s. f. operaţie de modernizare a echipamentelor de protecţie auditivă de pe avioanele moderne mari. (< nacelă + -iza)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OXALIDACÉE s. f. pl. familie de plante erbacee, cu flori dialipetale: oxalisul. (< fr. oxalidacées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PERSPICÁCE adj. inv. înzestrat cu minte ageră; pătrunzător, isteţ. (< fr. perspicace)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

POLIACETÁT s. m. ~ de vinil = produs macromolecular, prin polimerizarea acetatului de vinil, folosit la fabricarea lacurilor şi a vopselelor, a adezivilor etc. (< poli- + acetat)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PRIMULACÉE s. f. pl. familie de plante erbacee dicotiledonate, gamopetale: primula. (< fr. primulacées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PURPURACÉU, -ÉE adj. asemănător la culoare purpurei. (< fr. purpuracé)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

RACEMIFLÓR, -Ă adj. cu flori dispuse în ciorchini. (< fr. racémiflore)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

RACEMIFÓRM, -Ă adj. racemos. (< fr. racémiforme)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

RACEMIZÁRE s. f. transformare a unei substanţe optic active în racemic. (după fr. racémisation)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SACELIFÓRM, -Ă adj. (despre fructe) în formă de săculeţ. (< fr. sacelliforme)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SACERDOTÁL, -Ă adj. de preot, preoţesc. ♢ solemn, grav. (< fr. sacerdotal, lat. sacerdotalis)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SAPINDACÉE s. f. pl. familie de plante dicotiledonate dialipetale, lemnoase şi liane, grimpante sau volubile, din regiunile tropicale. (< fr. sapindacées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TAXODIACÉE s. f. pl. familie de plante gimnosperme, lemnoase, răşinoase, cu frunze solzoase sau aciculare persistente şi cu flori dispuse monoic: taxodiumul. (< f. taxodiacées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

VERBENACÉE s. f. pl. familie de plante dicotiledonate: verbina. (< fr. verbénacées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACETIFICÁRE s.f. Acţiunea de a acetifica. – V. acetifica.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ALISMATACÉE s.f. pl. Familie de plante acvatice, monocotilodenate, cu frunzele bazale dispuse în rozetă, cu canale aerifere în tulpini şi frunze. – După fr. alismacées.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

AMARANTACÉE s.f. pl. Familie de plante erbacee cu frunze întregi, alterne sau opuse, cu flori unisexuate sau hermafrodite, grupate în inflorescenţe. – Din fr. amarantacées.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BORAGINACÉE, boraginacee, s.f. (La pl.) Familie de plante erbacee, cu tulpinile şi frunzele acoperite cu peri, cu flori constituite în inflorescenţe şi cu fructele formate din patru nucule cu câte o sămânţă; (şi la sg.) plantă care face parte din această familie. – Din fr. borraginacées.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CANABINACÉE, canabinacee, s.f. (La pl.) Familie de plante erbacee dicotiledonate, având ca tip cânepa; (şi la sg.) plantă din această familie. – Din fr. cannabinacées.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MEMBRANACÉU, -ÉE adj. membranos. (< lat. membranaceus)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MEGACEFALÍE s. f. dezvoltare exagerată a craniului; megalocefalie. (< fr. mégacéphalie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MAGNOLIACÉE s. f. pl. familie de arbori exotici cu flori mari, decorative: magnolia. (< fr. magnoliacées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ÎNTRACOÁCE adv. (Pop.) Încoace. – Întru + acoace.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

JUGLANDACÉE, juglandacee, s.f. (La pl.) Familie de plante lemnoase, cu frunze compuse, cu flori unisexuate (cele mascule în formă de amenţi, cele femele solitare sau în grupe mici) şi cu fructele nucule sau drupe; (şi la sg.) plantă din această familie. – Din fr. juglandacées.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MAGNOLIACÉE, magnoliacee, s.f. (La pl.) Familie de arbori exotici cu flori mari, decorative, cu frunzele permanent verzi; (şi la sg.) plantă din această familie. [Pr.: -li-a-] – Din fr. magnoliacée.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

AMPELIDACÉE s.f. Familie de plante dicotiledonate având ca tip viţa de vie. – Din fr. ampélidacées.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PAPAVERACÉE, papaveracee, s.f. (La pl.) Familie de plante erbacee, anuale sau perene, cu frunze alterne, cu flori solitare sau grupate în inflorescenţe şi cu fructul o capsulă sau o nuculă; (şi la sg.) plantă care face parte din această familie. ♢ (Adjectival) Plantă papaveracee. – Din fr. papavéracées.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PARACETAMÓL s.n. Produs farmaceutic cu acţiune analgezică şi antipiretică. – Din fr. paracétamol, engl. paracetamol.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

JUGLANDACÉE IU-/ s. f. pl. familie de plante lemnoase, dicotiledonate apetale: nucul, hocori. (< fr. juglandacées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

POLIGONACÉE, poligonacee, s.f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate apetale; (şi la sg.) plantă care face parte din această familie. [Pr.: -ce-e] – Din fr. polygonacées, lat. polygonaceae.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

POLIPORACÉE, poliporacee, s.f. (La pl.) Familie de ciuperci basidiomicete; (şi la sg.) ciupercă din această familie. – Din fr. polyporées.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SACERDÓŢIU s.n. (Livr.) Rang, demnitate de preot; fig. chemare, misiune. ♢ (Colectiv) Cler, preoţime. – Din lat. sacerdotium.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

FARMACEÚTIC, -Ă, farmaceutici, -ce, adj. Care aparţine farmaciei, privitor la farmacie. – Din fr. pharmaceutique, lat. pharmaceuticus.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LACERTILIÁN, lacertilieni, s.m. (La pl.) Subordin de reptile ovipare, cu corpul alungit şi acoperit cu solzi cornoşi; (şi la sg.) reptilă din acest subordin. [Pr.: -li-an] – Din fr. lacertiliens.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

METACÉNTRIC, -Ă, metacentrici, -ce, adj. (Mar.) Referitor la metacentru, de metacentru. – Din fr. métacentrique.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

INSATISFÁCE vb. tr. a produce insatisfacţie, a nemulţumi. (< in1- + satisface)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ECVISETACÉE, ecvisetacee, s.f. (La pl.) Familie de plante erbacee criptogame vasculare cu un singur gen în flora actuală (coada-calului), cu frunze foarte mici, solzoase, concrescute într-o teacă în jurul nodurilor, şi care se înmulţesc prin spori (Equisetum); (şi la sg.) plantă care face parte din această familie. – Din fr. équisétacées.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

EUFORBIACÉE, euforbiacee, s.f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate, lemnoase şi erbacee, ale căror fructe (capsule, bace sau drupe), cu numeroase seminţe, conţin uleiuri grase; (şi la sg.) plantă care face parte din această familie. [Pr.: e-u-for-bi-a-] – Din fr. euphorbiacées.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

RĂSCOÁCERE, răscoaceri, s.f. Faptul de a (se) răscoace. – V. răscoace.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HIPERICACÉE s. f. pl. familie de plante dicotiledonate dialipetale: sunătoarea. (< fr. hypéricacées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SATISFÁCERE, satisfaceri, s.f. Faptul de a satisface. – V. satisface.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

A nesatisface ≠ a satisface

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

FARMACEÚTIC, -Ă I. adj. referitor la farmacie. II. s. f. ştiinţă care studiază compoziţia, prepararea şi folosirea medicamentelor. (< fr. pharmaceutique, lat. pharmaceuticus)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SATISFÁCERE s. v. îndeplinire.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SATISFÁCERE s. v. mulţumire, satisfacţie.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SACERDÓŢIU s. v. chemare, cler, menire, misiune, popie, preoţie, preoţime, rol, rost, sarcină.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ROUA-CÉRULUI s. v. mană-de-apă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

EUFORBIACÉE s. n. pl. familie de plante dicotiledonate dialipetale, cu flori unisexuate, de culori variate, cu fructul capsulă. (< fr. euphorbiacées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

POLIGONACÉE s. (BOT.) (rar) poligonee.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ECVISETACÉE s. f. pl. familie de plante erbacee criptogame vasculare, cu frunze foarte mici, solzoase, şi care se înmulţesc prin spori: equisetum. (< fr. équisétacées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

DILACERATÓR s. n. aparat pentru fărâmiţarea reziduurilor grosiere din apele uzuale. (< fr. dilacérateur)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ÎNTRACOÁCE adv. v. încoace.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

FRUNZACÉREI s. v. brădiş, cosor.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

FARMACEÚTIC adj. (rar) oficinal, (reg.) spiţeresc. (Preparate ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ECVISETACÉE s. (BOT.) ecvisetină.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ACETONITRÍL s. v. nitril acetic.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

acetificáre s. f., g.-d. art. acetificării

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

adiacénţă s. f., g.-d. art. adiacénţei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

afacerístă s. f., pl. afaceríste

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

alismatacée s. f., pl. alismatacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

amarantacée s. f., pl. amarantacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ampelidacée s. f., pl. ampelidacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

bacteriacée s. f., pl. bacteriacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

boraginacée s. f., pl. boraginacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

canabinacée s. f., pl. canabinacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

dilaceratór s. n., pl. dilaceratoáre

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

dintr-acésta prep. + pr.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

dintr-acoáce prep. + adv.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ecvisetacée s. f., pl. ecvisetacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

euforbiacée s. f. (sil. e-u, -bi-a-), pl. euforbiacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

farmaceútic adj. m., pl. farmaceútici; f. sg. farmaceútică, pl. farmaceútice

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

fenacetínă s. f. (sil. mf. fen-), g.-d. art. fenacetínei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

gutiferacée s. f. pl.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

insatisfáce vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. insatisfác, 3 sg. insatisfáce

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

într-acoáce loc. adv.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

juglandacée s. f., pl. (sil. -glan-) [j pron.i] juglandacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

lacertifórm adj. m., pl. lacertifórmi; f. sg. lacertifórmă, pl. lacertifórme

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

lacertilián s. m. (sil. -li-an), pl. lacertiliéni (sil. -li-eni)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

magnoliacée s. f., pl. magnoliacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

megacefalíe s. f., g.-d. art. megacefalíei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

papaveracée s. f., pl. papaveracée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

paracetamól s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

poligonacée s. f., pl. poligonacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

poliporacée s. f., pl. poliporacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

răscoácere s. f., g.-d. art. răscoácerii; pl. răscoáceri

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

róua-cérului s. f.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sacerdotísm s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

sacerdóţiu (demnitatea de preot, cler) s. n. [-ţiu pron. -ţiu], art. sacerdóţiul; pl. sacerdóţii

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

satisfácere s. f. facere

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

FARMACEÚTI//C ~că (~ci, ~ce) Care tine de farmacie; propriu farmaciei. ♢ Chimie ~că ştiinţă care studiază compoziţia, prepararea şi folosirea medicamentelor în tratamentul diferitelor boli. /<fr. pharmaceutique

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CANABINACÉE ~ f. 1) la pl. Familie de plante dicotiledonate apetale (reprezentant: cânepa). 2) Plantă din această familie. /<fr. cannabinacées

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

AMPELIDACÉE ~ f. 1) la pl. Familie de plante lemnoase, agăţătoare (reprezentant: viţa de vie). 2) Plantă din această familie. /<fr. ampélidacée

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

AMARANTACÉE f. 1) la pl. Familie de plante erbacee apetale, cu frunze verzi, roşii sau pestirţe şi flori grupate în inflorescenţe lungi (reprezentanţi: ştirul, creasta-cocoşului). 2) Plantă din această familie. /<fr. amarantacées

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ALISMATACÉE ~ f. 1) la pl. Familie de plante acvatice cu frunze dispuse în rozetă. 2) Plantă din această familie. /<fr. alismacées

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACETOBACTÉR n. Bacterie care transformă vinul în oţet. /<fr. acétobacter

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PAPAVERACÉE ~ f. 1) la pl. Familie de plante erbacee având frunze de diferite forme, flori solitare sau dispuse în inflorescenţe şi fructe (lăptoase) capsulare (reprezentanţi: brebeneii, macul, fumăriţa etc.). 2) Plantă din această familie. /<fr. papavéracées

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

PARACETAMÓL n. Produs farmaceutic cu acţiune analgezică şi antipiretică. /<fr. paracétamol, engl. paracetamol

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

POLIGONACÉE ~ f. 1) la pl. Familie de plante erbacee cu frunze alterne, flori mici, fără petale, şi fructe nuculiforme în trei muchii (reprezentanţi: măcrişul, troscotul, hrişca etc.). 2) Plantă din această familie. [Sil. -ce-e] /<fr. polygonacées, lat. polygonaceae

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

SACERDÓŢI//U ~i n. livr. 1) Funcţia de sacerdot. 2) Totalitate a sacerdoţilor; cler. /<lat. sacerodotium

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACETOBACTÉR s.n. Bacterie care transformă alcoolul în acid acetic. [< fr. acétobacter].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACETONITRÍL s.m. Nitril acetic. [< fr. acétonitrile].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BIGNONIACÉE s.f.pl. (Bot.) Familie de plante gametopetale, cuprinzând plante lemnoase ca bignonia, catalpa etc. ; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ni-a-ce-e, sg. invar. / cf. fr. bignoniacées].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BROMELIACÉE s.f.pl. (Bot.) Familie de plante monocotiledonate din ţările tropicale, mai ales epifite, având ca tip ananasul; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -li-a-ce-e, sg. invar. / < fr. broméliacées].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

DILACERATÓR s.n. Aparat-grătar şi tocător pentru reziduuri şi pentru substanţe grosiere din apele uzate. [< fr. dilacérateur].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ECVIZETACÉE s.f.pl. Familie de plante criptogame vasculare cu frunze foarte mici, solzoase şi cu crengi verticale, având ca tip Equisetum; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, scris şi equisetacee, var. ecvisetacee, sg. invar. / < fr. équisetacées].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ECVISETACÉE s.f.pl. v. ecvizetacee.

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

EQUISETACÉE s.f.pl. v. ecvizetacee.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CANABINACÉE s. f. pl. familie de plante dicotiledonate apetale: cânepa. (< fr. cannabinacées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

HIPERICACÉE s.f.pl. (Bot.) Familie de plante dicotiledonate dialipetale, având ca tip sunătoarea; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. hypéricacées].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MEGACEFALÍE s.f. (Med.) Dezvoltare anormală a craniului; megalocefalie; megalocranie. [Gen. -iei. / < fr. mégacéphalie, cf. gr. megas – mare, kephale – cap].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MEMBRANACÉU, -ÉE adj. Membranos, subţire. [Pron. -ceu. / < lat. membranaceus].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BROMELIACÉE s. f. pl. familie de plante monocotiledonate (epifite) din ţările tropicale: ananasul. (< fr. broméliacées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

REDESFÁCERE s.f. Acţiunea de a redesface şi rezultatul ei. [< redesface].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BORAGINACÉE s. f. pl. familie de plante dicotiledonate gamopetale: miozotisul, limba-mielului etc. (< fr. borraginacées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SIMARUBACÉE s.f. pl. Familie de plante dialipetale cuprinzând arbori cu frunze alterne foarte mari, a căror scoarţă are proprietăţi aperitive; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. simarubacées].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BIGNONIACÉE s. f. pl. familie de plante gamopetale exotice cu plante lemnoase: bignonia, catalpa etc. (< fr. bignoniacées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

BACTERIACÉE s. f. pl. Familie de microorganisme înglobând bacteriile cu celula în formă de bastonaş. (< fr. bactériacées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

APLACENTÁRE s. n. pl. grup de mamifere inferioare lipsite de placentă; metateriene. (< fr. aplacentaires)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

AMPELIDACÉE s. f. pl. familie de plante dicotiledonate dialipetale: viţa de vie. (< fr. ampélidacées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

AMINOACÉTIC adj. acid ~ = glicocol. (< fr. amino-acétique)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

AMARANTACÉE s. f. pl. familie de plante erbacee apetale: amarantul. (< fr. amarantacées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ALISMATACÉE s. f. pl. familie de plante monocotiledonate acvatice prevăzute cu canale aerifere în tulpini şi frunze. (după fr. alismacées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACETIFICÁRE s.f. Acţiunea de a (se) acetifica. [< acetifica].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ALISMATACÉE s.f.pl. (Bot.) Familie de plante acvatice monocotiledonate prevăzute cu canale aerifere în tulpini şi frunze; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / cf. fr. alismacées].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

AMARANTACÉE s.f.pl. Familie de plante erbacee apetale, având ca tip amarantul; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. amarantacées].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

AMPELIDACÉE s.f.pl. Familie de plante dicotiledonate, având ca tip viţa de vie; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. ampélidacées, cf. gr. ampelos – viţă de vie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ADIACÉNŢĂ s. f. 1. alăturare, vecinătate. 2. (mat.) calitate a unghiurilor adiacente. (< it. adiacenza)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACETOBACTÉR s. n. bacterie nepatogenă care transformă alcoolul în acid acetic. (< engl. acetobacter)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACENESTEZÍE s. f. absenţa sentimentului de existenţă fizică, în demenţe. (< engl. acenesthesia)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACEFALOSTÓM s. m. monstru care prezintă acefalostomie. (< engl. acephalostomus)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACEFALOBRÁH s. m. monstru care prezintă acefalobrahie. (< engl. acephalobrachius)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

BORAGINACÉE s.f.pl. Familie de plante dicotiledonate cu stamine alterne petalelor şi ovar cu patru încăperi, conţinând fiecare câte un ovul, din care fac parte miozotisul, limba-mielului etc.: (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. borraginacées].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CANABINACÉE s.f.pl. Familie de plante dicotiledonate apetale, având ca tip cânepa; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. cannabinacées, cf. lat. cannabis – cânepă]

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

gutiferacée s. f. pl. gutifere. (din fr. guttiféracées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

EUFORBIACÉE s.f.pl. (Bot.) Familie de plante dicotiledonate dialipetale, al căror fruct este o capsulă cu seminţe; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. e-u-for-bi-a-ce-e, sg. invar. / < fr. euphorbiacées].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

FARMACEÚTIC, -Ă adj. Referitor la farmacie. ♢ Chimie farmaceutică = ştiinţă care studiază compoziţia, prepararea şi folosirea medicamentelor. [Pron. -ce-u-. / < fr. pharmaceutique, lat. pharmaceuticus].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

nacealnicíe, nacealnicíi, s.f. (înv.) domnie, stăpânire.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

JUGLANDACÉE s.f.pl. Familie de plante lemnoase, apetale, având ca tip nucul; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. juglandacées].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

METACÉNTRIC, -Ă adj. Referitor la metacentru. [Gen. -iei. / < fr. métacentrique].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PAPAVERACÉE s.f.pl. Familie de plante dicotiledonate dialipetale care conţin un suc lăptos cu însuşiri narcotice, al căror tip este macul; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. papavéracées].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

POLIGONACÉE s.f.pl. Familie de plante dicotiledonate apetale din care fac parte măcrişul, spanacul etc.; poligonee; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. polygonacées].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SACERDÓŢIU s.n. 1. Rang, demnitate de preot. 2. Cler, preoţime. [Pron. -ţiu. / < fr. sacerdoce, lat. sacerdotium].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SATISFÁCERE s.f. Faptul de a satisface. [< satisface].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

cozondroáce s.f. pl. – Bretele de pantaloni. – Var. (Mold.) cozondraci, (Munt.) cozondroc. Germ. Hosenträger. Sec. XIX. Cf. alb. muzumbrek „centură, cordon”, pe care Meyer 46 îl explică prin intermediul ngr. μέσον şi alb. brekë „pantaloni”.

Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966

!alismatacée s.f., art. alismatacéea, g.-d. art. alismatacéei; pl. alismatacée

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

!amarantacée s.f., art. amarantacéea, g.-d. art. amarantacéei; pl. amarantacée

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

PAPAVERACÉE s. f. pl. familie de plante erbacee dicotiledonate care conţin un suc lăptos cu însuşiri narcotice: macul. (< fr. papavéracées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PLACENTÍTĂ s. f. inflamaţie a placentei. (< fr. placentite)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

POLIGALACÉE s. f. pl. familie de plante erbacee subarbuşti: poligala. (< fr. polygalacées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

POLIGONACÉE s. f. pl. familie de plante dicotiledonate apetale: măcrişul, spanacul etc. (< fr. polygonacées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

POLIPORACÉE s. f. pl. familie de ciuperci: poliporul. (< fr. polyporacées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SACERDOTÍSM s. n. caracter sacerdotal. ♢ (peior.) credinţă în harul preoţesc sau în importanţa preoţimii. (după engl. sacerdotalism)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SACERDÓŢIU s. n. 1. rang, demnitate de preot. 2. cler, preoţime. (< lat. sacerdotium)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SIMARUBACÉE s. f. pl. familie de plante dialipetale: simaruba. (< fr. simarubacées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TAMARICACÉE s. f. pl. familie de (semi)arbuşti originari din Orient: tamarisca. (< fr. tamaricacées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACETILACÉTIC adj. (Chim.; în sintagma) Acid acetilacetic = acid instabil care se descompune în acetonă şi bioxid de carbon. – Din fr. acétylacétique.

Supliment DEX, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Academiei, 1988

ACETOBUTIRÁT, acetobutiraţi, s.m. (În sintagma) Acetobutirat de celuloză = ester mixt al celulozei, folosit la fabricarea fibrelor de celuloză, a lacurilor, emailurilor etc. – Din fr. acétobutyrate.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ACETOFENÓNĂ, acetofenone, s.f. Cetonă mixtă cu miros plăcut, solubilă în apă şi în eter, folosită în industria farmaceutică şi a parfumurilor. – Din fr. acétophénone.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

AMARILIDACÉE, amarilidacee, s.f. (La pl.) Familie de plante erbacee monocotiledonate, de obicei cu bulb şi cu ovar inferior; (şi la sg.) plantă care face parte din această familie. – Din fr. amaryllidacées.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1996

BERBERIDACÉE s.f. pl. Plantă din specia mahonia. – Din fr. berberidacée.

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, , Editura Academiei, Bucureşti, 1982

CAMPANULACÉE s.f. pl. Familie de plante erbacee din regiunile temperate şi subtropicale, caracterizate prin frunze alterne simple şi flori hermafrodite, albastre-violacee sau albe, de forma unui clopoţel. – Din fr. campanulacées.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CARIOFILACÉE, cariofilacee, s.f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate, cu noduri pronunţate pe tulpină, cu frunze înguste, cu flori hermafrodite dispuse în inflorescenţe şi cu fructe capsule; (şi la sg.) plantă din această familie. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. caryophyllacées.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CEFALOTORÁCE, cefalolorace, s.n. Segment al corpului, la arahnide şi la crustacee, format prin unirea capului cu toracele. – Din fr. céphalothorax, it. cefalotorace.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GENŢIANACÉE, genţianacee.s.f. (La pl.) Familie de plante erbacee cu frunze alterne sau opuse şi flori solitare sau în buchet, răspândite mai ales în zona muntoasă (alpină); (şi la sg.) plantă din această familie. [Pr.: -ţi-a-] – Din fr. gentianacées.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

INTRACELULÁR, -Ă, intracelulari, -e, adj. Care se află, care se petrece în interiorul celulei. – Din fr. intracellulaire.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MACEDOROMẤN, -Ă, macedoromâni, -e, s.m. şi f., adj. Aromân. – Macedo[nean] + român.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ULTRACENTRÁL, -Ă, ultracentrali, -e, adj. În plin centru. – Ultra- + central.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

VALERIANACÉE, valerianacee, s.f. (La pl.) Familie de plante erbacee dicotiledonate, având ca tip valeriana; (şi la sg.) plantă care face parte din această familie. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. valerianacees.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

LICOPODIACÉE s. f. pl. familie de plante criptogame vasculare cu frunze foarte mici, solzoase, şi cu crengi înfurcate; licopodinee. (< fr. lycopodiacées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

LACERTILIÉNI s. m. pl. ordin de reptile ovipare, cu corpul alungit şi acoperit cu solzi: şopârlele, cameleonii, gecko etc.; saurieni. (fr. lacertiliens)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PAPILIONACÉU, -ÉE, papilionacei, -cee, s.f., adj. 1. S.f. (La pl.) Subfamilie de plante dicotiledonate leguminoase care au florile cu cinci petale, asemănătoare cu aripile unui fluture; (şi la sg.) plantă din această familie. 2. Adj. (Despre corola unor plante) Care seamănă cu un fluture; (despre plante) care are o asemenea corolă. [Pr.: -li-o-] – Din fr. papilionacés.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PARACENTÉZĂ, paracenteze, s.f. (Med.) Puncţie efectuată într-o cavitate naturală, în vederea evacuării lichidului patologic pe care îl conţine. – Din fr. paracentèse.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PLACENTÁŢIE, placentaţii, s.f. (Bot.) Felul în care sunt aşezate ovulele de placentă (2). – Din fr. placentation.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BERBERIDACÉE s.f. pl. Familie de plante dicotiledonate, dialipetale, erbacee şi lemnoase; dracilă. (din fr. berbéridacées).

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

INTRACELULÁR, -Ă adj. (biol.) în, din interiorul celulei. (< fr. intracellulaire)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

INTRACEFÁLIC, -Ă adj. (anat.) în, din cap. (< engl. intracephalic)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

COACERVÁŢIE s.f. (Chim., Fiz.) Stare instabilă a unei soluţii coloidale între starea de dizolvare şi cea de precipitare. [Pr.: co-a-] – Din fr. coacervation.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

NICTAGINACÉE, nictaginacee, s.f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate cu frunze simple, ale căror flori se deschid numai în timpul nopţii; (şi la sg.) plantă din această familie. – Din fr. nyctaginacées.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

EXTRACELULÁR, -Ă, extracelulari, -e, adj. Care se află în afara celulelor, care nu ţine de celule. – Din fr. extracellulaire.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CONTRAFÁCERE, contrafaceri, s.f. Acţiunea de a contraface şi rezultatul ei; reproducere frauduloasă, falsificare. – V. contraface.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

EXACERBÁŢIE, exacerbaţii, s.f. (Livr.) Intensificare a unei dureri, a unei pasiuni etc.; exacerbare. – Din fr. exacerbation.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TORACENTÉZĂ, toracenteze, s.f. (Med.) Puncţie a peretelui toracic. – Din fr. thoracentèse.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

RANUNCULACÉE, ranunculacee, s.f. (La pl.) Familie de plante erbacee dicotiledonate (otrăvitoare) cu tuberculi sau rizomi, frunze alterne, flori bisexuate, fructe folicule, nucule sau bace; (şi la sg.) plantă care face parte din această familie. – Din fr. renonculacées.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CUCURBITACÉE, cucurbitacee, s.f. (La pl.) Familie de plante erbacee dicotiledonate, cu tulpini târâtoare sau agăţătoare, cu frunze mari, cu fructul cărnos având coaja tare; (şi la sg.) plantă care face parte din această familie. ♢ (Adjectival) Plantă cucurbitacee. – Din fr. cucurbitacée.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

Extracelular ≠ intracelular

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

Intracelular ≠ extracelular

Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

GENŢIANACÉE s. f. pl. familie de plante dicotiledonate erbacee, anuale sau perene, cu flori solitare sau grupate în raceme şi cu corolă gamopetală: genţiana. (< fr. gentianacées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

EXTRACELULÁR, -Ă adj. din afara celulei. (< fr. extracellulaire)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

EXTRACENTRÁL, -Ă adj. 1. foarte central. 2. în afara centrului. (< extra1- + central)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

EXACERBÁŢIE s. f. exacerbare. (< fr. exacerbation)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

POALA-CÉRULUI s. v. orizont, zare.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

DIOSCOREACÉE s. f. pl. familie de plante monocotiledonate înrudite cu amarilidaceele: ignama şi altele. (< fr. dioscoréacées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

DILACERÁŢIE s. f. dilacerare. (< fr. dilacération)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACEDOROMÂN s., adj. 1. s. v. aromân. 2. adj. v. aromânesc.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CUCURBITACÉE s. f. pl. familie de plante dicotiledonate erbacee, cu fructul cărnos şi coaja tare: dovleacul, pepenele etc. (< fr. cucurbitacées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CONTRACEPTÍV, -Ă adj., s. n. anticoncepţional. (< fr. contraceptif)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CONTRAFÁCERE s. v. falsificare.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CONTRACEPTÍV adj., s. v. anticoncepţional.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

COACERVÁŢIE s. f. stare instabilă a unei substanţe coloidale, intermediară între stările de dizolvare şi de precipitare. (< fr. coacervation)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

APLACENTÁRĂ s. (ZOOL.) metateriană.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ACNEE ROZACÉE s. v. cuperoză.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ACETANILÍDĂ s. (CHIM.) fenilacetamidă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ZGĂIBĂRÁCE s. pl. v. membru inferior, picior.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CEFALOTORÁCE s. n. segment al corpului la arahnide şi crustacee cu capul şi toracele sudate. (< fr. céphalothorax, it. cefalotorace)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

acetilacétic adj. m., pl. acetilacétici

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acetobutirát s. m., pl. acetobutiráţi

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

acetofenónă s. f., g.-d. art. acetofenónei; pl. acetofenóne

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

amarilidacée s. f., pl. amarilidacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

balsaminacée s. f., pl. balsaminacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

berberidacée s. f., pl. berberidacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

campanulacée s. f., pl. campanulacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cariofilacée s. f., pl. (sil. -ri-o-) cariofilacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cefalotoráce s. n., pl. cefalotoráce

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

coacerváţie s. f. (sil. co-a-, -ţi-e), art. coacerváţia (sil. -ţi-a), g.-d. coacerváţii, art. coacerváţiei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

contraceptív adj. m., s. n., pl. contraceptívi; f. sg. contraceptívă, pl. contraceptíve

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

contrafácere s. f. → facere

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cucurbitacée s. f. pl.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

dilaceráţie s. f., art. dilaceráţia, g.-d. art. dilaceráţiei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

exacerbáţie s. f. (sil. -ţi-e; mf. ex-), art. exacerbáţia (sil. ţi-a-), g.-d. art. exacerbáţiei; pl. exacerbáţii, art. exacerbáţiile (sil. -ţi-i-)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

extracelulár adj. → celular

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

extracentrál adj. m., pl. extracentráli; f. sg. extracentrálă, pl. extracentrále

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

genţianacée s. f. (sil. -ţi-a-), pl. genţianacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

intracelulár adj. m. celular

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

macedoneánă (limba) s. f., g.-d. art. macedonénei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

macedoromân s. m., adj. m. român

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

nictaginacée s. f., pl. nictaginacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

papilionacéu adj. m. (sil. -li-o-), pl. papilionacéi; f. sg. şi pl. papilionacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

paracentéză s. f., g.-d. art. paracentézei; pl. paracentéze

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

placentáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. placentáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. placentáţiei; pl. placentáţii, art. placentáţiile (sil. -ţi-i-)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ranunculacée s. f., pl. ranunculacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

saxifragacée s. f., pl. saxifragacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

terebintacée s. f., pl. terebintacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

toracentéză s. f., g.-d. art. toracentézei; pl. toracentéze

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ultracentrál adj. m., pl. ultracentráli; f. sg. ultracentrálă, pl. ultracentrále

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

valerianacée s. f., pl. (sil. -ri-a-) valerianacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

PAPILIONACÉE, papilionacee, s.f. – V. papilionaceu (1) [DEX'98]

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

NICTAGINACÉE ~ f. 1) la pl. Familie de plante erbacee anuale sau perene, cu flori ce se deschid numai noaptea (reprezentant: barba-împăratului). 2) Plantă din această familie. /<fr. nyctaginacées

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

MACEDOROMÂN1 ~ă (~i, ~e) Care ţine de macedoromâni; propriu macedoromânilor; aromân. /macedoăneanî + român

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

MACEDOROMÂN2 ~ă (~i, ~e) m. şi f. Persoană care face parte din populaţia românească din sudul Peninsulei Balcanice; aromân. /macedoăneanî + român

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

INTRACELULÁR ~ă (~i, ~e) Care se află sau se produce în interiorul celulelor. [Sil. in-tra-] /<fr. intracellulaire

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CUCURBITACÉE ~ f. 1) la pl. Familie de plante dicotiledonate, târâtoare sau agăţă-toare, cu frunze mari şi fructul cărnos, cu coaja tare (reprezentanţi: dovleacul, pepenele etc.). 2) Plantă din această familie. /<fr. cucurbitacée

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CEFALOTORÁCE ~ n. (la arahide şi la crustacee) Parte a corpului formată prin unirea capului cu toracele. /<fr. céphalothorax

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CARIOFILACÉE ~ f. 1) la pl. Familie de plante dicotiledonate, cu noduri pronunţate pe tulpini, cu frunze înguste, cu flori divers colorate, dispuse în inflorescenţe, cu fructe capsule (reprezentant: garoafa). 2) Plantă din această familie. [Sil. -ri-o-fi-la-ce-e] /<fr. caryophyllacées

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CAMPANULACÉE ~ f. 1) la pl. Familie de plante erbacee, tropicale, având frunze alterne simple şi flori albastre-violete în formă de clopoţel (reprezentant: campanula). 2) Plantă din această familie. [Art. campanulaceea; G.-D. campanulaceei; Sil. -ce-e] /<fr. campanulacées

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

AMARILIDACÉE f. 1) la pl. Familie de plante cu flori colorate, de obicei cu bulb şi ovar inferior (reprezentanţi: ghiocelul, narcisa etc.). 2) Plantă din această familie. /<fr. amaryllidacées

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

RANUNCULACÉE ~ f. 1) la pl. Familie de plante erbacee cu tuberculi sau rizomi, cu frunze alterne, crestate sau întregi, şi cu flori hermafrodite, aşezate în vârful ramurilor (reprezentanţi: bujorul, dediţelul, nemţişorul etc.). 2) Plantă din această familie. /<fr. renonculacées

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

araucariacée s.f. pl. Familie de conifere: araucaria. (< fr. araucariacées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACEFALOCHÍST s.n. Stadiul încă steril al chistului hidatic. [< fr. acéphalocyste, cf. gr. a – fără, kephale – cap, kystis – sac].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACERATHÉRIUM s.n. v. acerateriu.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ANACARDIACÉE s.f.pl. (Bot.) Familie de arbori din regiunile tropicale, având ca tip anacardierul; terebintacee; (la sg.) Arbore din această familie. [Pron. -ce-e. sg. invar. / < fr. anacardiacées].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ARAUCARIACÉE s.f. pl. (Bot.) Familie de conifere cu frunze totdeauna verzi, având ca tip araucaria; (la sg.) conifer din această familie. [Pron. -ce-e. sg. invar. / < araucariacées].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CARIOFILACÉE s. f. pl. familie de plante angiosperme dicotiledonate, dialipetale: garoafa; cariofilee. (< fr. caryophyllacées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

BALSAMINACÉE s.f.pl. Familie de plante erbacee cu frunze întregi şi flori zigomorfe, hermafrodite, având ca tip balsamina; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < it. balsaminacee].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CEFALOTORÁCE s.n. Regiune anterioara a corpului unor animale (crustacee, arahnide) care cuprinde toracele şi abdomenul. [< fr. céphalothorax, cf. gr. kephale – cap, thorax – torace].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

COACERVÁŢIE s.f. Coagulare a unui sol liofil, care devine astfel separabil în două faze lichide cu viscozităţi diferite. [Pron. co-a-, gen. -iei. / < fr. coacervation, cf. lat. coacervare – a grămădi].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CONTRACEPTÍV, -Ă adj., s.n. Anticoncepţional. [< fr. contraceptif].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CONTRAFÁCERE s.f. Acţiunea de a contraface şi rezultatul ei; fals. [< contraface].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

DILACERÁŢIE s.f. Dilacerare. [< fr. dilacération].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

DIOSCOREACÉE s.f.pl. Familie de plante monocotiledonate înrudite cu amarilidaceele; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. dioscoréacées].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

EXACERBÁŢIE s.f. (Liv.) Exacerbare; intensificare a unei dureri, a unei pasiuni. [Gen. -iei, var. exacerbaţiune s.f. / < fr. exacerbation].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CAMPANULACÉE s. f. pl. familie de plante dicotiledonate gamopetale: campanula. (< fr. campanulacées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

LACERAŢIÚNE s.f. v. laceraţie.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

LACERTILIÉNI s.m.pl. Ordin de reptile ovipare, cu corpul alungit şi acoperit cu solzi, care cuprinde şopârlele. V. saurieni; (la sg.) reptilă din acest ordin. [Sg. lacertilian / < fr. lacertiliens, cf. lat. lacertus – şopârlă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MACERAŢIÚNE s.f. v. maceraţie.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PAPILIONACÉE s.f.pl. Familie de plante dicotiledonate, cu petalele în forma aripilor unui fluture; (la sg) plantă din această familie. [Pron. -lio-na-ce-e, sg. invar. / < fr. papilionacées, cf. lat. papilio – fluture].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PAPILIONACÉU, -ÉE adj. (Despre corola unei plante) Care seamănă cu aripile unui fluture; papilionat. ♦ (Despre plante) Care are o asemenea corolă. [Cf. fr. papilionacé].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PARACENTÉZĂ s.f. Puncţie făcută într-o pungă de lichid sau de puroi aflată în corp. [< fr. paracentèse, lat. paracentesis, cf. gr. para – către, kentesis – puncţie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

POLIPODIACÉE s.f.pl. Familie de plante cuprinzând o parte din ferigile terestre; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e., sg. invar. / < fr. polypodiacées].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

SAXIFRAGACÉE s.f. Familie de plante lemnoase şi erbacee dicotiledonate, având ca tip saxifraga; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. saxifragacées].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TEREBINTACÉE s.f.pl. Anacardiacee. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. térébinthacées].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TORACECTOMÍE s.f. (Med.) Rezecţie a mai multor coaste. [Gen. -iei. / < fr. thoracectomie, cf. gr. thorax – torace, ektome – excizie].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

TORACENTÉZĂ s.f. (Med.) Puncţie pleurală, făcută în scop explorator sau terapeutic; toracocenteză. [< fr. thoracentese, cf. gr. thorax – torace, kentesis – înţepătură].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ANACARDIACÉE s. f. pl. familie de arbori sau arbuşti lactescenţi ori răşinoşi tropicali. (< fr. anacardiacées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

AMARILIDACÉE s. f. pl. familie de plante monocotiledonate erbacee, cu staminele şi ovarul aderent la calciu: ghiocelul. (< fr. amaryllidacées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACETOFENÓNĂ s.f. Lichid incolor cu miros aromatic, folosit în industria farmaceutică şi în parfumerie. [< fr. acétophénone].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BALSAMINACÉE s. f. pl. familie de plante erbacee cu frunze întregi şi flori zigomorfe, hermafrodite: balsamina. (< it. balsaminacee)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

AMARILIDACÉE s.f.pl. Familie de plante cu flori colorate, cu staminele şi cu ovarul aderent la caliciu, având ca tip ghiocelul; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. amaryllidacées].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

VALERIANACÉE s.f.pl. Familie de plante dicotiledonate gamopetale, care are ca tip valeriana; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ri-a-na-ce-e, sg. invar. / < fr. valérianacées].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BERBERIDACÉE s.f.pl. Familie de plante dialipetale, erbacee şi lemnoase, având ca tip dracila; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. berbéridacées].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACETOFENÓNĂ s. f. cetonă mixtă, lichid incolor cu miros aromatic, solubil în alcool şi eter, folosit în industria parfumurilor. (< fr. acétophénone)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACETOBUTIRÁT s. m. ~ de celuloză = ester mixt al celulozei, la fabricarea fibrelor de celuloză, a lacurilor etc. (< fr. acétobutyrate)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACEFALOCHÍST s. n. stadiul încă steril al chistului hidatic. (< fr. acéphalocyste)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACEFALOPODÍE s. f. absenţa congenitală a capului şi a picioarelor. (< engl. acephalopodia)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACEFALORAHÍE s. f. lipsa congenitală a capului şi a coloanei vertebrale. (< engl. acephalorrhachia)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CAMPANULACÉE s.f.pl. Familie de plante erbacee, având ca tip campanula; (la sg.) plantă din această familie; campanulă. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. campanulacées].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CARIOFILACÉE s.f.pl. Familie de plante dicotiledonate, având ca tip garoafa; cariofilee; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ri-o-fi-la-ce-e, sg. invar. / < fr. caryophyllacées, cf. gr. karyophyllon – cuişoare].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CUCURBITACÉE s.f.pl. Familie de plante erbacee dicotiledonate cu fructul cărnos şi coaja tare, având ca tip dovleacul, pepenele etc.; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. cucurbitacées, cf. lat. cucurbita – dovleac].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

EXTRACELULÁR, -Ă adj. Care este situat în afara celulei. [Cf. fr. extracellulaire].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

GENŢIANACÉE s.f.pl. Familie de plante dicotiledonate, anuale sau perene, cu flori cu corolă gamopetală, cuprinzând multe specii ornamentale; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ţi-a-na-ce-e, sg. invar. / < fr. gentianacées].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

INTRACELULÁR, -Ă adj. Care se află sau se desfăşoară în interiorul celulei. [Cf. fr. intracellulaire].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACETANILÍDĂ s.f. Compus cristalin alb (C8H9O), derivat din anilină şi acid acetic, întrebuinţat în special drept calmant sau antipiretic. (cf. engl. acetanilid(e) < nomenclatura ştiinţifică internaţională) [MW]

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

NICTAGINACÉE s.f.pl. Familie de plante dicotiledonate apetale, ale căror flori se deschid numai în timpul nopţii; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar.. / < fr. nyctaginacées].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PLACENTÁŢIE s.f. Aşezarea ovulelor pe placentă. ♦ Formarea şi modul de inserare a placentei. [Gen. -iei. / cf. fr. placentation].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

şovâltoáce s.n. pl. (reg.) grămezi mici de fân, strânse cu grebla.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

şovâltoáce s.n. pl. (reg.) grămezi mici de fân, strânse cu grebla.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

RANUNCULACÉE s.f.pl. Familie de plante erbacee dicotiledonate, care au ca tip piciorul-cocoşului; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. renonculacées].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

!amarilidacée s.f., art. amarilidacéea, g.-d. art. amarilidacéei; pl. amarilidacée

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

!berberidacée s. f., art. berberidacéea, g.-d. art. berberidacéei; pl. berberidacée

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

NICTAGINACÉE s. f. pl. familie de plante dicotiledonate apetale, ale căror flori se deschid numai în timpul nopţii. (< fr. nyctaginacées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PAPILIONACÉU, -ÉE I. adj. (despre corolă) compus din cinci petale, ca un fluture. ♢ (despre plante) cu o asemenea corolă. II. s. f. pl. familie de plante dicotiledonate leguminoase cu petalele în forma aripilor unui fluture. (< fr. papilionacée/s/)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PARACENTÉZĂ s. f. puncţie într-o pungă de lichid sau puroi din corp. (< fr. paracentèse)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PLACENTÁŢIE s. f. formarea şi modul de inserare a placentei. ♢ (bot.) aşezare a ovulelor pe placentă. (< fr. placentation)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

POLIPODIACÉE s. f. pl. familie de plante, o parte din ferigile terestre. (< fr. polypodiacées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

RANUNCULACÉE s. f. pl. familie de plante erbacee dicotiledonate, cu petalele separate, cu tuberculi sau rezomi: piciorul-cocoşului. (< fr. renonculacées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SAXIFRAGACÉE s. f. pl. familie de plante lemnoase şi erbacee dicotiledonate: saxifraga. (< fr. saxifragacées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

STERCULIACÉE s. f. pl. familie de plante dicotiledonate dialipetale din regiunile tropicale, din acelaşi ordin cu malvaceele: cacaotierul. (< fr. sterculiacées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TEREBINTACÉE s. f. pl. familie de arbori cu flori unisexuate şi cu fructul o drupă: terebintul. (< fr. térébinthacées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TORACECTOMÍE s. f. (med.) rezecţie a coastelor. (< fr. thoracectomie)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

TORACENTÉZĂ s. f. puncţie pleurală în scop explorator sau terapeutic. (< fr. thoracentèse)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ULTRACENTRÁL, -Ă adj. în plin centru. (< ultra- + central)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

VALERIANACÉE s. f. pl. familie de plante erbacee dicotiledonate gamopetale: valeriana. (< fr. valérianacées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SACERDOTÉSĂ s. f. (ant.) preoteasă; vestală. (< it. sacerdotessa)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

contrafacere / incalcare a unui brevet

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

ACETALDEHÍDĂ, acetaldehide, s.f. (Chim.) Aldehidă acetică. – Din fr. acétaldéhyde.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CAPRIFOLIACÉE, caprifoliacee, s.f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate gamopetale, având ca tip caprifoiul; (şi la sg.) plantă din această familie. [Pr.: -li-a-] – Din fr. caprifoliacées.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CHENOPODIACÉE, chenopodiacee, s.f. (La pl.) Familie de plante perene cu flori mici, de obicei verzui, dispuse în inflorescenţe dese; (şi la sg.) plantă din această familie. [Pr.: -di-a-] – Din fr. chénopodiacées.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

INTRACEREBRÁL, -Ă, intracerebrali, -e, adj. Care se află sau se petrece în interiorul creierului. – Din fr. intracérébral.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MALACOSTRACÉE s. f. pl. subclasă de crustacee superioare cu capul lipit de torace şi abdomenul distinct. (< fr. malacostracés)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MACEDONEÁNCĂ, macedonence, s.f. Femeie care face parte din populaţia de bază a Macedoniei sau este originară de acolo. – Macedonean + suf. -că.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PLANTAGINACÉE, plantaginacee, s.f. (La pl.) Familie de plante erbacee, cu frunze întregi, mai rar lobate, dispuse de obicei în rozetă bazală, cu flori hermafrodite, rar unisexuate, dispuse în spice sferice sau cilindrice, şi cu fructe capsule sau nucule; (şi la sg.) plantă din această familie. – Din fr. plantaginacées.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OXIACETILÉNIC, -Ă, oxiacetilenici, -ce, adj. De oxiacetilenă. ♢ Sudură oxi-acctilenică = procedeu de sudură în care flacăra este întreţinută de combinaţia dintre oxigen şi acetilenă. [Pr.: -xi-a-] – Din fr. oxiacétylénique.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

OXIACETILÉNĂ s.f. (Chim.) Combinaţie a acetilenei cu oxigen. [Pr.: -xi-a-] – Din fr. oxyacétylène.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

INTRACERVICÁL, -Ă adj. în, din interiorul colului uterin. (< fr. intracervical)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

INTRACEREBRÁL, -Ă adj. în, din interiorul creierului. (< fr. intracérébral)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ENTOMOSTRACÉU, entomostracee, s.n. (La pl.) Grup de crustacee inferioare mici, fără apendice abdominal şi cu branhii; (şi la sg.) crustaceu care face parte din acest grup. – Din fr. entomostracés.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SALICILACETÓL s. salacetol.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ROCHIA-CÉRULUI s. v. rourică.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ENTOMOSTRACÉE s. n. pl. subclasă de crustacee inferioare: dafnia, ciclopul (3). (< fr. entomostracées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ECTOPLACÉNTĂ s. f. înveliş endotelial incomplet al lacunelor placentare. (< fr. ectoplacenta)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

IARBA-CÉRBILOR s. v. pieptănariţă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CURUNACÉRULUI s. v. curcubeu.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CONTRACÉPŢIE s. f. anticoncepţie. (< fr. contraception)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACETALDEHÍDĂ s. (CHIM.) etanal, aldehidă acetică.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

CHENOPODIACÉE s. f. pl. familie de plante dicotiledonate cu flori mici, verzui, în inflorescenţe dese: spanacul sălbatic. (< fr. chénopodiacées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

acetaldehídă s. f. (sil. mf. -cet-) → aldehidă

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

asclepiadacée s. f. (sil. -pi-a-), pl. asclepiadacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

caprifoliacée s. f., pl. caprifoliacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

cardiomalacée s. f. (sil. -di-o, -ce-e)

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

chenopodiacée s. f. (sil. -di-a-), pl. chenopodiacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

contracépţie s. f., g.-d. art. contracépţiei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

entomostracéu s. n., pl. (sil. mf. -stra-) entomostracée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

farmaceútică s. f., g.-d. art. farmaceúticii

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

intracerebrál adj. m. cerebral

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

macedoneáncă s. f., g.-d. art. macedonéncei; pl. macedonénce

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

malacostracée s. f. (sil. mf. -stra-), pl. malacostracée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

oxiacetilenă s. f. (sil. -xi-a-), g.-d. art. oxiacetilénei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

oxiacetilénic adj. m., pl. oxiacetilénici; f. sg. oxiacetilénică, pl. oxiacetilénice

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

pentacentenár adj. m., pl. pentacentenári; f. sg. pentacentenáră, pl. pentacentenáre

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

plantaginacée s. f., pl. plantaginacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

INTRACEREBRÁL ~ă (~i, ~e) Care se află sau se petrece în interiorul creierului. /<fr. intracérébral

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

FARMACEÚTI//CĂ ~ci f. Ramură a medicinei care se ocupă cu studiul sub- stanţelor medicamentoase (prepararea, păstrarea, controlul şi distribuirea lor). [Sil. -ce-u-] /<fr. pharmaceutique

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

CAPRIFOLIACÉE f. 1) la pl. Familie de plante gamopetale cultivate în scopuri decorative (reprezentanţi: caprifoiul, lianele etc.). 2) Plantă din această familie. /<fr. caprifoliacées

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACETILCOLÍNĂ s.f. (Chim.) Substanţă organică secretată de terminaţiile fibrelor nervoase. [< fr. acétylcholine].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ASCLEPIADACÉE s.f.pl. Familie de plante dicotiledonate, gamopetale, având ca tip asclepiadul3 ; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e. sg. invar. / < fr. asclépiadacées].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CHENOPODIACÉE s.f.pl. Familie de plante dicotiledonate cu flori, cu stamine şi pistil, fără stipele, al căror fruct este o achenă; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. chénopodiacées, cf. gr. chen – gâscă, pous – picior}.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

CAPRIFOLIACÉE s. f. pl. familie de plante dicotiledonate gamopetale: caprifoiul. (< fr. caprifoliacées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CONVOLVULACÉE s.f.pl. (Bot.) Familie de plante dicotiledonate gamopetale care se caţără prin răsucire; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e. sg. invar. / < fr. convolvulacées].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ENTOMOSTRACÉE s.n. pl. Subclasă de crustacee inferioare, cuprinzând dafnia, ciclopul etc.; (la sg. entomostraceu) animal din această subclasă. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. entomostracées].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

MALACOSTRACÉE s.f. pl. Subclasă de crustacee superioare care au capul lipit de torace şi abdomenul distinct; (la sg.) animal din această subclasă. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. malacostracés].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PLANTAGINACÉE s.f.pl. Familie de plante erbacee, având ca tip pătlagina; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. plantaginacées, cf. lat. plantagin – pătlagină].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PLUMBAGINACÉE s.f.pl. Familie de plante dicotiledonate, având ca tip planta plumbago; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. plombaginacées].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

BROMOACETÓNĂ s. f. produs rezultat din acţiunea bromului asupra acetonei. (< fr. bromacétone)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ASCLEPIADACÉE s. f. pl. familie de plante dicotiledonate, gamopetale: asclepiadul3. (< fr. asclépiadacées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACETALDEHÍDĂ s.f. Aldehidă acetică. [< fr. acétaldéhyde].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACETALDEHÍDĂ s. f. aldehidă acetică; etanol. (< fr. acétaldéhyde)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACETABULIFÉRE s. n. pl. moluşte cefalopode cu cupule sau ventuze prehensile. (< fr. acétabulifères)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACEFALOSTOMÍE s. f. lipsa congenitală a capului şi a orificiului bucal. (< engl. acephalostomia)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACEFALOCARDÍE s. f. lipsă congenitală a capului şi a inimii. (< engl. acephalocardia)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACEFALOCHIRÍE s. f. lipsă congenitală a capului şi a mâinilor. (< engl. acephalochiria)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACEFALOGÁSTRU s. m. monstru care prezintă acefalogastrie. (< engl. acephalogaster)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACEFALOBRAHIE s. f. monstruozitate congenitală, lipsa capului şi a braţelor. (< engl. acephalobrachia)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CONVOLVULACÉE s. f. pl. familie de plante dicotiledonate gamopetale care se caţără prin răsucire. (<fr. convolvulacées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CAPRIFOLIACÉE s.f.pl. Familie de plante gamopetale, având ca tip caprifoiul; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. caprifoliacées].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

INTRACEREBRÁL, -Ă adj. Care se află sau se petrece în interiorul creierului. [< fr. intracérébral].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

pacefăcătór, pacefăcătóri, s.m. (înv.) pacificator, împăciuitor.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

stolnaceálnic, stolnaceálnici, s.m. (înv.) şef de masă într-o cancelarie, într-un departament, într-o judecătorie.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

!acetaldehídă (-ce-tal-/-cet-al-) s. f., g.-d. art. acetaldehídei; pl. acetaldehíde

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

afacere umedă expr. (intl.) crimă în care victima pierde sânge (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)

Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,

OXIACETILÉNĂ s. f. combinaţie a acetilenei cu oxigen. (< fr. oxyacétylène)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

OXIACETILÉNIC, -Ă adj. referitor la oxiacetilenă. o sudură ~ă = procedeu de sudură cu flacăra întreţinută de oxigen şi acetilenă. (< fr. oxyacétylénique)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PENTACENTENÁR, -Ă I. adj. care durează de cinci sute de ani. II. s. n. al cincilea centenar. (< penta- + centenar)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PLANTAGINACÉE s. f. pl. familie de plante erbacee, cu frunze dispuse în rozetă bazală, cu flori hermafrodite, rar unisexuate, dispuse în spice, şi cu fructe capsule sau nucule: plantago. (< fr. plantaginacées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

PLUMBAGINACÉE s. f. pl. familie de plante dicotiledonate gamopetale: plumbago. (< fr. plombaginacées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACETAZOLAMÍDĂ, acetazolamide, s.f. Medicament cu efecte diuretice, folosit în cazurile de insuficienţă cardiacă, de ciroză hepatică etc. – Din fr. acétazolamyde.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

HIPOCASTANACÉE s. f. pl. familie de plante dicotiledonate dialipetale: castanul de India. (< fr. hippocastanacées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SCROFULARIACÉE, scrofulariacee, s.f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate cuprinzând ierburi, arbori şi arbuşti, cu flori hermafrodite şi fructe de obicei capsule (Scrophulariaceae); (şi la sg.) plantă din această familie. [Pr.: -ri-a-ce-e] – Din fr. scrofulariacées.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

GIGANTOSTRACÉE s. n. pl. ordin de crustacee gigantice, de la sfârşitul silurianului până la sfărşitul erei paleozoice. (< fr. gigantostracées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CANDELA-CÉRULUI s. v. steaua polară.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

acetazolamídă s. f. (sil. mf. -cet-, -zol-) → amidă

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

gigantostracéu s. n. (sil. mf. -stra-), art. gigantostracéul; pl. gigantostracée.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

hipocastanacée s. f., pl. hipocastanacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

macedoromână (idiom) s. f., g.-d. art. macedoromânei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

scrofulariacée s. f. (sil. -ri-a-), pl. scrofulariacée

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

SCROFULARIACÉE ~ f. 1) la pl. Familie de plante cu flori bisexuate şi fructe capsulare (reprezentanţi: gura-leului, lumânărica, iarba-neagră etc.). 2) Plantă din această familie. /<fr. scrofulariacées

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACETOCELULÓZĂ s.f. Acetilceluloză. [< fr. acétocellulose].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

EXACERBAŢIÚNE s.f. v. exacerbaţie.

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

GIGANTOSTRACÉE s.n. pl. Ordin de crustacee gigantice, care au apărut la sfârşitul silurianului şi au trăit până la sfârşitul erei paleozoice; (la sg.) crustaceu din acest ordin. [Pron. -ce-e, sg. gigantostraceu. / < fr. gigantostracées, cf. gr. gigas – uriaş, ostrakon – carcasă].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ARISTOLOHIACÉE s. f. pl. familie de plante erbacee şi arbuşti: aristolohul. (< fr. aristolochiacées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACETAZOLAMÍDĂ s. f. medicament cu efecte diuretice, folosit în insuficienţa cardiacă, în ciroză etc. (< fr. acétazolamide)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACEFALOGASTRÍE s. f. absenţa congenitală a capului şi a părţii superioare a abdomenului. (< engl. acephalogastria)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

SCROFULARIACÉE s.f.pl. Familie de plante dicotiledonate gamopetale, având ca tip digitala; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. scrofulariacées].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

!acetazolamídă (-ce-ta-zo-la-/-cet-a-zol-a-) s. f., g.-d. art. acetazolamídei; pl. acetazolamíde

Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005

SCROFULARIACÉE s. f. pl. familie de plante dicotiledonate gamopetale: scrofularia, digitala etc.; scrofularinee. (< fr. scrofulariacées)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACETILSALICÍLIC adj. (În sintagma) Acid acetilsalicilic – medicament folosit în stările gripale pentru proprietăţile sale febrifuge şi analgezice; aspirină. – Din fr. acétylsalicylique.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

MACEDOROMẤNCĂ, macedoromânce, s.f. Aromâncă. – Macedoromân + suf. -că.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

FITOFARMACEÚTIC, -Ă, fitofarmaceutici, -ce, adj. Care aparţine fitofarmaciei, privitor la fitofarmacie. [Pr.: -ce-u-] – Din fr. phytopharmaceutique.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

SALICILACETÓNĂ s. salacetol.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

MACEDOROMÂNCĂ s. v. aromâncă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

FENILACETAMÍDĂ s. v. acetanilidă.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ACETILCELULÓZĂ s. v. acetat de celuloză.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

acetilsalicílic adj. m., pl. acetilsalicílici

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

fitofarmaceútic adj. → farmaceutic

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

macedoromâncă s. f. româncă

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

spanác-englezésc s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ultracentralísm s. n.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

MACEDOROMÂN//CĂ ~ce f. Femeie care face parte din populaţia românească din sudul Peninsulei Balcanice; aromâncă. /macedoromân + suf. ~că

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACETILCELULÓZĂ s.f. (Chim.) Ester acetic al celulozei; acetat de celuloză. [< fr. acétylcellulose].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACETILSALICÍLIC adj. m. Acid acetilsalicilic = medicament febrifug şi analgezic, folosit în stările gripale, care constituie substanţa de bază a aspirinei. [< fr. acétylsalicylique].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ACETILCELULÓZĂ s. f. ester acetic al celulozei, masă plastică, incoloră, mai puţin inflamabilă decât nitroceluloza. (< fr. acétylcellulose)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACETILSALICÍLIC adj. acid ~ = pulbere albă, medicament febrifug şi analgezic, obţinută prin acetilarea acidului salicilic; aspirină. (< fr. acétylsalicylique)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ACETABULECTOMÍE s. f. excizie a unui acetabul (1). (< engl. acetabulectomy)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

FITOFARMACEÚTIC, -Ă adj. Referitor la fitofarmacie. [< fr. phytopharmaceutique].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ULTRACENTRALÍSM s. n. politică exagerată de centru. (< germ. Ultrazentralismus)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ULTRACENTRIFÚGĂ, ultracentrifuge, s.f. Centrifugă cu turaţie foarte mare, cu ajutorul căreia se poate realiza separarea prin sedimentare a particulelor coloidale, a unor virusuri etc. – Ultra- +centrifugă (după fr. ultracentrifugeuse).

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

ULTRACENTRALIZÁT adj. supercentralizat, supra-centralizat.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

SUPRACENTRALIZÁT adj. supercentralizat, ultra-centralizat. (Administraţie ~.)

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

radiofarmaceútic s. n., adj. m., pl. radiofarmaceútici; f. sg. radiofarmaceútică, pl. radiofarmaceútice

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ultracentrifúgă s. f. → centrifugă

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

ULTRACENTRIFÚ//GĂ ~ge f. Centrifugă care are o turaţie foarte mare. /ultra- + centrifugă

Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002

ACETABULOPLASTÍE s. f. refacere chirurgicală a cavităţii articulare a osului iliac. (< engl. acetabuloplasty)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

stavropighiacésc, stavropighiaceáscă, adj. (înv.; despre biserici sau mânăstiri) care depinde direct de o patriarhie.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002

ULTRACENTRIFÚGĂ s.f. Centrifugă cu turaţie foarte mare. [< ultra- + centrifugă, după fr. ultracentrifugeuse].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

ULTRACENTRIFÚGĂ s. f. centrifugă cu turaţie foarte mare, pentru sedimentarea particulelor coloidale. (după fr. ultracentrifugeuse)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MEDICO-FARMACEÚTIC adj. referitor la medicină şi la farmacie. (< medico- + farmaceutic)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

MÉDICO-FARMACEÚTIC, -Ă, medico-farmaceutici, -ce, adj. Care are un caracter medical şi farmaceutic, privitor la medicină şi la farmacie, de medicină şi de farmacie. – Medico- + farmaceutic.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

POLIACETAT DE VINÍL s. v. acetat de polivinil.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

médico-farmaceútic adj. m. farmaceutic

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

paraacetaldehídă s. f. (sil. mf. -cet-), g.-d. art. paraacetaldehídei

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

Prâslea-cel-Voiníc s. pr. m.

Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002

MEDICO-FARMACEÚTIC adj. Referitor la medicină şi la farmacie. [< medico- + farmaceutic].

Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986

PARAACETALDEHÍDĂ s. f. lichid incolor cu miros aromatic, obţinut prin tratarea aldehidei acetice cu acid sulfuric sau acetic, în sinteze organice. (< fr. paraacétaldéhyde)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

ULTRACENTRIFUGÁRE s. f. centrifugare cu ajutorul ultracentrifugei. (după fr. ultracentrifugation)

Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

BURUIANACELORSLÁBI s. v. slăbănog.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ACETILURĂ DE CÁLCIU s. v. carbid.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

ACETOARSENIT DE CÚPRU s. v. verde de Paris.

Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

COLINDETçolindeteş.n.(pop)Colacel sau painisoara care se da in dar colindatorilor;p.gener.(la pl.)orice dar care se da colindatorilor.Expr.„A umbla cu colindetele=Aumbla cu colindul.-Colind+suf.-et

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

Adauga o definitie | Adauga un cuvant nou.

Toate A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

Cuvant:  
*) pentru a cauta în dictionar utilizaţi caractere româneşti.
DIC-DEX